Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HUNEDOARA.
Capitolul 1. Introducere.
Capitolul 2. Istoricul cercetarilor.
Capitolul 3. Metodologia de realizare a lucrarii.
Capitolul 4. Cadrul natural.
4.1. Asezare si limite.
4.2. Relieful suport al dezvoltarii urbane.
4.3. Clima factor favorizant pentru dezvoltarea activitatilor turistice.
4.4. Hidrografia.
4.5. Vegetatia, fauna si solurile.
4.6. Rezervatiile Naturale ale judetului Hunedoara.
Capitolul 5. Potentialul antropic.
5.1. Istoricul orasului Hunedoara.
5.2. Potential turistic cultural.
5.2.1. Bisericile.
5.2.1.1. Bisericile din judetul Hunedoara.
5.2.2. Castelul Huniazilor.
5.2.3. Alte obiective turistice.
Capitolul 6. Circulatia turistica si fluxul de turisti.
6.1. Infrastructura turistica.
6.1.1. Unitati de cazare.
6.1.2. Unitati de alimentatie.
6.1.3. Facilitati de transport pentru turisti.
din aici am realizat si subcapitolele Relieful si Hidrografia. Subcapitolul Clima-factor favorizant pentru
dezvoltarea activitatilor turistice a fost realizat cu ajutorul datelor din lucrarea scrisa de Posea, G. (2004), Clima,
Apele, Solurile, Biogeografia, Hazardele Naturale, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, dar si din Gruiescu,
I., Grumazescu, C. (1972), Judetul Hunedoara, Editura Academiei, Bucuresti. Aceste doua lucrari au mai fost
consultate si pentru teme referitoare la solurile, vegetatia si fauna din zona orasului Hunedoara.
In vederea realizarii complexului capitol Potentialul turistic antropic in care am discutat despre
binecunoscutul Castel al Corvinestilor, dar si despre bisericile din Hunedoara, au fost necesare lucrarile lui Anghel,
Gh., (1973), Cetati medievale din Transilvania, Editura Meridiane, Bucuresti.; Constantinescu, R., Sfarlea, M., (1994),
Monumente religioase. Biserici si manastiri celebre din Romania, Editura Editis, Bucuresti; Lazar, I., Raceanu, V.
(1976), Castelul Corvinestilor: Hunedoara, Editura Sport Turism, Bucuresti;dar si cartea domnului Popa, T. (1928),
Iancu Corvin de Hunedoara (Ioan Hunyadi), Tipografia Wachter, Hunedoara.
Ideile referitoare la rezervatiile naturale ale judetului Hunedoara au fost extrase atat din Gruiescu, I.,
Grumazescu, C. (1972), Judetul Hunedoara, Editura Academiei, Bucuresti, dar si din Mohan, Gh., Ardelean, A.,
Georgescu, M., (1996), Rezervatii si monumente ale naturii din Romania, Editura Scaiul, Oradea.
Iar capitol in care sunt prezentate celelalte obiective importante ale judetului Hunedoara a fost realizat cu
ajutorul lucrarii scrise de Vatasianu, V. (1930), Vechile biserici de piatra din judetul Hunedoara, Editura Cartea
Romaneasca, Cluj; cea scrisa de Voledi, I. (1971), Drumuri in Hateg, Editura Stadion, Bucuresti; Floca, O., Grant, P.
(1965), Hunedoara-ghid turistic al regiunii, Editura Meridiane, Bucuresti.
Datele obtinute de la Primaria Municipiului Hunedoara au fost folosite pentru realizarea capitolului referitor la
fluxul de turisi si la circulatia turistica, dar si pentru realizarea hartilor.
3. Metodologia de realizare a lucrarii.
In vederea realizarii lucrarii de licenta, Potentialul turistic antropic in orasul Hunedoara au fost puse in
aplicare mai multe metode.
In primul rand, dupa alegerea titlului lucrarii, am pus in aplicare metoda cercetarilor pe teren pentru obtinerea
datelor referitoare la: numarul de turisti ce viziteaza orasul Hunedoara, programul muzeelor, dar si a profilului
fiecarui obiectiv ce prezinta interes turistic. In munca de teren am apelat si la metoda fotografierii, obtinand astfel
imagini atat din municipiul Hunedoara, cat si din zonele invecinate. In afara de datele statistice obtinute de la
Primaria Municipiului Hunedoara, am obtinut si harti dupa care am putut realiza personal harti cu trasee sau obiective
turistice din oras si din intregul judet. In acest fel am pus in aplicate metoda cartografierii. Tot cu ajutorul datelor
statistice am putut pune in aplicare metoda graficelor, acestea regasindu-se in cadrul capitolului Circulatia turistica si
fluxul de turisti. Astfel am putut evidentia cat mai bine informatiile referitoare la turisti.
Prin metoda documentarii in cadrul bibliotecii am avut posibilitatea sa obtin date din lucrarile de specialitate.
In vederea extragerii acestor date am consultat diverse lucrari prezentate ulterior in bibliografia lucrarii de fata.
4. Cadrul natural.
4.1. Asezare si limite.
Municipiul Hunedoara este situat in partea centrala a judetului Hunedoara, la 220 270m altitudine, pe valea
Cernei, la poalele Muntilor Poiana Rusca, la 19km de municipiul Deva, ocupand o suprafata de 97km. In interiorul
sau administrative sunt cuprinse localitatea Racastie si satele apartinatoare Zlasti, Bos, Gros, Hasdat si Pestisu Mare.
Este strabatut de drumul european E7, precum si de drumuri judetene care fac legatura intre Hunedoara si Calan,
respective Hunedoara si Hateg.
Zona dispune de o infrastructura obisnuita pentru un oras modern: retele de energie electrica, termica, gaze
naturale si apa, statie de epurare, mujloace de transport in comun, cai de acces rutier si feroviar, telefonie fixa si
mobila, servicii de internet.
In ceea ce priveste judetul Hunedoara, acesta este asezat in partea central vestica a tarii, intre coordonatele
geografice de 4616 latitudine Nordica (Bulzesti) si 4519 longitudine Estica in Muntii Parang. Acest judet face
legatura intre judetele banatice din vest (Caras-Severin, Timis, Arad) si cele transilvanene (Alba, Sibiu), precum si cu
judetele sudice Gorj si Valcea.
Desi zona este preponderent muntoasa, portile naturale (defileul Jiului, Poarta de Fier a Transilvaniei,
defileul Muresului, inseuarea Holdea, Culoarul Orastiei) permit trecerea unor magistrale feroviare si rutiere
importante, inlesnind comunicarea cu regiunile invecinate.
Orasul Hunedoara este asezat la poalele muntilor Poiana Rusca, munti cu altitudine de sub 1400 m, dar
masivi. Zona reprezinta o cale de acces spre cetatile dacice din Muntii Orastiei (cetatile Blidaru si Costesti), spre
Depresiunea Hategului (Ulpia Traiana Sarmisegetuza) si spre Geoagiu Bai statiune recunoscuta national pentru apele
termale si minerale. In partea sudica a Muntilor Metaliferi exista izvoare de ape minerale la Trestia, Hartagani, Paulis,
Boholt, Geoagiu, Bozes, Bacaia, Banpotoc, Chimindia, Rapolt, Carpinis etc.
Municipiul Hunedoara se afla la o altitudine medie de 225 m, fata de nivelul marii, habitatul maxim
(amplitudinea absoluta intre cea mai joasa casa ai acasa aflata la cea mai mare altitudine) fiind de 80 m, iar habitatul
mediu fiind de 49,75 m.
Municipiul Hunedoara (foto nr.1) este asezat intr-o zona cu peisaje deosebite, caracteristice zonei de contact
dintre bazinul Cernei si masivul Poiana Rusca. Din punctul de vedere al zonelor invecinate se disting, spre nord linia
argintie a Muresului, strajuita de Muntii Metaliferi, in nord vest se prefileaza silueta dealului cu cetatea Devei, iar la
nord-est, in bazinul Muresului, Simeria, meandrele Streiului si dealul Uroiului.
Spre vest, dincolo de ce a mai ramas din vechiul combinat siderurgic, se intinde tinutul Padurenilor, in
adancurile caruia se afla cele mai mari si mai vechi mine de fier din tara noastra.
Spre sud se zaresc crestele, inzapezite uneori si vara, ale Muntilor Retezatului, cu varful Retezat avand o
altitudine de 2485m, varful Peleaga cu 2509m altitudine, masiv in cuprinsul caruia se afla cele mai frumoase lacuri
alpine din tara, ca si splendidul Parc National al Retezatului.
Spre est se zaresc meandrele Streiului si linia intunecata a Muntilor Sebesului.
Din punct de vedere al legaturilor cu localitatile din jur ca si cu principalele localitati din tara, acestea sunt
asigurate atat prin reteaua drumurilor publice din care majoritatea sunt modernizate, cat si prin calea ferata
Hunedoara-Simeria. Hunedoara se afla la 5km fata de Teliucul-Inferior, la 18km fata de Deva si 399km fata de
Bucuresti.
Din punct de vedere geomorfologic se constata unele efecte de eroziune si fosrme de relief determinate in
parte si de constitutia rocilor pe care se grefeaza. Astfel intalnim o zona a dolomitelor, strabatuta de vai cu pereti
abrupti, dolomite ce s-au folosit si la constructia Castelului Corvinestilor.
Principalele inaltimi aflate pe aria ocupata la ora actuala de municipiul Hunedoara, sunt: Castelul Corvinestilor240m, Dealul Sampetru-320m, Dealul Plesului-300m, Dealul Chizid-300m, Dealul Carpinis-438m, Dealul Buituri-280m,
Dealul Stufitului-370m, Dealul Racastia-328m. Zona orasului vechi si jumatate din partea noua a Hunedoarei sunt
construite pe o terasa de 230-236m, nivelul urcand spre zonele construite in partea de nord-est si est a orasului (Fig.
nr.1).
Muntii Poiana Rusca, la poalele carora este situat municipiul Hunedoara este realizat sub forma unui scut
alcatuit din sisturi cristaline, impletite cu roci vulcanice si calcare, cu un relief etajat, rauri dispuse radiar, vai adanci
cu caracter epigenetic, rezultand sectoare de chei (Cernei, Runcului, Sohodolului), in care vaile contrasteaza cu
culmile netede pe care s-au dezvoltat asezarile padurenilor, iar pe formatiunile calcaroase din Nord si Est s-au
dezvoltat pesteri (Nandru), iar pe rocile vulcanice maguri.
Acesti munti fac parte din subunitatile cristalino mezozoice, mai exact din Masivul Meridional, grupa
cristalinului Lotrului, alaturi de Muntii Fagaras, Lotru, Semenic, Cindrel.
Localitatea reprezinta o mare oportunitate de dezvoltare a bazei turismului montan, avand acces pe drumuri
modernizate spre fiecare din statunile montane inconjuratoare unde se pot practica toate sporturile montane
(alpinism, ski etc.).
Pitorescul zonei este dat si de existenta izvoarelor de ape minerale recunoscute pentru calitatile lor curative,
fondul cinegetic, precum si bogatia si varietetea elementelor de arhitectura, arta populara si folclor, ce ofera
posibilitati de turism pe gustul fiecaruia.
