proiect realizat de Pitic Emanuel

Subcarpații de
curbură
Cuprins
1. Localizare
2. Mod de formare
3. Altitudinea
4. Tipuri de roci
5. Tipuri și forme de relief
6. Hazarduri naturale posibile
7. Obiective turistice
Subcarpații de Curbură reprezintă o regiune
deluroasă situată în partea central-sud-estică a
României, localizată între valea Trotușului (aflată
la nord) și valea Dâmboviței (situată la vest).
Constituie sectorul de mijloc al Subcarpaților
românești, sector prin care se realizează tranziția
dintre zona montană și câmpie.

Contactul cu zona montană a Munților Vrancei,

Buzăului, Ciucașului, Baiului, precum și cu grupa
Bucegi-Leaota din Carpații Meridionali se
realizează prin intermediul unor depresiuni
submontane situate pe văile râurilor, la ieșirea
acestora din munți. Spre Câmpia Română, limita
Subcarpaților se află, în zona contactului
piemontan de tranziție cu câmpiile înalte ale
Târgoviștei și Ploieștilor, limită ce continuă cu fâșia
piemontană ce se îngustează treptat, până la râul
Trotuș. 1. LOCALIZARE
• Sub raport paleogeografic, Subcarpatii
Curburii reprezinta o uniate relativ
tanara a pamantului romanesc. Evolutia
lor este strans legata de evolutia
Carpatilor Romaniei.
• Subcarpatii Curburii s-au format in
timpul ultimelor faze de cutare ale
orogenezei alpine din timpul erei
Neozoice (Neogen). Acestea au cutat si
au inaltat formatiunile sedimentare
acumulate in geosinclinalul de la
marinea Carpatilor Orientali.
• Cutarea depozitelor a avut loc in faze
diferite: Stirica (sfarsitul Badenianului),
Moldavica (Sarmatian) si Valahica
(sfarsitul Pliocenului si inceputul
Cuaternarului).
• Actiunea agentilor externi, mai ales a
apelor curgatoare a definitivat
infatisarea actuala a reliefului.
2. Mod de formare
 • este cel mai complex sector subcarpatic, cuprinzând două

3. Altitudinea și șiruri de depresiuni (subcarpatice sau „interne” în vecinatatea

munților și intracolinare spre periferie), despărțite printr-o
mediană de culmi cu structură de cute diapire. Spre exterior
caracteristici •
urmeaza dealuri înalte;
complexitatea sectorului crește pe alocuri, prin pătrunderea
generale unor pinteni montani (Pintenul Ivanetu, 1021 m, ce pătrunde
dinspre M-ții Vrancei și Pintenul Homorâciu, patrunzând
dinspre M-ții Buzăului). Ei sunt alcătuiți din roci tari,
• cel mai înalt deal este Măgura Odobești (996 m) , iar întrerupand oarecum paralelismul dealurilor și depresiunilor
cel mai mic este Bucovelul (406 m); în depresiuni cu zona montană;
altitudinile oscilează între 200-500 m;
• sunt cei mai complecși subcarpați, reprezentând un
sector de tranziție între câmpie și munți; în exterior
se limitează direct cu câmpia (ceilalți cu dealuri);
• unele caractere geologice și de relief îi apropie de
Carpați: structura cutată cu pinteni carpatici,
altitudini generale mai mari (700-1000m) și o
varietate de relief, cu un numar mare de depresiuni,
dar relieful lor se aseamană cu cel al dealurilor prin
rocile friabile ce-i alcătuiesc;

ALTD MAX: 996m, MED: 500m, MIN: 100m

 Structura este foarte cutata, cu o
succesiune stransa de sinclinale si
aniticlinale; spre interior predomina rocile

4. Tipuri de roci miocene (pe alocuri incluzand in axul

anticlinalelor si roci mai vechi apartinand
flisului Carpatilor Curburii), iar spre exterior
predominand rocile pliocene (pe alocuri cu
roci miocene in axul anticlinalelor).

