UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIA-TURISMULUI
SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

TURISMUL RURAL ÎN ZONA BAZINULUI SUPERIOR AL ARIEȘULUI.

STUDIU DE CAZ – VADU MOȚILOR

Coordonator științific, Absolvent,

Profesor. univ. dr. Dezsi Ștefan Dragosîn Eugen-
Iulian
 Cluj-Napoca, 2018
Cuprins
INTRODUCERE.............................................................................................................................3
1. TURISMUL RURAL ÎN BAZINULUI SUPERIOR AL ARIEȘULUI – VADU MOȚILOR.5
1.1. Argumente, premise, motivații.............................................................................................5
1.2. Scurt istoric al apariției turismului rural (Turismul rural, noțiuni generale concepte,
definiții, scurt istoric)...................................................................................................................6
1.3. Apariția și dezvoltarea agroturismului, a turismului rural în țări dezvoltate........................8
1.4. Apariția și dezvoltarea agroturismului, a turismului rural în România.............................10
1.5. Turismul rural și EUROGÎTES..........................................................................................13
1.6. Forme ale turismului în zonele rurale................................................................................15
2. ASPECTE GEOGRAFICE FAVORABILE TURISMULUI RURAL.................................20
2.1. Aspecte ale reliefului........................................................................................................20
2.2. Aspecte turistice ale climei.................................................................................................35
2.3. Aspecte turistice ale hidrografiei........................................................................................38
2.5. Valențele turismului antropic..............................................................................................46
2.5.1. Aspecte ale culturii materiale.......................................................................................46
2.5.2. Monumente istorice și religioase.................................................................................49
2.5.3. Muzeele și casele memoriale.......................................................................................53
2.5.4. Busturile și statuile.......................................................................................................55
2.5.5. Instalații tradiționale.....................................................................................................56
2.5.6. Meșteșuguri și activități tradiționale............................................................................56
2.5.7. Manifestări cu caracter etno-folcloric..........................................................................58
2.5. 8. Valențele turistice ale portului tradițional...................................................................61
2.5.9. Aspecte ale gastronomiei tradițional –zonale...............................................................61
3. STADIUL ACTUAL AL EVOLUȚIEI TURISMULUI ÎN VADU MOȚILOR.....................64
4. FORME ȘI TIPURI DE TURISM PRACTICATE..............................................................72
5. FACTORII DE RISC...........................................................................................................74
6. ANALIZA SWOT ASUPRA TURISMULUI RURAL ÎN ZONA ANALIZATĂ...................76
7. STRATEGII, DIRECȚII ȘI PROPUNERI DE DEZVOLTARE A TURISMULUI RURAL
ÎN ZONA VADU MOȚILOR......................................................................................................77
CONCLUZII..................................................................................................................................80
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................82

2
 INTRODUCERE

Printre zonele cu un potențial economico – turistic atrăgător se înscrie și cea a munților

Apuseni. Drumețul/turistul care străbate la pas sau cu mijloace de transport aferente: autobuze,
microbuze, autocare, cu automobilul proprietate personală zona bazinului superior al Arieșului
este impresionat de forma și existența unor structuri de relief specifice unele dominante (chei,
peșteri) pe care natura le-a plasat aici.
Ochiul neobosit al privitorului se bucură aici de marea lucrare a naturii ce a înzestrat
această zonă cu numeroase văi, unde domină atât ape de suprafață cât și râuri subterane, peșterii
încununate cu minunate speleoterme fie de calcar fie de gheață, precum și de chei, coline, conuri
ce se continuă cu coame și platforme, platouri carstice. Încă de la contactul efectiv cu această
regiune călătorul este absorbit și atras de caracterul integru al locuitorilor, de trăinicia locurilor,
precum și de posibilitățile și importanța social-economică a așezărilor.
Astfel că atașat de spațiul vital al atâtor legende și realități impregnate de valențe ale
eroismului național și locuite de o grupare de populație cunoscută sub denumirea de moți1 de
care m-am atașat și mă simt legat prin prisma serviciului (am lucrat în zonă 10 ani). Conform
ipotezei lansate de Papahagi2 aceștia ar constitui o entitate umană de origine daco-romană ce nu
prezintă asemănări cu o altă ramură de populație românească. Astfel că argumentativ, sunt și
mai motivat să întreprind studiul ce urmează, mai ales că o parte dintre elementele aferente
turismului de aici le-am vizitat ca simplu turist. Studiul se dorește a fi o analiză asupra
manifestării și evoluției turismului în zona bazinului superior al Arieșului cu accent asupra
localității Vadul Moților. Populația zonei este constituită din „ persoane de statură mijlocie,
foarte iuți, costelivi; cu o față lipsită de simetrie: profil alungit, frunte înaltă, nas neregulat de
regulă cârn, bărbia ascuțită, păr blond cu nuanțe spre castaniu, ochii de un albastru spălăcit cu
tente spre verde și o ușoară încovoiere a parții superioare de corp în mers. Sunt firi democratice
(nu prea fac deosebiri între grupe de vârstă, utilizează apelativul tu); dominate de cinste și
corectitudine (furtul fiind nesemnificativ în rândul lor), pașnici și strașnici patrioți; uneori chiar
violenți în manifestarea acestuia din urmă, înzestrați cu un temperament vulcanic care
răbufnește în situații critice (răscoala lui Horea, revoluția de la 1848). Pentru cine nu-i
cunoaște înțelege par a fi ultra-xenofob, însă este un sentiment total fals. În perioadele
anterioare moții erau considerați a fi superstițioși precum și foarte suspicioși” (Boțan, N., 2010,
p.93).
1
Toponimul este dat de coafura bărbaților care purtau plete lungi adunate sub formă de nod în creștetul capului,
conform Pușcaș, Angelica, (2015), Ascultări din Lumea Satului. Introducere în Etnografie, Vol I, Edit. Presa
Universitar Clujană, Cluj Napoca.
2
Papahagi, T., (1925), Cercetări în Munții Apuseni, în Rev. „ Grai și Suflet”, institutul de Folclor și Filologie,
București, pag. 31-32.
3
 Odată cu restructurarea și încetarea practicării vechilor servicii existente în zonă până în
preajma anului revoluționar 1989, unii dintre locuitorii acesteia s-au orientat și reorientat spre
alte surse de venit. Unele din aceste surse cum este cea a practicării turismului rural a devenit
una foarte rentabilă în fapt ce a determinat implicarea tot mai activă a locuitorilor în acest sector
al economiei.
Închei acest scurt demers introductiv prin a mulțumi domnului Prof. Univ. Dr. Dezsi
Ștefan pentru sprijinul acordat la conceperea și concretizarea acestei lucrări, pentru prețiosul său
aport moral la concretizarea demersurilor mele. De asemenea aduc cordiale mulțumiri și
colectivului de cadre didactice al Facultății de Geografia Turismului al Universității ”Babeș-
Bolyai”, Cluj-Napoca. Totodată mulțumesc pe această cale autorității local – administrative a
localității Vadu Moților domnului primar: Lazea Nicolae, doamna Corcheș Maria viceprimar
precum și altruistului prieten profesor inginer Florian Antoniu pentru ajutorul logistic dat pentru
concretizarea efectivă a acestui studiu.

4
 1. TURISMUL RURAL ÎN BAZINULUI SUPERIOR AL
ARIEȘULUI – VADU MOȚILOR

Printre manifestările cu aspect economic pe care cetățeanul le poate practica și a început

să le aplice din ce în ce mai mult, mai apropiat de nevoile și cerințele semenilor (călători / turiști)
cu conotații atât pentru partea materială, renumerație cât și ca un remediu al deficitului creat de
închiderea unor întreprinderi (combinatul de prelucrare a lemnului Cîmpeni, minele din zona
Roșiei Montane, Roșia Montană Gold Corporation și a Băii de Arieș) sau altor surse de cooptare
a forței de muncă în zona Țării Moților este și turismul. Printre formele acestuia a prins tot mai
mult contur și turismul rural.
Apariția și derularea turismului în mediul rural în cadrul regiunii bazinul superior și
mijlociu al Arieșului a fost posibilă pe de o parte atât prin oferta generată de aspectul naturii cu
pitorescul și atractivitatea sa, a existenței unor factori antropici favorabili, a unor condiții
climatice adecvate precum și a dorinței localnicilor de a valorifica aceste resurse îmbunătățind
astfel dezvoltarea economică a zonei. Pe de altă parte turistul însuși venit îndeosebi dinspre
mediul urban aglomerat și supraaglomerat ce a dorit să scape de acesta, efectul industrializării și
să înlăture efectul stresului printr-o armonioasă activitate de relaxare și petrecere armonioasă,
utilă timpului liber prin reîntoarcerea sa în mediul natural. Cerința crescândă de turism în spațiul
rural, reorientarea unor aspirații, gusturi, tendințe către folclorul autentic, tradiție și puritate a
naturii necesită un comportament turistic care, la rândul său, implică un set de motivații
adecvate.

1.1. Argumente, premise, motivații

Necesitatea umană se poate transforma într-un motiv doar în situația în care aceasta a fost
conștientizată și integrată unei imagini care ocupă un loc bine definit pe scara de valori a
individului. Între motivațiile eficiente ce conduc semenii să își părăsească mediul ambiental și
să se dedice practicării turismului consemnăm:
a. reîntoarcerea la mediul natural, cunoașterea, curiozitatea, înțelegerea, creativitatea,
odihna;
b. drumețiile, ascensiunile, sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, practicarea unor sporturi
extreme (unde este cazul);
c. cura de aer și de fructe, consumul de alimente proaspete;
d. atracție și interes pentru activitățile practicate în aceste areale, etc.

5
 Turismul rural din zona cercetată se datorează în special ofertei super atractive generat de
aspectul extaziant și fermecător al naturii însăși. Turismul oferă consumatorului (provenit în
mare măsură dintr-un mediu urban dominat de industrializare) care caută conștient sau
inconștient un alt mod de petrecere a vacanței, axat pe întoarcerea la obârșii, pe contactul cu
natura și petrecerea timpului liber în aer curat.
Sunt o serie de motive economice, sociale și culturale care recomandă dezvoltarea
inițiativelor turistice în zone rurale ca și stimulator al economiei locale. Însă în acest spațiu pot
apărea și probleme între care amintesc:
1. îmbătrânirea populației și abandonarea agriculturii;
2. reducerea drastică a veniturilor agricole;
3. noua cerere de servicii privitoare la mediu;
4. evitarea deșertificării anumitor regiuni și menținerea vieții rurale în zonele mai critice
(Ionescu,I., 2000).
Majoritatea studiilor privind destinderea în mediul rural duc la concluzia că ritmul de
dezvoltare al acesteia în areal este puternic influențată de clasa socială din care provine turistul și
de veniturile acestuia și arată că cei mai bogați au o implicație mult mai concludentă la această
dezvoltare.

1.2. Scurt istoric al apariției turismului rural (Turismul rural, noțiuni

generale concepte, definiții, scurt istoric)
Turismul, care prin specificul său exploatează condiții naturale și valori ale patrimoniului
cultural, are importante consecințe negative asupra mediului. În aceste condiții, sunt pe deplin
justificate eforturile de promovare a unor forme de vacanță al căror impact asupra mediului să fie
cât mai redus, forme cunoscute în practica și teoria de specialitate sub titulatura de ecoturism,
turism ecologic, turism verde, turism blând (dulce, moale), turism durabil.
Indiferent de terminologia utilizată, aceste forme de turism au un conținut exprimat prin
tipologia unităților de cazare și alimentație, acțiuni de agrement, intensitatea fluxurilor turistice.
În perfectă armonie cu mediul natural și socio – cultural al zonelor receptoare, urmărind chiar,
prin soluții de amenajare, refacerea mediului, îmbunătățirea calității acestuia. Între formele cele
mai răspândite ale turismului ecologic pot fi menționate vacanțele rurale, cele în arii protejate:
parcuri, rezervații, spatii verzi etc.
În practica uzuală, pentru desemnarea vacanțelor rurale se folosesc noțiunile de turism
rural și agroturism.
Putem afirma, fără a greși, că apariția călătoriilor turistice s-a produs în antichitate, iar
activitățile turistice în spațiul rural au început a fi practicate empiric din aceeași perioadă. Este
6
cunoscută astfel participarea în număr mare a cetățeniilor la: vizitarea locurilor sfinte – Dodona
(Zeus), Efes și Delfi (Apollo) – frecventarea băilor curative sau a jocurilor festive periodic
organizate (Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009).
În perioada romană majoritatea călătoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau
militare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spațiul rural.
Turismul s-a manifestat pe arii extinse, respectiv în Imperiul Bizantin, Europa
Occidentală din sec. VI e.n. și în lumea arabă, unde era mai puțin dezvoltat.
În același timp cu evoluția societății omenești se diversifică și structura călătoriilor,
astfel, în Evul Mediu, călătoreau în număr însemnat comercianții, dar întâlnim frecvent
ambasadori, preoți și pelerini, oameni de știință, artiști, calfe și studenți. Unii din acești călători
au decis să transmită experiențele lor. Putem prezenta în sprijin scrierile călugărului francez
Aimeri Picaud, care realizează la 1130 un îndrumar pentru pelerinii doritori să ajungă la Santiago
de Compostela (Păcurar, A., 2011).
Această formă a turismului păstrându-se până în sec. XV. Deplasările se făceau pe uscat
pe jos sau cu animalele, pe mare cu corăbii, iar cazarea se făcea în aer liber sau hanuri calitatea
lăsând mult de dorit.
Preotul japonez Basho care în 1960 a scris un poem referitor la o călătorie a sa intitulat
„Drum îngust spre Nordul îndepărtat”. În dorința de a prezenta evoluția dotărilor și instalațiilor
iată un catren sugestiv: „Înțepat de țânțari, mușcat de păduchi / Am reușit să dorm într-un pat / În
timp ce un cal urina / Chiar lângă perna mea” (Cristureanu Cristina – Economia și politica
turismului internațional).
Se știe că prima organizație de turism a fost Clubul alpin britanic din 1875 urmat apoi de
cel francez. Primul sindicat de inițiativă fondat în sprijinul dezvoltării turismului a fost cel de la
Grenoble din 1889. Astăzi sunt numeroase astfel de sindicate, turismul fiind sprijinit și de
organizații guvernamentale, naționale, teritoriale, particulare de grup sau individuale.
Prima medalie de recompensare pentru munca de organizare a turismului a apărut la
Paris, în 1949.
În ce privește turismul rural, acesta nu este un fenomen nou, cazarea turiștilor la sate
fiind practicată de decenii în țările Uniunii Europene (Culda, S., 2000).
Ideea satelor turistice se pare că ar fi pornit din Franța iar experiența în acest domeniu,
fiind acumulată de-a lungul timpului. Elveția este unul din pionierii turismului rural, despre
aventura turistică, cum a fost numit într-o primă fază de dezvoltare, existând mărturii din 1840.
Abia în sec. XV - XVI dispare caracterul religios, motivația călătoriilor devenind una
laică, ducând astfel la trecerea de la călătoria propriu-zisă la activități turistice mult mai
complexe. O amploare deosebită capătă între sec. XIX – XX turismul rural, perioadă în care se
7
observă o diversificare a formelor de turism. Au apărut voiaje pe litoral și turismul în mediul
rural - la începutul sec al - XIX – lea (Ionescu, I., 2000).
Acesta din urmă a apărut ca o reacție a stresului și a poluării accentuate din marile orașe
industriale. Cunoscând în scurt timp o amploare deosebită ajungându-se ca în anii ’80; 25% din
populația Comunității Europene să-și petreacă vacanțele la țară iar 23% în zonele de munte.

1.3. Apariția și dezvoltarea agroturismului, a turismului rural în țări

dezvoltate
Europa este cea care înregistrează primele forme conștientizate de turism rural în secolele
XVI-XVII; în acele vremuri pictorii erau interesați să valorifice în operele lor construcțiile și
mediul spațiului rural. Viața satului, așa cum era ea și nu inventată, este imortalizată în operele
pictorilor francezi, italieni sau olandezi. Pe acest fond marele gânditor francez Jean Jacques
Rousseau (1721-1778) povestește în lucrarea sa Confesiuni despre o călătorie în care a traversat
Alpii, ce a sugerat multor oameni ai timpului planuri de călătorii spre regiunile muntoase pentru
a admira natura. În secolul următor, al XIX-lea, odată cu afirmarea marilor peisagiști, arhitectura
rurală ocupă un loc din ce în ce mai important în desen sau pictură. Se impun din nou pictorii și
artiștii francezi și cărora li se adaugă mai apoi cei din Anglia (Grolleau Henri-Patrimoine rural
& touorisme dans la C.E.E.) (Nistoreanu, P., 1999).
Elvețienii susțin că în Alpi, turismul rural ar data din 1842 când englezii, luând cunoștință
de aventurile unei tinere britanice care a descoperit în Alpii elvețieni, o lume mirifică a vacilor
care pasc pe pășunile bogate în iarbă, în sunetele torentelor de apă din munți, au venit în număr
mare să vadă și trăiască alături de oamenii care le pot oferi condiții atât de atractive.
În Franța, unde turismul rural este o tradiție bine stabilită, acesta cunoaște un ritm
spectaculos de dezvoltare de la adoptarea în 1955 a gîtes-urilor rurale și în mod deosebit de prin
anii ’70, conform unui studiu al Federației gîtes-urilor rurale.
În Anglia, după o estimare prudentă, existau cel puțin 10.000 de exploatații agricole care
ofereau pensiune completă3 și alte 10.000 care ofereau numai cazare.
În acest context, agroturismul și turismul rural au câștigat, în anii ’80, un nou avânt în
țările europene, cunoscând un nou stadiu de dezvoltare și câștigând teren ca surse de venituri
pentru exploatațiile agricole, diversificând în același timp activitățile în mediul rural și în
exploatațiile agricole. Pe de alta parte, s-a înregistrat o cerere crescândă din partea populației
urbane pentru zona rurală, cu dorința de a participa la viața specifică de la țară, de a mânca

3
Se concretizează închirierea de către localnici: oieri, pescari, artizani acei crofters a locuințelor în scopuri
turistice conform, Păcurar, A., (2011), Turismul în țările Uniunii Europene, Edit. Presa Universitar Clujană, Cluj
Napoca.
8
preparate specifice, de a practica activități de recreere și de a se relaxa mental în aer liber, în
mijlocul naturii.
În Germania (numai fosta R.F.G.) turismul rural datează de prin 1970-1971; în 1983
circa 23.000 de ferme ofereau instalații pentru turiști. Un studiu al Universității din München
arată că circa 3 milioane de locuitori din fosta RFG doreau să-și petreacă vacanta în ferme, iar
datele oficiale arată că peste 1 milion de sejururi de vacanta, respectiv 3% din ansamblul
sejururilor au fost petrecute în ferme în 1979-1989.
În Spania, se constată, începând cu anii 1955-1960, o creștere notabilă și spontană a
turismului rural. Astfel în 1967 existau 1.152 paturi (locuri), iar în 1977, existau 32.038 locuri în
19.631 camere și 8312 locuințe în 468 localități rurale din 41 de provincii care practicau turismul
rural.
Austria a fost prima țară în care turismul rural a avut cel mai mare succes, conform unui
raport FAO elaborat în 1983, care încerca să facă un bilanț al dezvoltării turismului rural în țările
europene în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Potrivit „Recensământului agricol din 1970”
din 362.000 de ferme existente în Austria, 26.300 ofereau 230.000 de paturi în cca. 114.000
camere de închiriat; din 70.000 menaje care închiriau camere turiștilor, în jur de 30% erau
agricultori (Nistoreanu, P., 1999).
În Norvegia, 90% dintre cabanele de închiriat aparțineau exploatațiilor agricole. Existau
5350 de asemenea cabane repartizate în trei categorii. Turismul se practică în proporție de 70%
la fermă – colibe de camping, aparținând exploatațiilor agricole cu peste 0,5 ha.
În Finlanda, turismul rural a fost dezvoltat în mod sistematic din 1968. în 1981, existau
635.000 de unități tip bungalov, în timp ce din 150.000 de exploatații agricole în activitate,
numai 2.000 ofereau 4.000 locuri turiștilor finlandezi și străini. Cea mai dezvoltată regiune
turistică a Finlandei este arhipelagul Aland (6.500 de insule), în care forma cea mai populară de
turism este turismul rural.
În Irlanda, formula de turism diferit – așa cum a fost numit turismul rural la începuturile
sale – a fost lansat la începutul anilor ’60 în cadrul unui plan general de destinat să facă față
ritmului scontat de creștere a numărului de turiști pe termen scurt. Ghidul din 1982 conține o
listă cu aproape 500 de locuințe de tip agricol4 care ofereau 2.221 camere. La acestea se mai
adăugau 548 de locuințe clasate la categoria case rurale (care nu practicau nici o activitate
agricolă) (Petrea, Rodica, Petrea, D., 2000).

