Unități majore de relief din Europa și România

1. Unități majore de relief din Europa

A. Unități montane
- orogeneza caledoniană, orogeneza hercinică, orogeneza alpină
B. Unități de Podiș
C. Unități de câmpie
2. Unități majore de relief din România
a. Unități montane
b. Unități de dealuri și podișuri
c. Unități de câmpie și Delta Dunării
1. UNITĂȚI MAJORE DE RELIEF DIN EUROPA
A. Unități montane
a. Unități montane care aparțin orogenezei caledoniene
1. Alpii Scandinaviei – Vestul Pen. Scandinave, peste 2000m, relief glaciar, fjiorduri
2. Munții Grampiani – în Scoția, alt. max 1343 m Vf. Ben Nevis; Munții Cambrieni și Penini, max. 800m, puternic
erodați, relief carstic
b. Unități montane care aparțin orogenezei hercinice (exemple)
1. Meseta Spaniolă – partea centrala a Spaniei podișuri și lanțuri montane ( Sierre)
2. Masivul Central Francez- in partea central-sudică a Franței, roci vulcanice
3. Masivul Șistos Renan- in Germania, altitudini foarte reduse , 600-800 m, relief vulcanic (maare)
4. Munții Ural – 2000 km lungime, maxim 1895 m ( Vf. Narodnaia), roci metamorfice, relief carstic
c. Unități care aparțin orogenezei alpine
1. Cordiliera Betică – Sudul Spaniei, peste 3000 m, roci metamorfice
2. Munții Pirinei - 3400 m maxim, relief glaciar și ghețari
3. Munții Apenini - alt maxime sub 3000 m, relief vulcanic activ: Etna, Vezuviu , Stromboli
4. Munții Alpi – masivitate, altitudini mari, max. 4807m, relief glaciar, relief carstic.
5. Alpii Dinarici - culmi paralele, dezvoltat relieful carstic 2600 m
6. Munții Carpați – alt max. 2655, relief carstic, vulcanic, glaciar, varietate de roci
7. Munții Balcani ( Stara Planina) – Vf. Botev 2376m,
8. Munții Pindului – în vestul Greciei, 2911, Vf.Olimp
9. Munții Caucaz - max. 5642 m, Vf. Elbrus, prezent relieful carstic, glaciar, vulcanic
B. Unități de podiș
a. Pod. Finlandei - alt sub 1000m, aspect colinar, relief glaciar, cu numeroase lacuri glaciare
b. Pod. Volâno-Podolic – sub 400 m, pe teritoriul Ucrainei
c. Podișul Boemiei – In Cehia, pe un fundament hercinic, sub 400 m
C. Unități de câmpie
a. Câmpia Europei de Est – cea mai întinsă câmpie de eroziune, caracter de eroziune strat gros de loess,
afectat de glaciație, apar podișuri vechi- ex. Podișul Rusiei Centrale , Pod. Valdai , max. 463 m
b. Câmpa Nord Europeană (C. Germano -Polonă) - caracter fluvio-glaciar
c. Câmpia Padului – câmpie piemontană cu caracter fluvial, altitudine sub 200 m
d. Câmpia Panonică - pe cursul mijlociu al Dunării, caracter fluvial, are sectoare mai joase, sub 150 m și
mai inalte 150-300m
e. Câmpia Română - pe cursul inferior al Dunării, caracter fluvial, câmpii tabulare, câmpii piemontane,
câmpii de subsidență – cele mai joase, ex. C. Siretului Inferior
f. Câmpia Precaspică – câmpie litorală, în nordul M. Caspice , relief eolian cu dune de nisip; alt. min. minus
28 m.
g. Câmpia Mării Negre – câmpie litorală, fluvio-marină, joasă

