VALENTELE TURISTICE ALE ELEMENTELOR DE RELIEF – ASPECTE

METODOLOGICE

FUNCŢIILE TURISTICE ALE RELIEFULUI – calitati extrinseci

Peisajul geomorfologic este acea portiune a reliefului terestru vazuta, perceputa si uneori
exploatata de catre om (E. Reynard, 2005). Prin procesul de perceptie omul dă valoare reliefului,
atribuindu-i anumite functii – calitati extrinseci.
Relieful ca resursă turistica - prin modul de încadrare în peisajul locului, fizionomia,
dimensiunile, specificităţile genetice şi funcţionale, anumite forme de relief se constituie în
atracţii turistice de prim ordin indeplinind functia primara, de obiectiv turistic. Intre acestea, cu o
zestre atractivă certă se înscriu: formele de relief individualizate (abrupturile, crestele, cheile şi
defileele, ponoarele, peşterile şi avenele, formele specifice reliefului glaciar si periglaciar,
formele de eroziune diferentiala etc.) relieful de masive izolate (klippe şi olistolite), peisajele
morfo-turistice
In imagini: coltii de stanca, abrupturile, cascadele sunt elemente morfologice care
frapează instantaneu datorită racordului tranşant pe care-l presupun între două suprafeţe, a etalării
pe verticală a uneia dintre acestea. Relieful glaciar sau cel carstic (pesteri) se detaseaza net prin
morfologia extrem de bogata si diversificata.
Relieful ca fundal peisagistic - atunci când relieful nu este resursa atractivă principală
generatoare de turism, el se constituie într-o resursă de importanţă secundară sau într-un simplu
decor ce va influenţa însă personalitatea şi caracteristicile peisajului în care este încadrat un alt
obiectiv, oferind armonie, spectaculozitate sau contrast (priveliste asupra dealurilor transilvane
din Muntii Trascau, priveliste asupra Muntilor Bucegi din Depresiunea Brasov).
Relieful ca suport pentru infrastructura - a treia ipostază importantă a intervenţiei
reliefului în domeniul turistic este cea de suport fizic, material, al tuturor infrastructurilor şi
activităţilor desfăşurate în scop recreativ, curativ şi culturalizant în geosfera turistică. De această
dată el apare ca un factor static, asupra căruia se acţionează, dar implicaţiile structurii şi dinamicii
formelor sale sunt numeroase şi nu pot fi neglijate în orice acţiune de amenajare şi exploatare de
profil (in imagini sosele modernizate de altitudine, cabane si refugii montane).