4
Acele ferme având case de piatră acoperite cu paie cu proprietăți delimitate de ziduri, conform Păcurar, A., (2011),
Op. Cit. pag. 87.
9
 1.4. Apariția și dezvoltarea agroturismului, a turismului rural în România
În România, care așa cum afirmă Geo Bogza în reportajul Sate și orașe la început a fost o
țară de sate, prin excelență agricolă, spațiul rural s-a aflat la el acasă întotdeauna. Mai mult, viața
la țară a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminând cu manifestarea unui puternic
curent literar; similar, în operele plastice din perioadele de la sfârșitul secolului XIX și începutul
secolului XX satul fiind cadrul, obiectul, subiectul și a inspirat penelul unui număr însemnat de
pictori români.
În ceea ce privește manifestările ce pot fi catalogate drept începuturi ale circulației
turistice rurale din țara noastră – neluând în seamă faptul că orice orășean, care se respectă și își
putea permite, avea o casă la țară – amintim: obiceiurile de Sânzâiene când, conform tradiției
maramureșenii porneau spre mănăstirile din Moldova; pelerinajele către locașurile de cult;
vacanțele de sărbători în lumea satului sau la mănăstire, dar mai ales obiceiul retragerii către sat
în timpul verilor călduroase (locuința mea de vară e la țară – Topârceanu), locul ideal de
petrecere a unor clipe de destindere.
Concomitent cu creșterea frecvenței circulației turistice au evoluat și echipamentele
turistice: de la cele privind transportul (poștalioanele și locurile de schimb ale cailor - poștele
care încă mai revin și astăzi în poveștile sătenilor, ca și denumirile unor localități legată de
această activitate – exemplu Poșta Câlnău) la cele care asigurau în norme profesioniste cazarea și
masa (vestitele hanuri în toate cele trei Țări Române).
Dintre cei ce au apreciat și prețuit vacanțele în spațiul rural putem enumera personalități
ale culturii românești ca: Alexandru Vlahuță, Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu-
Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Calistrat Hogaș, Nestor
Urechia, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, Ștefan Ciubotărașu și mulți alții. Toți
cei ce au fost promotorii unei mode, ai unui mod de viață nou ce a contribuit la realizarea unei
mentalități care în timp a generat călătoria, circulația turistică, mai apoi turismul.
Cele prezentate mai sus determină să afirmăm că turismul rural s-a derulat în țara noastră
până în a doua jumătate a secolului al XX-lea doar în mod spontan.
În România, primele acțiuni turistice în mediul rural s-au realizat începând cu anii 1967-
1968, pentru grupe de turiști aflați pe litoralul românesc al Mării Negre și în Delta Dunării.
Agroturismul ca activitate economică prevăzută într-un act normativ din țara noastră
apare abia în 1990. În strategia de dezvoltare a zonei montane pe care a elaborat-o Comisia
Zonei Montane din România, în 1990, dezvoltarea turismului rural și agroturismului montan era
prevăzut ca un domeniu special de acțiune al noului organism guvernamental. Au fost elaborate
criterii de atestare și clasificare pe brăduți a exploatațiilor agroturistice și transmise comisiilor
județene pentru zona montană pentru aplicarea experimentală în teritoriu. Forțele care au
10
declanșat organizarea pe baze moderne a primirii turiștilor în exploatații agricole montane au fost
emisiunile de televiziune Civilizație montană și publicația Federației Române de Dezvoltare
Montană, Turism și agroturism. (Nistoreanu, P., 1999).
În 1994 s-a încheiat un protocol între FRDM și Ministerul Turismului pentru sprijinirea
acestor exploatații agroturistice. În acest moment existau deja peste 2.000 de exploatații
agroturistice montane selecționate, atestate și clasificate după ghidul elaborat de CZMR. În acest
an s-a aprobat primul cadru legislativ privind dezvoltarea turismului rural în țara noastră. Actele
normative care au constituit cadrul legislativ au fost următoarele:
Alt moment semnificativ s-a înregistrat în anul 1972, când în urma unui studiu realizat de
către Centrul de Cercetări pentru Promovarea Turismului International, s-au stabilit în urma
Ordinului Ministerului Turismului (OMT) nr. 297 că pot fi introduse în turismul intern și
internațional 118 localități rurale.
Prin OMT nr. 774, începând cu 1973 se declară experimental sate de interes turistic
următoarele 13 localități rurale: Lerești, Rucăr, Fundata, Sirnea, Sibiel, Rășinari, Tismana,
Vaideeni, Hălmagiu, Bogdan-Vodă, Vatra Moldoviței, Murighiol și Sf. Gheorghe.
Însă decretul nr. 225 din 1974, care a interzis cazarea turiștilor străini în locuințele
particularilor a făcut ca acestea să devină nefuncționale, excepție făcând doar satele unde s-a
permis ca o excepție de la decret, pentru cazarea grupurilor de turiști străini, respectiv satele:
Lerești, Rucăr, Sibiel, Murighiol și Crișan (Mitrache, Șt., Manole, V., 1996).
1. Ordonanța Guvernului nr.62 din 24 august 1994 privind stabilirea unor facilități pentru
dezvoltarea turismului rural în zona montană, Delta Dunării și Litoralul Mării Negre;
2. Legea nr. 145 din 31 decembrie 1994;
3. Ordinul Ministerului Turismului nr. 20 din 4 aprilie 1995 pentru aprobarea normelor și a
criteriilor minime privind clasificarea pe stele a pensiunilor turistice și fermelor
agroturistice.
4. În 1997 a apărut o nouă reglementare privind turismul rural în România – Ordonanța
Guvernamentală nr. 63 din 28 august 1997 privind stabilirea unor facilități pentru
dezvoltarea turismului rural (Stremțan, F., 1998).
Astăzi există un sistem organizatoric adecvat, reprezentat la nivel național de asociații
profesionale ca ANTREC, FRDM, Agenția Română pentru Agroturism, Operațiunea Satele
Românești (OUR), precum și o legislație stimulativă.
Cu toate acestea, turismul rural – în formele sale organizate – are, deocamdată, în țara
noastră, o dimensiune modestă, în privința vizitatorilor străini, cât și a celor români (sub 1% din
totalul circulației turistice)

11
 După decembrie 1989, primele activități turistice în mediul rural au apărut în zonele
Rucăr, Moeciu, Bran, extinzându-se mai apoi și în alte regiuni.
Astfel prima casă din România care a obținut atestarea de pensiune agroturistică a fost
vila Santa Maria așezată pe o culme de deal, între crestele Bucegilor și Pietrei Craiului, având
drept proprietar pe doamna Mioara Stoian
În zona munților Apuseni, mai concret pe arealul aferent bazinului superior al Arieșului
consemnăm ca formă incipientă a turismului rural și totodată ca unitate de cazare apariția
cabanei Scărișoara. Aceasta ce a aparținut inițial institutului de speologie Emil Racoviță din
Cluj, fiind preluată ulterior de OJT Alba iar după anul 1990 această cabană a dispărut.
Din anul 1974 odată cu finalizarea lucrărilor de modernizare a drumului național de acces
în zonă abordată pentru studiu numărul turiștilor a crescut semnificativ fapt ce a concretizat și
dezvoltat serviciile aferente turismului: cazare, alimentație publică în zonă.
În anul 1973 după vizitarea zonei și a Ghețarului Scărișoara de președintele Centrocoop
Mihai Nicolae, apare ideea amenajării unui sat de vacanță. Deși lucrările au demarat mulțumitor
datorita factorilor economici neprielnici sunt sistate. Echipamentele aduse sunt depozitate în
arealul limitrof ghețarului propriu-zis. După anul 1976 cu unele dintre aceste echipamente
(scaune, paturi, căsuțe), se creează un popas turistic de 10 căsuțe fiecare cu 2 paturi, terase,
spațiu de alimentație publică, o sală de servit mese și bar. (baza actualei pensiuni la Mama Uța).
În perioada 1978-1989 în această zonă a bazinului Arieșului Mare se practică forme de turism
precum: turismul de stat – OJT; cel corporatist – Centrocoop; cel la gazdă (denumit clandestin).
Anii 1988 – 1989 au dus la apariția în cadrul localităților de pe Valea Arieșului Mare a
OVR-ului Operațiunea Sate Românești prin care se dorea salvarea satelor românești de
fenomenul depopulări precum și o dezvoltare durabilă a localităților având ca punct de plecare
resursele locale. Populația zonei constată faptul că poate obține venituri substanțiale prin turism
într-un mod mult mai ușor decât prin practicarea altor alternative de lucru specifice zonei:
exploatarea lemnului, minerit (Culda, S., 2000).
După anul 1990 turismul a luat amploare fiind una din cele mai adecvate soluții pentru
contextul și populația zonei. Astăzi după un deceniu de activitate sunt cunoscute consumatorilor
de turism rural un număr mare de pensiuni turistice și agroturistice omologate, intrate în circuitul
ANTREC. Datele sunt preluate și prelucrate din ultimul catalog ANTREC. Anul 1992 duce la
organizarea primei ediții a „Întâlnirilor Arieșului” unde se discută modul obținerii de finanțare
pentru proiecte. La întrunire au participat: numeroase persoane interesate de activități în turism,
primarii comunelor din arealul Arieșului Mare, reprezentantul băncii mondiale din România.
Anul 1994 concretizează prin întâlnirea OVR-urilor din Arieșeni, Gârda de Sus, Albac a
organizației: Izvoarele Arieșului.
12
 Din anul 1995 ANTREC (Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural),
înființată în anul 1994, în România ca organizație neguvernamentală, apolitică și nonprofit cu o
rețea de 30 de filiale (din tot atâtea județe), 13 departamente de specialitate și peste două mii de
membri, face parte din marea familie europeană a turismului rural - EUROGÎTES, iar din 1997
pentru o perioadă de doi ani președintele EUROGÎTES a fost doamna Marilena Stoian,
președinta ANTREC (Mitrache, Șt., Manole, V., 1996).
ANTREC pune accentul pe inițiativele și curajul întreprinzătorilor particulari și încearcă
să evite greșelile marilor firme profesionale de turism, care au distrus peisajul, practicând turism
în masă, fără a ține seama de modul în care acesta afectează mediul.
În zona cercetată promovarea turismului se datorează activității OVR-urilor: Gârda de
Sus, Albac precum și prin aportul ANTREC – Alba (cu Emil Comșa președinte), al programului
PHARE – Turism. Între anii 2000 – 2005 prin aportul OVR se organizează la Gârda de Sus curs
de calificare pentru administratorii de pensiune. Au participat 38 de persoane din localitățile:
Arieșeni, Scărișoara, Gârda de Sus, Albac, Roșia Montană, Bihor. Datorită programelor
europene a fost posibilă și organizarea altor cursuri de reconversie profesională. În 2005 mai
multe persoane de pe Valea Arieșului sunt invitate în Franța 5 unde promovează produsele
tradiționale moțești. În anul următor prin aportul OVR în bazinul superior al Arieșului, în
comuna Vadu Moților se creează organizații non-guvernamentale asemenea asociațiilor:
Asociația Platoului Ghețar – Călineasa, Izvoarele Arieșului.
Dacă se va impune un turism de recreere și cultural cu valențe ecologice, se va realiza
într-adevăr un turism rural durabil.

1.5. Turismul rural și EUROGÎTES

În Anul Turismului – 1990 a luat naștere EUROGÎTES, (Federația Europeană de Turism
Rural) cu sediul la Strasbourg, care reunește 24 de asociații de turism rural din 18 țări din
întreaga Europă geografică având ca obiective de bază:
1. definirea ofertelor turistice în mediul rural și stabilirea criteriilor unitare de calitate în
turismul rural din Europa.
2. crearea băncii de date cu informații despre fiecare organizație membră.
3. codificarea produsului "turism rural" astfel încât să fie inteligibil pentru client (prin
marcă sau logo) și în așa fel încât clientul să poată recunoaște produsul la prima vedere;
4. alegerea de noi clienți pentru turismul rural;

5
În Europa (Belgia) au mai ajuns în 1991 invitați din zonă reprezentanții OVR-urilor: Gârda de Sus, Albac
unde au confruntat turismul de masă de acolo cu cel de gazdă practicat la noi, conform Nistoreanu, P., (1999).
Turism rural, Edit., Didactică și pedagogică, București.
13
 5. să ajute țările în care turismul rural se află în faza de organizare, punând la dispoziție
experți, astfel încât să se realizeze un produs omogen, de calitate, bun, care să poată fi
oferit pe piața turistică.
Turismul rural cuprinde doi termeni: rural și turism cu sensuri foarte exacte care trebuie
cunoscute.
Definiția clasică a turismului îl prezintă ca o “activitate cu caracter recreativ și / sau
sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor regiuni
pitorești sau interesante dintr-un anumit punct de vedere”, iar turismul rural este deci turismul
practicat în mediul rural, ca factor economic de dezvoltare locală, rezultând din serviciile
prestate clienților în vederea satisfacerii nevoilor acestora.
Cealaltă componentă a produsului, zona rurală este mult mai dificil de definit. În general,
se apreciază că zona rurală este un spațiu cultural rezultat din relația dintre natură și activitatea
umană de-a lungul mai multor secole. Astfel, în zona rurală, urmele activității productive legate
de sectorul primar, cum ar fi clădirile, modificările peisajului sau amenajarea și dezvoltarea
teritoriului sunt încă prezente și active (Culda, S., 2000).
Ca și coordonatele ale turismului rural amintim: spațiul (fără existenta oamenilor acesta
nu poate constitui suportul conviețuirii, întrucât un spațiu fără produse nu poate răspunde tuturor
nevoilor consumatorilor de turism rural.), oamenii (în lipsa spațiului și a produselor dispun
numai de o capacitate de primire redusă) și produsele (care au în general o existență efemeră).
Cele trei coordonate în funcție de regiune și țară descriu realități diferite motiv pentru
care produsul turism rural are semnificații diferite.
Ecuația fundamentală a produsului turistic rural este:
cazarea la fermă = vacanța petrecută în sat + petrecerea timpului liber în spațiul rural.
Dimensiunea economică, socială și culturală și atractivitatea turismului rural sunt date de
imaginea fermei, satului și a spațiului rural, acestea constituind și principalele motive pentru care
turiștii vin să își petreacă vacanța la țară (Stremțan, F., 1998).
Ferma este un simbol pentru orășean. Ea este casa fermierului, a țăranului, a celui ce
trăiește în armonie cu natura. Este locul unde se succed generații fără a se schimba radical modul
de viață.
Satul semnifică dimensiunea umană, intimitatea socială, animația locală .
S-a conturat o definiție, acceptată și în alte țări, conform căreia satele turistice sunt
așezări rurale pitorești bine constituite, situate într-un mediu nepoluat, păstrătoare de tradiții și
cu un bogat trecut istoric, care în afara funcțiilor politico – administrative, sociale, economice
și culturale proprii, îndeplinesc sezonier sau în tot cursul anului și funcția de primire și de
găzduire a turiștilor pentru petrecerea unui sejur cu durată nedefinită.
14
 Spațiul reprezintă întregirea activității de cazare la fermă și a vieții satului în slujba
turismului rural; el este simbolul libertății, respirației, apei pure, spațiilor verzi, florilor, culorilor;
el invită la contemplația peisajelor dar și la activități fizice în plină natură, acestea constituind un
criteriu important în alegerea petrecerii vacanțelor la țară.
Încercările de a definii turismul rural au fost încununate de succes de către Lane Bernard.
Potrivit acestuia "turismul rural-este conceptul ce acoperă activitățile turistice oferite și conduse
de locuitori autohtoni și bazate pe trăsăturile mediului natural si uman specifice zonei
respective" (Culda, S., 2000).

1.6. Forme ale turismului în zonele rurale

a. Turismul rural
În cadrul formelor de turism practicabile în anumite areale ale țării se remarcă și turismul
rural. Acesta are o evoluție proprie iar în ultimele două decenii, mai concret după anii 90 a luat o
amploare deosebită în anumite zone din țară. Una dintre acestea este și cea cunoscută sub
denumirea de Țara Moților cu precădere în zona bazinului superior al Arieșului Mare unde
aspectul mirific și plin de estaz al reliefului, spectaculozitatea acesteia te impresionează de la un
pas la altul; de la o așezare rurală la alta; de la o forma de relief la alta.
Turismul rural este tipul de servicii turistice în zone rurale, de cazare și servire a mesei,
caracterizat printr-o ofertă de servicii localizate în mici centre rurale. Clădirile au capacitate
redusă, de obicei prezintă interes arhitectonic (tradițional sau artistic), fiind decorate într-un stil
rustic care amintește de locuințele tradiționale. Se acordă o atenție specială gastronomiei și de
cele mai multe ori sunt conduse într-un sistem familial.
Turismul rural reprezintă una dintre cele mai eficiente soluții de armonizare a cerințelor
turismului cu exigențele protejării mediului și dezvoltării durabile (Nistoreanu, P. 1999).
Turismul rural se referă la toate activitățile ocazionate de petrecerea unei perioade de
timp determinate în mediul rural, mijlocul de găzduire putând fi atât gospodăria țărănească /
pensiune, fermă agroturistică cât și echipamente turistice de factură mai generală: hanuri,
hoteluri rustice, popasuri.
Având ca scop dezvoltarea locală durabilă și un răspuns, adecvat nevoilor societății
moderne, privind petrecerea timpului liber, turismul rural se definește, în economia globală a
turismului, ca fiind valorificarea turistică a spațiilor rurale, a resurselor naturale, a patrimoniului
cultural din mediul sătesc, a construcțiilor existente la țară, a produselor din teritoriu, a tradițiilor
populare țărănești, prin activități turistice înregistrate, ilustrative pentru identitățile din zonă,
acoperind necesitățile vizitatorilor găzduiți, modalități de animație, forme specifice de petrecere
a timpului liber și servicii diverse (Petrea, Rodica, Petrea, D., 2000).
15
 În esență, turismul rural înseamnă vacanța la țară și odihnă în spațiu natural, găzduire la
săteni. Satul devine astfel o sursă de reconfortare și echilibrare în lumea de azi, din ce în ce mai
concentrată și mai urbanizată, în această societate artificială din multe puncte de vedere. O
politică de dezvoltare rurală și ecologică reușită este mai mult decât o opțiune, este un imperativ
al zilelor noastre.
Pentru a se putea vorbi despre fenomenul turistic dintr-o anumită zonă, este necesar să se
verifice existența unui flux de turiști care să viziteze zona respectivă. Pentru aceasta e nevoie mai
întâi să existe posibilități de cazare, turiștii contribuind astfel la dezvoltarea bogăției zonei.
b. Agroturismul
Este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească pregătit
și amenajat special pentru primirea de oaspeți oferind o serie de activități care gravitează în jurul
gospodăriei țărănești spre consumul persoanelor care pe o perioadă determinată vin în mediul
rural pentru relaxare, odihnă și agrement, cure terapeutice, tranzacții sau afaceri, pentru
satisfacerea unui hobby, inițiere în arta meșteșugurilor tradiționale, pentru studii și documentare,
precum și alte activități specifice
Dacă definiția clasică a turismului îl prezintă ca o „activitate cu caracter recreativ și/sau
sportiv, constând în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor regiuni
pitorești sau interesante dintr-un anumit punct de vedere”, turismul rural este deci turismul
practicat în mediul rural, ca factor economic de dezvoltare locală, rezultând din serviciile
practicate clienților în vederea satisfacerii nevoilor acestora.
În practica uzuală, pentru desemnarea vacanțelor rurale se folosesc noțiunile de turism
rural și agroturism.
Fată de turismul rural, agroturismul este mai strict din punct de vedere al condițiilor
vacanței; în plus ia în calcul aspecte legate de efectele economice asupra gospodăriilor țărănești
și localităților rurale în ansamblul lor.
Agroturismul presupune, șederea în gospodăria țărănească – pensiune, fermă etc. –
consumarea de produse agricole din gospodăria respectivă (uneori indică și o anumită proporție
cel puțin 20%) și participarea, într-o măsură mai mare sau mai mică, la activitățile agricole
specifice.
Clientela agroturismului este reprezentată în mod definitoriu de persoane cu reședințe în
alte zone, de regulă urbanizate. Beneficiari ai aceste forme de turism, în modalități specifice, pot
fi și persoanele care au rude sau chiar reședințe secundare la țară, precum și cei care au interese
(de exemplu economice) în agricultură în mediul rural.
Agroturismul poate fi montan, de deal sau de șes. El poate fi organizat de către
gospodăriile individuale (autorizate și certificate) sau la nivel de localitate – cu subcontractarea
16
spațiilor de cazare. Pe lângă formele amintite, există și se pot concepe și altele, într-o varietate de
modalități, rezerva constituind-o complexitatea turismului (Mitrache, Șt., Manole, V., 1996).
Se desfășoară în zone naturale puternic modificate de om, în care sectorul primar este cel
foarte evident. Include cazare, servicii pentru servire mesei, oferite de către agricultorii implicați
în această formă de turism. La fel ca și turismul rural, agroturismul este o activitate economică
complexă, cu o largă sferă de cuprindere, care pune în evidență, printr-un mecanism propriu,
circulația turistică rurală.
Prin dezvoltarea serviciilor de găzduire și valorificare a produselor proprii și locale
agroturismul oferă o soluție pentru gospodăriile rurale. El este capabil să valorifice excedentul de
cazare existent în gospodăria țărănească pregătit și amenajat special pentru primirea de oaspeți și
să ofere o serie de activități care gravitează în jurul gospodăriei țărănești spre consumul
persoanelor care pe o perioadă determinată vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă și
agrement, cure terapeutice, tranzacții sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, inițiere în arta
meșteșugurilor tradiționale, pentru studii și documentare, precum și alte activități specifice
Agroturismul reprezintă un sistem complex, iar elementele sale se află într-o strânsă
relație de interdependență. El poate fi privit ca un sistem cibernetic deschis asupra căruia se
exercită numeroase influențe din mediul extern și care la rândul lui influențează mediul extern
(Mitrache, Șt., Manole, V., 1996).
În cadrul sistemului economic local acesta are rol de regulator, de feed – back.
Agroturismul se realizează prin valorificarea cadrului natural, a ofertei de cazare și a diverselor
servicii agroturistice în scopul obținerii de venituri complementare, veniturile de bază provenind
din activitatea agricolă:
a. Turismul ecologic
Termen utilizat pentru a denumi acel tip de turism care se desfășoară în zone naturale cu
o ridicată valoare ecologică. În mod normal acesta implică faptul ca turistul să prezinte interes
pentru acest aspect, cele mai atrăgătoare rămânând marile zone naturale.
b. Turismul de aventură
Denumire utilizată cu referire la un gen de turism în care sunt folosite zonele naturale cu
caracteristici concrete pentru practicarea unor sporturi riscante sau de aventură, principalul scop
al acestui tip de turism fiind practicarea sportului.
c. Turismul cu impact redus
Termen ce denumește o atitudine, o lipsă a impactului, care trebuie să fie prezentă în
toate activitățile legate de dezvoltarea turistică în zonele rurale

17
 Produsul turistic rural și componentele sale. Atât pe plan mondial, cât și în România,
acesta constă în oferirea de servicii cum sunt: cazare; cazare și mic dejun; demipensiune (cazare,
mic dejun și prânz sau cină); pensiune completă (cazare și toate mesele incluse).
La acestea se adaugă: transport; excursii, etc.
Se deosebesc două tipuri de componente ale produsului turistic rural și anume: de bază
(cazarea, alimentația și transportul) și auxiliare (balneoterapie, agrement, activități sportive etc.)
Alegerea destinației turistice este influențată de:
1. factorii naturali – așezarea geografică, relieful, vegetația, fauna și clima;
2. factorii culturali: limba, folclorul, religia, arta, știința, politica;
3. elementul uman: mentalitatea și ospitalitatea reflectate în atitudinea populației locale, a
administrației și reprezentanților pazei și ordinii publice față de turiști;
4. infrastructura generală: telecomunicațiile, mijloacele de transport, serviciile bancare,
structura și aspectul așezărilor, aprovizionarea cu apă și energie, canalizarea, etc.;
5. facilitățile turistice: transporturi, mijloace de cazare, de alimentație, activități sportive,
distracții, posibilități de informare (Mitrache, Șt., Manole, V., 1996).
Un rol important în această opțiune îl are și oferta de servicii auxiliare dintre care se
amintesc: organizarea unor activități de petrecere a timpului liber (serbări populare și activități
sportive); organizarea de excursii; realizarea de condiții pentru tratamente balneo - medicale,
cure de băi de plante și de ceaiuri din flora spontană; facilitarea participării la acțiuni de
vânătoare și pescuit sportiv; închirierea / cumpărarea de materiale și echipamente necesare
activităților menționate etc.
Nu se neglijează aportul animatorilor (persoane care conduc și asigură omogenizarea
grupurilor, în vederea menținerii unei bune dispoziții generale).
Unele servicii aparent secundare, cum sunt: de întreținere și reparații; de poștă și
telecomunicații; de schimb valutar, etc. au și acestea importanța lor pentru produsul turistic rural,
în scopul petrecerii unui sejur cât mai plăcut.:
a. Oferta turistică și agroturistică
b. Componentele ofertei turistice și agroturistice
Desfășurarea activității turistice presupune existența, alături de elementele de atracție, a
unor mijloace (resurse) materiale adecvate, capabile să asigure satisfacerea cerințelor turiștilor pe
durata și cu ocazia realizării voiajelor. Aceste mijloace, cunoscute sub denumirea generică de
bază tehnico-materială, se prezintă într-o structură diversă, adaptată specificului nevoilor
turiștilor, funcțiilor economice și sociale ale turismului.
Componentă a ofertei turistice, baza tehnico-materială joacă un rol important în
organizarea și dezvoltarea turismului. Astfel, dimensiunile și structura sa, nivelul tehnic al
18
echipamentelor determină nemijlocit accesul și prezența turiștilor într-o anumită zonă, amploarea
fluxurilor și gradul de mulțumire al călătorilor. Totodată, creșterea și modernizarea dotărilor
materiale antrenează o intensificare a circulației turistice.
Baza tehnico-materială are o structură complexă, elementele sale constitutive asociindu-
se și adaptându-se tuturor tipurilor de nevoi ale turistului.
Dinamica circulației turistice și legătura indestructibilă dintre aceasta și dotările tehnice
au determinat o serie de mutații cantitative și structurale ale bazei materiale, modernizarea și
perfecționarea acesteia (Culda, S., 2000).
Luând drept criteriu destinația principală, baza tehnico-materială se delimitează în două
mari categorii: baza tehnico-materială specific turistică și baza tehnico-materială generală
(infrastructura). În prima categorie se încadrează resursele materiale care își datorează existența
activității turistice – sunt destinate exclusiv turiștilor – iar în cea de-a doua categorie sunt
cuprinse dotările cu statut independent de domeniul turismului, dar care sunt utilizate și pentru
nevoile acestuia; cu alte cuvinte, aceste echipamente sunt destinate în egală măsură rezidenților
și turiștilor. Dotările specific turistice sunt reprezentate de rețeaua unităților de cazare (găzduire),
o parte din rețeaua unităților de alimentație publică, mijloacele de transport din structura
turismului – în principal, rutiere și pe cablu -, instalațiile de agrement și cele specifice
tratamentului balneo – medical, satele turistice și satele de vacanță, ca mijloace complexe și
particulare.

19
 2. ASPECTE GEOGRAFICE FAVORABILE TURISMULUI RURAL

Natura prin evoluția sa, prin aspectul atrăgător al peisajului montan împreună cu existența
unui climat adecvat și favorabil, a elementelor antropice propice la care contribuie implicarea și
dorința localnicilor de a utiliza în mod plăcut și cu o remunerare corespunzătoare a acestor
resurse, la care se include și aportul turistului în sine au permis o revigorare economică a zonei
bazinului superior al Arieșului prin turism. Între aspectele turistice concretizate în zonă cel mai
spectaculoase, relevante, atractive și îmbietoare spre a o vizita sunt cele ale reliefului.

