CARPAŢII ROMÂNIEI

 toponimul (Pop, 2000) Carpaţi derivă de la Karpate (de origine iliro-tracică)  stâncării.
 toponimul a fost menţionat iniţial de Ptolemeu;
 fiind preluat în sec. al XVI-lea de Mercator;
 se apreciază că toponimul este legat de carpi (daci liberi).
1. Carpaţii în sistemul alpin

 sector al sistemului
montan alpin;
 prin ei se realizează o mare
curbă între o ramură vestică
(Pirinei-Alpi) şi una sud-estică
(Balcani-Caucaz).

 încep prin câteva culmi şi

masive scunde (Carpaţii Mici)
în nord-estul bazinului Vienei
şi ţin până în Valea Timokului,
până la Munţii Stara Planina;
 între Dunăre şi Valea
Timokului sunt Carpaţii
Sârbeşti.
1. Carpaţii în sistemul alpin

 lungime 1500 km (Alpii – 1000 km; Alpii Dinarici – 800 km; Pirinei – 500 km); suprafaţă 170
000 kmp (Alpii – 140 000 kmp); altitudinea maximă 2655 m (Vf. Gherlachóvca).
 Lăţimea variază pe sectoare fiind maximă în Carpaţii nord-vestici (Tatra, cca. 180 km) şi
minimă în Carpaţii Mici (20-30 km).
 Sectoare:
 trei (Mihăilescu, 1963):
- Carpaţii Nord-vestici între
Bazinul Vienei şi pasul Duckla;
- Carpaţii Centrali între pasul
Duckla şi Culoarul Rika;
- Carpaţii Sud-estici între
culoarele Rika şi Timók.
 două, în raport de culoarul
Rika:
-Carpaţii Nord-vestici (în
Austria, Ungaria, Cehia,
Slovacia, Polonia);
-Carpaţii Sud-estici (în Ucraina,
România, Serbia).
Carpaţii Româneşti – caractere generale

 fac parte din Carpaţii Sud-estici cuprinzând cea mai mare parte a acestora; 66 303 kmp
(28% din România); C. Or.  52%; C. Occ.  27%; C. Mer.  21%.

H. max. 2544 m (Vf. Moldoveanu)

90% sub 1 500 m

60% sub 1000 m

 H. med.  840 m (munţi mijlocii şi mici);

 L.  910 km;
 lăţ. max. 160 km (între Baia Mare şi Cacica);
 lăţ. min. 35 km (între Nucşoara şi Victoria);
Carpaţii Româneşti – caractere generale

 osatura reliefului României;

 podişurile, dealurile şi câmpiile de la exteriorul şi interiorul Carpaţilor sunt strâns legate genetic şi
evolutiv de aceştia şi constituie un domeniu morfostructural unitar (domeniul carpatic) realizat
treptat de la finele K până în Q.
 climatul rece din pleistocenul superior a determinat dezvoltarea în unele masive carpatice a
gheţarilor;
 structura hidrografică reflectă divergenţa generală pentru majoritatea râurilor şi convergenţa
unora spre Depresiunea colinară a Transilvaniei;
 bariere orografice pentru masele de aer, provocând: schimbarea direcţiei de propagare,
modificări ale caracteristicilor meteorologice şi o diversitate de topoclimate (alpin, depresionar,
munţi de altitudine medie, culoare de vale etc.);
 distribuţia etajata a vegetaţiei şi a solurilor este diversificată prin apariţia unor elemente de
azonalitate (vegetaţie de luncă / aluviosoluri – mai ales pe văile mari; vegetaţie de stâncării /
litosoluri – pe stâncării) sau intrazonalitate (turbării cu vegetaţie hidrofilă şi histosoluri; calcare cu
rendzine; roci vulcanice cu andosoluri etc.).
 condiţii favorabile pentru apariţia şi dezvoltarea aşezărilor (care în prezent constituie o reţea bine
închegată pe întreg spaţiul):
-fragmentarea mare impusă de tectonică, culoare de vale şi depresiuni (336) dezvoltate
în toate direcţiile (văile şi depresiunile reprezintă 1/3 din masa carpatică);
- altitudinile nu prea ridicate şi mulţimea pasurilor (24 au peste 1000 m);
- resursele de subsol, pădurile şi păşunile bogate, topoclimatele relativ blânde etc.
 de reţeaua aşezărilor sunt legate activităţi economice diverse (mineritul, păstoritul, exploatarea
şi prelucrarea primară a lemnului, servicii, turismul, activităţi industriale);
 în plus, ea a facilitat dobândirea unei reţele dense de căi de comunicaţie
Limitele Carpaţilor cu unităţile vecine