ATRACTIVITATEA TURISTICA A ELEMENTELOR DE RELIEF – calitati

intrinseci
În delimitarea zonelor prioritare de interes turistic si elaborarea unei strategii generale de
dezvoltare turistica este esentiala estimarea/cuantificarea potentialului turistic al formelor sau
grupelor de forme de relief prin identificarea calitatilor intrinseci ce determina gradul lor de
atractivitate.
Relieful intra in atentia observatorului instinctiv sau dirijat (ghidat). Sunt percepute mai
putin aspectele care imprima uniformitate, monotonie peisajului ori detaliile geomorfologice, si
mai mult aspectele contrastive ale reliefului (inalt-jos, abrupt-in trepte, rotunjit-ascutit, ondulat-
plat, inclinat-orizontal, convex-concav etc.). Acestea se traduc in termeni de morfografie,
morfometrie si morfogeneza.
Morfografia contribuie cu reale atribute atractive: unicitatea formei de relief, ineditul,
diversitatea tipologică, complexitatea structurală, amploarea, etalarea pe verticală, fizionomia
formelor etc.
Unicitatea formelor de relief creează la nivelul psihologiei turistului sentimentul
reconfortant al contactului cu o raritate absolută, cu ceva nemaivăzut. Unicitatea poate rezulta fie
prin modelarea unei singure forme de o factură anume, fie prin distrugerea, dispariţia în timp a
formelor similare. Caracter de unicitate are forma piramidala a varfului Toaca – Ceahlau, rezultat
al conlucrarii particulare dintre coglomerate, modelarea subaeriana si sistemul de microfalii.
Ineditul formelor de relief îmbracă ipostaze variate începând de la aspectele
dimensionale, la cele fizionomice, poziţionale sau funcţionale. El incită curiozitatea prin abaterea
de la regulă, de la obişnuit. Inedită este deschiderea verticala (60m) a galeriei de la Gura
Prosacului – pestera Topolnita, fizionomia particulara a Babelor si Sfinxului din Muntii Bucegi,
rezultate prin actiunea de slefuire exercitata de vant, forma de clopot a cascadei Bigar – Muntii
Almajului, obtinuta prin precipitarea tufului calcaros, podul natural de la Ponoare – singurul
traversat de o sosea modernizata etc.
Diversitatea tipologică are rolul de-a înlătura monotonia turistică. Cu cât un teritoriu
afişează un mozaic mai nuanţat de forme, cu atât indicele său de atractivitate sporeşte. In Carpati
diversitatea tipologică este asigurată de bazarul litologic pe care s-a dezvoltat relieful actual,
calcarele, ofiolitele, şisturile cristaline, conglomeratele, gresiile, marnele şi argilele determinând,
fiecare în manieră proprie, categorii de reliefuri cu trăsături particulare. Exemplificam prin
asocierea spatiala dintre Muntii Bucegi, inalti, stancosi, delimitati de abrupturi, si culoarul
depresionar Bran-Rucar, cu relief domol si aspect deluros.
Complexitatea structurală a unor forme majore sau minore de relief etaleaza coabitarea
mai multor factori genetici, mai multe tendinţe evolutive şi, de aici, mai multe însuşiri care
stârnesc interesul turiştilor. O formă majoră unde complexitatea este omniprezentă este Defileul
Dunarii a cărei morfologie variată: alternanţa de ingustari (Cazanele Mici, Cazanele Mari) şi
bazinete de confluenta (Ieselnita, Dubova) devine o resursă atractivă de prim ordin.
Relaţiile dimensionale ce guvernează liniile arhitecturale ale elementelor morfologice
sunt, de asemenea, o sursă a atractivităţii lor. In general, se bucură de atractivitate şi interes
aparte formele supradimensionate, grandioase, larg desfăşurate spaţial. Abruptul prahovean al
Muntilor Bucegi, cu dezvoltare verticala de aproximativ 1000m, se încadrează în astfel de
motivaţii ale cererii turistice.
Fizionomia de detaliu a formelor de relief, cu trimitere predilectă la cele minore, are un
rol important în îmbogăţirea ofertei atractive prin curiozitatea descifrării detaliilor, a proceselor
care le-au generat. Sistemele complexe de ravene de la Rapa Rosie se încadrează într-o astfel de
amprentă a morfologiei asupra peisajului, cu reflectare directă în atractivitatea lui.
Morfometria. Cea mai evidenta calitate atractiva a morfometriei o reprezinta altitudinea:
cu cât relieful este mai înalt cu atât este mai atractiv. Ca urmare, înălţimea formelor de relief
joacă, în interfaţa cu turismul, o serie de atribute între care amintim:
Funcţia de panoramare, de belvedere, a reliefului este dată de poziţia lor în raport cu
unităţile de relief învecinate, unghiul de receptare fiind cu atât mai deschis cu cât diferenţa de
nivel dintre forme este mai accentuată şi desfăşurarea spaţială a unităţilor subordonate altimetric
mai vastă.
Munţii Ceahlau, prin altitudinile platoului central şi raporturile sale cu culmile periferice,
sunt într-o poziţie privilegiată ca urmare a caracterului de masiv rezidual, suspendat, oferind
turiştilor posibilitatea de-a recepta vizual o vastă arie geografică adiacentă.
Efectul de insulă indus altimetric se datorează caracterului rezidual al unor forme de
relief, cum sunt unele creste din Muntii Piatra Craiului. Suspendarea acestor forme în raport cu
relieful limitrof le detaşează pregnant în percepţia privitorului, le impune ca repere spaţiale, le
conferă atributul concentrării atenţiei şi curiozităţii lui.
Fragmentarea accentuata a Carpatilor, impusa de numeroasele depresiuni si culoare de
vale, contribuie considerabil la diversificarea fizionomiei, sporind gradul de atractivitate.
 Morfometria, înţeleasă ca inclinare accentuata si diferenţă bruscă de nivel, intervine în
prin asigurarea condiţiilor favorabile practicării unor sporturi extreme cum ar fi escalada,
canyoningul, zborul cu parapanta. Carpatii Romanesti dispun de numeroase locaţii pentru astfel
de activităţi (Muntii Fagaras, renumiti pentru escalada pe gheata, Cheile Bicazului, cu cele mai
lungi trasee de escalada din tara).
Morfogeneza. Intre corelaţiile ce se pot stabili între geneza şi evoluţia formelor de relief
şi fenomenul turistic, menţionăm, ca deosebit de expresive, procesele de carstificare (cu
consecinte in formarea cheilor şi defileelor, a peşterilor, ponoarelor, reliefului de klippe şi
olistolite) si modelarea glaciara din Cuaternar, ale carei urme au ramas vizibile in morfologie pe
culmile montane cu altitudini de peste 2000m.
Cheile şi defileele sunt elementele de relief cele mai tranzitate de turisti, iar geneza si
evolutia acestora pana la definitivarea configuratiei actuale intriga si trezeste interes.

CONCLUZII
Exploatarea turistica a resurselor morfologice implica:
- inventarierea elementelor de relief care pot fi implicate in organizarea si desfasurarea
activitatilor turistice;
- evaluarea functiilor turistice ale elementelor de relief si, astfel, estimarea potentialului
turistic prin bonitare geomorfologica - geomorfosituri;
- selectia elementelor de relief prin integrarea lor in circuitele/programele turistice.