Luna
Temperatura
I
-2
II
-1
III
4
IV
9
V
14
VI
>18
VII
18
VIII
16
IX
14
X
>9
XI
4
XII
-1
In general, circulatia maselor de aer este dominant vestica in regiunile centrale si nordice ale judetului si sud
vestica in regiunea sudica. Pe versantii estici ai Muntilor Metaliferi se intalnesc aspecte de fhn, care determina
precipitatiile mai putine pe acesti versanti. Vantul Mare ( sau mancatorul de zapada) este semnalat primavara pe
versantii nordici ai Muntilor Retezat si Sureanu.
Judetul se incadreaza in doua din tipurile climatice ale tarii noastre: clima de munte, cu versanti expusi
circulatiei aeriene vestice, cu 8 luni reci si umede si 4 luni temperate la altitudini mijlocii (inclusiv Depresiunea
Petrosani) si clima continentala moderata de deal (in depresiunile din centrul judetului si pe dealurile pana la 800m
din jurul lor), cu 3-4 luni reci si umede si 8-9 luni temperate. O nota aparte fac, datorita conditiilor de circulatie ale
aerului, Valea Muresului (cu o luna arida) si depresiunile Hateg si Mures.
In cazul municipiului Hunedoara, nebulozitatea depinde, in primul rand, de circulatia atmosferica si de
particularitatile de relief. Valoarea medie anuala este de 5,4 , valoarea minima fiind de 3,7 in anotimpul cald
(august), iar valoarea maxima de 7,1 inregistrandu-se in anotimpul rece (ianuarie). In perioada in care Combinatul
Siderurgic avea o activitate permanenta, cresterea concentratiei pulberilor in atmosfera favoriza formarea norilor si
de aceea nebulozitatea deasupra Hunedoarei era mai ridicata fata de regiunile vecine, fapt pentru care zilele cu cer
senin erau in numar de 110, ceea ce era echivalent cu 30% din an, predominand cerul acoperit. Dupa incetarea
semnificativa a activitatii combinatului, aceste lucruri au inceput sa se schimbe semnificativ, intrucat nivelul scazut al
pulberilor din atmosfera au dus la o nebulozitate mult mai scazuta, deci un numar de zile senine mult mai mare.
Acest lucru este extrem de favorabil dezvoltarii armonioase a turismului, deoarece timpul de petrecere a
timpului liber este mult mai mare si de asemenea si posibilitatea de a vizita cat mai multe obiective turistice din zona.
4.4. Hidrografia.
Structura geologica variata a reliefului judetului determina conditii variate de zacaminte acvifere: de la strate
acvifere in cristalin la strate acvifere sub sedimentar.
Reteaua hidrografica a judetului apartine, in cea mai mare parte, bazinului raului Mures, si in mai mica
masura, bazinelor hidrografice ale Jiului si Crisului Alb.
Lacurile naturale ale judetului Hunedoara au o insemnatate aparte pentru judet, fiind unul dintre principalele
puncte de atractie turistica din judet. In marea lor majoritate, lacurila naturale au origine glaciara, si se concentreaza
in Muntii Retezat, Godeanu, Tarcu si Parang, cu peste 80 de lacuri numai in Retezat (Bucura, Zanoaga, Custuri etc.).
Recordul de altitudine il detine lacul Taul Mare sau al Custurii situat la 2270m altitudine din Muntii Retezat, iar lacul
Bucura ocupa intinderea cea mai mare dintre lacurile alpine, cu peste 10,5ha.
Reteaua hidrografica a municipiului Hunedoara este formata din raul Cerna si afluentii sai, avand un bazin de
receptie de 740 km.
Izvoarele Cernei se afla in Muntii Poiana Rusca, raul parcurgand pe masiv 65 km. Valea
Cernei, de la izvoare pana la lacul de acumulare Cincis Cerna este stramta si adanca, formand adevarate chei si
defilee. De la Toplita, unde raul primeste apele paraului Bunila, Cerna strabate o zona marginita de dealuri, dupa
care isi deverseaza apele in lacul de acumulare Cincis Cerna, construit in anul 1964.
La iesirea din acest lac, Cerna se uneste cu paraul Runc si traverseaza satele Teliucul Superior si Teliucul
Inferior ajungand, mai apoi, in municipiul Hunedoara. Intre Teliucul Inferior si Hunedoara albia raului strabate un
defileu stancos si la intrarea in Hunedoara se uneste cu paraul Hasdat. Acesta din urma este activ doar in
anotimpurile cu ploi abundente. Un afluent de stanga al raului Cerna este Zlastiul, cu un debit constant. De la
confluenta cu raul Zlasti, albia Cernei se largeste formand o frumoasa si fertila vale, tot mai larga o data cu
apropierea de raul Mures.
Dupa ce paraseste Hunedoara, raul Cerna strabate Pestisul Mare, unde primeste apele paraurilor Manerau si
Petac, satele Barcea Mica si Barcea Mare, varsandu-se in raul Mures in dreptul localitatii Saulesti, nu departe de
Santuhalm.
Din punct de vedere geologic, bazinul hidrografic al raului Cerna se constituie din sisturi cristaline peste care sau depus formatiuni tertiare si, mai apoi, cuaternare. De la Hunedoara, acest bazin apartine neogenului depresiunii
Streiului.
Paraul Zlasti izvoraste, la randul sau, din Muntii Poiana Rusca si strabate pana la varsarea in raul Cerna un
tinut paduros, presarat cu mici sate: Ulm, Gros, Bos, Zlasti.
Ca urmare a dezvoltarii Combinatului Siderurgic si a nevoilor tot mai mari de apa industriala, s-a construit in
anul 1964 Lacul de acumulare Cincis Cerna, pe cursul mijlociu al raului Cerna, la circa 300m, amonte de confluenta
cu paraul Runc si la o distanta de circa 7km de Hunedoara.
Ca marime, lacul ocupa o suprafata de 260ha, fiind cel mai mare dintre lacurile judetului.
4.5. Vegetatia, fauna si solurile.
Raspandirea vegetatiei naturale in zona Hunedoarei este favorizata de conditiile pedo-climatice specifice
municipiului, ea diferentiindu-se in raport de variatia altitudinala a reliefului; ca urmare a acestui fapt intalnim o
diversitate de plante, de la arborii inalti pana la plantele ierbacee.
Vegetatia zonei municipiului Hunedoara prezinta o flora bogata si viguroasa, presarata de nenumarate elemete
balcanice si mediteraneene.
Pe stancile calcaroase ale Dealului Sanpetru apare o vegetatie reprezentata de iarba grasa cu flori galbene
sau albe si cinci degete. Se poate semnala si prezenta boschetilor de liliac salbatic, mojdreanul, alunul, cornul,
paducelul, curpenul etc.
Pe pajisti si fanete apar plante ierboase comune pentru intreaga tara si anume: gramineele furajere, diferite
specii de trifoi, precum si florile de primavara. Toamna apar si brandusele.
Padurile zonei sunt formate din fag si gorun. Aceste sunt raspandite in zonele mai inalte ale municipiului, pe
raza comunei Ghelari. Subzona gorunului ocupa cea mai mare parte a dealurilor dintre Grosi si Teliuc pana la Ghelari.
Vegetata forestiera de campie este slab reprezentata, stejarul este foarte rar si apare amestecat cu carpenul. Dintre
arbusti, cel mai des intalniti sunt sangerul si socul. Foarte bine reprezentata este paadurea de cer ce ocupa zona vaii
Zlastiului si mai cu seama versantii inalti.
Padurea Chizid, aflata pe dealurile din partea de est a orasului, este reprezentata prin arboretele de gorun in
amestec cu garnita, constituindu-se intr-o rezervatie naturala.
Fauna este reprezentata in principal de numarul mare de insecte, in special de fluturi (lepidoptere).
Lepidopterele zonei au fost cercetate de profesorul A. Ostrogovich (1870 1957). Colectia sa din zona Hunedoarei
are 140 de specii de fluturi colectate intre anii 1921 1923, iar cel care ii continua opera este profesorul Romulus
Fotescu, punand in valoare numeroasele specii de fluturi din zona.
Unul din cele mai importante puncte fosilifere de tara se afla la Buituri (in zona orasului Hunedoara afost in
urma cu 15-20 milioane de ani un mic golf al Marii Tortoniene, ce ocupa o importanta parte a Transilvaniei). Pe o
intindere de cateva sute de metri patrati apar multe cochilii de melci, scoici si arici de mare. In anii 70 zona fosilifera
a fost declarata monument al naturii. Punctele fosilifere apar si pe dealurile din partea de nord vest a bazinului
Cernei, pe un facis maritim din Cretacicul Superior( Mezozoic) reprezentate prin calcare cu melci.
Fauna ichtiologica este reprezentata prin pastrav care ajunge pana in zona municipiului Hunedoara,
retragandu-se , in acest moment, mult in amonte datorita poluarii Cernei. Se mai intalnesc, tot mai rar, cleanul,
stiuca, mreana etc.
Din pasarile caracteristice zonei amintim ciocanitoarea verzuie, gaita, pupaza si corbul, pasare cuprinsa ca
piesa principala si in blazonul Huniazilor.
Lumea mamiferelor este si ea deosebit de variata. In ecosisitemul cuprins in imprjurimile orasului intalnim
caprioara, ariciul, nevastuica, dihorul, viezurele, vulpea, iepurele. Foarte rar se mai intalnesc lupul si ursul.
Solurile din zona studiata prezinta o mare varietate.
Raportandu-ne la distributia solurilor pe teritoriul Romaniei, constatam ca in zona municipiului Hunedoara
predomina grupa solurilor automorfe si hidromorfe, solurile litomorfe fiind rare ca aparitie. Acestea reprezinta
asociatii de soluri montane si submontane, din care fac parte solurile de padure podzolice brune si brune galbui,
acestea dezvoltandu-se pe rocile calcaroase si dolomitice din zona Dealurilor Ghelarilor, precum si solurile brune
acide.
Din grupa solurilor litomorfe se intalnesc redzine rosu brune si pamanturi rosii. Solurile slab dezvoltate sunt
reprezentate prin cele aluviale cu carbonati din lunca raului Cerna.
Principalele bogatii naturale ale subsolului zonei Hunedoarei sunt zacamintele de fier acumulate in forme
lenticulare cutate de un tip genetic particular, denumite zacaminte de tip Teliuc Ghelari , limonita (campul de
exploatare celmaiimportant incepe de la Hunedoara si se continua pana la Teliuc Ghelari Vadu Dobrei), dolomita
superioara (o varietate de calcar in care carbonatul de carciu este amestecat in proportii variabile cu carbonatul de
magneziu, continand un procent ridicat de mangan), talcul (in partea de vest a arealului), calcarul (folosit la
obtinerea varului) si bineinteles, nisipurile din albia Cernei si piatra de constructie exploatata din Dealurile Teliucului
Inferior, Zlastiului si Hasdatului.