2.1. Aspecte ale reliefului

În zona abordată ca studiu relieful este conturat de către Arieș și principalii săi afluenți
cuprinzând culoarul râului Arieș și bazinetele depresionare vecine. Bazinul superior al Arieșului
prezintă câteva bazinete depresionare ce ocupă succesiuni de lărgire (datorate eroziunii) din
zonele de confluență ce alternează cu porțiuni scurte de îngustare. Acesta este situat în zona de
nord-vest a României în partea centrală a munților Apuseni desfășurându-se până la Cîmpeni 6.
Aferent criteriului de regionare fizico-geografică fiind încadrat de Masivul Central înalt al
munților Bihor – Muntele Mare (Savu, A., 1982) ce se divide în două unități egale ca rang
taxonomic: Munții Gilău – Muntele Mare și munții Bihor – Vlădeasa (Bihorului) 7. Arealul
cercetat cuprinzând următoarele structuri montane: Munții Biharia, Munții Arieșului, Munții
Bătrâna, Muntele Mare, Muntele Găina și se continuă până la depresiunea Cîmpeni – Bistra.
Morfologic limita teritorială este dată de cumpăna apelor bazinului de recepție al Arieșului Mare
și Arieșul Mic.
Administrativ teritoriul cercetat se află în NV județului Alba și cuprinde orașul Cîmpeni
considerat și centru polarizator precum și 10 comune ca: Avram Iancu, Vidra, Sohodol, Poiana
Vadului, Vadu Moților, Albac, Horia, Scărișoara, Gârda de Sus, Arieșeni.
În zonă predomină culmile și platformele de nivelare înalte și areale carstice (Platoul
Poieni, Platoul Ocoale – Scărișoara). Morfologic unitățile depresionare au două trepte: cea
superioară ce include versanții făcând trecerea spre masivele montane și cea inferioară
concretizată în urma procesului de acumulare fluviatilă (terase, fragmente de terase, lunci, conuri
de împrăștiere). Altimetric depresiunile situate pe axa centrală a Țării Moților scad dinspre vest
spre est (Albac-617 m, Bistra-530 m).

6
Corpade C., (2009), Sistemul enviromental al bazinului superior al Arieșului, Teză de doctorat, Universitatea
”Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca specifică că în aria de delimitare a bazinului superior al Arieșului nu intră bazinul
Abrudului atât datorită unui specific ocupațional al populației cât și aspectului distinct al acesteia.
7
Conform Velcea, V., și Savu, A., (1982), Geografia României III.
20
 Aici remarcăm existența reliefului policiclic compus din: culmi montane joase, de
platouri carstice, de poduri ușor vălurite cu povârnișuri ușor domoale, bazinete de vale (Albac,
Poiana Vadului, Cîmpeni-Bistra, Abrud), (Boțan, N., 2010).
Munții Apuseni își impun frumusețea cadrului natural luat în ansamblu, remarcabil
pentru varietatea peisajelor sale. Sub acest aspect, cea mai interesantă este zona carstică a
Munților Bihor care, se constituie a fi cea mai spectaculoasă, interesantă și originală zonă
carstica din țara noastră, similară sau chiar superioară unor zone carstice consacrate din Europa.
În bazinul superior al Arieșului se remarcă două forme de relief cel calcaros și cel carstic acestea
generând în timp forme și dând naștere unor aspecte deosebite, feerice și atractive.
Avem aici concret exemplificat carstul de suprafață sau exocarstul ce se remarcă la
platourile calcaroase și câmpuri de doline (Poiana Mârșoaia), văi carstice (Ocoale, Ordâncușa,
Gârdișoara, în unele porțiuni seci); izbucuri și ponoare, lapiezuri (platoul Bedeleului, platoul
Scărișoara – Ocoale, Șesul Gârdișoarei).
Dar totodată în zonă bine conturat este și carstul de adâncime sau endocarstul cu aspecte
surprinzătoare și de o mare varietate ce au stârnit și stârnesc interesul atât a specialiștilor cât și a
cetățeanului simplu prin peșteri. Un aspect specific zonei dar de un deosebit interes este
prezența peșterilor cu gheață precum peștera (Ghețarul Scărișoara; peștera Vârtop, Focul Viu).
Arealul bazinului superior al Arieșului a apărut în timp și spațiu generând în cadrul său
natural actual. El întrunește cele mai reprezentative formațiuni carstice de suprafață (doline, văi
carstice, izbucuri, ponoare, sorburi etc.) și de adâncime (peșteri, avene), unele din ele
comparabile cu formațiuni similare din alte părți ale lumii, multe dintre aceste formațiuni
reprezentând de altfel, obiectivele turistice majore ale Munților Apuseni, printre ele
evidențiindu-se:
Vârfuri și creste montane, care te îmbie să-ți depășești condiția înlăturând temerile și
inhibițiile și dau posibilitate celui ce ajunge pe ele să fie încântat de panorama unor orizonturi
aparte asupra zonelor înconjurătoare, oferind turistului sentimente de reală satisfacție sufletească
(Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009). Între vârfurile pe care arealul în studiu le pune în fața privirii
turistului menționăm:
Vârful Struțu, beneficiind de cea mai mică înălțime de 1298 de m se remarcă și prin
prezența în cadrul său a florii de colț (în arealul studiat doar aici este întâlnită) fiind conturat în
arealul comunei Vidra.
Vârful Capul Drăghița, un vârf ce beneficiază de o înălțime de 1412 m arondat în arealul
comunei Gârda de Sus.
Vârful Piatra Grăitoare, este denumit astfel de la ecoul creat în zona stâncii Piatra
Grăitoare și are o înălțime de 1658 de m fiind poziționat în arealul comunei Arieșeni
21
 Vârful Curcubăta Mică, care are denumirea aceasta de la asemănarea sa cu un dovleac
(curcubătă) are înălțimea de 1769 m fiind situat la 3 km de vârful cu o denumire aproape similară
Curcubăta Mare. Ajuns aici turistul beneficiază de o vedere de ansamblu asupra Arieșului Mare,
Arieșului Mic. În preajma sa se află o stână (mutătură), astfel că pe perioada de vară. toamnă în
preajma sa întâlnim bovine și cai aflați la păscut.

Fig. 1 Vârful Curcubăta Mică

Sursa: https://www.google.ro/search?q=imagini+

Vârful Bihor sau Curcubăta Mare de 1849 m. Turistul ajuns pe acesta este înzestrat de o
panoramă superbă supra Văii Arieșului, munților Apuseni, dar și asupra unor localități din
județul Bihor inclusiv asupra celor miniere: Nucet, Ștei.

Fig. 2 Vârful Curcubăta Mare, Eoliene și Releul

Sursa: https://ziarulunirea.ro/foto-video-parcul-eolian-s

22
 Abrupturile muntoase, se remarcă atenției turiștilor prin etalarea pe verticală a
suprafețelor, aspectul reliefului, prin contrastul peisagistic în raport cu suprafețele
înconjurătoare. Ele întrerup brusc peisajul generând un obstacol în calea pașilor și privitorilor
(Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009).
Platourile carstice montane, în arealul cercetat avem Platoul Scărișoara – Ocoale, ce
cuprinde un important sistem carstic, mărginit spre vest, est și sud de râurile Ordâncușa și Gârda
Seacă. În cadrul său sunt amplasate Peșterile Pojarul Poliței și Ghețarul de la Scărișoara. Alt
platou în zonă fiind platoul carstic Padiș.
Doline, asociații de doline, sunt micro depresiuni de formă circulară sau alungită
dezvoltată pe platouri calcaroase: Scărișoara, Ocoale, Padiș – Cetățile Ponorului (Cocean, P.,
Dezsi, Șt, 2009, pag. 61).
Lapiezuri, sunt alternanțe de mici excavații cu aspect de rigole sau șanțuri superficiale,
cu lățimi de câțiva centimetri și adânci până la câțiva diametri, despărțite de micro interfluvii cu
aspect de creste ori plate (Irimuș, I., A., 2013, pag. 92).
Ponoare, întâlnite sub forma unor prăpăstii cu aspect de pereți abrupți sau de portaluri,
doline – ponor cu dimensiuni diferite: Coiba Mare, Cetățile Ponorului (Cocean, P., Dezsi, Șt.,
2009, pag, 61). Aici întâlnim doline, ponoare, lapiezuri în arealul depresiunii închise Ocoale, în
zona cătunelor Ghețari și Ocoale și pe platoul carstic Scărișoara.
Natura rămâne neconformistă și impresionantă în creațiile sale. Unele dintre acestea sunt
peșterile. Conform definiției peșterile, sunt cavități carstice de mărimi și forme diferite (dată de
acțiunea de sculptare și de depunere / acumulare: marmite, hornuri, hieroglife de coroziune,
meandre, septe de coroziune, blocuri suspendate, gururi, conuri de dărâmături, coloane,
diverticule, speleoterme) ce te surprind și încântă cu formațiuni spectaculoase sau elemente de
interes științific. (Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009) Acestea se constituie ca o „o lume miraculoasă
și fermecată” ce fascinează, impresionează pe de o parte prin organismele vii și modul lor de
supraviețuire în condiții extreme precum și prin tezaurul de speleoterme conținut (aspect ce
diferă de la una la cealaltă). Printre acestea în arealul de studiu amintim: peșterile Ghețarul
Scărișoara și cel de la Vârtop, peșterile de pe Valea Gârda Seaca sau din apropierea ei: Coiba
Mare, Coliba Ghițului, Sura, Peştera cu Apă de la Fața Bălacenii, izbucul Sura Apei; pe Valea
Ordâncușa (pe Zgurăști); Peştera lui Ionele, Peştera Urşilor etc. Atracția și valoarea lor turistică
se evidențiază: prin multitudinea și varietatea speleotermelor, preponderența râurilor, lacurilor,
cascadelor subterane; morfologia și morfometria golului (înălțime, lungime, lățime), existența
prin aportul propice a climatului a unor ghețari fosili, apariția unor forme de microclimat și
climat terapeutic, existența de vestigii arheologice și paleontologice cu valoare inedită (Cocean,

23
P., Dezsi, Șt., 2009) (urme de locuire, pictură rupestră dacă este cazul – deși în afara arealului
cercetat menționez cazul peșterii Meziad).
Peștera Ghețarul de la Vârtop,
Este cunoscută și sub denumirea de: Ghețarul de la Casa de Piatră sau Peștera Minunată.
Denumirea propriu-zisă îi vine de la Platoul Vârtop. Vârtoapele fiind adâncituri, doline formate
în zona carstică. Aceasta a fost evidențiată într-o lucrare științifică pentru prima oară în anul
1955. An în care o echipă condusă de către profesorul Marcian Bleahu a pătruns în ea. Ulterior
va fi cercetată de către domnii Bleahu și Iosif Viehmann. Aceasta este declarată monument al
naturii în anul 1957, unii o consideră mult mai spectaculoasă ca cea de la Scărișoara.

Fig. 3 Peștera Vârtop

Sursa:https://www.google.ro/search?q=pestera+focul+viu&ei=iSkHW86eC
Este localizată pe stânga văii Gârda Seaca și poartă denumirea de ghețar însă blocul de
gheață propriu-zisă se menține doar până spre sfârșitul veri și foarte rar de un an la următorul.
Statistic lungimea peșterii este aproximată până la 300 de m iar volumul gheții este de 1600
metri cubi. Turistul/călătorul ce pătrunde aici este întâmpinat de: Sala Domnului ce se întinde pe
circa 70 de m. În cadrul ei privirea ți se oprește asupra unui dom din montmilch dar și asupra
unor superbe draperii pe tavan, gururi. Urmează Sala Minunilor încununată de o multitudine de
speleoterme superbe: draperii, stalagmite, stalactite, dar și cristale de calcit, baldachine (Cocean,
P., 1995).
Peștera se continuă cu Sala Pașilor unde s-au găsit urme pietrificate ale omului de
Neanderthal în 1974 denumit și „ Omul de Vârtop” cu o vechime estimată la peste 2500 de ani.
Urma omului de Neanderthal descoperită la Vârtop are 22 de centimetri lungime și 10,6
centimetri lățime. Interesant este că degetul mare de la picior era depărtat la 1,6 centimetri de
24
următorul deget, ceea ce însemna că omul putea apuca obiecte cu piciorul. Echipa care a condus
cercetările din anul 1974 a ajuns la concluzia că „omul de Vârtop” măsura cam un metru și
jumătate în înălțime. Peștera a devenit rezervație speologică iar vizitarea ei se face doar cu ghid.
Peștera Focul Viu,
Considerată a treia în rândul peșterilor cu gheață subterane din țară (25000 mc). Această
peșteră este formată din două sălii, în cea principală se află un imens bloc de gheață care se
datorează pătrunderii aerului rece pe timp de iarnă prin gura din tavan. Acest aer se menține în
peșteră prin lipsa de ventilație.

Fig. 4 Peștera Focul Viu, blocul de gheață și gura din tavan

Sursa:https://www.google.ro/search?q=pestera+focul+viu&sa=N&tbm=isch&
Peștera Ghețarul de la Scărișoara,
Inclusă în sistemul carstic: Scărișoara – Ocoale ce cuprinde pe lângă peștera în cauză și
peștera Pojarul Poliței, Avenul din Șesuri, izbucul Cotețul Dobreștilor. Aici privirea turistului
este atrasă inopinant existența celui mai mare depozit natural de gheață fosilă întâlnit în România
acesta statistic are: o grosime de 36 de m, o vârstă estimată la 3000 de ani și un volum de 75000
m cubi.
Această peșteră declarată monument al naturii (fiind prima de altfel), în anul 1938 este un
ghețar staționar amplasat în fundalul unui aven. Intrarea în ea este dată de un aven cu următoarea
dimensionare: un diametru de 60 m și o adâncime de 48 m ce are la bază un portal cu o înălțime
de 24 metri și o lățime de 17 m; totodată peștera are o adâncime de 105 m și o lungime de circa
700 m.
25
 Fig. 5 Peștera Scărișoara, avenul de intrare și ghețarul propriu-zis
Sursa: http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/pestera-s
În partea sa nord – estică aceasta adăpostește în Sala Mare ghețarul propriu-zis cu
suprafața de 3000 metri cubi. Opus zonei de intrare se poziționează un dom de gheață. Panta ce
coboară datorată unor trepte de nivel de 6 m permite accesul în Sala Mică unde se află situată și
Biserica Veche cu mai mult de 100 de stalagmite perene din gheață cu mărimi diverse. Din Sala
Mare accesul este restricționat și autorizat în partea științifică de peșteră.

26
 Fig. 6 Peștera Ghețarul Scărișoara, speleoterme
sursa https://www.google.ro/search?q=pestera+scarisoara&tbm=isch&source=iu&ictx=
Peștera conține și zone cu valoare științifică precum: Rezervația Mare la care se ajunge
pe o pantă înclinată denumită „toboganul de gheață” precum și Rezervația Mică (situată în plan
vertical la o înălțime de 18 m) (Cocean, P., 1995). Peștera Ghețarul de la Scărișoara este prima
în Europa în ce privește forma sa și a doua în lume. Datorită numărului impresionant de turiști ce
o vizitează este clasară în vârful atracțiilor turistice din munții Apuseni.
Peștera Poarta lui Ionele,
Această peșteră este situată la o altitudine de 800 de metri și a fost declarată în anul 1999
monument al naturii și inclusă în Parcul Natural Apuseni în prima porțiune din Cheile
Ordâncușei. Beneficiază de o singură sală cu o dimensionare dată de parametrii: lungă de 60 de
metri și înaltă de 30 de metri , fiind sculptată în calcar alb triasic. Este situată pe Valea
Ordâncușei, la ea se ajunge pe DJ 750 . Peștera a fost semnalată de către J. Vass în 1857, apoi
este cercetată de către P. Chappuis, R. Jannel, Emil Racoviță în anul 1921. Pentru turism aceasta
este amenajată de către cascadorul speolog Viorel Ludușan8.

8
acesta a colaborat cu speologi de la Cluj și din grupul speologilor Polaris de la Blaj. Banii pentru activitatea
de amenajare au provenit din donații, conform. Cocean, P., (1995), Peșterile României. Potențial turistic, Edit.,
Dacia, Cluj-Napoca.
27
 Fig.7 Peștera Poarta lui Ionele
Sursa:http://povestidecalatorie.ro/poarta-lui-ionele-pestera-haiducului/
La intrare în această peșteră turistul se întâlnește cu o frumoasă cascadă de travertin dar și
un portal de 15 m lățime și 25 m înălțime (sunt considerate atracțiile acesteia). Statistic lungimea
peșterii este de 385 m și doar pe 60 din aceștia poate fi vizitată. Restul peșterii a devenit arie
protejată pentru o specii de liliecii și interzisă turiștilor. În partea sa terminală peștera prezintă o
pâlnie cu diametru de 15 m inundată în timpul ploilor abundente.
Peștera de sub Zgurăști,

Fig. 8 Peștera Zgurăști

https://www.google.ro/search?q=pe%C8%99tera+zgur%C4%83%C8%99ti&tbm=isch
Se află la o altitudine de 900 m poziționată la întâlnirea versantului drept al Ordâncușii cu
versantul stâng al văii Gârda Seacă, în cadrul Cheilor Ordâncușii și în cadrul Gârdei de Sus. La
28
intrare se află un aven cu o adâncime de 50 m și 40 m diametru. În peretele de pe latura de nord
al acestuia se află cele două portaluri și două galerii ce se unifică spre intrarea în Sala Mare cu o
înălțime de 35 m, lungimea de 65 m și lățimea de 40 m. În aceasta pe vreme ploioasă apare un
lac cu o adâncime ce variază până la 25 m. Apa pierdută în cavitatea de aici reapare în peștera
Poarta lui Ionele. Climatic aici se creează un fenomen meteorologic destul de rar: ceața de
peșteră datorat conform cercetătorilor Racoviță E. Și Jeannel R. proceselor de ionizare ale
aerului și condensării de vapori în jurul lor (Cocean, P., 1995). Nefiind amenajată accesul spre
peșteră este dificil, oricum vizitabilă turiștilor rămâne doar zona de intrare restul fiind accesibilă
doar speologilor.
Peștera Pojarul Poliței,
Precum și peștera anterior menționată și Pojarul Poliței se află poziționată tot în teritoriul
Gârdei de Sus în satul Ghețar (partea de sud-est a munților Bihor). Situată pe partea stângă a
pârâului Gârda Seacă, pe înălțimea sudică a Dealului Pojarului spre pârâul Poliței (de unde și
denumirea peșterii) ca și continuare a peșterii Ghețarul de la Scărișoara. Este despărțită de
aceasta printr-un dop aluvionar (6 m lungime) de către aceasta. Peșterea prezintă o denivelare de
48 de metri și are o lungime de 512 m și o galerie foarte complexă înzestrată cu: formațiuni
perlate și cascade de montmilch, cristale de calcit arborescente sau dispuse în plăci subțiri,
cristale de calcit alb pe un fond roșu, coloane și stalagmite, stalactite sub formă de ciorchini și
coralitice, formațiunii concreționare. Dintre acestea din urmă cele mai cunoscute sunt „Căpița”
(o stalagmită de 8 m înălțime și 6 m diametru) și „Patul Miresei” (o scurgere albă prevăzută cu o
dâră roșie). De asemenea există și multe microgururi (Cocean, P., 1995).

Fig. 9 Peștera Pojarul Poliței

Sursa. https://www.welcometoromania.ro/Apuseni/Apuseni_Pestera_Pojarul_Politei_r.htm

29
 Pentru protecția ei, peștera este închisă pentru turism fiind încadrată în categoria A, grupă
unde intră peșterile de valoare excepțională ce prin interesul științific sau unicitatea resurselor
sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic național și internațional.
Peștera Micula9 sau Coiba Mare,
Încadrată în sistemul carstic de confluență subterană: Coiba Mare – Coiba Mică –
Hodobana – Tauz; este o peșteră poziționată în amonte de Casa de Piatră, pe Valea Gârdișoara.
În ea se pătrunde printr-un portal cu o înălțime de 47 de m și 74 m lățime și este activă în etajul
inferior. Este singura din sistem cu potențial turistic căci atât Coiba Mică (morfologie,
dimensiuni mai puțin atractive) care este inundată în mai tot timpul cât și Peștera Hodobana nu
au valențe atractive. Ochii turistului se întâlnesc la această peșteră cu sifoane și cascade, lacuri în
număr apreciabil dar și fragmente și rămășițe de ursus speleus.

Fig. 10 Peștera Coiba Mare

Sursa:http://www.descoperalocuri.ro/descopera-romania/pestera-coiba-mare.ht
Aici apa intrată în subteran prin Coiba Mare și Coiba Mică apare la suprafață în izbucul
Tăuz. Cum riscul de inundare este aproape permanent se indică o vizitare de către turiștii
experimentați.
Peștera Hodobana,
Este o peșteră localizată în arealul munților Bihor în versantul stâng al pârâului
Hodobana (de unde și numele) un afluent al pârâului Sohodol. După statistici este cea mai lungă
peșteră din țară prevăzută cu 22142 m de galerii etajate pe 8 nivele și totodată și cea mai
ramificată. Datorită problematicilor apărute pe parcurs este o peșteră foarte greu de explorat
ducând la numeroase renunțări și din partea speologilor abili. Nu beneficiază de un potențial
turistic.

9
Conform Cocean, P., (1995), Pețterile României. Potențial tirristic, Edit., Dacia, Cluj-Napoca
30
 Peștera Hoanca Apei,
Localizată în arealul Gârdei de Sus este prevăzută cu o intrare îngustă, cu o denivelare de
88 m și o lungime de 1839 m are o galerie de intrare înzestrată cu multe sifoane și pseudo
sifoane inundate în timpul unor viituri. Peștera conține o coloană de calcit de 6 m înălțime, o
multitudine de concrețiunii, un tezaur osteologic (prin abundența oaselor) al ursului spelaeus cu
cel mai mare craniu al acestei specii întâlnit în România. Sala Lacului conține un lac subteran cu
adâncimea de 1,5 m (Cocean, P., 1995).

Fig.11 Peștera Hoanca Apei

Sursa:http://www.romaniaroute.ro/pobiectiv.php?nume=16258850739&Pestera%20Hoanca%20Apei
Peștera Lucia, este o situată în arealul localității Sohodol în apropierea punctului de
deversare a văii cu același nume în Arieș. și este formată din Peșterile Lucia Mare și Lucia Mică
care comunică între ele (asemănător cu situația de la Coiba Mare – Coiba Mică). Aceasta
prezintă urme ale paleoliticului foarte atractive și interesante. Însă din păcate surprinde și negativ
prin acțiunea distructivă a semenilor prost crescuți.
Peștera Piatra Altarului,
Poziționată în munții Bihorului aceasta a fost descoperită în 1984 de către Daniel
Carlugea și Doru Croitoru membrii ai Clubului de Speologie Politehnica, Cluj. Este o peșteră
formată din 4 mari galerii care se numesc Palatul, Paradisul, Geoda și Altarul Urșilor.
Palatul este o sală înaltă de 30 m prevăzută cu o anticamera Baldachinul; aceasta fiind
prevăzută cu formațiuni rare, curgeri mari de calcit și domuri înalte. Palatul are forma unei
catedrale gotice, înaltă și îngustă, flancată de coloane o înălțime de 15-20 m. Este un monument
de arhitectură subterana unic în felul din România.
Paradisul este considerat o sinteza a întregii peșteri. Spații generoase sprijinite pe coloane
și discuri, geometrii cristaline ascunse sub ochiuri de apa, depuneri diafane de ace, unice in
peșterile de la noi.

31
 Galeria Paradisului se sfârșește cu un pârău de "mondmilch", (laptele de lună), fiind o
pastă fluidă de un alb nepământean care izvorăște dintr-o crăpătură a calcarului.
La baza peșterii s-a dezvoltat pe scară largă un alt fenomen. Sub oglinda nemișcată apa
supra mineralizată a acoperit totul în cristale perfecte de calcit. Fenomenul este foarte rar întâlnit
pe glob și el face din Geoda din Piatra Altarului să fie unul dintre superlativele domeniului
subteran. Un popas in Geoda este o experiența unica, un prilej de meditație asupra perfecțiunii
cristaline.

