C8.

Extinderea teritorială a orașelor1

Extinderea teritorialǎ a oraşelor. Urbanizarea, suburbanizarea,

rururbanizarea

Dezvoltarea urbanǎ implicǎ douǎ aspecte aflate într-o strânsǎ relaţie cu caracter
biunivoc: creştere demograficǎ şi extindere teritorialǎ. Creşterea demograficǎ
necesitǎ ocuparea de noi terenuri, fapt ce conduce la diversificarea funcţionalǎ şi la
creşterea gradului de ocupare a populaţiei, ceea ce are ca efect noi fluxuri migratorii
cǎtre oraş şi implicit o nouǎ creştere a spaţiului urban.
Aceastǎ „spiralǎ” a dezvoltǎrii urbane poartǎ numele de urbanizare. Urbanizarea
poate fi definitǎ, prin urmare, ca fiind procesul de dezvoltare intensǎ a oraşelor
existente şi de creştere în ritm accentuat a numǎrului de oraşe şi a populaţiei urbane
(Erdeli et al., 1999, p. 339).
Implicǎ deci, trei aspecte:
1. creşterea (demograficǎ şi teritorialǎ) a oraşelor existente,
2. apariţia de noi oraşe, prin trecerea în categoria urbanǎ a unor aşezǎri rurale,
3. pǎtrunderea unor caracteristici urbane la nivelul comunitǎţilor rurale. Cel mai
frecvent mod de creştere urbanǎ este aglutinarea, ce reprezintǎ un mod haotic de
creştere perifericǎ a oraşului dincolo de limitele perimetrului construit deja, atunci
când acesta este ocupat sau când spaţiile rǎmase libere în intravilanul construit deja,
sunt prea scumpe.
Prin aglutinare au crescut oraşele din cele mai vechi timpuri şi mai cresc şi astǎzi;
atunci când spaţiul rǎmas în interiorul zidurilor cetǎţii rǎmânea insuficient, locuinţele
(de regulǎ cele ale populaţiei sǎrace) se extindeau în afarǎ, dincolo de protecţia oferitǎ
de acestea.
Modul de aglutinare diferǎ în funcţie de condiţiile topografice specifice fiecǎrui oraş.
În unele situaţii, aglutinarea înconjoarǎ înǎlţimi montane sau deluroase, cum s-a
întâmplat la Rio de Janeiro; în alte cazuri, este limitatǎ de întinderi lacustre
(Stockholm), forestiere (Novosibirsk, Bratsk, Iakutsk), fluviale (Galaţi, Brǎila, Tulcea
etc.) sau de litoralul maritim, alteori s-a realizat în lungul unor vechi drumuri
comerciale (ca la Bordeaux, de exemplu), sau a avut un caracter punctual, insular, cum

1
Săgeată, R. (2010). Geografie urbană, p. 196-177.

|1
s-a produs la Marsilia. În multe alte situaţii, caracteristice mai ales oraşelor africane,
latino-americane sau asiatice, extinderea s-a fǎcut prin aglomerarea de locuinţe
indigene sau de imigranţi în jurul cartierelor europene, luând naştere cartiere de
locuinţe insalubre de tipul bidonvilles-urilor, shanty-towns-urilor sau favelhas-urilor.