Nu lipsite de importanta au fost, mai ales in secolele XV XVI, exploatarile de aur aluvional din domeniul
Hunedoarei aflate pe cursul raului Zlasti, care fac obiectul unor reglementari, donatii si diplome privilegiate si de care,
in 1488, este interesat chiar insusi marele cneaz Ivan al III lea al Moscovei, aliat al regelui maghiar Matthia
Corvinul cu care stabilise buna relatii si o alianta antipoloneza prin mijlocirea aliatului si cuscrului sau, domnul
Moldovei, Stefan cel Mare, in cadrul unui sistem politic modern, care-i includea si pe tatarii din Crimeea.
4.6. Rezervatiile Naturale ale judetului Hunedoara.
Bogata si variata gama a peisajului natural, formele geografice sau formatiile geologice importante, existenta
si necesitatea ocrotirii unor specii rare sau unice din flora si fauna regiunii, precum si a altor formatii naturale
insemnate sub raportul stiintific, economic si educativ, a adus dupa sine declararea lor ca monumente ale naturii
bunuri ale intregului popor si puse sub scutul legii.
Dintre cele mai importante monumente ale naturii amintim: Parcul National Retezat, cea mai mare si mai
importanta rezervatie din Romania, cu o suprafata de 10.000 de hectare; Parcul Dendrologic Simeria, cu o suprafata
de 70 de hectare; Padurea Bejan, de langa Deva, cu numeroase specii de stejar si o suprafata de 70 de hectare;
Iezerul Surean din masivul cu acelasi nume; Pestera Tecuri, de la Baru Mare, Hateg, cu formatiile sale stalagmitice si
stalactitice, si Pestera Sura Mare-Ohaba, Hateg. Pe langa acestea, se mai intalnesc si Rezervata Naturala Magura
Uroiului, Rezervatia Naturala de la Boholt, cea de la Dealul Colt si Dealul Zanoaga, dar si Rezervatia Naturala Tufurile
Calcaroase din valea Bobalna.
Parcul Dendrologic de la Simeria (foto nr.2) este unul din obiectivele turistice de importanta nationala, fiind un
adevarat monumnet in arta parcurilor. A fost creat cu peste 250 ani in urma, cand s-au plantat aici numeroase specii
aduse din diferite colturi ale lumii (China, Japonia, America de Sud). Aici au fost aclimatizate perfect specii ca:
magnolia, arborele de pluta, coniferul oriental, bambusul sau eucaliptul.
Tot in zona orasului Simeria se afla si Rezervatia Naturala Magura Uroiului. Acesta este un sit unic prin bogatia
enclavelor si geodelor si prin varietatea mineralogica. Magura Uroiului este un corp vulcanic de varsta miocena,
reprezentat sub forma unei cupole. In masivul Magura Uroiului, functiona o mare cariera romana din care s-au extras
mari cantitati de augit-andezit, pentru constructiile si monumentele de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Micia si alte
asezari din zona.
Padurea de la Bejan se afla in apropierea orasului Deva. Este o rezervatie de tip forestier si are o deosebita
valoare stiintifica, pe acesta suprafata coabitand opt din cei noua indigeni ai genului Quercus, convietuirea
indelungata ducand la hibridari. Prezenta lor da o valoare de unicat acestei rezervatii.
Un alt important obiectiv de interes local, dar si national il reprezinta Gorunul lui Horea de la Tebea, loc numit
si Panteonul Motilor. Este un stejar vechi de peste 400 ani, cu o circumferinta de 9m. Pentru a putea fi protejat de
distrugerea prin uscare si putrefactie, in anul 1924 a fost legat cu cercuri de otel si cimentat in interior. Pentru a
permite dezvoltarea coroanei, a fost retezat la inaltimea de 9m , de unde s-a dezvoltat o creanga laterala, care
dainuieste si in prezent. Sub acest copat, Horea i-a chemat la lupta pe motii iobagi. Langa acest gorun (aflat in
cimitirul satului) este ingropat Avram Iancu.
Rezervatia Naturala Boholt este situata pe valea Teiului, la circa 500m amonte de confluenta cu paraul
Boholtului si include sectorul de chei creat de paraul Teiului (Valea Pietroasa). Vulcanismul a generat o succesiune
larga de roci care se prezinta sub forma de curgeri de lava vulcanica.
Formatiile geologice sunt: conul vulcanic Cetatea de la Deva (si monument istoric), important pentru
valoarea lui peisagistica si flora specifica; punctul fosilifer de la Lapugiul de Jos, Ilia, bazinul calcaros Valcan; Rapele
Rosii de la Sebes.
De asemenea sunt declarate monumente ocrotite prin lege, lucrarile romane de la mina 23 August de la
Almasul Mare, teritoriul unde au fost descoperite cetatile dacice din Muntii Sebesului (Gradiste de Munte) si gorunul
lui Horea de la Tebea.
In cadrul acestor rezervatii au fost puse sub ocrotirea legii monumentelor naturii, pentru a fi ferite de
distrugere, si o serie de plante (Floarea de Colt) si animale (capra neagra, rasul etc.), sau unele pasari (acvila de
munte, cocosul de munte tec.), care prezinta un deosebit interes stiintific.
Desi nu fac parte din monumetele naturale propriu-zise, mai putem aminti ca in regiune sunt organizate unele
rezervatii silvice si parcuri de vanatoare, cu scopul ocrotirii padurilor, a unor specii de animale, reproducerea speciilor
disparute sau aclimatizarea unor specii straine, precum pastravarii pentru reproducerea pe cale artificiala a puietului
de pastrav.
5. Potentialul antropic.
5.1. Istoricul orasului Hunedoara.
Atestata documentar la 1265, sub numele de Hungnod, conform registrului de dijme papale, Hunedoara va
cunoaste o dezvoltare impetuoasa si va juca un rol important in istoria Romaniei.
Vestigiile materiale ale activitatii umane, precum si resturile faunistice fosile de pe teritoriul hunedorean
dateaza de mai bine de 150 000 de ani, din paleoliticul mijlociu. Dovezi ale prezentei umane din aceasta epoca s-au
aflat in pesterile de la Cioclovina, Ohaba Ponor, Nandru, Federi, Craciunesti si aletele. Omul acestor vremuri se
hranea, cu predilectie, din roadele culesului, vanatoarei si pescuitului. Uneltele din piatra constau din razuitoare, lame
bifaciale, strapungatoare etc.
De la perioada primei epoci a pietri, evoluand, societatea trece la o noua faza, a neoliticului. Cercetarile
efectuate de-a lungul anilor au pus in valoare, pe teritoriul judetului Hunedoara, o serie de obiective arheologice
(Turdas, Deva, Soimus, Unirea, Zlasti, Mintia), cuprinzand un bogat inventar de unelte lucrate prin tehnica slefuitului
si ceramica. Sunt specifice perioadei de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului urmele materiale apartinand culturii
Cotofeni, mai ales ceramica ornamentala cu striuri si impunsaturi succesive, atestate in asezari pe inaltimi la Deva,
Boholt, Cozia, Almas Saliste, precum si in pesterile de la Godinesti si Craciunesti.
Arealul ocupat de actualul municipiu Hunedoara este reprezentat de descoperiri arheologice care ocupa toate
perioadele istorice, ideea de cercetare a imprejurimilor castelului fiind mobilul tuturor echipelor de cercetatori care sau ocupat de realitatile arheologico-istorice ale zonei.
Perioada Paleoliticului este reprezentat de descoperiri recente in Creasta din fata turnului Neboisa, punctele
Gradina Castelului, Buituri, Valea Seaca si in apropiere de Nandru. Materialele descoperite completeaza tabloul
arheologic al acestei perioade, in contextul cunoasterii mai multor tipuri de habitat (in aer liber sau in pestera).
Perioadele neolitica si eneolitica au fost atent studiate, gratie cercetarilor de la Hunedoara Gradina
Castelului, Cimitirul Reformat, Zlasti Gruniul lui Mos, Nandru La Dos, Cerisor Pestera Cauce si Pestera
nr.1(Pestera Mare). Aceste perioade se remarca printr-o bogatie deosebita in planul culturuii materiale, suport pentru
aprofundarea unor relatii de natura cronologica, in conditiile plasarii zonei Hunedoarei la interferenta unor mari arii
culturale.
O data cu inceputul procesului de indoeuropenizare, comunitatile epocii bronzului din zona Hunedoarei ocupa
areale extinse, dezvoltand asezari deschise, nefortificate, pe terase de rauri sau afluenti ai acestorasau locuind
temporar pesteri sau abri-uri (Hunedoara -Gradina Castelului, Cimitirul Reformat, Cerisor - Pestera Cauce si Pestera
nr. 1 (Pestera Mare). Metalurgia bronzului cunoaste o dezvoltare fara precedent catre finalul epocii bronzului,
culminand cu inceputul urmatoarei etape istorice, perioada hallstattiana.
De inceputul Evului Mediu se leaga existenta unei fortificatii de pamant, in imediata apropiere a castelului,
pe Dealul Sanpetru. Aceasta cetate, de forma ovala, plasata la confluenta raului Cerna cu paraul Zlasti inchide
accesul catre zonele bogate in fier ale Muntilor Poiana Rusca, fiind probabil construita in legatura cu centrul de
comitat Hunedoara.
In general, se admite ca limita superioara de functionare a cetatii este contemporana cu a doua jumatate a
secolului XIII. Cercetari arheologice mai vechi au descoperit o necropola in apropierea cetatii, in punctul Dealul
Comorii), datata in secolul XI-lea, iar urme ale unei asezari civile au fost de curand identificate la Hunedoara punctul Gradina Castelului.
Generalizarea extragerii, prelucrarii si folosirii aramei si apoi a bronzului a insemnat un pas inainte in evolutia
societatii omenesti. Din acea epoca au fost descoperite sub forma de piese izolate sau in depozite o serie de
unelte agricole, arme, piese de harnasament, obiecte de podoaba etc. din bronz, la Deva, Aurel Vlaicu, Boiu s Balsa.
Vechimea acestei asezari ce a luat nastere la poalele Dealului Sanpetru, la confluenta raurilor Cerna si Zlasti,
este mult mai adanca in negurile timpului decat atestarea documentara.
Arheologii au descoperit atat in vatra orasului, cat si in satele din imprejurimi de unde isi trage seva, urme de
locuinte, datand din epoca pietrei. De asemenea, pe Dealul Sanpetrului dainuiesc intr-o deplina succesiune urme
materiale din epoca bronzului si a fierului. A fost gasit pe terasele din jurul cetatii un depozit, mai mult de o tona de
lupe mari de fier si un atelier metalurgic comportand opt cuptoare din vremea daco getilor.
In actualul areal de locuire al hunedorenilor s-au gasit tezaure monetare din vremea dacilor, cunoscute sub
denumirea de tip Hunedoara, precum si monede romane de tip republican sau imperial, cuprinzand o perioada de
timp indelungata, ceea ce dovedeste puternice contacte economice si nu numai, intre doua civilizatii, una a cetatii
eterne Roma si alta plamadita de nemuritorii antichitatii daco getice.