Fig. 12 Peștera Piatra Altarului, formațiuni de ace

Sursa:http://www.cunoastelumea.ro/pestera-piatra-altarului

Fig. 13 Peștera Piatra Altarului

Sursa:http://www.cunoastelumea.ro/pestera-piatra-altarului

32
 Galeria Altarul Urșilor este o galerie orizontală cu bolți arcuite, denumită Cimitirul Urșilor.
Ursul de caverna Ursus Spelaeus era un locuitor obișnuit al peșterilor în timpul ultimelor
perioade glaciare. Aici se pot observa un mare număr de cranii de urși tineri și de pui, unele
dintre ele abia se mai ghicesc sub stratul gros de calcit. Peștera Piatra Altarului nu este amenajată
pentru public, fiind deschisă doar pentru cercetări științifice (Cocean, P., 1995).
Avenul Șesuri sau din Șesuri este amplasat mai la nord de peștera Pojarul Poliței pe
teritoriul satului Ghețar la intersecția de ape a bazinului văii Gârda Seacă și a văii Ocoale. Este
într-o dolină parțial despădurit și constituie un creuzet al apelor văii Ocoale. Peștera se constituie
dintr-un sistem complex de galerii polietajate: fosile (superioare), subfosile, active (inferioare) cu
o denivelare de 216,5 m precum și lungimea de 4 km. În cadrul său constatăm alternanța
galeriilor bogate în formațiuni concreționare: Sala Stalactitelor, Sala Pagodelor și a celor sărace
în formațiuni concreționare.
Avenul Tău, este amplasat la o altitudine de 1050 de m în satul Gârda Seacă pe partea
dreaptă a văii cu același nume în partea de sud – est a munților Bihor. Relieful este dat de
extremitatea de sud a Platoului Padiș, fragmentat în zonă de apele și afluenții Gârdei Seci. Spre
acestea cade prin versanți înclinați puternic, pe alocuri apar abrupturi. Avenul se situează pe
versantul abrupt ce mărginește în est o culme netezită asemenea unui platou (Cocean, P. 2000).
Peștera are o lungime ce atinge 604 m și este formată pe calcare masive albe.
Văile oarbe, sunt evidențiate prin abruptul de treaptă din zona de captare a cursului de
apă în subteran și atrag prin modul de subteranizare bruscă a cursului de apă în interiorul masei
de calcar (Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009, pag. 61).
Cheile reprezinte acele sectoare a văilor înguste, adâncite puternic cu lungimi variabile, a
căror apariție este strâns legată de prezența rocilor calcaroase. Acestea au rol de bază în ce
privește potențialul turismului recreativ, de informare și vizionare asupra unor aspecte precum:
îngustimea și lățimea acestora, aspectul de verticalitate al pereților; prezența izbucurilor,
grotelor, repezișurilor, cascadelor, peșterilor, a elementelor faunistice și de floră (relicte sau
plante endemice) (Cocean, P. Dezsi, St. 2009). Dintre acestea în arealul analizat există chei
pitorești și impresionante, precum sunt cele de pe Valea Gârda Seacă (cheile Gârda Seacă, a
Cerbului; a Tăuzului, a Brusturului, a Sohodolului, Gărdișoara), de la Coiba Mica, pe valea
Ordâncușa, valea Arieșului Mare (cheile Mândruţului), a Dobrâniței, ale Albacului sau de la
Zugăi și Valea Stearpă; a Pojorâtei.
Cheile Arieșul Mare sau Cheile Albacului (La Zugăi) denumire sub care sunt cunoscute
în zonă sunt derulate pe o lungime de 4 km de-a lungul Arieșului între localitățile Scărișoara și
Albac. Te surprind prin porțiunile înguste pe unde râul și-a făcut drum precum și prin pereții
înalții ai acestora. Acestea sunt incluse în Rezervația Naturală Cheile Arieșului ce se derulează
33
pe 35 de hectare, aici și peștera Huda de Lapte, o peșteră fără formațiuni dar atractivă de la a
cărei intrare privitorul se bucură de o privire de ansamblu asupra acestor chei.
Cheile Valea Morii, sunt amplasate în bazinul Arieșului Mic și aparțin de localitatea
Vidra. În cadrul lor turistul întâlnește: avene, izbucuri, peșteri. Statistic acestea nu au o lungime
deosebită sau o morfologie aparte fiind săpate în calcare cristaline, beneficiază de o înălțime
cuprinsă între 100-150 de m și de o lățime încadrată între 25-50 de m. Surprind prin cele două
izbucuri dar și avenul Poieni cu o denivelare de 150 m și 225 m lungime și avenul Hoanca
Sturului de 61 m denivelare și 127 m lungime precum și prin peștera Cala ce are speleoterme cu
origine feruginoasă (Cocean, P., 1995).
Cheile Galbenei, surprind turistul prin splendoarea și verticalitatea pereților pe care valea
Galbenei ia străbătut creând peșteri, grote. Aici întâlnim și un râu subteran. Traseul acestor chei
este dificil și necesită timp îndelungat fiind indicat celor cu experiență.

Fig.14 Cheile Galbenei

Sursa: http://bloguldecalatorii.ro/2011/09/turul-romaniei-11-ziua
De-a lungul său se află Izbucul Galbenei și Cascada Evantai
Cheile Mândruțului sunt efectul acțiunii de eroziune a văii Vâlcea și se întind pe o
lungime de 350 de m fiind de fapt un canion cu pereții laterali foarte înguști, uneori distanța
dintre aceștia nedepășind un metru. Sunt amplasate sub Piatra Mândruțului de la care își au
numele.
Chei Ordâncușa, sunt localizate la vărsarea pârâului Ordâncușa în Gârda Seacă în zona de
sud-est a munților Bihor. Practic sunt foarte înguste cu o lățime cuprinsă între 4-6 m și prezintă
goluri, portaluri, peșteri ca: Peștera Zgurăști, Peștera Poarta lui Ionele; totodată aici întâlnim
asociații forestiere, o floră diversă și un peisaj încântător (Cocean, P., 1995).

34
 Chei Gârdișoarei se datorează eroziunii văii Gârda în partea sa superioară și se termină în
zona de izvorâre a Gârdișoarei din Izbucul Coliba Ghiobului și Izbucul Gura Apei având o
lungime de 1200 m. Prezintă pereți apropiați și abrupți cu aspect sălbatic și împădurit.
Izbucurile sunt acele izvoare cu debit bogat din regiunile carstice ce se impun atenției
prin ineditul descărcărilor acvifere subterane (Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009).
În arealul abordat cercetării întâlnim izbucuri pe valea Gârda Seaca (izbucul Tauzului,
Coliba Ghiobului, Gura Apei);
În zona cercetată turistul poate vizita și rezervația naturală Izbucu – Mătișești, aceasta
este o arie protejată de categoria a III-a IUCN situată la o altitudine de 1100 m în zona izvoarelor
Albacului fiind localizată în partea estică a munților Bihor și zona de N-E a județului Alba.
Tot în arealul cercetat se pot vizita deasemenea și exploatarea de marmură Bărăști și cea
de la Sohodol (Valea Verde).

2.2. Aspecte turistice ale climei

Un alt element de atracție și care sprijină activitatea turistică îl reprezintă particularitățile
climatului deoarece favorizează desfășurarea de variate activități turistice pe parcursul întregului
an. Turistul percepe influența factorilor și a particularităților climatice prin termenii de timp
frumos și timp urât care se propagă la nivel psihologic. Conform acestora timpul urât devine un
factor de frână și inconvenient al activității turistice; pe când timpul frumos reprezentat de factori
climatici ca: vânt și precipitații, nebulozitate, umezeala aerului, temperatură chiar dacă nu se
manifestă excesiv au un factor pozitiv asupra turistului (Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009).
Zona Munților Apuseni are un climat continental moderat cu particularități determinate
de poziția sa, fiind sub directa influență a maselor de aer umed și răcoros dinspre vest, peste care
se suprapun influențe sudice și sud-vestice care aduc în tot timpul anului mase de aer cald de
origine tropicală. Se mai resimt de asemenea influențele circulației nordice și nord-estice
purtătoare a unor mase de aer rece, de origine polară și respectiv arctică. În acest cadru, cea mai
mare parte a zonei Munților Apuseni, are temperaturi medii anuale de 6 o C, ele descrescând spre
marile înălțimi. Astfel în zona depresiunea Cîmpeni valoarea temperaturii medii anuale este de
7,5 o C iar în depresiunile Vidra și Albac ajunge la 6 o C. La altitudini de 1400 m valorile acesteia
o
scad până la 4 C. În ce privește altitudinile dintre 1600-1800 de m constatăm scăderea
temperaturii medii anuale până la circa 2 o C, pe vârfurile înalte ale munților Bihor ajungând și
sub valoarea aceasta. Cu toate că temperatura scade cu creșterea altitudinii constatăm apariția în
anotimpul rece a unor inversiunii de temperatură. Aceste inversiunii se datorează stagnării
aerului rece de pe versanți în cadrul depresiunilor și a văilor. Situație în care minimele de
temperatură absolută a depresiunilor intramontane au o valoare mai scăzută pe culmi: -32,7 o C la
35
Cîmpeni decât cea de pe Vlădeasa
-30 o C (la 1800 Cum intensitatea vântului este mai mare pe culmi valorile maxime absolute de
temperatură apar tot în depresiuni fiind de: 25,2 o C la Vlădeasa, de 28 o C, la Ghețar și 35,8 o C
la Cîmpeni (Corpade, C., 2009).
Vânturile, se constituie ca un factor climatic cu o acțiune constantă ce poate genera nu
doar efectele regulate cunoscute la nivelul latitudinilor medii..., ci și schimbări ocazionale ale
condițiilor pluviometrice sau termice (föhnul) (Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009, pag. 81) în zona
bazinului superior al Arieșului sunt influențate de prezența munților Apuseni. Aici predomină
cele vestice cu precipitații bogate ce au o viteză medie ce atinge 7-8 m/s pe culmi (Muntele
Mare, Bihor) și care scade spre depresiuni ajungând la 0,8 m/s. Zilele cu calm atmosferic sunt
specifice lunilor august – octombrie iar cele mai puține apar pe perioada primăverii. Ca vânturi
în zona abordată avem cele cu caracter local, brizele montane (briza de zi sau de vale și briza de
noapte sau de munte) și föehnul.
Briza de zi sau de vale apare ziua când aerul rece din cadrul văilor urcă spre culmile
însorite.
Briza de noapte sau de munte apare pe timpul nopții când aerul rece de pe versanți
coboară spre depresiunile montane ce păstrează încă căldura acumulată în timpul zilei.
Föehnul este specific în anotimpurile de primăvară, vară și toamnă. El apare pe versanții
estici și se datorează deplasării descendente a maselor de aer dinspre vest, după ce acestea și-au
lăsat în bună parte din umezeală sub forma precipitațiilor pe versanții din partea de vest
(Bacinski, I., 1966).
Temperatura contribuie mult la durata anotimpurilor fapt ce face ca în zona abordată
iarna să fie lungă și geroasă iar vara cu o durată mai scurtă. Temperaturi negative se înregistrează
pe la sfârșitul lunii octombrie în general, astfel că zilele de iarnă sunt caracteristice lunilor:
octombrie – aprilie. Ca valori de temperatură pentru perioada iernii avem cele între -30 o C, -25 o
C iar în perioada de vară acestea urcă la +30 o C; apar și unele excepții cu valuri de frig sau de
căldură, Atunci temperatura obișnuită depășește limita confortului termic localizat între -15 o C și
+25 o C (Bacinski, I., 1966) . În funcție de valorile sale temperatura arealului cercetat permite
efectuarea turismului în cadrul întregului an.
Precipitațiile în zona cercetată sunt bogate și se datorează maselor de aer de proveniență
oceanică. Acestea scad odată cu altitudinea de la 1000-1400mm/s în zona munților Bihor spre
650mm/s la Cîmpeni. Unele diferențieri se înregistrează totuși datorită altor factori sau culmilor.
Cantitatea maximă a precipitațiilor este aferentă lunilor mai – august iar cea minimă lunilor
august – octombrie. Zilele cu ploaie împiedicând derularea unor activității turistice în aer liber.

36
 Precipitațiile sub forma zăpezii apar începând din luna octombrie și țin uneori până în
aprilie pe culmi. Numărul zilelor cu ninsoare crește odată cu altitudinea. Astfel la 1600 m
altitudine avem peste 90 de zile/an cu ninsoare iar în cazul altitudinilor între 1300-1600 de m
avem doar 40 – 90 de zile cu ninsoare și la altitudini situate sub 1300 de m avem doar 25 – 40 de
zile cu ninsoare (aceasta în cadrul depresiunilor intramontane și văilor) (Administrația Națională
de Meteorologie, 2008). Aceste precipitații favorizează dezvoltarea stratului de zăpadă necesar
practicării sporturilor de iarnă. Acesta în areal atinge o grosime cuprinsă între 30 – 50 cm și
durează între
4 – 5 luni pe an generând condiții prielnice acestor sporturi prin aportul celor două pârtii de la
Vârtop.

Tabel.1 Caracteristicile climaterice ale stratului de zăpadă în zona cercetată în anul 2018
M-ții Bucegi M-ții Apuseni M-ții Bucegi M-ții Apuseni
Specificare Predeal
Vf. Omu Vf. Vlădeasa Sinaia Arieșeni

Altitudine (m). 2504 1838 1510 1090 900

Cantitatea de precipitații medii

1269 1246 1124 984 1069
anuală (mm.).
Data medie de producere a
19. VIII 21. VIII 30. IX 12.X 11. XI
primei zăpezi.
Data medie a primei zile cu strat
12. IX 6. XI 12.X 29.X 12. XI
de zăpadă.
Data medie a ultimei zile cu strat
22. VI 26. IV 2.V 24. IV 10. IV
de zăpadă.
Durata medie anuală a stratului
284 172 203 178 150
de zăpadă (zile).
Sursa: ANTREC Alba Iulia

Nebulozitatea este mai preponderentă pe versanții aflații în partea de vest a Bazinului

Arieșului și mai atenuată spre cei estici. Fapt ce face ca numărul zilelor senine să predomine
înspre est și zona depresionară și să scadă odată cu apariția culmilor mai înalte. Aceasta devine
un obstacol în calea razelor solare și creează o atmosferă apăsătoare de disconfort turistic
(Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009).Cea mai mare nebulozitate este dată de culmile înalte din munții
Bihor ce atinge o medie de 93%. Cu cât nebulozitatea este mai scăzută cu atât se creează o stare
de bine favorabilă acțiunilor din natură. Zile însorite fără nebulozitate duc la vizibilitate clară
asupra panoramei fiind prielnice activităților de relaxare în aer liber, de drumeție și vizitare a
unor trasee și obiective turistice: Peșteri, platouri, chei, etc.
Umezeala aerului este un factor cu o reală importanță în ce privește confortul termic al
turiștilor și este dată în zonă foarte mult de masele de aer din vest precum și de regimul de
37
nebulozitate. Cele mai scăzute valori medii ajungând la 11% iar cele mai ridicate până la 85%
(Bacinski, I., 1966).
Cum în zonă predomină foarte mult peșterile menționăm și existența climatului subteran
de peșteră. Acesta în funcție de situații poate fi cu valențe curative apreciabile (Cocean, P.,
Dezsi, Șt., 2009), datorate indicilor de stres extrem de reduse precum și formării unor parametri
de climat aproape constant.

2.3. Aspecte turistice ale hidrografiei

Se constituie și ele ca resurse naturale de importanță turistică ridicată, impunându-se prin
elementele estetice pe care le introduc în peisaj, prin aspectele științifice complexe ce le prezintă
sau prin posibilitățile oferite pentru practicarea de activități de recreere și de agrement nautic.
Activitățile hidrografice cu valoare turistică ce pot fi practicate în arealul cercetat sunt date pe
de o parte de apele de suprafață ce conferă rețeaua hidrografică din zonă, de apa lacurilor și a
râurilor subterane totodată.
Apele curgătoare, sunt componentă a activităților turismului printr-un relief aparte
conturat: repezișuri, cascade, chei; prin potențialul de agrement și efectul de margine dat
facilitând condițiile recreeri. Bazinul Arieșului Mare abundă în numeroase cursuri de apă ce
împânzesc zonă cu direcția de scurgere NV-SE iar afluenți săi au orientarea aproape
perpendiculară pe cursul principal. Acesta cuprinde pe partea stângă: Valea Albac, Valea Gârda
Seacă, Valea Pojorâta, Valea Neagra, pârâul Cobleș. Rețeaua hidrografică este specific montană
cu eroziune pe verticală, cu meandre puține și o turbionare slabă datorată rocilor dure din albia
minoră, cu repezișuri și praguri de fund (Bleahu, M., Bordea, S., 1967). Arieșul Mare își are
izvoarele la altitudinea de 1195 de m în versantul de nord-estic al muntelui Curcubăta Mare.
Suprafața bazinului său se întinde pe 479 de km2, are o pantă medie de 7m/km și o lungime de 43
km. Alături de Arieșul Mare în zonă se află și bazinul hidrografic al Arieșului Mic cu care acesta
se unesc în undele barajului de la Mihoiești. Precum similarul său Arieșul Mic izvorăște la o
altitudine de 1450 de m din partea sudică a Vârfului Curcubăta Mare, are o suprafață de 160 de
km2 și o lungime de 33 km. El udă arealul atribuit masivului Biharea și flancul de nord al
munților Arieșului Mic și al muntelui Găina (Bătinaș, R., 2010). Atât Arieșul cât și afluenții săi
dau zonei un potențial turistic specific dat de modul de utilizare a resurselor acestora și de efectul
de margine. Apele sale se implică în modelarea și crearea peisajului zonei.
Cascadele, sunt acele fenomene morfohidrografice deosebit de spectaculoase ce se
datorează apariției unor rupturi de pantă, de altitudine, în arealul unor văi predominant
calcaroase și puternic tectonizate (Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009).

38
 Datorită aspectului lor acestea au devenit puncte de atracție turistică remarcându-se prin:
configurație, căderea de apă și înălțime. În arealul cercetat întâlnim cascade precum:
Cascada Vârciorog, situată la baza Vârfului Piatra Grăitoare la altitudinea de 1090 de m
în vecinătatea localității: Vamvucești (comuna Arieșeni). Se remarcă printr-o cădere a apei de la
mai mult de 15 m. În jurul acesteia se află o rezervație peisagistică protejată. Datorită accesului
foarte permisibil aceasta este vizitată și pe timpul iernii.

Fig. 15 Cascada Vârciorog

Sursa: https://cazarearieseni.ro/cascadavarciorog/
Cascada Pătrăhăițești, denumită și cascada Buciniș după denumirea văii unde este
amplasată este poziționată în apropierea satului Pătrăhăiețești (Comuna Arieșeni). Aceasta
prezintă o cădere a apei două în trepte de peste 14 m înălțime.

Fig. 16 Cascada Pătrăhăiețești

Sursa.https://www.google.ro/search?biw=662&bih=672&ei=XmIVW_3_
Cascada Pișoaia, este poziționată pe versantul stâng al Arieșului Mic, în teritoriul satului
Nemești (comuna Vidra). Aceasta prezintă o cădere de apă de la o înălțime de circa 18 m cu o
desfacere a sa pe firul de apă de circa 25 de m pe abruptul de scurgere. În jurul acesteia se
situează o rezervație protejată pe suprafața de 2,5 ha.

39
 Fig. 17 Cascada Pișoaia
(sursa: Florian Antoniu, arhiva proprie)

Fig. 18 Dealul cu Melci

Dealul cu melci, cu suprafața de 2,5 ha se afla în vestul comunei Vidra, reprezentând un

celebru recif senovian prin întinderea apreciabilă, variația speciilor de animale și marea
diversitate a organismelor. Forma dominantă o reprezintă melcul Acteonella cu speciile Gigantea
și Lamavki Cenura, care, așa după cum apreciază specialiștii, se află într-un număr foarte mare,
respectiv sute de mii de exemplare, acumulate pe un spațiu relativ restrâns în marea senoviana
(Cretacic superior), cu peste 70 milioane de ani în urmă (Boțan, N., 2010).
40
 Apele subterane, acestea determină un alt aspect hidrografic favorabil turismului cu
obiective ridicate ca atractivitate în zonă prin formele sale: râuri, lacuri endocarstice, izbucuri.
Însă pe anumite sectoare acestea sunt accesibile doar speologilor.
Râurile subterane, au o accesibilitate parțială sau integrală și apar în zona de galerii a
peșterilor: Coiba Mare, Coiba Mică, Hoanca Apei, Avenul din Șesuri. Râurile endocarstice ce
străbat peșterile conduc la un potențial turistic atractiv datorită posibilității practicării navigației
de agrement (Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009).
Izbucurile, sunt izvoare cu un debit bogat care apar în regiunile carstice și se impun
atenției prin ineditul descărcării acviferelor subterane (Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009, pag. 96).
Cea mai mare preponderență a acestora se află în sistemul de bazine și subbazine de la Gârda
Seacă unde întâlnim: Izbucul Poliței, Izbucul Vulturului, Izbucul Dobrești, Izbucul Tăuz, Izbucul
Cotețul Dobrești.
Izbucul Poliței, poziționat la obârșia pârâului cei poartă numele; afluent pe partea stângă
a văii Gârda Seacă la o altitudine de 865 de m. Acesta străbate subteran Avenul din Șesuri
Izbucul Cotețul Dobreștilor, aflat pe valea Gârda Seacă, cuprinde amalgamul apelor
intermitente ce străbat platoul Ocoale. Acesta în timp a săpat și tăiat cavitățile subterane ale
peșterilor: Pojarul Poliței, peștera Ghețarului Scărișoara, avenul Șesuri și are o lungime de 510 m
între care 294 sunt atracția speologilor fiind subacvatici.
Izbucul Tăuz, este practic un adevărat râu ce apare la suprafață de sub Piatra Tăuz și care
după circa 100 de m debușează cu valea Gârda Seacă. Prin aportul său ies la suprafață apele
intrate în subteran la Coiba Mare și Coiba Mică fiind considerat ca cea mai mare cavitate
inundată și explorată de la noi cu 87 m adâncime. În cadrul său se fac scufundări gen
scubadiving însă doar de către cercetătorii speologi.

Fig. 19 Izbucul Tăuz

(sursa Florian Antoniu, arhiva proprie)

41
 Lacurile În arealul de studiu nu au preponderență deosebită dar surprind și încântă
turistul prin: caracteristici funcționale, genetice, de natură dimensională, valoarea lor peisagistică
și posibilitatea practicării unor sporturi nautice (Cocean,P., Dezsi, Șt., 2009) în zona abordată.
Lacurile naturale sunt foarte reduse în zona abordată unde se întâlnesc doar cele de
natură carstică. Acestea sunt poziționate în doline sau depresiuni carstice mici și nivale: Tăul
Mare sau Zănoaga.
Lacurile subterane. Au origini în dolinele impermeabilizate cu nămoluri sau în peșteri,
galerii subterane. Importanța lor turistică pornește de la ineditul alimentării hidrologice (Cocean,
P., Dezsi,Șt., 2009). În zonă acestea sunt localizate în peșterile din bazinul hidrografic al văii
Gârda Seacă: Hoanca Apei, Huda Oilor, Coiba Mare, Ghețarul Zgurăști. Acesta din urmă este
situat în Sala Intrării din peșteră și se constituie ca fiind cel mai important de aici prin
acumularea de apă. Pe a sa suprafață se pot efectua activități de relaxare și agrement precum
navigația cu ambarcațiuni ușoare sau mici, această este practicată de speologi.
Lacurile de natură antropică. În arealul cercetat cel mai mare lac de acest fel îl constituie
Barajul de la Mihoiești construit la confluența Arieșului mare cu Arieșul Mic la circa 5 km de
orașul Cîmpeni. Volumul său de apă este de 6, 25 mc. Lacul deservește ca reglare a debitelor
râului Arieș (Corpade, C., 2009), la scopuri economice (alimentarea orașului Cîmpeni), dar și ca
obiectiv turistic prin peisajul generat și practicarea pescuitului.