 altimetric, limita dintre munte şi unităţile limitrofe, oscilează între 1000 şi 250 m;
 contactele altimetrice se realizează astfel:
 între Carpaţi şi Subcarpaţi la 1000-800 m,
 400-250 m în sectorul „golfurilor” depresionare ale Crişurilor,
 în jur de 250 m între M. Zarandului şi Cp. Aradului,
 800-200 m pentru limita internă.
limita circumcarpatică internă este cu Dealurile Transilvaniei
limita circumcarpatică externă este cu:
 Podişul Sucevei (între graniţa cu Ucraina şi valea Moldova);
 Subcarpaţii Moldovei (între văile Moldova şi Trotuş);
 Subcarpaţii Curburii (între văile Trotuş şi Dâmboviţa);
 Subcarpaţii Getici (între văile Dâmboviţa şi Motru);
 Podişul Mehedinţi (între văile Motru şi Dunăre);
 Dealurile Vestice (între văile Someş şi Dunăre);
 Câmpia de Vest  în 3 sectoare:
 în nord, între graniţă şi Seini, la contactul M. Oaş cu Cp.
Someşului;
 între Crişul Alb (Depr. Zarand) şi Mureş între M. Zarand
şi Cp. Arad;
 în partea sudică, în vestul M. Aninei şi nordul M.
Locvei.
SUBDIVIZIUNILE CARPAŢILOR ROMÂNEŞTI

1. Carpaţii Orientali (Răsăriteni) - de la graniţa cu Ucraina ÷ Valea Prahovei; 52% din C.R.).
1.1. Grupa nordică (Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei):

- se desfăşoară între graniţa cu Ucraina, Cp. de Vest, Dl. de Vest, Depr. colinară a Transilvaniei,
Valea Bistriţei - pasul Tihuţa (1201 m), Depr. Dornelor (sud) - pasul Mestecăniş (1096 m),
culoarul depresionar al Moldovei şi Pod. Sucevei.
 1.1. Grupa nordică (Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei)
- subunităţi:
 munţii vulcanici Oaş, Igniş, Gutâi ;
 munţii sedimentaro-vulcanici ai Lăpuşului, Ţibleşului, Bârgău;
 depresiuni tectonice şi de baraj vulcanic - Oaş, Maramureş, Dornelor;
 1.1. Grupa nordică (Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei)
- subunităţi:
 munţi din roci cristaline cu petece/fâşii de sedimentar Mz - Maramureş, Rodnei, Suhard,
Obcina Mestecăniş;
 munţi din fliş K şi Pg (Obcina Feredeului, Obcina Brodinei şi Obcina Mare) ce
alternează cu culoare depresionare largi străbătute de Sadova, Moldoviţa, Humor,
Brodina;
 culoarul depresionar al Moldovei.
1.2. Grupa centrală (Carpaţii
Moldo-Transilvani)
- încadraţi de Subcarpaţii
Transilvaniei, Subcarpaţii Moldovei,
Carpaţii Curburii şi unitatea precedentă.
- subunităţi:
•munţii vulcanici (dominant din andezite şi
aglomerate vulcanice) - Călimani, Gurghiu,
Harghita;
•depresiunile tectonice şi de baraj vulcanic
–Gheorgheni, Ciuc, Bilbor, Borsec,
Drăgoiasa ;
1.2. Grupa centrală (Carpaţii
Moldo-Transilvani)
 munţii din roci cristaline cu
petece de roci sedimentare Mz -
Giumalău, Rarău, Bistriţei (Pietrosul,
Grinţieş, Bârnar, Budacu etc.), Giurgeu,
Hăşmaş ;
 munţii din fliş K şi mai ales Pg
– Stânişoarei, Ceahlău, Tarcău, Ciuc,
Nemira, Goşmanu şi Berzunţ ;
 văile Bistriţa şi Trotuş (cu
Depr Dărmăneşti sau Comăneşti) ;
 munţii Perşani, Baraolt,
Bodoc.
1.3. Carpaţii de Curbură
(Curburii)
- la contactul cu Carpaţii
Meridionali, Subcarpaţii de
Curbură, Depr. colinară a
Transilvaniei.
- subunităţi :
 Depr. Braşov ;
 munţii Vrancei (Furu,
Zboina Frumoasă, Lăcăuţ, Coza,
Lepşei, Breţcului, Zboina Neagră,
Caşinului) ;
1.3. Carpaţii de Curbură
(Curburii)
 munţii Buzăului → mai
înalţi: Tătaru, Penteleu, Podu
Calului, Siriu; → mai joşi: Întorsurii,
(cu micile depresiuni Întorsura
Buzăului şi Comandău), Zmeuret-
Muntioru, Ivăneţu);
 munţii Doftanei şi
Teleajenului (Ciucaş, Grohotiş, Baiu
/ Gârbova);
 munţii Timişului
(Braşovului / Bârsei): Piatra Mare,
Postăvaru, Clăbucetele Predealului.
2. Carpaţii Meridionali - între văile Prahova şi Timiş, Subcarpaţii (de Curbură şi Getici), Pod.
Mehedinţi şi Depr. colinară a Transilvaniei; în V şi NV culoarele Timiş-Cerna şi Bistra - depresiunea
Hunedoarei îi separă de masive din Carpaţii Occidentali; 21% din C.R.
 Vârfuri de peste 2500 de metri