O altǎ formǎ de aglutinare, foarte frecventǎ, este în lungul unor artere hidrografice
sau cǎi de comunicaţie, luând astfel naştere oraşele de tip alungit. În acest sens,
extinderea în formǎ de stea este o formǎ particularǎ de aglutinare dictatǎ de
configuraţia reţelei hidrografice, a drumurilor şi a cǎilor ferate care converg cǎtre
oraş.
Extinderea polinuclearǎ constituie o a doua formǎ majorǎ de extindere a spaţiului
urban. Aceasta se realizeazǎ prin contopirea a douǎ sau mai multe nuclee urbane ce
evolueazǎ iniţial pe situri distincte. Cel mai frecvent însǎ, extinderea de tip
polinuclear se realizeazǎ prin absorbţia unor sate, care sunt integrate urbanului prin
alipire, formând suburbii (integrarea satelor Berceni, Pantelimon, Bǎneasa,
Colentina, Fundeni, Griviţa, Şerban Vodǎ etc. în Bucureşti, Şelimbǎr în Sibiu, a satelor
Fileşti şi Barboşi în Galaţi etc.).
În alte situaţii, extinderea polinuclearǎ se realizeazǎ prin apariţia unui oraş nou lângǎ
oraşul vechi. Exemple sunt numeroase şi caracteristice pentru etape istorice diferite.
În Evul Mediu, pe lângǎ oraşul senioral deseori s-au instalat oraşe cu funcţii
ecleziastice (la Dijon, Nancy) sau comerciale (la Istanbul, de exemplu, cartierul
Galata) (Beaujeu-Garnier, Chabot, 1971, p. 227).
În perioada colonialǎ, implantǎrile se fǎceau de regulǎ lângǎ aşezǎri preexistente ale
populaţiei autohtone (la Ciudad de Mexico sau Alger, de exemplu), contribuind la
segregarea etnicǎ a nucleului urban, dupǎ cum în perioada socialistǎ oraşele
considerate „aristocrate” erau dublate de centre muncitoreşti, care ulterior erau
incluse în urban, multe dintre acestea purtând prefixul „noul, noua” (Nowa Huta lângǎ
Cracovia, Novi-Zagreb, Novi-Beograd, Halle-Neustadt, Nowe Tychy), etc.
Toate oraşele care s-au dezvoltat prin extindere de tip polinuclear, prezintǎ o
morfostructurǎ polinuclearǎ. În cele mai multe situaţii, oraşul a crescut atât prin
localitǎţile din împrejurimi, cât şi prin el însuşi.
Extinderea planificatǎ este acel tip de extindere urbanǎ care poartǎ amprenta
voluntaristǎ, realizându-se ca urmare a unui act oficial, civil sau religios.
Caracterizeazǎ fiecare epocǎ istoricǎ, fiind specificǎ deopotrivǎ oraşelor romane,
medievale, cât şi celor contemporane.

|2
Extinderea urbanǎ perifericǎ are ca rezultat extinderea zonelor de influenţǎ urbanǎ
în teritoriu, a intensitǎţii legǎturilor dintre oraş şi zona sa de influenţǎ, ceea ce
defineşte, din punct de vedere al spaţiului polarizat, suburbanizarea, fenomen legat
de prezenţa modelatoare a oraşului în teritoriu (Nicolae, 2002, p. 48).
Suburbanizarea reprezintǎ un proces ce constǎ în creşterea teritoriului urban în
zonele sale periferice, prin apariţia unor areale rezidenţiale rezultate dintr-o
urbanizare dezechilibratǎ şi necontrolatǎ ca urmare a creşterii numǎrului de locuri
de muncǎ şi implicit a populaţiei, creştere care nu este sprijinitǎ printr-o dezvoltare
corespunzǎtoare a infrastructurii de locuire (Erdeli et al., 1999, p. 308).
Spre deosebire de aceasta, în teritoriu se poate manifesta şi o dezvoltare difuzǎ a
atributelor urbane, manifestatǎ la nivelul aşezǎrilor rurale. Aceasta poartǎ numele de
rururbanizare şi constǎ în procesul de modernizare şi diversificare a profilului
economic al aşezǎrilor rurale, de pǎtrundere a caracteristicilor urbane la nivel rural.
Rururbanizarea constituie premisa investirii cu statut urban a aşezǎrilor rurale şi se
cuantificǎ printr-un set clar de indicatori prevǎzut prin acte normative2.

2În România, acest set de indicatori ester prevǎzut în Legea 351 din 6 iulie 2001, privind aprobarea Planului
de amenajare a teritoriului naţional, Secţiunea a IV-a, Reţeaua de localitǎţi.

|3