Fig. 20 Barajul de la Mihoiești

42
 2.4. Aspecte turistice ale vegetației, florei și faunei
Potențialul turistic generat de vegetație, floră și faună se constituie în arealul cercetat:
bazinul superior al Arieșului Mare, în cadrul așezării Vadu Moților prin confortul creat de: un
aer ozonat și cu miresme de floră specifica zonei de munte. Totodată turiștii aflați în zonă se pot
delecta cu excursii și drumeții pe trasee bine marcate (cu marcaje specifice) care te scot din
rutina cotidiană creând o stare lor vital) ce se întâlnesc pe parcursul acestora de confort, relaxare
încununată cu atracția în senzaționalul naturii vii de lângă tine: fauna aferentă: păsări, animale
(în mediul lor.
Călătorul/ turistul aflat prin zona țării de piatră și care pătrunde în amonte pe firul
Arieșului Mare, în bazinul sau superior întrepătrunde și străbate o lume cu o vegetație, faună și o
floră specifică.
a. Vegetația
Este implicată în derularea fenomenului turistic prin: manifestarea ciclurilor de vegetație
aferente fiecărui anotimp, prin felul asociațiilor vegetale majore, prin efectul de „margine” și de
„insulă” scos în evidență și prin existența plantelor endemice și relicte (Cocean, P., Dezsi, Șt.,
2009). În acest areal al bazinului Arieșului Mare relieful este în strânsă corelație cu fenomenul
etajării vegetative. În Munții Apuseni apar toate etajele și subetajele de vegetație. Prin marea sa
diversitate atât vegetația cât și fauna contribuie direct la conturarea în arealul cercetat a
fenomenului turistic dând conotație unor forme specifice ale acestuia.
Vegetația subalpina, se întâlnește insular în Curcubăta Mare, Piatra Grăitoare, Biharia,
Găina și Muntele Mare, limita ei inferioară coborând la 1550 m. Se întinde de la limita
superioară a molidului până la vegetația pajiștilor alpine și vegetația mică. Ca specii endemice
întâlnim: ienupărul pitic, arinul de munte, jneapănul. Pe pajiștile secundare sunt prezente plante
ca: păiușul roșu, țepoșică, firuță precum și altele colorate divers: cimbrișorul, afinul de munte,
merișorul de munte, scrântitoarea, vioreaua (Cristea, V., 1991).
Etajul molidului, are drept limite partea superioară din etajul subalpin dar și unele goluri
alpine întrerupt fiind uneori de etajul de amestec. Ca vegetație predominantă este cea a
molidului. Dar în partea de sud-est a masivului Biharia etajul de rășinoase dispare și pădurea de
fag intră într-un contact direct cu zona de gol alpin. Acest aspect contrastant al vegetației este
bine zărit de pe vârful Curcubăta Mare. Văile dinspre Arieș sunt invadate de molid iar în zona
crestelor din Sud și Vest rășinoasele dispar (Bleahu, M., Bordea, S., 1967). Condiționat de o
lumină precară în acest etaj constatăm o sărăcire a spectrului speciilor de plante însă prin poienii
vegetativ predomină ierburi ca: mierea ursului, murul, fragul, afinul, merișorul montan, limba
cucului, panseluțe de munte, ghiocei.
43
 Etajul de amestec, are ca limite altitudinale pe cele cuprinse între 1400 m și 700-750 de
m și este caracteristic pădurilor de rășinoase și foioase. În zonă molidișul și rășinoasele se întind
până la o altitudine de 1000 m uneori în amestec cu fagul sau bradul spre limita sa inferioară. Ca
specii de vegetație predomină: măceșul, arbuști, clopoței, floarea paștelui totodată aici se
întâlnesc de asemenea ciupercile și mușchii.
Etajul montan și premontan al făgetelor; Prin acesta se face trecerea spre etajul de
amestec fiind format: paltin, mesteacăn, fag, molid. La limita sa inferioară se află păduri de
gorun și fag. Spre margini apar specii de arbuști și arbori: păducelul, teiul, plopul tremurător,
frasinul iar plante: șopârlița, mălaiul cucului, micșuneaua. O notă specifică în peisajul montan al
zonei și a Țării Moților o dau pășunile ce se întind atât pe culmi cât și pe văi ( Cristea, V., 1991).
Acestea creează un covor multicolor înmiresmat cu miresme specifice ce încântă ochii și mirosul
turiștilor mai ales în lunile iunie – iulie (perioada de înflorire) ce se întâlnesc până la o altitudine
de 1200 de m.
Pădurea în ansamblul ei domină peisajul din zona bazinului superior al Arieșului și
contribuie la derularea turismului prin: cura de aer încărcat cu ozon, peisajul ce încântă parte a
funcției estetico peisagistice efectul de margine indus între aspectul vegetației teritoriale și
turiști. Astfel în zilele de vară pădurea; răcorește și protejează dar și recreează totodată. Tot în
cadrul acesteia se întâlnește și efectul de insulă dat de rariștile sau poienele ce devin adevărate
areale în care turistul vrea să evadeze de stres și efortul cotidian (Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009). În
cadrul acestora turistul poate și campa fie pentru perioade mai scurte (masă) fie pentru perioade
mai lungi (odihna de seară). Prin oferta sa dată de ciuperci și fructele de pădure (afine, fragi,
zmeură și merișoare) pădurea devine un factor al alimentației bine apreciat în lunile de vară –
toamnă.
Cum în zonă predomină relieful calcaros întâlnim și o vegetație aferentă. Datorată lipsei
apei, platourile carstice precum: Bedeleu, Ursoaia, Ocoale nu au o vegetație lemnoasă aici
întâlnim doar o vegetația de fânețe, Această vegetație se dezvoltă cu precădere și în depresiunile
zonei. Peisajul zonei compus din stânci calcaroase și păduri atât de foioase (carpen, arțar, fag)
pe culmi cât și de molid la doline (datorat fenomenului inversiunii termice) dă acesteia un aspect
specific. Unul al stâncilor calcaroase ce concretizează printr-o vegetație ce cuprinde plante cu
fluorescență: ochiul boului, clopoței, garofița (Simionescu, I., 1973). În zona cu peșteri, la
intrarea în acestea întâlnim o vegetație adaptată la umiditate și umbră ce cuprinde mușchi diverși
și frăguța.
În locurile cu umiditate din vecinătatea râurilor (dea lungul lor) se întâlnesc flori ca:
sânzâienele de baltă, sopârlița dar și plante cu frunze mari precum brusturele.

44
 Alte plante prezente în arealul cercetat sunt plantele endemice și relicte. Acestea devin
obiective turistice de mare atractivitate datorită rarității lor, precum și răspândirii foarte limitate
(Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009, pag. 90). Dintre acestea turistul întâlnește aici: floarea de colț (pe
Arieșul Mic în arealul vârfului Struțu), o specie de liliac sălbatic iar în Cheile Ordâncușei se
remarcă: clopoțelul, vârtejul pământului, schinuța, iarba cu spicul auriu, muscatul dracului.
În zonă se întâlnesc și zone devenite rezervații naturale pentru importanța lor.
Rezervația naturală de la Scărișoara – Belioara, este situată la o altitudine de 1350 m în
nordul masivului calcaros cu același nume din estul Muntelui Mare. Deși are caracter botanic, nu
este lipsit de interes nici relieful carstic, în general relieful calcaros, ce se remarca prin peisaje de
o mare spectaculozitate. Zona ocrotita este situata în partea superioara a masivului, având
aspectul unui platou. Aici cresc smocurile de ierbi țepoase, însoțite de plante saxofile. In aceasta
subasociație regională se remarcă și argințica, precum si strugurii ursului, sau după numele dat
de localnici sărbazele. Reprezentând specia caracteristica a rezervației, strugurii ursului se
remarcă printr-o însemnătate deosebită pentru procesele migraționale ale florei din Romania
(Simionescu, I., 1973). De mare interes este și pădurea de pe versantul nordic al masivului
calcaros, unică în felul ei, alcătuită din molid, pin, ienupăr și bradu-ciumei, cetina de negi și
larice (Cristea, V., 1991). Cu alte cuvinte, rezervația Scărișoara - Belioara impresionează prin
excepționala sa importanță științifică.
Turistul poate vizita în zonă și rezervația floristică Matu unde se întâlnesc floarea de colț
și garofița de munte. În zonă se întâlnesc pajiști sau poiene cu planta medicinală arnica montana.
b. Fauna
În peisajul aferent munților Apuseni fauna constituie un factor bine poziționat. În cadrul
turismului aceasta se impune prin varietatea și forma trofeelor importanța turistică obținând-o
prin valoarea estetică, recreativ – cinegetică și științifică (Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009).
Beneficiind de prezența unor păduri întinse de rășinoase și fag precum și de pajiști în zonă sau
creat condițiile favorabile dezvoltării faunei. Aici aceasta este și bogată dar și diversificată în
același timp întreținând manifestarea turismului recreativ și de cunoaștere totodată. În ce privește
turismul cinegetic, acesta este o formă cu specific aparte încadrându-se în cadrul activităților de
agrement cu scop recreativ (Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009).
Ca faună specifică pădurilor de munte dar și cu interes cinegetic menționăm prezența:
iepurelui, căprioarei, cerbului, mistrețului, bursucului, pisici sălbatice, lupului, veveriței și a
ursului.
Pădurile sunt pline de asemenea de numeroase specii de păsări. Astfel în pădurile de
altitudine se întâlnesc cocoșii de munte. Cele de conifere adăpostesc: mierla, ciocănitoarea de
munte, pițigoiul de munte, pițigoiul de brădet precum și păsări răpitoare ca: uliul, șoimul,
45
șorecarul comun, viesparul, corbul. În cadrul și preajma cursurilor de apă se află: codobatura de
munte, fluierarul de munte, mierla de apă (Ghișa, E., 1960).
Și fauna acvatică are o bună conturare în zonă ea fiind savurată de turiștii practicanții ai
pescuitului atât cel la nivel de amatori cât și a celui sportiv.
Dintre speciile de pești predomină cleanul, carasul, lipanul, mreana, păstrăvul, scobarul,
zglăvoaca, știuca și racul, cu o zonalitate bine evidențiată:
zona păstrăvului ocupă o buna parte din Arieșul Mare și afluenți, Arieșul Mic, etc. (urcă
până la 1400-1500 m, limita inferioară aflându-se chiar sub 600 m). Aici se pot găsi și alte specii
de pești, precum sunt zglăvoaca, sau boișteanul.
zona lipanului și moioagei se găsește pe cursul superior și parțial al Arieșului; dar
înaintează și pe gâturile afluenților mai importanți. Predominante sunt specii ca lipanul și
moioaga, sau mreana de munte.
zona scobarului cuprinde o buna parte din cursul mijlociu și inferior al Arieșului. Specia
dominantă este scobarul, urmată de clean.
zona cleanului, suprapusă cursului inferior al Arieșului, este dominată de specia de la
care îi vine numele.
În ce privește animale de apă în zona cercetată trăiește vidra (Lutra, lutra). Aceasta este
întâlnită în familii pe lângă apele curgătoare unde omul pătrunde mai greu (în zona râului Gârda
Seacă) (Ghișa, E., 1960). Este un animal protejat prin lege atât pe plan național cât și
internațional.
Și peșterile se remarcă deținând viețuitoare precum populațiile de lilieci adăpostite prin
galerii, acestea având o importanță deosebită pentru cercetători.

2.5. Valențele turismului antropic

Toate creațiile omului s-au constituit în timp sunt variate ca forme și mod de concepere
și au întrebuințări diverse în funcție de rolul lor în viața de zi cu zi și într-o gospodărie. Acestea
au devenit componente de bază ale turismului rural odată cu plierea și accentuarea acestuia în
zona de studiu prin implicare treptată și cu rol în procesul de reîmprospătare a memoriei asupra
modului de evoluție a vieții și civilizației în acest areal. Odată cu evoluția societății și a
mutațiilor generate de viața cotidiană, atribuțiile inițiale au fost abandonate iar ipostaza turistică
a început să prevaleze în detrimentul funcțiilor inițiale. Zestrea turistică antropică este
concretizată printr-o sumedenie de elemente recreative create de om (Cocean, P., Dezsi, Șt.,
2009).
În zona Munților Apuseni în bazinul superior al Arieșului Mare se află un tezaur imens
de: vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectura sau de artă, precum și un inestimabil
46
patrimoniu cu rol în evoluția și continuitatea de muncă și de viață pe aceste meleaguri, în
dezvoltarea culturii și artei poporului nostru. Acest fond cultural – istoric constituie o parte
însemnata a ofertei potențialului turistic atât național cât și internațional a Munților Apuseni.

2.5.1. Aspecte ale culturii materiale

Zona aceasta montană a bazinului superior al Arieșului Mare datorită aspectului
geografic (depresiuni, văi, chei) a determinat un habitat concretizat prin sate îngrămădite (pe
suprafețe restrânse) și sate izolate (împrăștiate pe suprafețe mari). În mare măsură așezările se
poziționează de-a lungul râurilor, dar există și adăposturi sezoniere pentru perioada când se urcă
cu animalele la pășunat în munte. Locuirea propriu-zisă urcă astfel până aproape de vârfuri de
munte, locuințele fiind așezate pe platformele și versanții cu orientare spre est, sud și sud-est în
crânguri10 sau cătune, făcând din Țara Moților zona ,,cea mai populată din cuprinsul țării”
(Butură, V., 1978, pag. 38), pe orice bucată de teren prielnică agriculturii.

Fig. 21 Cătunul Casa De Piatră

Sursa: https://www.campeniinfo.ro/casa-de-piatra-catunul-din-apuse
Totodată cătunele din zona platoului Scărișoara – Ocoale și cele aparținătoare comunei
Horea se situează între cele mai înalte forme de habitat din România (1200 m), oferind
Apusenilor un amplu aspect antropic foarte apreciat de turiști. Zona cercetată cuprinde
gospodării care în majoritatea cazurilor sunt alcătuite din locuința propriu-zisă și curtea din fața
acesteia. Ca aspect specific constatăm neîmprejmuirea gospodăriilor.

10
Adunarea unui număr restrâns de 4-5 gospodării, conform Pușcaș, Angelica, Op. Cit. pag..27.
47
 Fig. 22 Casă Vadu Moților (sursa Antoniu Florian, arhiva proprie)
Ca material de construcție s-a utilizat lemnul de brad și molid pentru casele vechi. Unele
locuințe aveau la bază și o temelie de piatră, majoritatea erau așezate direct pe boci. Cum sărăcia
a fost tară a populației din zonă mult timp multe locuințe beneficiau de o cameră și o tindă.
Camera fiind utilizată atât pentru gătit cât și pentru dormit. Ulterior au apărut și case cu două
nivele. La parter construit din piatră se aflau: cămara (adăpostea și alimente și haine), în unele
cazuri bucătăria, grajdul. Încăperea de la etaj fiind alocată pentru locuit. Casele aveau inițial
dușumeaua din pământ bătătorit ce a fost înlocuită apoi treptat cu scânduri de brad; ferestre în
patru ochiuri mici iar acoperișul înalt era din șindrilă. Atât casa cât și grajdul erau construite din
bârne încheiate la capete (coadă de rândunică) (Pușcaș, Angelica, 2015). Acoperișul grajdului
este și el înalt fiind acoperit cu paie peste care în timp se forma un strat de mușchi.
Între componentele resurselor turistice antropice ale zonei Arieșul Mare Vadu Moților,
putem aminti :
Casele tradiționale, aceste forme de habitat au devenit obiective de patrimoniu al
așezărilor și elemente ale turismului prin oferta lor principală: arhitectura tradițională, modul de
viață și supraviețuire a locuitorilor. Între acestea amintim:
Casa Munteanu Hortensia (Vadu Moților), o locuință cu parter și etaj spre acesta urcă o
scară acoperită cu plan în forma literei L. La etaj casa are două camere și o cămară prevăzute cu
prispă largă susținută de stâlpi. Clădirea are un acoperiș în două ape.
Casa Iancului (sat Incești, comuna Vidra), aceasta a preluat această denumire de la
numele eroului zonal, crăișorul munților Avram Iancu a cărei loc al nașterii și copilăriei a fost.
Este o clădire construită din lemn cu două încăperi și un pridvor. Are ferestre mici, un acoperiș
de șindrilă fiind construită de însuși tatăl eroului în 1810. În curte actual se află bustul crăișorului
realizat de sculptorul Ladea Romul. În anul 1924 prin grija Astra clădirea este modificată
(mărită) și transformată în muzeu.

48
 Fig, 23 Casa Iancului
Alături de aceste case sit arhitectonic al vechii tradiții în arealul de studiu se mai află și
alte case păstrate în același scop ca: Casa Gavra Iulia în comuna Avram Iancu și casele Bota
Nicolae și Jurj Ioan ambele din satul După Pleșe comuna Albac.

2.5.2. Monumente istorice și religioase

Bisericile se conturează în vechi edificii de cult, martori vii ai credinței și civilizației în
arealul de studiu. Atracția turistică a edificiilor religioase se datorează: caracteristicilor, stilului
de construcție și propriei arhitecturi coroborată cu elemente de originalitate, inedit, vechime, etc.
(Cocean,P., Dezsi, Șt., 2009).
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril (Vadu Moților), construită pe locul și
structura fostului edificiu de cult religios de lemn de la 1516 din zonă. Aceasta a fost construită
între 1887-1893 și apoi sfințită de către însăși Î.P.S. Mitropolit al Ardealului Nicolae Bălan în
anul 1938 (Samson, I., 2016).

Fig. 24 Bis. Sf. Arhangheli Mihail și Gavril Vadu Moților

49
 Sursa. https://www.welcometoromania.ro/DN75/DN75_VaduM_
Biserica de lemn Sfinții Apostoli din satul Lăzești (comuna Vadu Moților) ce datează din
perioada 1700 – 1738 ce a beneficiat de unele modificări în anul independenței. Este un edificiu
din piatră și stejar ce are îmbinări în forma cozii de rândunică. Construcția este izolată de
dealurile limitrofe și atrage prin crucile sculptate utilizate ca decor pe bârnele din exterior.
Aceasta deține icoane pictate în secolul XV-XVI. În această localitate s-a stabilit în urmă cu ani
buni unul dintre marii oameni de spirit și cugetători ortodoxi părintele Rafael Noica în localitatea
în apropierea schitului cu același nume (Christache-Panait, I., 1987).

Fig. 25 Bis, Sf. Apostoli Lăzești

Sursa: https://www.welcometoromania.ro/DN75/DN75_VaduM_Lazesti_r.htm
Biserica de lemn Sfinții Trei Ierarhi din satul Goiești (comuna Vidra) Construită din
piatră și lemn în anul 1792 pe fostul locaș de cult ce datează din anul 1640. Aceasta beneficiază
de o pictură și un candelabru de lemn datate din 1791.

Fig.26 Bis. Sf. Trei Ierarhi Goiești

Sursa: https://www.welcometoromania.ro/DN75/DN75_Biserica_Goiesti_r.htm

50
 Biserica Sfinții Arhangheli din Ciungi, este o biserică mică de piatră ce a trecut prin
numeroase modificări. Impresionează prin prezența unor icoane vechi din secolul al XVIII-lea.
Aparține satului Lunca Bisericii din comuna Vidra. Este locașul de cult unde a fost botezat și
crăișorul munților.
Biserica Sfântul Dumitru din satul Poieni (comuna Vidra) o construcție ce datează din
secolul al XVIII-lea.
Biserica Înălțarea Domnului din Arieșeni este o construcție de lemn din anul 1791. Însăși
pictura este una pe lemn și a fost finalizată în anul 1892. Locașul de cult încântă prin: forma
zveltă, prezența acoperișului în pantă, a clopotniței prevăzute cu foișor și coif frânt. Ca și
elemente de decor avem: rozete, flori, soare cu chip uman, cruci.
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Gârda de Sus, Este o construcție de
lemn de brad din anul 1792. Aceasta impresionează prin elemente de pictură și decor. Pictura în
stil baroc cu valoare artistică și istorică este conservată după anul 1804. Icoanele din biserică
sunt opera pictorului abrudean Simon Silaghi realizate în perioada 1798-1808 (Christache-
Panait, I., 1987).

Fig. 27 Biserica Nașterea Sf. Ioan Botezătorul Gârda de Sus

Sursa:https://cultural.bzi.ro/biserica-de-lemn-din-garda-de-sus-foto-40596
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril (Gârda). Biserică de cărămidă un valoros
monument istoric și arhitectural de la 1970. Silueta și armonia proporțiilor, acoperișul, cu pante
mari, coborât la absidă, streașină largă, pe console cu profile diferite, clopotnița, cu foișor în
console atingând creasta acoperișului, cu frângere depanată, dau monumentului în pofida
pereților tencuiți, o înfățișare plină de farmec. Tot aici in biserică se află clopotul care anunțat in
zonă începutul Răscoalei conduse de Horea , Cloșca și Crișan.
51
 Fig. 28 Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril Gârda de Sus
Sursa https://www.google.ro/search?q=biseric%C4%83+g%C3%A2rda&tbm=isch2Cj
Biserica Sfinții Arhangheli din Albac este construită pe locul unui edificiu mai vechi din
lemn ce de la mijlocul secolului XVIII (1752).

Fig. Bis.29 Sf. Arhangheli Albac

Sursa: https://www.google.ro/search?ei=9FoMW5O0CObM6ASUo4SoAgU6q4P44Mkk
Locașul vechi a fost luat și mutat de către Ion I. C. Brătianu la conacul său de pe moșia
Florica în 1908 cu aportul meșterului zonal din Sohodol Nicolae, ulterior ajungând în orașul
Olănești în 1955 (Christache-Panait, I., 1987).

52
 Fig. 30 Biserica Albac
Sursa: https://www.google.ro/search?ei=9FoMW5O0CObM6ASUo4SoAg&q=biseric%C
Mănăstirile, Conform informațiilor oferite de (Cocean, Deszi, 2009), mănăstirile
reprezintă ansambluri arhitectonice poziționate în jurul unor biserici ce beneficiază de clădiri
destinate călugărilor/călugărițelor dar și de spații destinate unor activități productive de fabricare
a unor produse destinate comercializării de produse bisericești.
Mănăstirea Sfântul Ilie (Albac)
Inițiativa înființării mănăstirii a avut-o în 1990 fratele Irineu Toader, de la schitul Crasna
din județul Prahova și fratele său preotul Vasile. Aceasta a fost și dorința credincioșilor din zonă.
Terenul a fost donat de domnul Gheorghe Pleșa, fostul primar al comunei Albac. Locul a fost
sfințit în anul 1992 în satul Rogoz iar lucrările de construcție au durat din 1996 și am putea
spune până în prezent, timp în care au fost ridicate biserica și corpul de chilii.
Biserica este construită din grinzi de lemn, pe fundație din bolovani de piatră, în formă de
cruce. Spațiul este compartimentat în altar, naos și pronaos. Există și un pridvor deschis. Altarul
este luminat de trei ferestre, câte una la nord, nord-est și sud-est. Iconostasul, din lemn de tei
frumos sculptat, este opera meșterului Augustin Mășcășan și a fiului său Sorin din Nima-Dej.
Naosul primește lumina de la o fereastră așezată pe zidul din sud și alte pe cel nordic. Pe naos se
înalță o turlă deschisă, de formă octogonală, luminată de patru ferestre, în fiecare punct cardinal
câte una. Acoperișul turlei este în formă de clopot. In pronaos se află și un balcon susținut de
grinzi din beton, care se sprijină pe ziduri. Intrarea în pronaos se face în vest printr-o ușă de
stejar în două canaturi.
Pridvorul are în partea vestică un parapet de beton, înalt de 105 m, pe care vara stau
ghivece cu frumoase flori. Pardoseala în biserică este din dușumea de scândură, iar în pridvor
este ciment mozaicat. Biserica și turla sunt acoperite cu tablă zincată iar fațadele exterioare sunt
placate cu bârne de lemn în două modele.
La 15 m nord de biserică este corpul de chilii, parte și etaj cu cerdac la etaj, susținut de
stâlpi din lemn. Clădirea are două laturi formând litera L. Acoperișul cu țiglă este foarte înalt, iar
la 20 m distanta este construit agheasmatarul din lemn, închis cu geamuri și acoperit cu șindrilă.