In urma cuceririi Daciei de catre Imperiul Roman, zona Hunedoarei a atras atentia lumii romane prin bogatiile
sale, in special fierul. Acest fapt e ilusrat de urmele gasite la Teliuc, o villa rustica. Pe Dealul Sanpetru era un castru
roman in care se ilustreaza un post de paza a Legiunii a XIII-a Gemina. Urme s-au mai descoperit langa Castelul
Corvinestilor si langa gara.
In anul 1409, la data de 18 octombrie, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg daruieste si inobileaza
pentru faptele militare deosebite pe cneazul Voicu din Cincis, fiul lui Serb. In acelasi document pomeneste si pe alti
membrii ai familiei ca stapanitori ai cetatii si domeniului regal Hunedoara. Este vorba de Mogos si Radu, fratii si
Iancu, fiul lui Voicu. Din aces moment cetatea Hunedoara cunoaste o noua etapa a dezvoltarii sale. Iancu a amenajat
cetatea pentru locuit, a construit sala cavalerilor si sala dietei in stil neogotic infrumusetat de logiile exterioare
acestei sali. De asemenea s-a construit aripa si turnul ne boisa, un eventual loc de refugiu in caz de primejdie.
Dupa moartea lui Iancu de Hunedoara, la 11 august 1456 la Zemun, langa Belgrad, in Ungaria au loc lupte
interne pentzru tron in care sunt implicati si succesorii eroului din Hunedoara, lupte care dau castig de cauza fiului
lui Iancu, Matei Corvin, care devine regele Ungariei medievale. In acest rastimp, sotia lui Iancu, Elisabeta si fiul lor
Matei vor contiuna lucrarile de modernizare; in aripa Matei, se picteaza fresca murala ce sugereaza originea
romaneasca a lui Iancu.
Secolul XVII marcheaza noi lucrari la castel legate in mare parte de numele principelui Gabriel Bethlem. Se
construieste aripa Bethlem asa cum o demonstreaza si o inscriptie descoperita pe cadranul unei ferestre.
In timpul Corvinilor, Hunedoara devine targ al fierului, metal pe care padurenii il valorifica pentru alte produse,
avand valoarea de moneda. Avantajul economic din aceasta epoca al domeniului si orasului Hunedoara se va mentine
si in secolele urmatoare. Orasul va ajunge in secolul XVII la o stare prospera, locuitarii sai fiind scutiti de datorii fata
de stat. Au beneficiat de privilegii inca din vremea regelui Matei Corvin, care in 1480 ii scuteste pe hunedoreni de
plata oricaror dari, scutiri care se pastreaza si in urmatoarele secole. Ca urmare creste numarul locuitorilor care
variaza intre 784 locuitori in 1512 si 896 locuitori in secolul XVII.
Dupa moartea lui Matei Corvin, Hunedoara intra in stapanirea fiului sau, Ioan, care se stinge de tanar. Sotia
sa, Beatrice de Frangepan, se va recasatori cu Georg de Hohenzolern, marchiz de Brandenburg in 1509, insa Georg
de Hohenzolern nu se va stabili la Hunedoara si il va numi castelan cu drepturi depline pe Gheorghe Stolcz.
In 1514 a izbucnit rascoala condusa de Gheorghe Doja. Cu acest prilej, multi tarani de pe tritoriul Hunedoarei
au fost inchisi in cetate drept pedeapsa. Cu sprijinul nobilimii, Ioan Zapolya va isbucni rascoala.
Sfarsitul secolului XVIII, precum si secolele XIX si XX, aduc probleme noi, legate de constiinta de neam, de
spiritualitate. Aici s-a dezvoltat o spiritualitate romaneasca autentica. In numeroasele biserici sau manastiri ortodoxe
ca cele de la Cerna, Plosca, Prislop, Cincis, Nadastie, Manerau, Zlasti si altele, au fost scoli de dascali, numerosi cnezi
romani indeplinind functia de preoti si dieci. Din pacate nu se cunoaste cu exactitate vechimea acestor locase de
lumina.
Dupa al Doilea Razboi Mondial, conform conceptiei vremii, industria hunedoreana a cunoscut o dezvoltare fara
precedent. In preajma Revolutiei din 1989, in Hunedoara se produceau peste 3 milioane tone de otel, peste 2
milioane tone cocs metalurgic, incaltaminte, tricotaje etc. Aceasta dezvoltare a atras forta de munca, populatia
orasului ajungand la maximum de 89.000 locuitori. Ca urmare, s-a dezvoltat spatiul de locuit si s-au construit noi
asezaminte de invatamant, sanatate sau cultura.
S-au construit 12 scoli generale, 5 licee, un spital modern, un institut de invatamant superior, doua stadioane,
o sala de sport, piscina, iar dupa 1989 s-a construit o popicarie moderna, capabila sa adapostesca mari concursuri
internationale.
Conducerea supracentralizata, ineficienta cronica si sugrumarea oricarei urme de libera initiativa au provocat
insa, incepand din anii80 degradarea economiei. Din cauza sarasiei tot mai accentuate, a lipsei de libertate si a
opresiunii s-au creat tensiuni sociale si nemultumiri ce au explodat in decembrie 1989.
Primul primar al Hunedoarei de dupa 1989 a fost inginer Marcu Ioan, urmat apoi de inginer Doda Viorel, in
1990. In urma alegerilor din 1990 a devenit primar economistul Remus Maris, care a fost ales si in legislaturile
urmatoare, iar in urma alegerilor din 2004 a fost ales primar inginer Schiau Nicolae.
5.2. Potential turistic cultural.
Primele manifestari artistice ale spiritualitatii autohtone din aceasta multimilenara vatra exprima dragostea de
frumos a oamenilor, perenitatea geniului lor creator. Stau marturie peste veacuri insemnele de pret ale unor civilizatii
infloritoare, valorile create de stramosii nostri.
5.2.1. Bisericile.
Unele din cele mai importante monumente istorice ale Hunedoarei, si nu numai, sunt bisericile, asa cum este
vechea Biserica Ortodoxa, cu hramul Sfantului Nicolae, asezata in partea de est a orasului vechi, fata in fata cu
Castelul Corvinestilor.
Se considera faptul ca acest edificiu dateaza cel putin din secolul XIV XV, dupa stilul bizantin in care e
construita nava si altarul, dupa fresce si dupa documentul descoperit in altarul acestei biserici, in care sunt trecuti 22
egumeni, ieromonali si preabitori, care au trait inainte de secolul XVI. De asemenea, se stie ca in anul 1456, inainte
de moartea sa, Iancu Corvin de Hunedoara, la insistentele lui Ioan Capistrano a aprobat desfiintarea manastirii
ortodoxe si daramarea bisericii ortodoxe, dar in acelasi an Ladislau, fiul lui Iancu, dupa moartea acestuia, aproba
reconstruirea bisericii la rugamintea si pe seama romanilor si sarbilor ortodocsi din Hunedoara.
Biserica are trei perioade de reconstructie, fapt ce se poate constata din infatisarea si constructia navei absidei
si clopotnitei. Tinda e un adaos ulterior al navei, iar turnul cu doua etaje dateaza din anul 1827. Biserica are o
lungime totala de 28 metri si forma unei cruci cu bratele laterale scurte. Zidurile bisericii sunt din piatra, iar boltile din
caramida. Intrarea in biserica se face prin latura de vest a clopotnitei.
Tinda bisericii este rectangulara, cu un tavan de lemn zugravit in albastru si a fost adaugata navei in timpul lui
George Rakocz I, zis si Cel Batran. Din tinda se patrunde printr-o usa centrala in nava bisericii. In mijlocul navei sunt
patru stalpi legati prin arcuri, deasupra carora se inalta cupola. Colturile navei sunt de asemeni boltite.
Deasupra usii navei se afla o inscriptie care aminteste ca biserica a fost zidita si zugravita in anii 1634 1654.
Este vorba, insa de zidirea tindei ca adaos la nava. Tot aici sunt pomeniti Caian Constantin si Stan, ca zugravi ai
bisericii.
Pictura bisericii nu a fost pastrata in prea bune conditii, din cauza fumului de la lumanari si a deteriorarii
cauzate de trecerea timpului. Totusi cele mai multe reprezentari iconografice au putut fi identificate.
Monumentul a facut obiectul interesului, in special al istoricilor de arta, datorita splendidelor picturi murale ce
impodobesc edificiul de cult. Pisania de deasupra usii naosului a fost realizata in anul 1654 si mentioneaza zugravirea
bisericii in anul 1634, in vremea prealuminosului craiu Gheorghe Rakoti cel batran.Catepeteasma din lemn de stejar
ce desparte naosul de altar, dateaza tot din secolul al XVII-lea prin inscriptia Constantin zugrav 1648 ce apare pe
una din icoane.
Pentru restaurarea acestor fresce si pentru o datare mai exacta a monumentului a fost comandata o cercetare
arheologica executata cu sprijinul material al Muzeului National al Civilizatiei Dacice si Romane din Deva, in perioada
26 august 14 septembrie 1996, de catre Z.K.Pinter si M. Tiplic. Singurul loc nederanjat de restaurare este situat in
extremitatea Vestica ce desparte naosul de pronaos. Aici a fost cercetat si singurul mormant medieval deranjat doar
in zona picioarelor si care a pastrat in inventar doua inele si o moneda de argint. Este vorba de un inel gracil, realizat
din sarma de argint pe care a fost lipita o inimioara mica din acelasi metal si un inel masiv, peste a carui sigiliu,
reprezentand un potir ornamentat tot cu o inimioara si flancat de un soare si o semiluna, a fost lipit un denar emis
de regele Vladislav I al Ungariei (1440 - 1444).Avand in vedere constatarea stratigrafica confosrm careia mormantul
a fost practicat dupa construirea bisericii, datarea monumentului putand fi coborata inainte de secolul XV.
Tinand cont de rezultatele campaniei arheologice, s-a putut constata faptul ca stratigrafia nu a mai fost
afectata de lucrari de constructie contemporane , nu au mai fost descoperite nici complexe dacice.In schim, in mare
parte din sectiunile cercetate, stratele preistorice au fost afectate de o constructie medievala datata cu moneda in
secolul XVI, din care s-a dezvelit mai mult de jumatate. In acea zona a mai fost descoperita si o locuinta, putin
adancita, impreuna cu o soba, o vatra si multe fragmente de obiecte de fier folosite la constructia propriu-zisa. A fost
descoperita si ceramica, deosebit de frumoasa, caracteristica perioadei respective. In coltul de sud-est al acesteia, in
afara constructiei, s-au descoperit doua schelete umane depuse in gropi special amenajate si, dupa cuiele
descoperite, in sicrie, insa nu a fost posibila atribuirea unei perioade cronologice anume.
Au mai fost surprinse strate preistorice intacte in partea de vest, strate apartinand culturii Stareevo Cris,
epocii bronzului si epocii hallstattiene. Incadrarea mai fina a fost facuta o data cu publicarea monografica a
descoperirilor.
