Sunteți pe pagina 1din 8

Podișul Dobrogei

Cuprins

1. Așezare geografică
2. Evoluție
3. Subdiviziuni
4. Relief
5. Clima & hidrografia
6. Turism
7. Bibliografie

Podişul Dobrogei se întinde pe


cea mai mare parte a unităţii
naturale Dobrogea. Este încadrat
în nord şi vest de Dunăre, iar la
est de Marea Neagră. În sud, ca
unitate naturală, depăşeşte graniţa
cu Bulgaria.
Pedogeografic, se încadrează
în regiunea est-europeană,
provincia danubiano-pontică.

Partea de nord este mai inalta, ajungand pe alocuri la 350-400m si chiar 467m in varful cel
mai inalt (Vf. Greci din Muntii Macinului). Partea de sud are sub 200m (altitudinea maxima este
de 204m in Deliorman).

1
Evoluție

Tectonic, Dobrogea apartine unor microplaci diferite: in nord, microplaca Marii Negre
(care poarta si nordul Dobrogei) aflata intr-un proces de subductie (in lungul unui plan Benioff),
in fata Carpatilor Curburii si in sud, microplaca Moesica (cuprinzand fundamentul Campiei
Romane si Dobrogea de Sud).

La suprafata, cele mai vechi roci sunt sisturile verzi din Podisul Casimcei, cu o vârsta de
peste 600 milioane ani.

Evolutia Podisului Dobrogei cuprinde urmatoarele etape mai semnificative:

- orogeneza caledoniana a creat un sistem montan (situat in zona Podisului Casimcei),


adaugat uscatului sud-dobrogean

- orogeneza hercinica a construit zona Muntilor Macinului (prin cutare si magmatismul


granitic), adaugata ariei caledoniene si ulterior erodata;

- in Neozoic se incheie sedimentarea Dobrogei (prin depunerea stratelor de calcare) si


transformarea ei integrala in uscat;

Subdiviziuni

Subdiviziunile principale ale Podișului Dobrogei sunt:

Masivul Dobrogei de Nord și Podișul Dobrogei de Sud, despărțite de linia Hârșova-Capu


Midia. Masivul Dobrogei de Nord este mai înalt, cu un relief mai variat și o înclinare generală de
la Dunăre spre mare. Este format din Munții Măcinului (cunoscuți și sub denumirea de Culmea
Pricopanului), Culmea Niculițelului, Dealurile Tulcei (continuate cu prispa
Agighiol), Depresiunea Nalbant, Podișul Babadagului (alungit de la Dunăre la Marea Neagră, cu
altitudine maximă de 401m), Podișul Casimcei, format din șisturi verzi (cu 325 m altitudine
maximă).

2
Calcarele jurasice intersectate de râul Casimcea au generat un mic areal carstic (peșterele
de la Gura Dobrogei și "cheia" Dobrogei). Podișul Dobrogei de Sud este mai jos (sub 200 m),
este larg ondulat după cutele calcarelor și înclină de la mare spre Dunăre. Văile au un pronunțat
caracter endoreic. Extremitatea sud-vestică, cu altitudini maxime de 204m, poartă denumirea
generică de "Deliorman" (continuându-se în Bulgaria). Subdiviziunile sunt: zona litorală
înaltă, Podișul Medgidia Podișul Negru Voda și Podișul Oltinei.

Relief

Podișul Dobrogei se prezintă ca un podiș relativ rigid, format pe roci vechi


(șisturi verzi, granituri), depozite sedimentare mezozoice și neozoice, puternic erodat de acțiunea
îndelungată a factorilor exogeni, cu un relief domol, ușor ondulat și cu altitudini relativ reduse
(200-300m). Partea de nord este mai înaltă, ajungând pe alocuri la 350-400 m dar și la 467 m în
vârful cel mai înalt (Vf. Greci din Munții Măcinului).