2. UNITĂȚI MAJORE DE RELIEF DIN ROMÂNIA

 A.Unități montane:
- din orogeneza hercinică: Munții Măcinului, 467 m Vf. Greci; roci metamorfice
- orogeneza alpină – Carpații;
1. Carpații Orientali – grad de fragmentare ridicat, trei șiruri paralele NV-SE:
a. De la granița cu Ucraina la V. Prahovei
b. roci vulcanice, roci metamorfice, fliș; cel mai lung lanț de munți vulcanici: Oaș,
Gutâi, Țibleș, Călimani Gurghiu, Harghita
c. alt. max. 2303 Vf. Pietrosu Rodnei
d. Depr. Maramureșului (r. Vișeu), Depr. Giurgeu(r. Mureș), Depr. Ciucului (r. Olt);
Defileul Toplița –Deda, Racoș
e. Relief glaciar, vulcanic, carstic
2. Carpații Meridionali – masivi, puține depresiuni, orientați E-V
a. Roci metamorfice și sedimentare ( calcare și conglomerate in V si E)
b. Grupe montane: Bucegi, Făgăraș, Parâng, Retezat- Godeanu
c. Vf. peste 2500 m; max. 2544 Făgăraș: Vf. Moldoveanu
d. Relief glaciar și relief carstic
3. Carpații Occidentali – puternic fragmentați, prezenta depresiunilor „golf”, dezvoltat
relief carstic, cele mai multe peșteri și văi în chei, mozaic de roci
a. Grupe: Munții Banatului, Munții Poiana Ruscă, Munții Apuseni
b. Alt. max. Vf. Bihor 1849 m
c. Lipsește relieful glaciar

B.Unități de dealuri și podișuri:

a. Subcarpații – văi și depresiuni pe unul sau două șiruri; dealurile interne mai înalte,
fragmentare internă mare, alt. max. aprox. 1000 m, frecvente alunecări de teren
b. Dealurile de Vest- altitudine medie 40 m, in nord mai înalte; caracteristic, in nord, măguri de
roci vulcanice;
c. Depresiunea Colinară a Transilvaniei – în partea interioară, alt. 500-600 m, subdiviziuni: Pod.
Târnavelor, C. Transilvaniei, Pod. Someșan; prezența domurilor și cutelor diapire
d. Pod. Moldovei: subdiviziuni: Pod. Bârladului, C. Moldovei, Pod. Sucevei. Alt. max. 688 m D.
Ciungi; frecvente alunecări de teren in sud
e. Pod. Dobrogei- cea mai veche unitate de podiș; formată pe orogen, partea centrală și nordică,
și pe platforma, partea sudică; roci metamorfice în nord, loess in sud
f. Pod. Mehedinți – format prin orogeneză, altitudini și aspect de podiș; șisturi cristaline și
calcare
g. Pod. Getic- platforme pe direcția nord- sud, unități piemontane; cuvertură groasă de podișuri.
Cea mai mare altitudine în Platforma Cândești 745 m.

C.Unități de câmpie și Delta Dunării

a.Câmpia Română- cea mai mare suprafață; formată pe Platforma Moesică, o cuvertură groasă de
nisipuri, argile, petrișuri; tipuri genetice de relief: tabular ( orizontal), de subsidența ( cele mai
joase câmpii), piemontan (cele mai înalte câmpii ( C. Piteștilor, 300 m alt), câmpii de terasă ;
loess- în C. Bărăganului; Lunca Dunării – câmpie aluvială , lățimi până la 20 km.
b.Câmpia de Vest; face parte din C. Panonică, 15-70 km lățime, formată pe o structură puternic
faliată, pătrunde în zona montană prin depresiuni ”golf”, întră în contact direct cu muntele –
Mții Zarandului; tipuri genetice de câmpii ca și în C. Română; c. de dune de nisip – C. Careilor

Delta Dunării – cel mai nou și mai jos teritoriu, o câmpie fluvio-marină în plină formare; relief pozitiv– grinduri – 13 %
din teritoriu ( fluviale- în lungul apelor; continentale – din fostul uscat; fluvio-marine, perpendiculare pe brațele Dunării,
în partea de est); relief negativ/ submers – brațe, gârle, lacuri, mlaștini