In afara de interesul si valoarea arhitecturala a acestui monument istoric, un alt aspect demn de retinut il
constituie documentele deosebit de valoroase aflate aici: acte, diplome si carti bisericesti foarte vechi. Astfel, un
document dateaza din 1364, prin care Maria, fiica regelui Ludovic cel Mare,intarea calitatea de nobili catorva romani,
dandu-le si proprietati, diploma din 1458 data de regele Matei Corvinul pentru intarirea aprobarii date de fratele sau
Ladislau in vederea rezidirii bisericii, numiri de preoti si protopopi incepand cu anul 1506, o Evanghelie din secolul XV
in limba slavona scrisa de mana de catre Nicodim de la Tismana (conform traditiei).
O alta biserica importanta din punct de vedere arhitectural este Biserica Reformata. Ea este amplasata astazi
in centrul vechi al Hunedoarei, in apropierea primarie municipiului. Fiind o biserica de tip sala, ea a fost construita in
anul 1644, de Bethlen Peter si sotia acestuia, proprietari feudali ai castelului din Hunedoara. Absida altarului se
aseste in prelungirea navei, avand numar impar de laturi. Turnul clopotnita este amplasat deasupra intrarii, situate
pe latura de vest si este de factura baroca. In interiorul acestui monument al istoriei se afla amplasata o
impresionanta orga, insa aceasta dateaza din 1882.
Biserica de la Gurasada este considerata o capodopera arhitecturala de la mijlocul secolului XIII. Cu zid
patrulob, ea pastreaza un ansamblu de picturi murale cu evidente accente de critica sociala.
Nu in ultimul rand, Biserica din Criscior, ctitorita de jupanul Balea, la sfarsitul secolului XIV, conserva
importante fragmente de pictura murala, dintre care se detaseaza tabloul votiv, opera unor mesteri locali.
5.2.2. Castelul Huniazilor.
Unul dintre cele mai importante monumente de arta feudala gotica din Europa, Castelul Huniazilor (numit
uneori si Castelul Corvinestilor) a fost construit in secolul XIV pe locul unui vechi castru roman, fiind castelul celui mai
stralucit rege al Ungariei medievale, Matia Corvin. Monumentul are un farmec aparte datorat stilurilor de constructie
diverse, a prezentei unor inovatii in plan militar si civil, precum si vietii tumultuase de curte care l-a animat vreme
de peste 400 de ani (foto nr.6).
Castelul Huniazilor impresioneaza prin prezenta sa, ce domina orasul Hunedoara. Pentru cei atrasi de Evul
Mediu, castelul reprezinta un monument singular in Romania si printre cele mai atractive din spatiul european.
Proprietari.
Inca din 1419 si pana in prezent acesta impresionanta constructie a fost in proprietatea a importanti oameni
sau institutii ale statului, ce si-au pus de-a lungul timpului amprenta asupra acesteia. Cel care a pus prima piatra loa
temelie in secolul al XV-lea este Voicu, tatal lui Ioan de Hunedoara (Johannes de Hunyad). Initial era o cetate
armata, unde Ioan de Hunedoara a construit fortificatii cu tunuri, abia dupa ce a fost ales guvernator al Ungariei
adapteaza castelul nevoilor de locuit.
Ungariei. El este cel care ordona intocmirea de catre Bajoni Janos a unui inventar al castelului, reper important
in ceea ce priveste viata de curte si istoria castelului.
Din neamul Apaffy, Catalina Apaffy este ultima proprietara a castelului intre 1713 si 1724, dupa care castelul
intra in proprietatea mai multor state: statul austriac intre 1724 si 1867, statul austro ungar intre 1867 si 1918 si a
statului roman din 1918 si pana in prezent.
Inceputul constructiei.
Prima fortificatie de piatra de la Hunedoara, a fost datata de majoritatea cercetatorilor in secolul XIV
(Gheorghe Anghel), desi exista specialisti care atribuie castrul regal primei jumatati a secolului XV (Elemr Mlyusz,
Adrian Andrei Rusu, Radu Lupescu). Acesta prima fosrtificatie avea forma elipsoidala cu capetele de nord si sud
ascutite marcate de piatra de talie.
Zidurile cu grosimi de pana la 2m, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic si pietre de rau, direct pe
stanca nativa. Cercetarile anterioare Primului Razboi Mondial au aratat faptul ca in zona nordica au existat doua
incaperi de forma triunghiulara, unul din acestea fiind probabil un turn donjon, cu analogii in zona franceza si
germana a secolelor XII XIV.
In secolul al XV, Ioan de Hunedoara initiaza constructii de mare amploare vizand transformarea cetatii intr-un
castel, prima etapa cuprinzand ridicarea a doua curtine in jurul vechii cetati, construite din blocuri de calcar dolomitic.
A doua faza a constructiei inceteaza o data cu moartea lui Ioan de Hunedoara si cu inceperea luptelor pentru
ocuparea tronului regatului maghiar.
Din eprioada secolului XVI se leaga putine constructii civile, identificate in zona turnului vechi de poarta cu
ocazia ultimelor lucrari de restaurare.
In secolul al XVII-lea, principele Gabriel de Bethlen modifica in spiritu vremii, parti din castel, modificari dictate
atat de necesitati civile, cat si militare.
Secolul XIX coincide cu derularea celor mai importante lucrari de restaurare in castel, in paralel cu constructia
fatadei palatului mare dinspre oras si a acoperisurilor cu tigla glazurata, mult mai inalte decat cele originale.
Fresca pastrata pana in prezent a fost completata pana la inceputul secolului XX de o compozitie picturala,
alcatuita dintr-o insiruire de blazoane (ale Corvinilor si prietenilor acestora), completata de scene mitologice sau de
vanatoare. Aceasta fresca apartine stilistic secolului XV.Fresca din Sala Dietei apartine secolului XVII, respectiv modei
renascentiste tarzii. Ea cuprinde reprezentari de personaje nobiliare, inalti prelati bisericesti, precum si imagini ale
celor mai importante fortificatii ale Transilvaniei.
Hunyad regni Hung(ar)i(ae) gub(e)r(n)a(t)or A(nn)o D(omin)i MCCCCLII. (Aceasta lucrare a facut-o mandrul si
maretul Ioan de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, in anul Domnului 1452.) Aceasta modalitate a decorarii
salilor cu ajutorul unei inscriptii reflecta o atmosfera tipica modei apusene.
De aici, traversand Scara Spirala (foto nr.17), se intra in Sala Dietei, sala plasata la etajul Palatului Mare. Este
construita in stil gotic tarziu, interiorul sau fiind modificat radical in secolul XVII, in vremea lui Gabriel Bethlen, prin
demontarea intregii arhitecturi gotice de piatra si compartimentarea ei, rezultand incaperi cu functionalitati diverse.
De mentionat este faptul ca la primul nivel, rezultat in urma acestei interventii, se pastreaza urmele unei picturi in
fresca, ce reprezinta nobili si imagini ale vremii.
in camerele folosite in secolul al XVIII-lea ca si birouri pentru administratia minelor de fier din Muntii Poiana Rusca.
In prezent, aici se afla expozitia de etnografie. De aici se trece in camera cunoscuta sub numele de Platforma
Turnuluinou de poarta, construita in secolul al XVII-lea ca si spatiu de depozitare a munitiilor. Aici este amenajata
expozitia de arheologie.
Mohacs. Acum acest grup lucreaza la video albumul HUNIADI CANTORESmenestrelii de la Castelul Huniazilor si
Muzica Renascentista.
De asemenea, tot in incinta Castelului Huniazilor(Sala Dietei), are loc si Expozitia Figurilor de Ceara de la
Sankt Petersburg.
Filme turnate.In parcursul istoriei sale contemporane, castelul a fost gazda si cadrul realizarii mai multor
productii cinematografice de prestigiu (filme artistice, documentare sau clipuri publicitare), aici fiind ecranizate
momente celebre din istoria romanilor sau din istoria universala (Franois Villon, Vlad Tepes, Mihai Viteazul,
Alexandru Lapusneanul, David, Regii Blestemati, Vlad, Blood Rayne) sau urmeaza a fi realizate productii de acelasti
gen (Biografia lui Martin Luther, Henric al XVIII-lea, Sageata Neagra)
Criteriile pentru care acest castel a fost ales de catre producatorii defilm sunt integritatea monumentului,
generozitatea suprafetelor in incinta si spatiul de protectie a monumentului, arhitectura propriu-zisa s serviciile
ferente oferite de catre mediul urban si optional de catre cel rural, aflat in vecinatatea castelului, mediu care isi
conserva relativ bine traditiile.
Avantajele realizarii unei productii cinematografice la Hunedoara sunt multiple si imediate. Pe de o parte,
beneficiile financiare si mediatice, obtinute de catre castel, implica realizarea statutului de autofinantare al muzeului,
precum si resurse suplimentare care pot fi dirijate catre lucrarile de restaurare. Beneficiaza, de asemenea, agentii
economici din municipiu care pot oferi servicii de calitate pentru solicitarile de cazare si masa.
Productia cinematografica reprezinta, pana in prezent, singura modalitate prin care in castel se reediteaza
pentru scurta durata atmosfera specifica pe care a avut-o odinioara, sau prin care vizitatorul contemporan traieste
momente speciale intr-o ambianta de curte medievala.
5.2.3. Alte obiective turistice.
In municipiul Hunedoara, pe langa vestitul castel al Huniazilor sau maretele biserici ce binecuvanteaza locul de
sute de ani, mai pot fi admirate si lucrari de arta plastica cu caracter comemorativ precum statuile.
Intre acestea se remarca, in primul rand, monumentul lui Iancu de Hunedoara cel care i-a adus Hunedoarei
gloria in lumea crestina. Acesta are doua statui: un bust, situat in fata Primariei municipiului (foto nr.22) si o statuie
plasata in urma cu aproximativ zece ani in sensul giratoriu, chiar in fata Hotelului Rusca (foto nr.23).
Ioan (Iancu) de Hunedoara este considerat unul dintre cei mai importanti lideri militari si politici ai secolului al
XV-lea, din Europa. Printr-o enciclica papala, in fiecare zi la ora 12, se trag clopotele bisericilor catolice din toata
lumea in memoria lui Iancu de Hunedoara, chemand crediciosii la recitarea rugaciunii Angelus.
La Vatican, momentul rugaciunii Angelus este public duminica si in sarbatori, cand pelerinii se strang in
Piata San Pietro pentru a recita rugaciunea impreuna cu Sfantul Parinte.
Un alt personaj important al istoriei Hunedoarei si a neamului romanesc este Avram Iancu (foto nr.24), al carei
monument este asezat si el langa intrarea principala a Primariei municipiului Hunedoara, inca din anii 90. Avram
Iancu a fost unul dintre conducatorii Revolutiei din 1848 din Transilvania. De altfel, el a fost unul dintre initiatorii si
organizatorii adunarilor de la Blaj, din aprilie, mai si septembrie 1848, dar si conducatorul ostirii inarmate de tarani si
mineri din Muntii Apuseni.
Cea a Mariei Cioncan (foto nr.25) este situata la intersectia strazilor George Enescu cu Ion Creanga, in
imediata apropiere a parcului Corvinul. Bustul atletei a fost realizat de sculptorul craiovean Gherghita Rodion si este
din fibra de sticla imbinata cu rasini speciale, care imita foarte bine lucrarile din bronz. Piedestalul este incadrat de
doua statuete care reprezinta doi lei. Maria Cioncan (1977 2007) a fost o atleta romanca, laureata a medaliei de
bronz la proba de 1500 metri de la Jocurile Olimpice de vara 2004 de la Atena.