53
 Fig. 31 Mănăstirea Sfântul Proroc Ilie – Albac (sursă Florian Antoniu, arhiva proprie)

2.5.3. Muzeele și casele memoriale

Sunt edificii destinate unor părți și crâmpeie din viața cotidiană, din viața și activitatea
unor eroi locali ce colecționează mărturii viabile ale civilizației moțești. În zona munților
Apuseni predomină muzeele cu caracter etnografic, precum și cele dedicate unor personalități
național-zonale (casa memorială Avram Iancu).
Muzele etnografice constituie o lume mirifică a contactului cu tradiția. Acestea au
devenit focar de rememorare și conștientizare a existenței civilizației și implicării acesteia în
procesul istoric. Ele se constituie ca o reîmprospătare a memoriei colective privitoare la sistemul
de habitat, viața cotidiană din trecut și până actual. În arealul studiat întâlnim muzee etnografice
dedicate vieții și activității cotidiene a moților pornind de la cele casnice și ajungând până la cele
agrare (în funcție de anotimp) precum: cel din Vadu Moților 11 creat în 2006; cele din satele
Horea, Incești, Ghețar, Pătrăhăitești, Albac.
Muzeul etnografic Albac. Acesta din urmă se datorează activității regretatului
profesorului de istorie Ilie Berindei (pe care l-am cunoscut) și ulterior a celei a profesorului
Hristea Sevestrian (mentor și călăuzitor în ce mă privește), fiind un micuț plasat în centrul civic
al comunei. Muzeul se vrea a reprezenta o casă tradițională moțească .
Muzeul etnografic Ghețar, reprezintă și acesta o casă moțească tradițională unde se
11
În cadrul său se află și secția de pictură a doctorului Scrob, vezi Cioran, Eugenia, Scrob, M., (2008), Bine ați
venit în comuna Vadu Moților, Edit, ALTIP, Alba Iulia.
54
întâlnesc obiecte din viața zilnică a moților precum și obiecte artizanale alături de mijloace
moderne de informare asupra zonei: hărți, vederi și pliante.
Casele memoriale se evidențiază prin implementarea turistului/privitorului prin modul de
viață privată a unor personalități local-zonale ce se constituie în eroi naționali. Precum și prin
conștientizarea trăsăturilor și caracterului în sine a celor în cauză dea lungul vieții acestora (Casa
memorială Avram Iancu).
Casa memorială Hortensia Munteanu (Vadu Moților) o clădire formată din parter și etaj
spre acesta urcând o scară acoperită cu un plan în forma literei L. La etaj întâlnim două camere și
o cămară prevăzute cu o prispă sprijinită pe stâlpi iar acoperișul este în două ape.
Casa Iancului, este o clădire construită de însuși tatăl eroului în anul 1810. Aceasta se
compune din două camere și un pridvor având un acoperiș înalt de șindrilă și ferestre mici.. În
anul 1924 prin aportul Astrei și a autorităților locale casa a devenit muzeu. În curte este amplasat
bustul crăișorului Avram Iancu, operă a sculptorului Romul Ladea.
Alte asemenea case existente în zonă sunt cele ale Gavra Iulia (com. Avram Iancu); a lui
Ioan Jurj și Nicolae Bota ambele din satul După Pleșe (com. Albac).
Muzeul Avram Iancu care a fost deschis prin aportul autorităților administrativ teritoriale
și din dorința arzătoare a moților de a face cunoscut pe crăișorul lor pe 1 septembrie 1924.
Clădirea a fost renovată și reorganizată în 1974. Aceasta este structurată pe tematici concrete.
Primele două săli sunt dedicate copilăriei, vieții și activități eroului unde remarcăm ca obiecte:
leagănul, sabia, steagul și fluierul acestuia. Aici întâlnim și portrete ale colaboratorilor săi actul
revoluționar de la 1848-1849. O altă sală și curtea sunt destinate prezentării obiectelor specifice
gospodăriei moțești propriu-zise nelipsind nici tradiționala căruță cu care localnici mergeau după
cereale (bucate) pe țară.
Satele turistice, care prin specificul lor, originalitatea și valoarea turistică, cultural-
istorică, prin ambianța cadrului natural și bogăția resurselor sale pot să se constituie ca un produs
turistic inedit. Cele 11 sate ale comunei sunt o adevărată atracție pentru turiști. Cel mai vizitat
este satul Vâltori. În zonă mai sunt sate turistice ca: Costești apreciat datorită peisajului de vis și
posibilității de a ajunge pe jos la Fericet, locul nașterii lui Horea , eroul răscoalei de la 1784 .

2.5.4. Busturile și statuile

Au ca obiect celebrarea unor personalități, evenimente excepționale (Cocean, P., Deszi,
Șt., 2009).
În arealul studiat turistul întâlnește: bustul lui Avram Iancu unul din conducătorii de bază
ai revoluției din Transilvania din anul 1848-1849 din satul Incești (com. Vidra).

55
 Fig. 32 Bustul Lui Avram Iancu din Incești

bustul lui Horea unul dintre conducătorii răscoalei din 1784 din Albac

Fig. 33 Bustul lui Horea din Albac

precum și obeliscul lui Horea din satul său natal Fericet (com. Horea).

Fig. 34 Obeliscul lui Horea din Fericet

În zonă există și statuia ecvestră a lui Avram Iancu din Cîmpeni. Actual s-a înălțat un
bust al lui Avram Iancu și pe muntele Găina, în arealul platoului.
56
 2.5.5. Instalații tradiționale
Printre aspectele vieții cotidiene omul și creionat imaginația dând naștere și unor
instalații cu un aport hotărâtor în gospodărie ca: mori, pive, vâltori. Într-o zonă cu un pronunțat
caracter pastoral nevoia lucrului cu lâna s-a concretizat într-un număr apreciabil de pive și
vâltori în trecut. Actual acestea s-au tot rărit și impresionează turistul fiind prezente încă în
localitatea Lăzești iar funcționale doar la Vâltori. În localitățile: Gârda de Sus, Incești, Cobleș,
Lăzești întâlnim mori de apă (Cioran, Eugenia, Scrob, M., 2008 ).

2.5.6. Meșteșuguri și activități tradiționale

Din cele mai vechi timpuri locuitorii zonei au știut să făurească și să modeleze obiecte de
uz casnic și necesare în gospodărie din materialul care îl aveau la îndemână: lemnul. Cum acesta
a fost mult timp cea mai utilă sursa de prelucrare din zonă sau conformat dar au reușit să
meșterească din el obiecte ce au devenit în multe cazuri artă. Multe din aceste obiecte au devenit
și o sursă de venit în plus prin vânzarea lor sau erau schimbate cu bucate: grâu, porumb. Astfel
că pe lângă agricultură, păstorit, minerit mulți locuitori din zona arealului în cercetare au devenit
șindrilari, cuibărari, cercari, dogari, scândurari, cioplitori, constructori de case, meseriași de
unelte casnice.

Fig. 35 Ciubărari (sursa: Miclea, I., 1984)

Ciubărarii sunt cei ce se ocupau cu prelucrarea unor vase mari utilizate pentru depozitare
sau transportul unor produse inclusiv apa în anumite împrejurări. Această activitate necesita un
timp îndelungat deoarece doagele erau aduse din pădure clădite și legate în stive (căsulii), apoi
treceau printr-o perioadă de uscare fie în podul casei, fie lângă hornul sobei. Activitatea în sine
poartă în zonă și numele de văsărit și era principala ocupație a locuitorilor din zona bazinului
superior al Arieșului: Arieșeni, Gârda de Sus, Scărișoara Albac, Vidra de Jos, Avram Iancu,

57
Neagra, Ponorel, Vadu Moților etc. Acestea erau transportate ulterior în căruțe cu coviltir pe la
diferite târguri (zonale: Călineasa, Găina; săptămânale: Abrud, Cîmpeni) din țară, alte localități
îndepărtate contribuind și la împărțirea ciubărarilor în ciubărarii ambulanții (holoangării),
ciubărarii meseriași la domiciliu, ciubărarii proprietari de căruțe și cai, negustorii de vase
(sfârnarii) (Boțan, N., 2010).
Șindrălarii sunt cei ce confecționau șindrile din lemn de fag sau de molid prin prelucrarea
acestora prin jilăire, horjare. Pentru o mai bună rezistență la intemperiile naturii acestea erau
puse la fum și la uscat. Alături de aceștia s-au format și constructorii de case tradiționale
(obținute prin îmbinarea lemnului), însăși unul din eroi zonei Nicola Ursu zis Horea a fost
constructor de case și biserici din lemn. Cei mai pricepuți constructori de case fiind considerați
cei din Albac și Gârda de Sus.
Pe lângă lemn locuitorii din Vadul Moților și zona aflată în studiu știau să făurească și
obiecte din fier necesare unei gospodării: topoare, seceri, potcoave, mendrele, sfredele, pluguri,
căruțe etc. Femeile de asemenea erau adevărate meștere în a confecționa articolele de
îmbrăcăminte pentru familie: cămăși, bluze, izmene, ciorapi, fețe de masă, ștergare, lenjerie de
pat (lipideie, covoare, cuverturi). Există și bărbați antrenați în aceste activități aceștia fiind
meșteri în cusutul: cioarecilor, țundrelor, cojoacelor. Actual dintre acestea se mai practică doar
cea de realizare a covoarelor, cuverturilor ce întră în lada de zestre a fiecărei fete de măritat.
Activitățile cotidiene ale moților au fost dintotdeauna în zona bazinului superior al
Arieșului cele dedicate: agriculturii, creșterii animalelor, prelucrării lemnului fapt ce implică
anumite aspecte și conotații specifice ca:
Aratul, este o activitate practicată din vechime pe terenurile propice efectuată cu plugul
tradițional din lemn inițial apoi cel cu brăzdar din fier. Specific zonei este lăsatul terenului spre
odihnă pe timp de trei anii datorită solului mai sărăcăcios.
Treieratul, era o activitate specifică verii practicată la ovăz, orz, grâu practicată în
vechime cu îmblăciul apoi cu batozele tradiționale din lemn.
Cositul, în vechime se efectua manual doar de către bărbați. Femeile, copii participând
doar la strânsul fânului în clăi transportate ulterior cu carele sau căruțele spre casă. Această
activitate fiind cu un efort mai greu și practicată în anumite perioade din an a încurajat și
organizarea unor clăci pentru ușurarea activității în sine pe de parte dar și pentru corelarea
utilului cu plăcutul.
Urcatul vitelor spre pășunile din munte, este o tradiție a zonei constituindu-se ca
transhumanță locală. Odată cu sfârșitul lui mai sau începutul lunii iunie localnici înzestrați cu
anumite lucruri personale necesare urcă în zonele mai înalte cu animale la pășunat. Ei se
stabilesc temporar (șase săptămâni) în astfel de zone unde se ocupă cu prepararea produselor
58
lactate: brânză, caș, unt, smântână. Din aceste locuri se coboară în preajma târgului de pe
muntele Găina.
Clăcile, sunt acțiuni de îmbinare a utilului (munca) cu plăcutul (jocul și voia bună) ce se
organizează cu diverse activități de peste an. Constituie o activitate de întrajutorare reciprocă a
unui grup de 20-30 de persoane în funcție de obligații, grad de rudenie, cumetri, prietenii. Partea
de muncă ține câteva ore bune în funcție de situație 5-6 sau mai multe uneori, iar partea plăcută
se concretizează în organizarea cu muzică, mâncare și băutură. La ele participau atât vârstnici cât
și tineri (era un prilej pentru tineri să se cunoască să intre în relații premergătoare căsătoriei). Se
consumau plăcinte și dulciuri, fiind prilej de comunicare, sfătuiri, întâlnire pentru comunitate. În
cadrul lor se spuneau glume, snoave, strigături, povești, legende; totodată se cântau cânte și
încingeau jocuri (Pușcaș, Angelica, 2015). Acestea sunt organizate și în concordanță cu ciclul
anotimpurilor. Astfel vara se organizează claca pentru cosit și strânsul fânului; iar iarna cea de
toarcere a fuioarelor de lână (torcăriile). Pe lângă acestea aici se organizează și claca cânepii,
clăcile pentru transportul lemnului necesar construirii unei case. Actual în mare parte acest
obicei aproape a dispărut (Avram, C., Avram, T., 2001 )

2.5.7. Manifestări cu caracter etno-folcloric

Acestea strâng în zonă un număr apreciabil de turiști doritori să cunoască o pagină din
viața și sufletul moțului manifestate aici pe plaiurile sale atât de pitorești și atractive totodată.
a. Colindatul, se concretizează în ajunul Crăciunului și contă în implicarea pe de o parte a
tinerilor și celor maturi care organizați în grupuri și acompaniați de muzicanți colindau pe la
toate casele apoi se adunau să petreacă la casa unuia dintre ei. Pe de altă parte se remarcă
implicarea unor grupuri de copii care după oralizarea unor colinde dintr-un bâț de brad sau alun
și aranjat sub forma buchetului de flori mergeau dimineața cu ele în căciuli pe la fiecare casă.
Tot copii mergeau și cu pițăratul primind în schimb produse: nuci, mere, colaci sau bani (Pușcaș,
Angelica, 2015). Acest obicei era unul al bucuriei și înfruptării cu dulciuri și produse din carne
după sfârșitul postului crăciunului. Tot în ajun de Crăciun în zonă copii mai mergeau pe la
localnici cu steaua și cu craii:

59
 Fig. 36 Obiceiuri de iarnă în Vadu Moților (sursa: Cioran Eugenia, Scrob, M., 2008)
b. Tot de sărbătorile de iarnă în ajun de Anul Nou copii mergeau cu Sorcova, buhaiul dau
capra (turca) și cu plugușorul12.
c. Mult apreciat în zonă este un obicei organizat cu ocazia sărbătorii Paștelui și care
constă în a bate și a păzii toaca. Eventuala furare a acesteia ducând la cumpărarea sa.
d. Sânzienele aveau loc pe 24 iunie de sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul, prilej cu care se
împleteau cununi de sânziene ca simbol al fertilității ce se atârnau pe pereți la casă , grajd sau
erau puse pe semănături.
e. Horele țărănești organizate cu prilejul sărbătoriri unor eroi și evenimente istorice, la
începutul și sfârșitul posturilor din an; în zile de târg. Alături de acestea se înscriu discotecile
pentru tineret ținute la căminul cultural sau în diverse localuri
f. Târgul de fete de pe muntele Găina, este o manifestare cu tradiție ce se ține anual în
preajma zilei de Sf. Ilie (cea mai apropiată duminică) fiind o sărbătoare a moților dar nu numai,
devenind totodată și o atracție turistică importantă pentru zonă, și comuna Avram Iancu. Este o
sărbătoare a cântecului și jocului tradițional-zonal (nu numai); a bunei dispoziții și de reîntâlnire
pentru tineri și localnici (legenda efectuării relațiilor maritale); a prezentării și vânzării de
obiecte specific tradiționale: butoaie, cofe de apă, greble, toporâști, fluiere, ciubere, tulnice
precum și a obiectelor de artizanat (Boțan, N. 2010).

Fig. 37 Târgul de pe muntele Găina (sursa: Florian Antoniu, arhiva proprie)

Locul se constituie și ca o deschidere panoramică asupra Țării Moților, Muntelui Mare,

12
Aceste manifestări: capra, colindul, toaca, ovațiile (sorcova, plugușorul), se constitue în manifestări a celor 12 zile
cosmogonice, ce încep în ajunul Crăciunului, conform Pușcaș, Angelica, Op. Cit., pag.117.
60
arealul Biharei. La acesta se implică an de an un număr tot mai semnificativ de turiști și doritori
să cunoască și observe moțul la el acasă.
g. Târgul de pe Muntele Călineasa 13, are loc cu o săptămână înaintea celui de la Găina,
fiind cantonat în partea de sud a vârfului Bătrâna. La acesta aria celor participanți se restrânge
spre locuitorii dinspre Huiedin, Albac, Scărișoara, Vadu Moților, dar și a celor de pe valea
Someșului Rece și a Someșului Cald. Și acesta se constituie într-o sărbătoare zonală a
localnicilor și turiștilor doritori să cunoască tradiții și obiceiuri locale (Avram, C., Avram, T.,
2001).
h. Târgul Național de turism rural de la Albac, s-a dorit a fi o manifestare de întrunire a
celor doritori să cunoască, să se implice și să gestioneze/dezvolte activități turistice și a devenit
cel mai mare și important târg dedicat turismului rural de la noi din țară. La el participă pe lângă
reprezentanții administrației locale, presă, formatori de opinie, proprietarii de pensiuni, agenți de
turism dar și numeroși turiști implicați în ceea ce este fenomenul turistic. Turiștii se întâlnesc aici
cu meșteșuguri autentice, folclor popular din zonă, gastronomia locală, tradiții și obiceiuri.
i. Ziua lemnarului din satul Mătișești, eveniment dedicat meșterilor lemnari și
meșteșugului prelucrării lemnului din zonă. Acesta constă în concursuri dedicate măiestriei de
prelucrare și a vitezei de reacție ca: cioplit, aruncarea securii, cățărarea pe bușteni, prelucrarea
propriu-zisă. Acestea sun coroborate cu ofertele de obiecte și produse ale meșterilor zonali sau
din împrejurimi.
Î. Serbările zăpezii, sunt dedicate sporturilor de iarnă și au loc anual în partea de început
a lunii februarie pe pârtiile de la Vârtop și pe terenul de la baza acestora. Constau în concursuri
și probe pentru sporturile de iarnă. Atmosfera este întreținută și prin concerte și o discotecă în aer
liber. Turiștii sunt antrenați să se implice prin participarea la diferite concursuri și competiții ca:
sanie, snow board, ski, fotbal cu clăpari, alunecări pe zăpadă cu diverse obiecte.

2.5. 8. Valențele turistice ale portului tradițional

Femeile purtau pe corp cămăși cu guler negru sau roșu ce aveau mânecile largi acestea se
terminau cu fodori din cipcă încrețită de diferite forme. Peste cămașă aveau un pieptar scurt
închis în față cu nasturi (bumbi). Aveau poale de pânză împodobite jos cu dantelă sau cusături
simple; iar peste acestea puneau cătrința (zadiile) confecționată din stofă fină. Partea din față a
acestora țesută din lână neagră se numea șurță iar cea din spate de lână de diferite culori purta
numele de măraș. Pe cap se purta năframa sau baticul de diferite culori. Acestea erau fie
confecționate în casă din pânză de in sau lână subțire fie erau procurate din târguri. În picioare

13
În zonă au existat și târgul de pe muntele Bihor întrerupt în 1828 și cel de la Lespezi întrerupt în 1830, conform
Boțan, N., (2010), Op. Cit., pag. 94.
61
purtau opinci fără gurgui. La sărbători tinerile purtau bocanci sau cizme negre (Jude, R., 2011).
În arealul cercetat podoabele erau purtate doar de fete și constau în cercei și mărgele.
Bărbații purtau cămăși ce aveau cusături simple la guler și pe piept fiind încheiate cu
bumbi. Peste cămașă aveau pieptare înflorate încheiate sub braț. De asemenea erau îmbrăcați cu
cioareci confecționați din pănură neagră pentru zilele de lucru iar pentru sărbători erau din
pănură albă fiind strâmți, tiviți cu postav pe cusătură și la marginile buzunarelor. Peste mijloc
erau încinși cu un șerpar de piele lat de circa 20-25 cm împodobit cu motive geometrice. Peste
pieptar aveau un căbat fără sau cu mâneci din postav. Acesta vara fiind înlocuit cu o țundră
scurtă cu clini și șinoare albastre confecționată din lână neagră. (la Vidra se purta căbatul sur). Pe
cap vara purtau pălării mici și rotunde iar iarna cușme. În picioare erau încălțați cu opinci fără
gurgui. Turiștii sunt atrași de portul zonal de coloristica și aspectul său mulți dorind să dețină și
ei exemplare ale acestuia (cei pasionați); înlocuind pe perioade de timp scurte îmbrăcămintea
modernă stringentă și uneori cu o coloristică țipătoare (Jude, R., 2011). Actual în zonă după
dezvoltarea industrială (încălțăminte, îmbrăcăminte) portul tradițional începe să devină raritate
el mai fiind purtat doar la zile de sărbătoare sau și cu ocazia unor manifestări cultural artistice.

2.5.9. Aspecte ale gastronomiei tradițional –zonale.

Preocuparea semenilor pentru hrana zilnică a generat aspecte și feluri de mâncare
specifica în anumite spații geografice. Țara Moților, bazinul superior al Arieșului Mare,
localitatea Vadu Moților se concretizează printr-o varietate de bucate tradiționale care îmbie
turistul să le guste cu încredere. De multe ori să se îndrăgostească de ele și să beneficieze din
plin de savoarea acestora dacă nu o face în exces.
Conform structurii alimentația local-regională cuprinde alimente de bază, sezoniere și
ocazionale.

62
 Fig. 38 Masă moțească (sursa: Miclea, I., 1984)

Ca alimente de bază în areal sunt pâinea sau mămăliga, laptele și preparatele sale, carnea,
cartoful. În trecut pâinea era coaptă în casă în cuptor cu făină cumpărată din târg (Cîmpeni,
Albac). Făina era din secară sau un amestec de secară cu porumb (pâinea învăluită), sau doar din
făină de mălai denumită pâine de mălai. Mămăliga se utilizează destul de des fiind consumată
alături de lapte, brânză sau așa numita mămăligă toponită care constă în alternarea în straturi
succesive a mămăligii, brânzei sau untului (acesta find înlocuit eventual cu unsoare) (Avram,
C., Avram T., 2001). Aceste se pun ulterior la cuptor. De asemenea în hrana zilnică se utilizează
foarte mult și cartoful.
Laptele și preparatele acestuia: urdă, caș, brânză, unt, smântână erau nelipsite din casă.
Produsele din carne sunt diverse și consemnăm o consumare a acestora în funcție de anotimpuri:
carne de miel primăvara, carne de pasăre vara (proveneau din propria ogradă), carne de ovine
toamna, carne de porc iarna. Din porci se prepară preparate precum: jumări, caltaboș, cârnaț,
sângerete, slănină (Avram,C., Avram, T., 2001).
Dimineața se consumă: ouă, slănină afumată asortată cu usturoi/ceapă, lapte și derivate
ale sale: brânză, caș, smântână.
La amiază hrana este mai consistentă și constă în ciorbe cu cartofi, ciorbe cu smântână și
verdețuri, tocane (de gălbiori), gulaș, fripturi, mâncăruri scăzute fără sau cu carne.
Cina constă în consumarea a ceea ce a rămas de peste zi, sau este pregătită în funcție de
timpul existent și rezervele alimentare de care se dispune.

63
 Moțul fiind un om religios are și o alimentație în funcție de cerințele ortodoxiei: postul.
Astfel în asemenea zile se consumă alimente precum: legume, cartofi, varză murată, miere,
preparate din fructe, ulei.
Sezonier se consumă: ciuperci, fructe de pădure (zmeură, afine, mure, alune, fragi),
acestea sunt și conservate după rețete bine știute din bătrâni. De asemenea se consumă
zarzavaturi și legume.
Ca alimente ocazionale se consumă: aluaturi nedospite sau dospite: cozonaci, plăcinte,
uscături, pancove. Acestea sunt destinate meselor de sărbătoare.
Între preparatele tradiționale din zonă consemnăm:
 Silvoița, este un preparat din prune fierte fără zahăr și păstrat în borcane sau vase
de lut. Se amestecă cu apă fiartă și pâine dumicată consumându-se mai ales în zile
de post.
 Ciudir, este o băutură răcoritoare și reconfortantă preparată din mere, pere
zdrobite și puse la macerat cu apă 4-5 zile. Se consumă rece.
 Coleșa, un preparat asemănător mămăligii dar preparat cu făină de grâu. Se
consumă cu lapte cald sau rece.
 mămăliga cu sarmale
 balmoșul, ce se prepară prin fierberea făinei de mălai în lapte proaspăt de oaie la
care se adaugă smântână sau unt de oaie.
 Vărzarul, este o plăcintă din aluat dospit umplută cu: lobodă, frunze de sfeclă,
ceapă verde și mărar, ouă, smântână.
 Plăcinta moțească preparată după rețete vechi din: ulei, făină, drojdie, sare, lapte.
Se servește împreună cu smântână, dulceață.
 Chisălița care este un preparat obținut din must de fructe uscate, ce se turna peste
pâine.
 Cirul, este un produs alimentar făcut din făină de grâu și apă fierbinte care după
fierbere se turna peste pâine dumicată. (Cioca, S., 2002)
Toate aceste alimente îmbie turistul și îl determină să deguste din toate să le compare cu
cele întâlnite în alte zone vizitate, să ceară rețete și informații despre modul lor de preparare iar
cât timp nu exagerează să beneficieze din plin de gustul și aroma lor: Tuturor celor ce vizitează
zona le spunem bon appétit .