Partea de sud are sub 200 m (altitudinea maximă este de 204 m în Podișul Deliorman).

Din punct de vedere tectonic, Podișul


Dobrogei aparține unor microplăci diferite: în nord,
microplaca Mării Negre aflată într-un proces de
subducție, sub Carpații de Curbură, iar în sud
microplaca Moesica (cuprinzând fundamentul
Câmpiei Române și Dobrogea de Sud). Asociat
acestora există forme de relief influențate de
petrografie și structura: un relief "granitic", cu trene
de grohotișuri și abrupturi în Munții Măcinului.

3
Clima & hidrografia

Cea mai mare parte a Dobrogei


are un climat de ariditate, cu temperaturi
medii-mari (10o-11oC), temperaturi
ridicate vara (22o-23oC), precipitatii
reduse (in jurul valorii de 400mm/an),
zile tropicale si secete frecvente; bate
frecvent Crivatul, geros iarna si uscat
vara. Spre litoral exista un climat cu
influente pontice, mai moderat termic, brize diurne si insolatie puternica.

Amplitudinea termica anuala este destul de diferentiata; 23o-24oC in jumatatea


"dunareana" a Dobrogei si 21o-22oC in jumatatea "maritima" a climatului litoral. In mod similar
se ajunge pe litoral la 10-20 zile tropicale, fata de 30-40 zile spre Campia Romana.

O particularitate climatica a Dobrogei este ca zona litorala (alaturi de Delta Dunarii) este
cea mai secetoasa regiune din tara, cu precipitatii mai mici de 400mm/anual in interiorul
podisului.

Reteaua hidrografica a Dobrogei este formata din: Dunare, raurile interioare podisului,
Canalul Dunare-Marea Neagra, lacuri, ape, subterane si Marea Neagra.

Dunarea margineste Dobrogea prin sectorul baltilor (Balta Ialomitei, de la Ostrov la


Harsova si Insula Mare a Brailei, de la Harsova la Macin) si al Dunarii Maritime, in nord.

Principalele lacuri dobrogene sunt: limanele maritime (Techirghiol, Tasaul, Mangalia,


Babadag), lagunele (Siutghiol si laguna Razim-Sinoe care este considerata o subdiviziune a
Deltei), limanele fluviale (Bugeac, Oltina, Vederoasa), precum si lacurile de acumulare pe micile
rauri cu apa semipermanenta din sudul Dobrogei.

4
Marea Neagra este o componenta hidrografica proprie Dobrogei si Deltei, care determina
formarea unei unitati regionale distincte: zona litorala, platforma continetala si litoralul romanesc
al Marii Negre.

Ce merită văzut în regiunea dintre Dunăre şi Marea Neagră, în afară de Litoral şi


Delta Dunării

Cheile Dobrogei care


sunt un fost recif al unei
mări străvechi

Oraşul-cetate Histria,
una dintre primele localităţi
atestate documentar pe
teritoriul actualei Românii

5
Cetatea Enisala a fost
construită de genovezi si
refolosită de otomani

Munţii Măcinului, cei


mai vechi munti din tara, care
păstrează totodata grandoarea
marilor lanţuri muntoase ale
Europei, deşi, comparativ, sunt
minusculi

6
Sfinxul Dobrogei, o
piatră veche de secole care arată
precum chipul unui bărbat
îngândurat.

Pestera Casian, o grotă


ce a fost locuită în secolul IV
de părintele Ioan Casian, unul
dintre întemeietorii
monahismului. Grota are și
câteva galerii înguste și lungi
de câțiva metri și a fost
amenajată ca spațiu de slujire
liturgică.

7
Bibliografie

 http://www.oocities.org/dmarioara/podobr.htm
 http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/Podisul_Dobrogei.php
 http://www.liis.ro/hosted/atestate/geografie/POD.DOBRO.HTM
 Imagini de pe Google Images

S-ar putea să vă placă și