Ramanand in cadrul obiectivelor turistice de importanta din municipiul Hunedoara, pe langa Muzeul Castelul
Corvinestilor, care este de altfel si emblema orasului, Muzeul Fierului isi face si el loc printre monumente.
Muzeul este situat in perimetrul S.C. Siderurgica S.A. pe malul stang al Cernei, intr-un spatiu modern si
amplasat langa calea de acces auto prevazuta cu o parcare corespunzatoare.
Muzeul Fierului a fost infiintat in anul 1974 cu ocazia sarbatoririi a 90 de ani de la punerea in functiune a
primului furnal modern in Hunedoara. Initial, desi inventarul sau cuprinde un revelator travaliu prin timp, de la origini
si pana azi, al evolutiei tehnicii si tehnologiei de producere si prelucrare a fierului, muzeul nu a fost introdus propriuzis intr-un program de interes turistic. Abea in 1989, administratia S.C. Siderurgica S.A. a decis initierea demersurilor
necesare si Muzeul Fierului a fost reamenajat pentru inscrierea in Circuitul Muzeistic National. Muzeul Fierului putea
completa orice traseu turistic in municipiul Hunedoara cu infosrmatiile interesante referitoare la modul de evolutie
tehnologic a societatii umane pe aceste meleaguri.
Muzeul Fierului cumuleaza informatii referitoare la evolutia tehnicilor si tehnologiilor de producere si prelucrare
a fierului din hallstatt si pana in prezent. El se inscrie justificat in definitia unui muzeu, punand accent atat pe traditia
prelucrarii fierului cat sipe latura educativa, satisfacand setea de cunoastere a vizitatorului. Insa, la ora actuala
Muzeul Fierulul nu mai functioneaza.
In cadrul obiectivelor turistice ale municipiului Hunedoara pot fi incadrate, de asemenea, si cladirile vechi,
cladiri ce au reprezentat si poate mai sunt inca importante institutii. Printre ele se numara liceele.
Colegiul National Iancu de Hunedoara este cel mai vechi dintre toate institutiile de invatamant din municipiul
Hunedoara, fiind infiintat in anul 1953. El a fost Scoala Medie Mixta, curs de zi, cu cate doua clase pentru fiecare an
de studiu. La baza infiintarii acestui edificiu de invatamant au stat interesele economice si sociale ale paturilor sociale
existente la acea vreme. Puternica industrializare a municipiului necesita pregatirea teoretica si practica a tineretului,
pentru acoperirea cu forta de munca, calificata a pietei.
Din anul 1959, cursurile se desfasoara in actuala cladire. Din 1962, scoala se numeste Liceul numarul 1, iar
in anul 1977 se schimba din nou titulatura liceului, numindu-se Liceul Teoretic Matematica Fizica Hundeoara cu
doua profiluri: uman si real. Din anul 1995, unitatea functioneaza ca liceu teoretic, numindu-se Liceul Teoretic Iancu
de Hunedoara. Datorita experientei acumulate de-a lungul timpului liceul devine centru metodologic al zonei si
scoala de practica pedagogica pentru studenti.
Incepand cu toamna anului 2003, denumirea liceului se schimba in Colegiul National Iancu de Hunedoara.
Colegiul devine, in 2004, Centru de Excelenta pentru pregatirea elevilor olimpici la matematica, fizica si biologie din
intreg judetul Hunedoara.
Urmatorul colegiu important din municipiul Hunedoara este Colegiul Notional de Informatica Traian Lalescu,
si acesta cu o vechime si o experienta importanta, de cel putin 20 de ani.
Dintre cladirile marete ale municipiului Hunedoara, care atrag turistul prin importanta, dar si prin arhitectura,
se numara Casa de Cultura a Municipiului Hunedoara. Ea este ridicata din anul 1957 in Piata Teatrului. Monumentul
beneficiaza de o arhitectura deosebita, cu coloane si portic la intrare si cu ornamente deosebit de estetice. Cladirea,
recent renovata, este amplasata in centrul orasului. Anual, in incinta cladirii au loc numeroase evenimente. Spre
exemplu, in anul 2006 spectatorii au fost fidelizati prin spectacole deosebite. Aceste au fost in numar 116 si au fost
urmarite de aproximativ 57000 de spectatori. Pe langa spectacolele devenite traditionale prezentate de formatiile
proprii ale Casei de Cultura se mai desfasoara si reprezentatii ale institutiilor din tara. Casa de Cultura a municipiului
Hunedoara beneficiaza si de o Galerie de Arta unde, doar in anul 2006 au fost organizate 13 expozitii de arta plastica.
Beneficiind de datele obtinute de la Primaria Municipiului Hunedoara, am putut constata faptul ca, in anul
2007, numarul turistilor a fost de aproximativ 12700. Numarul de turisti ce au vizitat orasul in acest an au fost
impartiti in doua categorii, si anume platitorii si neplatitorii. Primii au fost inregistrati ca fiind in numar de 67000
turisti, din care 47 % din ei au fost straini si 53 % romani. (fig. nr.2) Din totalul de 67000 turisti, aproximativ 35% au
fost elevi si studenti ce au beneficiat de tarife speciale (fig. nr.3). Din cea de-a doua categorie, datele statistice ale
Consiliului Municipal arata faptul ca 6000 de turisti ce au vizitat Hunedoara cu programe speciale, fiind scutiti de
plata, sau beneficiind de o reducere considerabila (fig. nr.4).
pentru posibilotatile pe care le ofera oamenilor de afaceri. Cladirea dispune de o sala de conferinta cu capacitate de
40 de locuri, dotata cu aparatura tehnica necesara. Pentru petrecerea cat mai placuta a timpului liber, hotelul pune la
dispozitia turistilor un salon restaurant de 180 de locuri, bar de noapte cu 160 de locuri pe scaune si 350 de locuri in
total, un salon de protocol plus gradina de vara cu 50 de locuri, dar si un bar de zi cu 25 de locuri. De asemenea
Turistul poate accesa gratuit si internetul atat la receptie, in sala de cinferinta sau in camere.
Hotelul dispune de 106 camere in care sunt incadrate camere single, matrimoniale single, matrimoniala,
camera dubla, apartament cu doua camere. Cazarea la Hotel Rusca include micul dejun, parcarea pazita, cablu tv,
internet prin cablu, DVD, aer conditionat si fax (la cerere). Serviciile care nu sunt incluse in pret sunt minibarul,
telefonul si serviciul de spalat haine. Preturile practicate de Hotel Rusca sunt incadrate intre 50 euro pentru camera
single si 90 euro pentru apartament. Chiar langa acest important hotel, Primaria Municipiului Hunedoara a amplasat
un panou cu harta orasului, in care sunt prezentate si obiectivele turistice cele mai importante (foto 30.)
de 26 km turistii pot ajunge in Hateg , iar de acolo spre statiunile montane, spre rezervatia de zimbrii. Din Hunedoara
inspre nordul judetului, dupa Deva, urmeaza la o distanta de aproximativ 60km municipiul Brad, unde poate fi vizitat
renumitul muzeu al aurului. La aceeasi distanta poate fi intalnita si statiunea Geoagiu Bai, unde in numai patruzeci de
minute poti ajunge sa te relaxezi.
6.1.4. Servicii oferite turistilor.
Bineinteles, ca in orice alt oras cu potential turistic si in Hunedoara, turistii pot gasi servicii destinate bunei
desfasurari a unei vacante. Intre acestea se incadreaza bancile, in numar de patru, fiecare dintre ele baneficiind de
bancomate ce functioneaza non-stop, ghisee de schimb valutar. De asemenea, casele de schimb valutar pot fi
regasite si in afara bancilor, in spatii special amenajate.
Informatiile referitoare la programele oferite turistilor din partea municipiului pot fi obtinute, in marea lor
majoritate, de la sediul Consiliului Municipal. Date privind programul de vizitare al obiectivelor turistice, se regasesc in
incinta muzeelor, teatrelor etc.
6.1.5. Alte facilitati pentru agrement.
Pentru petrecerea timpului liber, in afara de cel folosit pentru vizitarea monumentelor sau realizarea diverselor
activitati pentru care turistii se afla in localitate, vizitatorii se pot relaxa si in parcul municipiului, Parcul Corvinul
asezat in centrul orasului. Este cel mai mare parc al orasului, loc special amenajat pentru recreere intr-un spatiu
verde.
Daca turistul doreste sa isi continue recreerea in cadrul natural, o poate face printr-o plimbare in Padurea
Chizid situata pe Dealul Chizid. Aceasta padurede stejar este o rezervatie botanica naturala, important obiectiv al
municipiului, de categoria a IV-a, cu o suprafata de 50ha. Reprezinta un valoros document fitogeografic privitor la
etajarea forestiera si un vestigiu al diversitatii ecosistemelor initiale.
Chiar la marginea Padurii Chizid se afla Gradina Zoologica a municipiului Hunedoara, ce are portile deschise
zilnic intre orele 9:00 si 18:00. In incinta gradinii zoologice pot fi intalnite diverse animale salbatice, dar si domestice.
O alta importanta sursa de agrement poate fi considerat si bazinul de inot, care isi asteapta oaspetii cu o noua
si moderna instalatie de filtrare si tratare a apei. Bazinui de inot vine in intampinarea clientilorcu doua bazine
moderne, unul de 25m, cu sase culoare si o adancime de 1,90m, destinat campionatelor nationale si internationale.
De asemenea, exista si un bazin pentru cei mici cu o lungime de 15m si o adancime de un metru. Ca utilitati, sunt
puse la dispozitie o sala de fittnes, sauna, solar, cabinet de masaj, cosmetica-coafor si un bar, iar in sala bazinelor se
poate juca tenis de masa. Programul bazinului este de luni pana duminica intre orele 9:00 si 22:00.
In functie de perioada in care turistul viziteaza orasul Hunedoara, poate participa la diverse festivaluri sau
aniversari care au loc anual. Dintre cele mai importante distingem Universitatea de Vara Castelul Corvinilor in
perioada 11-24 iulie, Festivalul S.O.S. Castelul din perioada 25-29 iulie, Festivalul Berii la inceputul lunii
septembrie, Toamna Muzicala Hunedoreana in perioada 18-23 octombrie, si mai ales Zilele Municipiului
Hunedoara in perioada 14-16 octombrie.
7. Hunedoara in circuite turistice.
Obiectivele turistice din judetul Hunedoara, numeroase si variate, sunt datorate conditiilor naturale, vietii
istorice si culturale continue si indelungate ce s-a desfasurat pe aceste meleaguri.
Stravechile meleaguri hunedorene, nucleu al statului dac, leagan al formarii poporului roman si a limbii
romane si-au facut simtita din plin prezenta in patrimoniul nostru spiritual. Creatorul anonim din Tara Hategului sau
din Zarand, de pe valea Muresului sau cea a Streiului a transpus dintotdeauna in memoria colectivitatii nestemate
mostre din poezia obiceiurilor, unicate ale eposului eroic sau ale liricii de dor si jale, imbogatind concomitent universul
semenilor sai cu maestrite lucraturi in lemn, in lut sau panza. Picturile murale din interioarele monumentelor
arhitectonice, de la Santamaria Orlea, Streisangeorgiu, Ostrov, Ribita, Lesnic, Gurasada sau Criscior denota simt
artistic inimitabil, pe care mesterii l-au transmis din generatie in generatie.