64
 3. STADIUL ACTUAL AL EVOLUȚIEI TURISMULUI
ÎN VADU MOȚILOR
În urma cercetărilor întreprinse pe teren comuna Vadu Moților beneficiază de 10
pensiuni și o capacitate de 169 de locuri de cazare acestea fiind prevăzute în structura
Autorității Naționale de Turism (ANT).
Tabelul 2. Unitățile de cazare din Vadu Moților
pe categorii de confort, număr de locuri, număr de spații
Nr. Localitate Numărul Număr
Nume unitate Localitate Categorie
crt componenta de locuri spatii
1 Cabana Ursului Vadu Moților Vadu Moților 12 6 4 margarete
2 Casa Viselor Vadu Moților Vadu Moților 16 8 4 margarete
3 Casa Moților Poduri-Bricești Vadu Moților 16 6 4 margarete
4 Cotu Arieșului Necșești Vadu Moților 28+16 14+8 4 margarete
5 Casa Anda Popeștii de Jos Vadu Moților 21 6 4 margarete
6 Cabana Loredana Popeștii de Jos Vadu Moților 18 7 2 margarete
Pensiunea Moara cu
7 Dealul Frumos Vadu Moților 12 4 2 margarete
Noroc
Cabana Dintre
8 Popeștii de Jos Vadu Moților 10 5
Brazi
Pensiunea
9 Popeștii de Sus Vadu Moților 8 3
agroturistică Crișan
10 Cabana Nana Vâltori Vadu Moților 12 4
Total 169

Poziționare, Căile de acces și mijloacele de transport

Din punct de vedere administrativ-teritorial comunia Vadu Moților este situată în nord-
vestul județului Alba, în cadrul bazinul hidrografic superior al Arieșului Mare și afluenții
principalii ai acestuia fiind Valea Pojorâta, Valea Cârligului, Valea Lăzeștilor, Valea Negrii și
pârâurile: Burzeștilor, Hudești, Ursului, Cionii. Munţii Apuseni reprezintă una dintre cele mai
interesante și căutate destinații turistice din România. Aceștia au aspectul unui mozaic complex,
impresionând prin numărul mare al fenomenelor carstice, dar și prin amploarea acestora: chei,
defilee, izbucuri, izvoare, peșteri, canioane.
Vadu Moților este situat în nord-vestul județului Alba pe Râul Arieșul Mare, la o distanță
de 92 de km de Alba Iulia. Orașul cel mai apropiat este Cîmpeni, situat la aproximativ 10 km.
Comuna este atestată documentar din anul 1699 sub denumirea de Săcătura, ca localitate
componentă a comunei Râul Mare. În perioada 1699 – 1751 face parte din domeniul fiscal al
Zlatnei. În secolul al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea localitatea Săcătura, cum
se numea comuna pe atunci, este pomenită în mai multe documente.
Despre vechea denumire a comunei, Săcătura, exista mai multe ipoteze. Una dintre
acestea ar fi aceea că, pentru a obține mai multe terenuri agricole, locuitorii din zonă au ars
suprafețe mari de pădure, iar locurile arse s-au numit arsuri sau secături. O altă ipoteză este
legată de numele lui Horea. Se spune că atunci când acesta era dus în lanțuri dinspre Albac spre

65
Cîmpeni, trecând prin aceste locuri, a încercat să bea apă dintr-un izvor. Cătanele l-au lovit însă
cu patul puștilor și nu l-au lăsat să bea. Atunci Horea ar fi spus: „să sece izvorul”. De atunci
izvorul a rămas fără apă și s-a numit secătură. Se mai spune că vechea denumire ar veni de la
mina de aur din satul Vâltori. Atunci când filonul de aur a secat, mina a fost închisa. Așadar
minerii au dat în secături, de aici și denumirea.
Comuna Vadu Moților este delimitată teritorial astfel: la N de comuna Albac, la S de
comuna Vidra , la S-V de comuna Scărișoara și comuna Poiana Vadului iar la E de teritoriul
orașului Câmpeni.

Fig. 39 Satele aparținătoare și cele vecine localității Vadu Moților

(Sursa: Cioran Eugenia, Scrob, M., 2008)
Mijloacele de transport spre zonă turistică abordată sunt autobuzele de pe ruta Cîmpeni-
Oradea, Alba-Oradea, (cu stații în centre de comună: Vadu Moților, Albac, Gârda de Sus,
Arieșeni); Cluj-Beiuș, Abrud-Timișoara acestea fiind tur – retur precum și autoturismele
proprietate personală.
Căile de acces, spre această zonă sunt în strânsă legătură cu evoluția economică a
localități, a județului precum și cu dorința și efortul autorităților administrative locale / județene
de a le îmbunătății. Actual principala cale de acces fiind cea rutieră. Aceasta acoperă întreg acest
areal înzestrat cu numeroase obiective turistice; însă situația drumurilor este precară necesitând
acțiuni ample de modernizare (ar trebui urmat exemplul județului Bihor care întreprinde acest
lucru).
66
 Artera rutieră principală ce străbate zona Vadu Moților-Arieșeni este șoseaua DN 75.
Drumul național 75 leagă Tara Crișurilor de Șara Moților, trecând prin Munții Bihorului prin
trecătoarea Vârtop; de Câmpia Transilvaniei prin Scărișoara, Albac, Vadu Moților, Câmpeni,
Turda, Cluj-Napoca; de ținutul Huedinului și Clujului prin Albac, Horea, Ursoaia, Huedin sau
prin Gârda de Sus, Vârful Clujului, Ursoaia, Huedin; de Alba-Iulia, reședința județului Alba prin
Câmpeni, Abrud, Zlatna și de Ţara Zarandului prin Câmpeni, Abrud, Brad.

Fig. 40 Vadu Moților DN 75 (sursa Florian Antoniu, arhiva proprie)

Spre zonă nu există un acces feroviar direct astfel că cele mai apropiate gării sunt cele de
la: Câmpia Turzii, Huedin, Cluj-Napoca, Alba, Oradea iar aeroporturile cele mai apropiate sunt
întâlnite la: Sibiu, Târgu Mureș, Oradea, Cluj-Napoca. Accesul dinspre acestea spre această zonă
turistică a bazinului turistic al Arieșului fiind pe:
DN 75: Turda-Cîmpeni-Vadu Moților-Albac-Gârda de Sus-Arieșeni
DN 76-DN 1 R Huedin-Beliș-Horea-Albac- Vadu Moților
DN 76-Oradia-Beiuș-Brad-Deva, până la localitatea Lunca iar de aici pe
DN 75: Arieșeni-Gârda de Sus-Albac- Vadu Moților
Distanțele până la centrele urbane cele mai importante fiind:
Vadu Moților-Alba-Iulia 91 km
Vadu Moților-Câmpeni 15km
Vadu Moților-Abrud 25 km
Vadu Moților- București 443 km
Vadu Moților-Timișoara 268 km
Vadu Moților-Cluj-Napoca 133km
Vadu Moților-Oradea 113 km

67
 Caracteristicile actuale ale ofertei turistice secundare evidențiat de ancheta de teren
În ce privește oferta turistică a turismului rural din arealul comunei Vadu Moților aceasta
s-a concretizat și analizat printr-o anchetă de teren realizată prin tehnica chestionarului pentru
perioada: octombrie 2017- aprilie 2018 și aplicată pentru capul de familie din fiecare
gospodărie. Eșantionul a fost cuprins din 7 gospodării ce practică turismul descoperite în arealul
comunei. Cele 7 gospodării figurau doar în monografia localități ca practicante de servicii pentru
turiști (cazare, masă, etc). Primăria comunei nu deține o structură centralizată iar populația este
destul de reticentă confundând încercarea mea de cercetare și obținerea de informații cu
activitatea unor agenți ai autorităților statului ce doresc practic îmbunătățirea taxelor către acesta.
Cele 7 gospodării analizate dețin împreună un număr de 133 de locuri de cazare, aferente
fiecăreia în funcție de numărul de camere alocate.
Pornind de la informațiile preluate de la ANT din cele 10 pensiuni existente în zonă una
și-a anulat autorizația de funcționare (Cabana Dintre Brazi).

Fig. 41 Pensiunile Trei Brazi și Casa Ursului

Iar comparativ cu anul 2011 numărul pensiunilor practicante de turism în zonă scade. În
areal în afară de acestea nu există (încă) oferte de cazare aferente unui spațiu de campare cu
cortul. Dar unele dintre gospodăriile zonei practică totuși o cazare pe cont propriu (turism
mascat) sau un turism rural de tip informal, însă actual numărul acestora rămâne încă
necunoscut.
Tabel 3. Unitățile cu funcție de cazare a turiștilor
(pe categorii de confort și număr de locuri) chestionate
Nr.crt. Tipul de unitate Numărul de locuri de cazare Mod de clasificare
1 Casa Moților 16 4 margarete
2 Cabana Ursului 12 4 margarete
3 Cotu Arieșului 28+16 4 margarete
4 Casa Anda 21 4 margarete
5 Cabana Dintre Brazi 10 4 margarete
6 Casa Loredana 18 2 margarete
7 Pensiunea Moara cu Noroc 12 2 margarete
Total 133
68
 Fig.42 Pensiunile: Moara cu Noroc și Casa Anda
Situația cazării turiștilor este dată de pensiunile deja existente ca urmare a unor facilități
și investiții efectuate în ultimii ani (Pensiunile: Cotu Arieșului-construcția a încă 8 camere;
Cabana Anda). Acestea au totuși o frecvență a ocupării cu turiști sezonieră prioritatea din cele
analizate fiind spre acelea cu un confort al cazării în cadrul celor incluse la categoria de confort
de 4 margarete în număr de cinci. Alte două pensiuni se includ categoriei de confort de 2
margarete. Cele aferente categoriei inferioare de confort al cazării de 2 margarete sunt clasifică
aici datorită faptului că în construcția lor au la bază locuința veche deja existentă.
Dacă ne raportăm la aplicațiile și implicațiile tehnologiei în viața curentă constatăm la
localnicii implicați în turism dotarea atât cu automobile cât și cu telefoane cu acces la internet,
cablu Tv și internet în proporție covârșitoare de 100%.
În cazul gospodăriilor cercetate majoritatea au sub 20 de locuri de cazare, excepție fiind
două (pensiunile: Casa Anda și Cotu Arieșului) unde practic sunt implicate două familii (cei
bătrâni și cei tineri).

Fig.43 Pensiunea Cotu Arieșului

sursahttps://www.lapensiuni.ro/cazare-transilvania/alba/Cabana-Cotul-Arisului

69
 Privitor la amplasarea pensiunilor și apropierea lor de artera principală de acces
constatăm. Pensiunile turistice catalogate cu 4 margarete sunt poziționate de-a lungul arterei
rutiere principale DN 75 ce străbate Vadu Moților favorizând astfel accesul turiștilor excepție de
la aceasta fiind două:
una poziționată în localitatea Poduri-Bricești (Cabana Dintre Brazi)
una se situează în satul Necșești (Pensiunea Cotu Arieșului)
Precum în orice așezare rurală și aici pe lângă hrana proprie din gospodărie anumite părți
ale acesteia la care se adaugă și alte produse (încălțăminte, îmbrăcăminte, uz casnic, necesități
gospodărești) sunt procurate și prin aportul magazinelor existente. Acestea au cu rol în servirea
cu cele necesare atât a localnicilor cât și a turiștilor. În Vadu Moților asemenea edificii sunt:
magazinul Universal central, magazinul Jenny, magazinul La Gabriel, magazinul La Ileana,
magazinul Vâltori, magazinul Mini Market, magazinul A. F. Crișana. La acestea se adaugă
restaurantele: Central, Cotu Arieșului și Jenny.
Conform informațiilor furnizate puținii dintre proprietarii de pensiuni au apelat la
programul SAPARD cu ocazia demarării acțiunii de implicare în derularea turismului rural în
zona abordată. Mulții au pornit afacerea cum se spune în și cu propria (uneori) casă și din
fonduri personale.

Fig.44 Pensiunile cabana Viselor și Moților

Privitor la numărul persoanelor aferent unei gospodării constatăm că în cele supuse
chestionării există un număr mai mare de persoane 3-6 între care majoritatea se constituie
persoane active. Cele inactive fiind în situația de facto constituite din pensionari și elevi.
Privind structura intelectuală a celor implicați în serviciile de turism rural din zonă am constatat
faptul că în mare majoritate acestea fac parte din categoria intelectualilor. Iar privitor la meserii
sunt: medici, economiști, ingineri, precum și pensionari, agricultori, tehnicieni silvici. Astfel că
dezvoltarea activității turistice scoate în evidență nivelul de educație și efectuarea acesteia de
către intelectuali pe de o parte sau de cei cu studii medii.
Dacă ne raportăm la modul și nivelul de viață anterior și după implicarea în activitățile de
turism de către localnici precum și la raportarea lor la ceilalți cetățeni ai țării (din zonă) am

70
constatat că aceștia se consideră a fi la un nivel mai ridicat. Structurat pe o grilă de la 1 la 10
unde prima cifră corespunde valorii celei mai reduse iar ultima nivelului cel mai ridicat
constatăm lipsa valorilor de maxim sau apropiate acestuia 9-10, predomină cele situate între 6-8.
Deși au specificat că sunt la un nivel de viață mai ridicat aferent altora, nu raportează aceasta la
practicarea activităților de turism sau că acesta este factorul decisiv în acest demers. Privesc și
consideră activitatea în turism ca pe un factor decisiv doar în modul de completare al bugetului
familial.
Dintre cei chestionați pe problema câștigului obținut; 89% s-au arătat a fi mulțumiți de
acesta, fiind doritori să continue activitatea aceasta deja începută constituind-o atât ca sursă de
câștig complementară bugetului familial pentru unii cât și singura sursă de câștig actual pentru
alții. Motivația reală care ia determinat efectiv să se implice în activitatea turistică fiind generată
de: dorința de ași face noi relații de prietenie (cu turiștii), de preponderența produselor din
gospodărie, de plăcerea efectuării activității în sine, de promovarea potențialului turistic al zonei
și nu în ultimul rând de investiția întreprinsă în derularea activității turistice.
Turismul practicat în gospodării, caracteristici
În prea puține cazuri, doar 17% rețeaua ANTRC și OVR sunt importante în zonă în
atragerea turiștilor. Acestea au avut un rol bine determinat în perioada de început mai ales OVR
prin promovarea zonei în străinătate. Însă actual ponderea turiștilor proveniți prin aportul acestor
organisme se situează sub u procentaj de 25% majoritatea turiștilor fiind atrași prin alte mijloace
existente: alții turiști, relații personale, internet, reclamă, publicații (interne, externe), târguri de
turism.
Abordând politica de prețuri practicată aceasta este situată între 70 și 100 lei/noapte de
cazare în funcție de dotări și confort. 0, 15% dintre cei implicați fac excepție utilizând cu un preț
situat între 130-150 lei/ noapte de cazare.
Privitor la paleta de servicii oferite majoritatea pensiunilor cercetate efectuează doar :
serviciul de cazare 35%; iar unele recurg doar la servirea mesei 28%. Într-un procent scăzut
oferă și alte servicii precum: transportul cu mașina la diverse obiective, ghidaj, excursii și
plimbări cu căruța, bicicleta, sania. Cum uneori și cererea turiștilor este scăzută (preferă să se
recreeze singuri) la rândul lor gazdele se mulțumesc doar cu servirea mesei. Dar cu toate acestea
nu se concretizează un efort al gazdelor de îmbunătățire a ofertei de servicii, deoarece mulții
dintre proprietarii doresc doar o creștere a confortului și extinderea spațiului de cazare. Se
constată uneori intenția îmbunătățirii situații serviciilor prin: construirea de piscine,
achiziționarea de mașini de teren, SPA.
Raportându-ne în ansamblu la circulația turiștilor și apartenența lor constatăm faptul că
majoritatea sunt din județele limitrofe: Sibiu, Bihor, Cluj dar nu numai: Timiș, Galați, Hunedoara
71
și predomină cei din orașe: Turda, Târgu Mureș, Oradea, Arad (24,6%) dar remarcă și din
Craiova, Ploiești, Galați (12,5%), Suceava. Turiștii străinii fiind reduși ca număr încă și sunt din
state ca: Ungaria, Germania, Israel, Franța, Austria. În cadrul gospodăriilor aceștia fiind în
procent de 12, 5%. În număr foarte mic din Anglia, Polonia, Elveția. Circulația concretă a
turiștilor nu este una constantă și nu are valori prea ridicate. Este sezonieră apogeul fiind atins în
lunile iulie-august. Iarna numărul lor scade, în zona Vadu Moților nefiind posibilă practicare
sporturilor de iarnă, în afara de plimbări cu sania trasă de cai. Totuși ofertele și cerințele cresc în
preajma și timpul sărbătorilor de Crăciun și Anul Nou (Revelion), Sfintele Paști. Ca număr al
înnoptărilor turiștilor s-a constat că acestea se situează între 1-2 înnoptări până la 3
înnoptări/săptămână. Peste jumătate din gospodării ajung la 3 înnoptări/săptămână. În perioadele
mai slabe și extrasezon circulația turiștilor se rărești la 1-2 înnoptări/săptămână. Referitor la
câștigul persoanelor și al gospodăriilor putem afirma că doar 2-3 ajung la unul situat sub 25%
(excepții); în celelalte cazuri se ajunge la un procent situat între: 75-90% sau 100%.
Ca o concluzie privitoare la chestionarul aplicat și asupra analizei efectuate între lunile
octombrie 2017-aprilie 2018 putem afirma:
Câștigurile aferente activităților din turismul rural nu sunt foarte mari, acestea au devenit
și sunt o modalitate de completare a bugetului provenit din alte activității de bază. Doar în cazul
a circa 30% din gospodării se obțin câștiguri semnificative din practicarea activităților specifice
turismului rural. Acestea fiind dintre cele ce deținând dotări (se implică în crearea de dotări-
pensiunea Cotu Arieșului) de infrastructură necesare și atrag turiștii prin: reclamă, relații de
prietenie și prin intermediul rețelelor turistice deja existente. În zona abordată ponderea
situațiilor turistice negative de 1-2 înoptătări/săptămână și în sezonul estival ni a devenit un
factor de frână în dezvoltarea turismului rural. Există și câteva pensiuni care își asigură cum se
spune ,,caimacul” în sezonul estival (de 3-4 înoptări/săptămână) (pensiunile: Casa Anda, Cotu
Arieșului) fapt ce menține dezvoltarea turismului în zonă precum și realizarea unor câștiguri
apreciabile din și prin turism.

72
 4. FORME ȘI TIPURI DE TURISM PRACTICATE

Prezența în arealul cercetat a unor forme de relief surprinzătoare și atrăgătoare totodată

care coroborate cu un fond biogeografic interesant și cu un bogat tezaur antropic creează factorii
propice ce determină turiștii să aleagă zona ca mod de petrecere a timpului liber. Între forme ale
turismului practicate în Vadu Moților, areal menționăm:
a. Turismul de recreație, odihnă și relaxare; este forma de turism ce se adaptează perfect
atât pentru contextul dat de peisaje, pentru cura de aer ozonat și liniștea întâlnită.
b. Drumeția, este una dintre cele mai întâlnite forme ale turismului iar în zonă unde
natura și aspectele sale te îmbie ,,practic de la spate” aceasta este printre cele mai utilizate.
c. Turismul cinegetic, este o formă de turism aparte adresată celor împătimiți de aspectul
și concretizarea aventurilor cu specific. Iar zona de studiu are un bogat și atrăgător potențial
vânătoresc fiind căutată de cei interesați. Sportul în cauză se concretizează și aici sub directa
supraveghere și respectare a legilor în vigoare.
d. Pescuitul, este forma turismului adresată iubitorilor și celor atrași de valențele acestuia.
În zonă atât Arieșul cât și afluenții săi îi îmbie pe doritori amatori sau experimentați spre acțiune
încât le putem adresa tradiționala urare: „fir întins„.
e. Turismul axat pe fotografiere și observare, este o formă și atractivă și interesantă în
același timp. Deșii există obiective și aspecte demne de remarcat și semnalizat pe această cale nu
este intens practicată Poate fi mult apreciată și dezvoltată totodată.
f. Turismul cultural, este aspectul turismului care se axează pe scoaterea în prim plan al
obiectivelor de natură: cultural-educativă, istorică, artistică, științifică a căror prezență este bine
conturată în zonă.
g. Turismul științific, este forma poate pe atât de incitantă cât și de antrenantă adresată
unor persoane calificate și pasionate de ceea ce fac cum sunt cercetătorii sau oamenii de știință.
Zona abundă în rezervații naturale, peisagistice, florale precum și în peșteri fiind un factor
propice acestei forme de turism. Doar aceștia au acces în zonele protejate.
h. Turismul speologic, este forma de turism adresată specialiștilor în domeniu care se
aventurează în descoperirea ineditului dat de lumea mirifică a peșterilor, izbucurilor a căror
preponderență în zona abordată este evidențiată fără drept de apel. Cu toate că peșterile abundă
în zonă nu toate sunt amenajate corespunzător multe necesitând un echipaj adecvat și experiență
agresându-se acestei forme de turism.

73
 i. Turismul adresat sporturilor hibernale, este forma de turism sezonieră adresată
activităților sportive în aer liber practicată cu bucurie de turiști indiferent de vârstă. În zonă se
poate practica: săniușul, ski-ul, snowboard-ul.
Alături de formele de turism mai sus menționate cu potențial în zona cercetată mai
amintim și altele aflate într-o fază incipientă sau cu o abordare pe spații restrânse doar de cei
pasionați:
1. Cicloturismul, apărut mai recent se practică pe poteci marcate și pe drumurile
forestiere și constă în parcurgerea cu bicicleta a unor trasee.
2. Alpinismul, practicat atât în chei cât și în cazurile necesare în peșteri. În areal este
practicat în Cheile Albacului, Ordâncușului, Mândruțului.
3. Echitație, este o formă atractivă de turism care s-ar putea impune zona fiind adaptabilă
printr-un relief accesibil însă necesită și multă implicare și interes din partea localnicilor.
4. Rafting și caiac, formă incitantă și atractivă a turismului practicată de cei experimentați
pe râul Gîrda Seacă. Caiacul a fost practicat și pe Arieș în zona aferentă localității Albac.
5. Zborul cu parapanta, o formă incitantă a turismului consumatoare de adrenalină
adresată iubitorilor de senzații practicată în zona pârtiei de la Vârtop și arealul limitrof.
6. Turismul automobilistic cu mașini de teren. Este unanim recunoscut că această formă
de turism este turismul viitorului în anumite zone. Poate fi practicat de către cei cu mașini de
teren sau motociclete capabile să străbată drumuri și terenuri accidentate.
Oferta destinată acestui mod de a călători este alcătuită din întregul potențial natural și
antropic, dar evoluția sa depinde într-o foarte mare măsură de infrastructura turistică din Munții
Apuseni (rețeaua de drumuri naționale, precum și a celor comunale, și echiparea tehnică a
acestora, etc, care lasă încă enorm de dorit.

74
 5. FACTORII DE RISC

Ca orice activitate practicată și apreciată de om turismul generează și plăcere dar implică

și o parte mai puțin dorită sau plăcută cea a concretizării factorilor de risc. Aceștia în bazinul
superior al Arieșului se canalizează atât asupra naturii și a influenței nocive a acestora asupra
peisajului înconjurător cât și a omului însuși. Prin modul lor de manifestare în zona cercetată
factorii de risc sunt:
1. Ninsorile abundente, care pot reduce substanțial vizibilitatea ducând la apariția
unor accidente. Acestea împreună cu înghețul pot forma polei care produce de asemenea
accidente nedorite (rutiere, umane). Abundența și intensitatea acestora duce la fenomenul de
troienire fapt ce conduce la blocarea unor drumuri și a derulării activităților turistice. În zonele
de crestă și pe culmi troienirea zăpezii duce la apariția avalanșelor un fenomen dăunător și nu de
multe ori cu consecințe grave pentru turiști (degerături, lovituri, asfixiere).
2. Ceața, un alt fenomen meteorologic nedorit aceasta fiind mai preponderentă
toamna și primăvara. Intensitatea excesivă a acesteia duce la ambuteiaje rutiere, la rătăcirea
turiștilor și localnicilor, la apariția unor stări de disconfort.
3. Furtunile, sunt fenomene meteorologice cu preponderență în zonă, Acestea sunt
însoțite de fulgere și trăsnete dar și de alte forme negative ale naturii: apariția de șuvoaie, pâraie,
creșteri din matcă a râurilor, etc. Care pot rănii turiștii sa în cazuri nedorite ducând la decesul lor.
4. Inundațiile, sunt fenomene ce se datorează fie unor ploi abundente fie topirii
bruște a zăpezii. Apar primăvara sau vara și pot să producă în timp scurt pagube însemnate:
distrugeri de clădiri (șuri, locuințe, școli, magazine, etc), de drumuri și artere rutiere blocând
traficul.