Moldoveanu - 2.544 m • Negoiu - 2.535 m • Viștea Mare - 2.527 m • Parângul

Mare - 2.519 m • Lespezi - 2.517 m • Peleaga - 2.509 m • Vânătarea lui Buteanu
- 2.507 m
 Vârfuri de peste 2500 de metri

• Hârtopul Darei - 2.506 m • Cornul Călțun - 2.505 m • Omu - 2505 • Păpușa -

2.504 m • Bucura - 2.503 m • Dara - 2.500 m
2. Carpaţii Meridionali
2.1. Grupa Bucegi
- între văile Prahova, Dâmboviţa şi
Bârsa, Depr. Braşov şi Subcarpaţii de
Curbură.
- subunităţi:  Bucegi ;  Leaota ; 
Piatra Craiului ;  Culoarul depresionar
Bran-Rucăr-Dragoslavele ;  Culoarul
Prahovei.
2.2. Grupa Făgăraş
- între văile Dâmboviţa-Bârsa şi
Oltului, Depr. Făgăraş, Subcarpaţii
Argeşului şi Vâlcii.
- subunităţi :  Făgăraş ;  Iezer; 
Ghiţu ;  Frunţi ;  Cozia ;  Defileul Oltului
(de la Turnu Roşu şi Cozia) şi Depresiunea
Loviştei sau Brezoi-Titeşti (continuată şi la
vest de Olt).
2. Carpaţii Meridionali
2.3. Grupa Parâng
- între văile Olt, Jiu şi
Strei, Depr. colinară a
Transilvaniei şi Subcarpaţii Getici.
- subunităţi:  Parâng ; 
Şureanu ;  Căpăţânii ; 
Latoriţei ;  Lotrului ;  Cindrel ; 
Depr Petroşani şi Defileul Jiului.
2.4. Grupa Retezat-Godeanu
- între Jiu-Strei,
Cerna-Timiş şi Bistra-Haţeg.
- subunităţi:  Godeanu ;
 Retezat;  Ţarcu ;  Cernei ; 
Mehedinţi ;  Vâlcan;  Depr.
Haţeg-Orăştie (Depr. Haţeg,
Dealurile Hunedoarei şi Culoarul
Streiului, Culoarul Orăştiei).
3. Carpaţii Occidentali - închid arcul
carpatic pe latura de V desfăşurându-se
de la Dunăre la Barcău; 27% din C.R.
3.1. Munţii
Apuseni
- între Mureş şi
Barcău.
- subdiviziuni:

 Munţii Bihor-Vlădeasa  Vlădeasa, Bătrâna, Biharia sau Bihor, Găina, Arieşului sau "Ţara
Moţilor" (munţii Arieşului Mic, Abrudului, Bistrei şi Albacului şi depresiunile Câmpeni-Bistra,
Abrud, Albac);  Munţii Gilău - Muntele Mare;  Munţii Meseş;  Munţii Plopiş (Şes);
3.1. Munţii
Apuseni

 Munţii Crişurilor (Pădurea Craiului, Codru Moma) ;

 Munţii Mureşului (Highiş-Drocea sau Zarandului, Metaliferi,Trascău) ;  Depresiunile tectonice 
cele mari sunt: Vad-Borod, Beiuş, Brad-Hălmagiu, Zlatna sau Ampoi etc.
3.2. Munţii Poiana Ruscă
- între Mureş, Bistra, Bega.
3.3. Munţii Banatului
- între Dunăre şi Culoarul
Timiş-Cerna, dealurile şi parţial
câmpiile (la Oraviţa) Banatului.

Notă: În unele regionări M. Banatului includ și M. Poiana Ruscă,

iar în altele M. Poiana Ruscă sunt considerați o subunitate aparte
de același rang taxonomic cu M. Banatului.
3.3. Munţii Banatului
- subunităţi:
Semenic; Aninei;  Dognecei; 
Almăjului;  Locvei ;
Culoarul Reşiţei (3 compartimente –
Ezeriş, Reşiţa, Lupac) ;
Depr. Almăjului / Bozovici (Depr.
Almăjului şi Dealurile Bozoviciului) ;
Culoarul Timiş-Cerna  Culoarul
Timişului (Depr. Caransebeş şi
Culoarul Bistrei) şi Culoarul Mehadia-
Cerna (cu depresiunile Mehadica şi
Orşova);
Culoarul (Defileul) Dunării cu o serie
de bazinete depresionare (Pojejena,
Moldova Veche, Sicheviţa-Liubcova,
Dubova).