Cand ajungi in Hunedoara, in judetul Hunedoara, este imposibil sa nu iti fie recomandat sa vizitezi Cetatea de
la Deva, Muzeul Aurului de la Brad, Casa Memoriala a lui Aurel Vlaicu, Castelul Corvinestilor. De altfel si minunatele
monumente ale naturii te fac sa nu uiti ca ai trecut prin Hunedoara. Tara Hategului cu vestitul Parc Hateg, Parcul
National Retezat, dar si rezervatiile din muntii Sureanu sau din sudul Apusenilor reprezinta embleme ale judetului.
Cand faci un circuit turistic in judetul Hunedoara, trebuie neaparat sa treci pe la Deva. Din orice directie se
apropie calatorul de orasul Deva, il intampina de la mare departare cetatea Devei (foto nr.33), podoaba orasului.
Situata in partea de apus a localitatii, pe culmea unui deal conic, de provenienta vulcanica, cetatea se afla la
inaltimea de 371 metri de la nivelul marii si 184 metri deasupra orasului.
Imprejurimile impadurite ale dealului cetatii formeaza un imens parc, pe ale carui alei largi, concentrice,
marcate in culori, se poate ajunge, printre copacii seculari, la ruinele fortaretei. Acest traseu este rasplatit si de una
dintre cele mai frumoase panorame: valea Muresului, cercul de munti si dealuri care ne inconjoara din toate partile
muntii Poiana Rusca, cei ai Zarandului spre vest, muntii Apuseni spre nord, Dealul Uroi in est, impreuna cu muntii
Sebesului, iar in sud muntii Parangului si Retezatului.
Teritoriul acestui con vulcanic manument al naturii este interesant si in ceea ce priveste vegetatia din
cuprinsul sau. Speciile de plante ce cresc aici si in imprejurimi se ridica la peste 1450, dintre care unele rare,
elemente aclimatizate, chiar unice. Iportanta prezinta si sub raportul faunei, fiind prezenta aici si vipera cu corn.
Dupa cum arata documentele timpului, cetatea Deva a fost construita pe la mijlocul veacului al XIII-lea ca
fortareata militara. Primul document scris care atesta existenta unei cetati aici dateaza din anul 1269. Transformata
de Iancu de Hunedoara In castel nobiliar, va fi amplificata succesiv in secolele XVI, XVII si XVIII, ajungand printre
cele mai puternice din Transilvania
La inceput, cetatea, impreuna cu domeniile care ii apartineau, se afla in posesia regelui, trece apoi cu timpul in
prorietatea unor case domnitoare, nobili particulari, pana la mijlocul secolului al XIX-lea, cand viata multiseculara a
acestei constructii ia sfarsit. La 1849 cetatea Deva este parasita pentru totdeauna, cand, explodand magazia cu praf
de pusca, zidurile sunt aruncate in aer, omorand si mica garnizoana a cetatii. De atunci si pana azi nimeni nu a mai
locuit in ea, n-a mai adaugat sau schimbat ceva la aceasta constructie.
Azi, ruina cetatii Deva (foto nr.35), situata in varf de stanca, strajuieste ca o santinela batrana asupra orasului
de la poalele ei. Din mareata constructie de odinioara, martora a multor evenimente, nu au ramas decat ruinele mute
si parasite.
Sectia de stiinte naturale dispune, de asemenea, de un bogat material organizat in prezent sub forma de
depozit stiintific. De o deosebita valoare este colectia de mineralogie, care reflecta bogatia subsolului regiunii,
insectarul cu aproape 30 de mii de exemplare si colectia ornitologica completa a regiunii Hunedoara.
Muzeul mai poseda o arhiva istorica, cu documente originale privind, mai ales, rascoala taranilor de la 17841785. O biblioteca documentara, de uz intern, intregeste bogatele colectii ale muzeului.
Programul de vizitare al acestui muzeu este in fiecare zi de marti pana duminica intre orele 9:00 si 17:00 in
perioada verii, iar in periaoda iernii intre orele 10:00 si 18:00.
Dintre monumentele istorice ale localitatii Deva mai mentionam Biserica si Manastirea Franciscana, infiintate in
secolul al XVIII-lea, situate in strada Progresului, si turnul vechii Biserici Ortodoxe din cimitirul vechi, zidit dupa cum
arata textul pisaniei de deasupra intrarii, in anul 1727.
Continuand vasta retea muzeala, din partea nordica a judetului Hunedoara, ce asigura ocrotirea, conservarea,
evidenta stiintifica si punerea in circuitul public a bunurilor culturale din intreaga regiune, ne indreptam interesul
inspre Muzeul Memorial Aurel Vlaicu. Acesta se afla situat in satul cu acelasi nume, apartinand comunei-statiune
Geoagiu. In muzeu ne sunt prezentate planuri ale inventiilor, machete de avioane, obiecte care au apartinut
pionierului aviatiei mondiale. Muzeul a fost infiintat in anul 1952 de catre Muzeul Judetean Hunedoara si cuprinde: un
gramofon, un magneton, membrane de telefon, un cazan cu aburi construit de Aurel Vlaicu (1882-1913).
Judetul Hunedoara, pe tot parcursul lui, beneficiaza de foarte multe izvoare cu ape minerale. Pentru
valorificarea acestor ape au fost ridicate statiuni balneo-climaterice. Dintre acestea o putem mentiona pe cea mai
importanta din zona: Geoagiu-Bai. Acesta statiune este situata in sudul muntilor Apuseni, la contactul acestora cu
valea Muresului. Aici predomina un climat reconfortant, tonic, calitatile curative ale apelor minerale fiind cunoscute
inca din perioada dacica.
In apropierea municipiului Hunedoara se afla o alta statiune ce beneficiaza de ape minerale, statiunea Calan
Bai. Obiectivele turistice ale localitatii Calan sunt datorate de condi tiile naturale, vietii istorice si culturale continue si
indelungate pe aceste meleaguri. Pitorerscul zonei, existenta izvoarelor minerale recunoscute pentru calitatile lor
curative, fondul cinegetic, precum si biogatia si varietatea elementelor de arhitectura, arta populara si folclor, ofera
posibilitati de turism pe gusturl fiecaruia. In epoca romana a existat la Calan o importanta asezare pe drumul imperial
Sarmisegenusa-Apulum, favorizata de existenta apelor termale, fiind denumita Aquae. Au fost descoperite peste
douazeci de inscriptii privind prosperitatea localitatii Aque. Statiunea beneficiaza de sistem de cazare si alimentatie
publica, in incinta societatii existand trei bazine cu apa mezotermala.
Mentinand cursul muzeelor din nordul judetului, ne iese in cale, in orasul Brad, Muzeul Aurului, sau Muzeul
Mineralogic din Brad, singurul muzeu de acest gen, din tara. Localitatea Brad, renumita pentru exploatarea de
carbune brun si minereu de aurifer a fost mentionata documentar, pentru prima data, anul 1445, fiind si unul dintre
principalele centre ale Revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania.
Fondarea muzeului este apreciata a fi 4 iulie 1912, insa etichetele unor exponate pe care este marcat anul
1896, sugereaza o varsta mai veche a primelor esantioane colectionate.
Initial muzeul a gazduit doar esantioane cu aur din zona miniera Brad. Insa in timp, prin donatii si schimburi,
in fosndul muzeului au intrat si piese provenind din alte zacaminte din tara si din lume. Muzeul apartine in prezent
Filialei Bradmin a Companiei Nationale 'Minvest' SA din Deva, el cuprinzand peste 2500 esantioane de minerale dintre
care circa 1000 cu aur, alaturi de piese arheologice cu caracter minier. Totodata muzeul gazduieste si o colectie de
mineralogie sistematica, o colectie ce cuprinde minerale descrise pentru prima data din Romania (nagyagit, silvanit,
telur, pseudobrookit etc.) si una de agate din Romania.
Dintre esantioanele deosebite se remarca octaedrii de fluorit de culoare verde deschis de la Cavnic, diamante
din Africa de Sud, cristale cubice de pirit cu muchia de 10 cm, insa atractia principala sunt esantioanele de aur nativ
de forme si dimensiuni diferite.
Muzeul poate fi vizitat in fiecare zi de luni pana vineri intre orele 8:00 si 14:00.
Daca ai ajuns in municipiul Hunedoara si vrei sa afli ce a lasat natura si mana omului acestui oras, lacul de
acumulare Cincis este unul din numeroasele comori ale regiunii.
Lacul Cincis (foto nr.36) este asezat la o distanta de 400 km de Bucuresti, 400 km de Budapesta si 8 km de
municipiul Hunedoara, pe drmul spre Toplita. Este o zona de o frumusete deosebita care atrage numerosi turisti an
de an. Lacul are o suprafata de 867 ha si o poveste deosebita. Lacul Cincis este situat pe vatra satului cu acelasi
nume, care in anul 1962 a fost stramutat pe un deal din apropiere pentru a putea lua nastere lacul de acumulare.
Astfel, un sat cu o existenta de peste 1000 de ani (mentionat inca din 1360), a fost pentru totdeauna inghitit de ape.
In coada lacului, cand scad apele este vizibila biserica vechiului sat (foto nr.37).
romane. In cursul timpului, biserica a suferit mai multe transformari, cea din urma restaurare facandu-se in 1962.
Acest monument detine anumite elemente de arhitectura romanice, nord-italice (lombarde), extrem de valoroase.
Ulpia Traiana-Sarmizegetusa, capitala provinciei romane Dacia, este asezata in coltul de sud-vest al Tarii
Hategului, in teritoriul actualei comune Sarmisegetusa. Situata in apropierea locului numit Tapae, asezarea avea la
inceput un caracter militar, devenind dupa cucerirea Daciei capitala noii provincii, centru politic, religios si cultural al
Daciei romane. Intemeierea coloniei s-a facut, dupa cum arata monumentele arheologice, pe la anul 110 e.n. Palatul
Augustalilor este una dintre cele mai monumentale constructii dezgropate la Ulpia Traiana, un adevarat palat
grabdios, de proportii remarcabile. Din acesta cladire se trece, printr-o impunatoare poarta, in for (forum), piata
publica. La marginea de est a comunei actuale, langa soseaua nationala, se afla amfiteatrul roman, cea mai
impunatoare cladire a orasului, locul unde se aduna populatia pentru a se delecta la jocurile gladiatorilor. Necropola
antica, locul de inmormantare a locuitorilor Ulpiei Traiana, a fost identificata in mai multe puncte ale asezarii. Muzeul
Sarmisegetusa se afla in centrul comunei, la marginea soselei. Este deschis zilnic, iar intrarea este libera.