Fig.45 Inundațiile din martie 1981 în Vadu Moților

(sursa: Florian Antoniu, arhiva proprie)
75
 5. Căderile de pietre și stânci, se datorează procesului de eroziune, a alunecărilor și
desprinderilor bruște, intemperiilor naturii (ploaie, vânt). Este un fenomen pronunțat în zonă și
afectează drumurile și căile de comunicație ce străbat chei (cheile Ordâncușei), văi cu pereți
abrupți și înclinați, precum și pe drumul DN 75 Pe traseul Gârda de Sus-Arieșeni defavorizând
circulația și putând efectua viața turiștilor.
6. Prăbușirea de tavan a unor peșteri, este un fenomen datorat, cutremurelor,
trepidațiilor și poate duce la modificări în structura și peisajul peșterilor cum este cazul la Sala
Prăbușirilor din peștera Zgurăști apărută prin prăbușiri de blocuri.
7. Vînturile, în zonele mai înalte acestea pot cauza anumite fenomene de risc
precum: înzăpezirea, troienirea potecilor, spulberarea zăpezii, avalanșe ajungând și la degerături
(Cocean, P., Dezsi, Șt., 2009). În zona abordată efectul nociv al acestora este mai atenuat însă
uneori unele aspecte se mai manifestă.
8. Zgomotul datorat unor diverse lucrări în zonă (tăieri de pădure, construire de
edificii, prezența unor cetățeni cu aparatură audio dată la maxim) conturbă pe de o parte structura
zonei faună, peisaj și relief pe de altă parte deranjează turiștii doritor și căutători de liniștea mult
dorită.

76
 6. ANALIZA SWOT ASUPRA TURISMULUI RURAL ÎN ZONA
ANALIZATĂ

În evoluția sa omul se confruntă cu specte pozitive sau benefice dar și cu cele negative și
nedorite. Totodată acesta întâlnește și aspectul neavenit al acestora asupra sa dar cunoaște și
posibilitatea înbunătățirii și înlăturării carențelor. Convergînd pe această idee prin analogie
putem concretiza că această stare de facto apare și în procesul dezvoltării turismului. În zonă
abordată acest aspect este prezentat printr-o analiză: SWOT, aferentă cercetărilor și anchetei de
teren intreprinsă în perioada octombrie 2017-aprilie 2018.

Puncte tari Puncte slabe

Completarea câștigurilor proprii prin activități din alte Căi de acces slab dezvoltate și nemodernizate
domenii Un transport în comun neeficient
Amplificarea, diversificarea activităților cotidiene Neimplicare suficientă și eficientă a forurilor
Schimbarea pozitivă a calității vieții și dezvoltarea administrativ -locale/județene în procesul de dezvoltare
gospodăriilor a turismului în zonă
Dezvoltarea economică a zonei apariția unor noi locuri O promovarea încă slabă a regiunii
de muncă
Prezența unei forțe de muncă calificată și specializată
în turism menținerea populației locale în mediul rural
Practicarea de diverse acțiuni a turismului rural în
zonă
Implicarea populației în păstrarea, autenticului,
tradiționalului
Oportunități Amenințări
Modernizarea căilor de acces și a infrastructurii rutiere Modificarea peisajului prin construcții prost amplasate
Creșterea locurilor de muncă și dezvoltarea economică și cu o arhitectură diversă dar neadecvată
a zonei Poluarea apelor, aerului
Lărgirea și îmbunătățirea paletei de servicii oferite Distrugeri ale vegetației
Înmulțirea și dezvoltarea unităților de cazare Dispariția unora din activitățile tradiționale
Amenajarea, modernizarea peșterilor și finalizarea
lucrărilor la pârtia de schi (Vârtop)
Posibilitatea implicării tinerilor în activități locale
Existența aspectului organizării unor cursuri despre și
în turism

Analiza SWOT întreprinsă se referă la zona cercetată, însă la aceasta venim cu o

precizare la punctul „puncte slabe” respectiv cu ceea ce ar dori a fi remediat de către turiștii
străini în zonă.
Aprecierile turiștilor străini cuprind nemulțumiri referitoare la următoarele aspecte: starea
șoselelor (este puțin adecvată unui trafic internațional turistic; lipsesc indicatoarele de viteza,
semnalizările, iluminația, șoselele nu sunt întreținute și sunt prea înguste pe unele porțiuni),
rețeaua comercială, asistenta tehnică (punctele service sunt foarte rare, lipsesc patrulele rutiere,
serviciile tehnice sunt aproape imposibil de obținut, personalul este slab calificat, lipsesc piesele
de schimb pentru mărcile străine de automobil), agrementul, alimentația publică, asigurarea
benzinei, parcările (sunt insuficiente, fără pază, fără toalete și fără apă), cazarea, rezervările de
servicii, informațiile turistice. Pe unele trasee turistice lipsesc telefoanele automate, popasurile
77
cu dotări moderne.
7. STRATEGII, DIRECȚII ȘI PROPUNERI DE DEZVOLTARE A
TURISMULUI RURAL ÎN ZONA VADU MOȚILOR

Cu tot efortul și preocupările unor localnici implicați în derularea fenomenului

turismului, cu toată zestre naturală și antropică existentă aici constatăm că încă datorită unei
amenajări neadecvate a arealului cu cerințele turistice aferente nevoilor consumatorului modern
destul de pretențios și plin de așteptări; circulația turistică în zona Vadu Moților nu este
mulțumitoare, lăsând de dorit. Însă precum în orice domeniu există și posibilități concrete de
îmbunătățire și fluidizare corespunzătoare a turismului rural. Astfel luând exemplul unor state
vecine cu pași eficienți în domeniu precum: Elveția, Austria, Italia, Franța, Grecia, Israel am
putea și noi face demersurile aferente atât de utile și așteptate totodată. E mult însă până
demarăm (ne urnim dintr-o stare deja creată și cu o administrație deficitară) generând
transformările necesare. Printre măsurile propuse și menite a fi puse în practică consemnăm:
a. Reparația și modernizarea căilor de acces, a structurii rutiere deja existente cu
drumuri accesibile și în arealele cu potențial turistic atractiv (zona cheilor, a
peșterilor).
b. Amenajarea unor locuri de campare cu cortul sau la căsuțe dotate cu utilități adecvate:
apă curentă, grupuri sanitare, mijloace de iluminat.
c. Modernizarea (dotarea corespunzătoare) ireproșabilă și înmulțirea capacităților de
cazare.
d. Construirea și amenajarea unor terenuri pentru practicarea de activități sportive:
baschet, tenis, fotbal, etc.
e. Amenajarea și dotarea cu echipamente aferente a unor zone pentru practicarea
pescuitului atât de agrement (cei pasionați) cât și sportiv (pentru împătimiți) de-alunul
malurilor propice acestuia: ale Arieșului, ale Albacului, valea Pojorâta, valea Negrii,
valea Lăzești, valea Gârda Seacă.
f. Dotarea, extinderea și dezvoltarea unor infrastructuri (locuri, foișoare de observație,
gonaci) aferente turismului cinegetic (evidențierea și premierea celor mai
reprezentative trofee).
g. Amenajarea, dotarea și modernizarea peșterilor (iluminat, scări de acces, podele,
pliante, hărți, etc.) pentru înscrierea acestora în circuite turistice corespunzătoare
naționale și internaționale.
h. Retehnologizarea și reactivarea instalațiilor tehnologice cu tradiție existente cândva în
zonă: mori (Vadu Moților), pive, vâltori (nu numai a celor din satul cu același nume).

78
i. Restaurarea și evidențierea adecvată (reclamă) a bisericilor, caselor monumente
arhitectonice și istorice. Și la noi aferent structurii și dotării noastre (biserici de lemn,
biserici de zid cu picturi, icoane și construcții cu vechime remarcabilă ) pot apărea
acele pelerinaje gen: obiectivele religioase din Ierusalim, Betleem, zona Iordan (țara
Sfântă), templele grecești.
j. Conceperea, amenajarea, dotarea corespunzătoare (mijloace de urcat pe cablu:
telescaun, telecabine, puncte de închiriere a echipamentului corespunzător, puncte de
alimentație, etc.) și extinderea infrastructurilor aferente practicării sporturilor
hibernale. Aferent condițiilor geografice existente (pante nu prea abrupte, înălțimi nu
exagerate dar corespunzătoare) și aici putem prin efort, seriozitate, finanțare
corespunzătoare (guvernamentală, europeană) și ca analogie a beneficia de pârtii gen:
Sestriére, Cortina d`Ampezzo, Chamonix, Val d`Isére, St. Moritz, Les Portes du
Soleil cu lungimea posibilă.
k. Construirea unor puncte de distracție.
l. Dezvoltarea, amplificarea și perpetuarea unor programe culturale gen spectacolele de
folclor (nedei, dansuri, jocuri); spectacole de muzică (concerte), spectacole de teatru,
festivalul de film (analog cu cel din zonele vecine-Festivalul Internațional de Film
Etnografic FIFE de la Zlatna).
m. Amenajarea, echiparea și marcarea unor trasee pentru: drumeții, cicloturism (montain
Bike) și raliuri automobilistice cu motociclete și mașini de teren.
n. Conceperea, echiparea și dezvoltarea unor centre de echitație.
o. Amenajarea și dotarea structurilor aferente practicării de activități gen: zborul cu
parapanta, planorismul
p. Îmbunătățirea și perpetuarea activităților de artizanat
q. Întreținerea , păstrarea și stimularea ghizilor cunoscători ai zonei și a potențialului
turistic aferent.
r. Amplasarea de panouri publicitare atractive.
s. Organizarea unor concursuri de cultură generală pe diverse tematici privitoare la
arealul cercetat gen: Cultură și tradiții, Gastronomia moțească la zi, Biserici de lemn
din munții Apuseni în aureolă actuală, Tradiții și tehnologii în Vadu Moților meserii
practicate și pe cale de dispariție, Lemnul între utilitate și necesitate. Acestea printr-o
difuzare corespunzătoare în mass-media, la radio, Tv pot atrage interesul asupra
arealului și implicit un număr reprezentabil de turiști.
t. organizarea de festivaluri, manifestări periodice ca: Dansuri și jocuri moțești,
Bucătăria moțească între autentic și tradiție.
79
u. Concretizarea unor documentare, reportaje, filmulețe, video-clipuri gen: Peșteri de
gheață în Apuseni, Peștera Scărișoara un tezaur național, Plante relicte și endemice
din Apuseni, Rezervații naturale în zona Carpaților Occidentali, Floră și faună în
Apuseni, Păstrăvul în zona montană a Apusenilor, care să facă cunoscut acest areal.
v. Pornind de la exemplul altor localități vecine și în zona abordată mai concret între
cele două localități vecine Vadu Moților și Albac se poate realiza și contura un sat
turistic de vacanță cu sejur atât pentru perioada de vară cât și pentru cea de iarnă.
w. Organizarea unor sesiuni de referate și comunicări, lucrări științifice în cadrul
târgurilor de profil, conferințelor naționale și internaționale, universităților, academiei
care printr-o acțiune de publicitate bine susținută ( mass-media) să susțină și să
promoveze zona.

80
 CONCLUZII

Concretizarea acestui studiu se datorează implicării și dorinței efective de a evidenția o

zonă atât de pitorească, atractivă și îndrăgită totodată. Prin dislocarea din structura economică
zonală a unor întreprinderi (combinatul de prelucrare a lemnului Cîmpeni, fabrica de prelucrare a
bumbacului Abrud, Fabrica de produse textile Baia de Arieș) precum și închiderea minelor
existente (exploatare necorespunzătoare cu cianuri, neeficiență productivă) s-a cauzat o
reorientare a populației spre alte moduri de îmbunătățire, obținere a surselor de venit. Între
acestea turismul rural a prins tot mai mult interes începând să fie tot mai intens practicat în zonă.
Aici acesta a devenit în general o afacere de familie. Însă deși zona e una cu un potențial
și oportunități foarte propice dezvoltării turismului rural acesta fără o susținere reală și eficientă
a autorităților locale, județene nu are o viață bună în întreg demersul său.. În acest demers alături
de aceste autorități e nevoie și de implicarea investitorilor (locali, externi) dar și a prestatorilor
de servicii în domeniu. Între aceștia trebuie să existe o stare de înțelegere, cooperare, respect și
cordialitate din care turismul rural zonal ar avea enorm de câștigat. Primarii localităților din zonă
nu ar trebui să privească turismul rural ca pe un simplu factor ocazional ce permite unor
concitadini concretizarea sau refacerea bugetului familial. Aceștia trebuie să înțeleagă că
dezvoltarea turismul rural în zonă poate fi acea „ambrozie” care să pună capăt unor ample și
grave carențe economice generate după anul 1989.
Autoritățile locale nu mai trebuie să spună: „nu putem mai mult de atât, nu avem de
unde...”Acestea trebuie să susțină cu tot efortul (fonduri locale, județene, europene) conturarea
fenomenului turismului (amenajarea și modernizarea peșterilor, crearea unor căi de comunicație-
drumuri rutiere adecvate și moderne).
Pentru evitarea unor neajunsuri ce conduc spre un turism cu un maxim de eficiență
sezonier și nu pe un an integral se impune: diversificarea și mai mult (în cazul în care se face) a
serviciilor turistice oferite și a activității turistice existente.
Încă actual în zonă nu se concretizează o promovare corespunzătoare a potențialului
turistic existent. Activitatea de reclamă prin aportul: televiziunii, internetului, vederilor,
broșurilor, publicațiilor, târgurilor de turism lasă de dorit. Aceasta trebuie mult sau foarte mult
îmbunătățită, susținută și impulsionată.
Turismul nu poate fi un factor de „bluf” economic, acesta prin seriozitate, dorință reală și
implicare totală a celor într-adevăr interesați (nu amatori, încerc și eu să văd ce iasă...), poate
deveni puntea de salvare a unei zone discreditate istoric și dezavantajată până acum economic.
Turismul poate fi factorul pozitiv de implicare al tinerilor din zonă în ceva viabil și profitabil

81
totodată. Acesta ar putea fi treapta reîntoarcerii celor plecații (în străinătate, alte zone pentru o
situație materială mai bună) și una de investire neregretabilă.
Când am început acest demers al periplului meu prin ceea ce reprezintă dezvoltarea
turismului rural în bazinului superior al Arieșului nu credeam să devin un militant pentru
promovarea acestuia ca factor real și de mare potențial în revigorarea economică a unei zone ce a
intrat într-un con de lumină descendentă din acest punct de vedere. De aceea crezând în cele
afirmate susțin turismul rural ca un pas eficient al dezvoltării în această zonă.
Pentru cunoașterea concretă a zonei în ansamblul ei și din toate punctele favorabile
invităm pe toți semeni autohtoni și străini, doritori de a petrece o perioadă de timp cea a
concediului relaxantă, atrăgătoare, încununată cu peisaje și aspecte de relief inedite și
înmiresmată cu aromele unei gastronomii specifice să vină fără pic de rezervă aici în inima celor
mai populați munți de la noi, la moți acasă. Iar pe lângă ei turiștii îi încurajăm și pe cei cu
potențial financiar să investească cu încredere și nădejdea nestrămutată că nu vor fi dezamăgiți în
turismul de aici și cu precădere în cel rural. Căci prin potențialul turistic concretizat, prin
seriozitate desăvârșită și printr-o implicare financiară adecvată și corespunzătoare, respectând
mediul înconjurător și tradiționalul, zona ar putea atinge în timp un statut de ” El Dorado ”
permanent atât pentru localnici cât și pentru țară.

82
 BIBLIOGRAFIE

1.Anghel, Gh., Măhăra, Gh., Anghel Emilia, (1982), Ghid Turistic al Județului Alba, Edit.,
Sport-Turism, București.
2.Avram, C., Avram, T., I., (2001), Tradiții și obiceiuri din Țara Moților, Edit., Solness,
Timișoara.
3.Bara, A., M., Ludușan, M., (2015), Problemele vârstnicilor din zonele rurale montane, în Rev.
Pangea, Edit. Aeternitas, Alba-Iulia.
4.Bacinsky, I., (1966), Meteorologie și Climatologie, Edit., Didactică și Pedagogică, București.
5.Bătinaș, R., (2010), Studiul calității apelor de suprafață din bazinul Arieșului, Edit. Presa
Universitară Clujană, Cluj-Napoca.
6.Bleahu, M., Bordea, S., (1967), Munții Apuseni (Bihor-Vlădeasa), Edit., Uniunii de cultură
fizică și sport, Oradea.
7.Bleahu, M., Decu, V., Negrea, Șt., Pleșa, C., Povară, I., Viehmann, I., (1976), Peșteri din
România, Edit., Științifică și Enciclopedică, București.
8.Budae, Maria, (2015), Influența impactului antropic asupra populației de arnica montana din
munții Apuseni, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Cluj-Napoca.
9.Butură, I., (1978), Etnografia poporului român.Cultura materială, Edit., Dacia, Cluj-Napoca.
10.Christache-Panait, I., (1987), Biserici de Lemn, Monumente Istorice din Episcopia Alba Iuliei
Mărturii de Continuitate și Creație Românească, Edit., Episcopiei Ortodoxe Române a Alba
Iulia, Alba-Iulia.
11. Cocean, P., (1988), Chei și defilee din Munții Apuseni, Edit., Academiei, București.
12.Cocean, P., (1995), Peșterile României. Potențial turistic, Edit., Dacia, Cluj-Napoca.
13.Cocean, P., Dezsi, Șt., (2001), Prospectare și geoinformare turistică, Edit., Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca.
14.Cocean, P., Dezsi, Șt., (2009), Geografia Turismului, Edit., Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
15.Corpade, C., (2009), Sistemul enviromental al bazinului superior al Arieșului, Teză de
doctorat, Universitatea ”Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca.
16. Cosmescu, I., (1988), Turismul, Edit., Economică, București
17. Culda, S., (2000), Turismul rural, Edi. Risoprint, Cluj Napoca.
18.Dezsi, Șt., (2015-2016), Turism rural, Suport de curs, Universitatea ”Babeș-Bolyai”, Cluj-
Napoca.
19.Cioica, S., (2002), Turism cultural în Țara Moților, Edit., Bălgrad, Alba Iulia.

83
20.Cristea, V., (1991), Contribuție la studiul ecologic al pădurilor din Munții Apuseni cu privire
specială asupra făgetelor, în vol. Făgetele Carpatice, Edit., Polidava, Deva.
21.Ghișa, E., (1060), Plante noi în flora Munților Apuseni contribuții botanice, Edit., Științifică,
București.
22.Irimuș, I., A., (2013), Relieful Potențial și Valorificare Turistică, Edit., Risoprint, Cluj-
Napoca.
23. Jude, R., (2011), Țara Moților scurtă monografie, Edit., Universitară, București.
24.Ionescu, I., (2000), Turismul fenomen social economic și cultural,Edit. Oscar Print, București.
25. Istrate, I., Bran, Florina, Roșu, Anca-Gabriela (1996), Economia turismului și mediul
înconjurător, Edit., Economică, București.
26. Miclea, I., (1984), Satele României Avram Iancu, Edit., Gutrmberg, Sibiu.
27. Mihinda Mihaela, (2015), Valorificarea potențialului turistic al județului Alba, în Rev.
Pangea, Edit. Aeternitas, Alba-Iulia.
28. Minciu, Rodica, (2000), Economia turismului, Edit. Uranus, București.
29. Mitrache, Șt., Manole, V., (1996), Agroturism și turism rural, Edit., FAX PRESS, București.
30. Mococian, I., Cerna, I., (1980), Alba monografie, Edit., Sport-Turism, București.
31. Nedelcu, A., (2008), Sohodol locul de unde moții iau calea pribegiei în Rev. Lumea Satului,
12, 16-30 iunie.
32. Neguț, S., (2003), Geografia turismului, Edit., Metero Press, București.
33. Nistoreanu, P (1999), Turism rural, Edit., Didactică și pedagogică, București.
34. Petrea, Rodica, Petrea, D., (2000), Turismul rural, Edit. Presa Universitar Clujană, Cluj
Napoca.
35. Papahagi, T., (1925), Cercetări în Munții Apuseni, în Rev., ”Grai și suflet”, Institutul de
Folclor și Filologie, București.
36. Păcurar, A., (2011), Turismul în Țările Uniunii Europene, Edit., Presa Universitar Clujană,
Cluj-Napoca.
37. Pușcaș, Angelica, (2015), Ascultări din Lumeea Satului. Introducere în etnografie,vol I,
Edit., Presa Universitar Clujană, Cluj Napoca.
38. Samson, I., (2016), Biserica Ortodoxă din Vadu Moților 500 de ani de la atestare
documentară, Edit., EMMA BOOKS, Sebeș.
39. Simionescu, I., (1973), Flora României, Edit., Albatros, București.
40. Stoie, A., Rotar, I., (2007), Relațiile interspecifice ale plantelor vasculare și productivitatea
pajiștilor în habitatele cu arnica montana din regiunea calcaroasă a comunei Gârda de Sus,
Edit., Agroprint, Timișoara.

84
41. Stremțan, F., (1998), Marketing-Arealul turistic apusean al României, Edit. ETA, Cluj
Napoca.
42. Ujvari, I., (1972), Geografia apelor României, Edit., Științifică, București.
43. Velcea, V., Savu, A., (1982), Geografia Carpaților și Subcarpaților Românești, Edit.,
Didactică și Pedagogică, București.
44. Administrația Națională de Meteorologie, (2008), Clima României, Edit., Academiei
Române, București.
*** (1987), Geografia României, vol. III-Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei,
Edit., Academiei R.S.R., București.
***(1982), Alba-Ghid turistic al județului, edit., Sport-Turism, București.
Ziar Unirea, din 29.08. 2016.
Ziar Unirea, din 5.04. 2017.
Ziar Unirea, din 15.07. 2017.
Ziar Unirea, din 27. 05.2018.
https://www.google.ro/search?q=imagini+
https://ziarulunirea.ro/foto-video-parcul-eolian-s
https://www.google.ro/search?q=pestera+focul+viu&ei=iSkHW86eC
https://www.google.ro/search?q=pestera+focul+viu&sa=N&tbm=isch&
http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/pestera-s
https://www.google.ro/search?q=pestera+scarisoara&tbm=isch&source=iu&ictx=
http://povestidecalatorie.ro/poarta-lui-ionele-pestera-haiducului/
https://www.google.ro/search?q=pe%C8%99tera+zgur%C4%83%C8%99ti&tbm=is
https://www.welcometoromania.ro/Apuseni/Apuseni_Pestera_Pojarul_Politei_r.htm
http://www.descoperalocuri.ro/descopera-romania/pestera-coiba-mare.html
http://www.romaniaroute.ro/pobiectiv.php?nume=16258850739&Pestera%20H iei-11-zi
http://www.cunoastelumea.ro/pestera-piatra-altarului-una-dintre-cele-mai-frumoase-pesteri
https://cazarearieseni.ro/cascadavarciorog/
https://www.google.ro/search?biw=662&bih=672&ei=XmIVW_3_
https://www.campeniinfo.ro/casa-de-piatra-catunul-din-apuse
https://www.welcometoromania.ro/DN75/DN75_VaduM_
https://www.welcometoromania.ro/DN75/DN75_VaduM_Lazesti_r.htm
https://www.welcometoromania.ro/DN75/DN75_Biserica_Goiesti_r.htm
https://cultural.bzi.ro/biserica-de-lemn-din-garda-de-sus-foto-40596
https://www.google.ro/search?q=biseric%C4%83+g%C3%A2rda&tbm=isch2Cj
https://www.google.ro/search?ei=9FoMW5O0CObM6ASUo4SoAgU6q4P44Mkk
85
https://www.google.ro/search?ei=9FoMW5O0CObM6ASUo4SoAg&q=biseric%C
https://www.lapensiuni.ro/cazare-transilvania/alba/Cabana-Cotul-Ariesului- 4590

86