In cadrul obiectivelor turistice antropice de care beneficiaza judetul Hunedoara, se incadreaza si Castelul
Santamarie Orlea. El este mentionat documentar la 1363, iar actuala constructie in stil baroc a fost inaltata in 1782 si
transformata in secolul XIX. Castelul a fost in propreiatea unor familii de latifundiari care stapaneau intinse terenuri
arabile si o parte din Muntii Retezat. Arhitectura deosebita, cadrul natural in care este asezat si situarea in apropierea
soselei Hateg-Petrosani au condus la transformarea castelului in hotel care te imbie la popas.
Ajungand in comuna Banita, observam cum se inalta pe marginea stancoasa a apei Merisorului. El strajuia
incepand probabil din secolul XVI vechiul drum ce lega Transilvania de Tara Romaneasca prin Pasul Valcan, servind
si ca punct de vama. Monumentul construit din piatra de calcar locala, cu ziduri care se mai pastreaza pe alocuri pana
la inaltimea de 20 m, are o forma perfect circulara, de caracter arhaic. Suprafata exterioara, tencuita, a turnului, nu
are alt decor decat o spranceana in partea de sus. Intrarea fortificatiei se afla in partea de nord, la 2 m inaltime de
suprafata solului, accesul in turn facandu-se cu ajutorul unei scari. Apararea fosrtaretei dinspre vest si sud era
asigurata de cele sapte creneluri cu ambrazuri. Celelalte parti mai putin expuse din cauza terenului accidentat nu au
reclamat un asemenea aranjament. In interior, partea superioara a zidului era prevazuta cu un drum de straja de
lemn, astazi disparut.
Sarmizegetusa Regia (cea regeasca) este situata in Gradistea Muncelului si a fost capitala Daciei preromane,
centru politic si militar al dacilor. Ea este asezata pe culmea Muntilor Orastiei, bine pazit de metereze
naturale.Grandioasa capitala a statului dac a fost ridicata aproximativ la jumatatea secolului I inainte de Christos si
cuprindea in aria sa cetatea, zona sacra si asezarea civila. Cetatea, un patrulater fosrmat din blocuri masive de piatra,
isi intindea domeniul, in cinci terase, pe un teritoriu de aproape 3 ha. In cuprinsul cetatii se intretaiau drumurile
pavate cu piatra. Pe doua inaltimi situate nu prea departe de ruinele cetatii se gasesc resturile unor constructii,
probabil cu un caracter religios: Sanctuarul mare patrulater si Sanctuarul mic rotund. Blocurile de piatra ale
sanctuarului mic, asezate intr-o anumita succesiune, simbolizand razele soarelui, aveau desigur rol calendaristic.
Ramasitele unui templu si ale unui turn de paza, fragmente de vase ceramice, vetre de foc, unelte si urmele unei
instalatii pentru captarea apei de izvor sunt, de asemenea, dovezi graitoare ale vietii ce s-a desfasurat pe aceste
meleaguri. Asezarea civila, formata din cartierele de vest si de est, se intindea pe zeci de terase, constituind cea mai
mare locuire dacica compacta cunoscuta. Aici se aflau
grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite,
hambare, instalatii de captare si distribuire a apei potabile. Intr-una din locuinte a fost descoperit un celebru vas
ceramic cu stampila Decebalus Per Scorilo (Decebal fiul lui Scorilo). Insemnari descoperite pe unele blocuri de
piatra ale sanctuarelor, monede, arme precum si celebrul vas au dat posibilitatea cercetatorilor sa considere asezarea
ca existand in vremea cand Dacia a fost condusa de Burebista apoi de Decebal.
Trecand la potentialul natural al acestei zone, trebuie mentionat si Parcul National Retezat, mandria judetului,
primul parc national din Romania. Parcul este situat in Carpatii Meridionali, are o suprafata de 54400 ha si a fost
infiintat in anul 1935 pentru a ocroti numeroasele specii de plante si animale si pentru a conserva originalitatea si
farmecul peisajului alpin.
Masivul Retezat are o structura geologica complexa fiind alcatuit din roci cristaline si calcare. Datorita altitudinii
sale mari (vf. Peleaga 2509m), activitatea ghetarilor s-a desfasurat amplu, identificandu-se urmele a 18 ghetari. In
afara ghetarilor de circ (Bucura, Custura, Judele) s-au mai pastrat resturile celui mai intins ghetar de vale
(Lapusnicul), precum si cel mai mare numar de lacuri glaciare din tara, in numar de 83. La poalele Muntilor Retezat
se afla Lacul Bucura (2041m), cel mai intins lac din zona alpina romaneasca (10,5ha).
Datorita interesului stiintific, biologic si pitoresc pe care il prezinta in special zona de centru a masivului, o
mare suprafata a teritoriului a fost declarata parc national, fiind ocrotit prin lege. Aici se intalnesc aproape 1190 de
specii de plante superioare din cele 3450 cunoscute in Romania. Existenta aici a mai bine de o treime din flora tarii
este unul din motivele pentru care a fost declarat Parc National. La acestea se adauga si un numar mare de plante
inferioare. Parcul National Retezat, datorita habitatelor sale foarte diverse, naturale sau putin modificate datorita
interventiei umane, adaposteste o fauna deosebit de bogata atat in ceea ce priveste numarul de specii cat si in
numarul mare de exemplare care alcatuiesc populatiile acestor specii. Sunt declarate monumente ale naturii si
ocrotite o serie de plante (floarea de colt, bujorul romanesc, papucul doamnei, zambrul si altele), specii de pasari si
mamifere precum capra neagra, rasul, vulturul, acvila de munte, cocosul de munte s.a. Accesul in Parcul National
Retezat se face numai pe la cabanele Gura Zlata, Pietrele, Rotunda, Rausor, precum si pe la Stana de Rau. La finalul
anului 2006, Administratia Parcului National Retezat a incheiat proiectul GEF Managementul Conservarii
Biodiversitatii in zona Retezatului. Tot in anul 2006 s-a inceput implantarea proiectului LIFE05 NAT/RO/00165Managementul Conservativ al Habitatelor Alpine ca sit Natura 2000 in Parcul National Retezat.
Ramanand tot in zona Hategului, se remarca inca de prin anii 50 Rezervatia de Zimbrii Slivut-Hateg. Aceasta
rezeratie este insa pe cale de disparitie, dupa ce ani in sir autoritatile au tratat cu dezinteres cea mai cunoscuta
dintre rezervatiile in care exista unele dintre ultimele exemplare din animalul-simbol al Romaniei. In acest moment
situatia este dramatica in Hateg, in arealul rezervatiei existand doar patru exemplare, cel mai batran fiind de
douazeci de ani, iar cel mai tanar de, un pui, de doar trei ani. Aceasta situatie este rezultatul indiferntei ce a facut ca
de la peste treizeci de exemplare in 1958 sa se ajunga la doar patru. De altfel suprafata impadurita a fost redusa si
ea foarte puternic in ultimii ani.
De asemenea, sa nu uitam de rezervatiile naturale din muntii Sureanu, cu Cheile Crivadiei sculptate in partea
vestica a dealului Runcu si cu o lungime de 1 km . Ingustimea culoarului dintre peretii care au inaltimi de 70-100m
deasupra raului,. Verticalitatea lor si marnitele cu adancimi de peste 1,5m din jumatatea superioara, nu au permis
nici macar formarea unei poteci. Vegetatia si flora deosebita, cat si spectaculozitatea, prezinta un mare interes
stiintific. Astfel intalnim liliacul salbatic, frasinul, cornulk, teiul, etc. Vegetatia de peste stancarii de langa Ohaba de
Sub Piatra adaposteste specii xerice (Anthenis Montana, etc.). O alta zona deosebita o reprezinta Cheile Banitei
sculptate in calare mezozoice, fiind strabatute de calea ferata Petrosani-Simeria. In jurul cheilor, cat si pe inaltimile
calcaroase din jur, se dezvolta o flora care include numeroase endemisme si specii sudice (Juniperus Sabina, Fraxinus
Ornus, etc.). Intreaga regiune este presarata cu numeroase pesteri subterane precum Pestera Tecuri, Pestera
Ciclovina, Pestera Sura Mare, Pestera Bolii, Pestera Gura Oanei.
Concluzii.
Insa, ceea ce este mai putin placut, este realitatea, mai precis modul prin care Hunedoara este valorificata,
modul in care ea se prezinta atat in fata tarii, dar mai ales in fata celor de peste hotare.
Lipsa de publictate, deteriorarea si insuficienta marcajelor pe traseele turistice, lipsa unor infrastructuri de
telecomunicatii si transport, caile de acces neamenajate, gradul avansat de degradare a dotarilor sunt doar cateva
din punctele slabe ale turismului hunedorean, dar care pot reprezenta calea catre un real succes.
Tot in cadrul punctelor slabe din cadrul turismului hunedorean putem incadra si managementul neperformant
privind amenajarea statiunilor, precum Calan Bai, Geoagiu Bai, statiuni cu un potential balnear ridicat, care de
asemenea beneficiaza si de un personal nu foarte bine calificat.
In municipiul Hunedoara, dar si in celelalte zone ale tarii procesul de privatizare a sicietatilor de turism de stat
a fost foarte lent. In general, marea majoritate a hotelurilor, motelurilor, cabanelor existente, fac parte din
patrimoniul firmelor de tip cooperatist, firme neperformante, care prin managementul practicat a dus la un grad
avansat de uzura, deteriorare si chiar scoaterea din circuitul turistic.
Ceea ce ar conta foarte mult pentru o mai buna dezvoltare a acestei zone a tarii ar fi prezenta unei informatii
turistice corecte, existenta masurilor reale de protejare a mediului atat antropic, dar mai ales natural, dar si o
eficienta sustinere financiara pentru instalarea, conservarea si introducerea in circuitul turistic a monumentelor
istorice si de arhitectura.
Bibliografie.
Andreiasi, N., Mihalache, M. (1999), Solurile Romaniei, Editura Ex Ponto, Constanta.
Anghel, Gh., (1973), Cetati medievale din Transilvania, Editura Meridiane, Bucuresti.
Benea, M. (1997), Valorificarea potentialului turistic in judetul Hunedoara, Editura Academiei de Studii
Economice, Bucuresti.
Chirica, N., Raceanu, V. (1995), Sub cerul purpuriu al Hunedoarei, I.P.Cluj, Cluj-Napoca.
Cirita, C., Paunescu, C., Teaca, D. (1967), Solurile Romaniei, Editura Agrotehica, Bucuresti.
Cocean, P., (1997), Geografia turismului, Editura Carro, Bucuresti.
Constantinescu, R., Sfarlea, M., (1994), Monumente religioase. Biserici si manastiri celebre din Romania,
Editura Editis, Bucuresti.
Floca, O., Grant, P. (1965), Hunedoara-ghid turistic al regiunii, Editura Meridiane, Bucuresti.
Floca, O., Suguia, V. (1936), Ghidul judetului Hunedoara, Deva-Tipografia Deva.
Gruiescu, I., Grumazescu, C. (1972), Judetul Hunedoara, Editura Academiei, Bucuresti.
Gruiescu, I., Vulcu, B. (1965), Regiunea Hunedoara, caracterizare geografica, Revista Natura-Seria Geografie,
nr.5, Bucuresti.