Tectonica mai complexă, comparativ cu

celelalte două unități subcarpatice, aceasta
ca o condiție a poziției lor față de
microplaca Mării Negre, precum și a
tectonismului mult mai accentuat ăn zona
Carpaților Curburii;
În litologia acestei unități predomină rocile
sedimentare friabile: marne, argile,
nisipuri, pietrișuri . Se găsesc și cute
diapire.
 3. Subcarpatii Prahovei – intre Telejen si
Dambovita, acestia avand doua
subdiviziuni:
a) Subcarpatii Teleajenului (intre Teleajen si
5. Tipuri și forme de Prahova);

relief b) Subcarpatii Ialomitei (intre Prahova si

Dambovita)

In literatura geografica recenta (Geografia

Romaniei, IV, 1992), Subcarpatii Curburii
sunt divizati in trei compartimente:
1. Subcarpatii Vrancei – intre Trotus si
Slanicul Buzaului
2. Subcarpatii Buzaului – intre Slanicul
Buzaului si Teleajen
 • se remarca: Dep. Soveja pe valea
Şuşiţei; Dep. Vrancea, situata pe Valea
Putnei si a afluentilor sai (Nãruja si
Zãbala); Dep. Neculele pe Ramnicu

a) Depresiunile
Sarat, Dep. Lopatari (pe Slanic), Dep.
Patarlage (pe Buzau), Dep. Chiojd (intre
Muntii Buzaului si Pintenul Ivanetu),
submontane Dep. Valenii de Munte (pe Teleajen),
Dep. Campina (pe Prahova).

• sunt prezente sub forma unui uluc

aproape continuu la iesirea raurilor din
spatiul montan
• altitudini de 400-500 m pe vaile
principale si 600-700 m la nivelul
interfluviilor.
b) Dealurile
subcarpatice
interne
• au o structură complexă(anticlinale
și chiar sinclinale suspendate)
• Ousoru (753 m), Rãchitaş (917 m),
Rãiuţ, Gurbãneasa (979 m), Bisoca
(970 m), Dâlma (800 m), Blidişel
(819 m), Salcia (717 m), Ciolanu, la
care se adauga Pintenul Ivanetu
(1021 m).
c) Depresiunile
externe
(intracolinare)
• sunt mai puțin extinse comparativ
cu precedentele, ele fiind prezente
de-a lungul văilor mai mari
• Vidra (pe Putna), Mera (pe Milcov),
Dumitrești (pe Râmnicu Sărat),
Policiori (între Slanic și Buzău,
având vulcani noroioși), Nişcov
(pe Nişcov), Podeni (pe Cricovul
Sărat), Pucioasa (pe Ialomța).
d) Dealurile
subcarpatice
externe
• Cauzat de deplasarea
Subcarpaților Curburii spre
exterior (spre Câmpia Șiretului
Inferior), datorită presiunii
exercitate de Carpații Curburii.
• Zãbrãuţ, Magura Odobesti, (996
m), Dealul Deleanu (694 m),
Blãjeni, Istriţa (749 m), Bucovel
(406 m).
 Eroziunea: fiind sălbatic despăduriti în
trecut, iar rocile din care sunt alcătuiti

6. Hazarduri (in special Subcarpatii Vrancei) fiind

mai friabile (gresii, marne şi argile),
naturale posibile eroziunea a luat proporţii ingrijoratoare.
Are cea mai mare eficienţă primăvara şi
vara când se produc ploi torenţiale cu o
agresivitate mare.
Alunecarile de teren: conduc la
degradarea terenurilor si a mediului
inconjurator. Suprafetele cu un
potential mare de alunecare pot fi
considerate ca nuclee de degradare
pentru perimetrele limitrofe.(ex: Valea
Milcovului, Valea Slanicului, etc)
7. Obiective
turistice

Vulcanii noroioși
Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mici este
o arie protejată aflată pe raza comunei
Berca din județul Buzău.
Pe măsură ce gazele erup de la 3000 de
metri adâncime spre suprafață, prin
straturile subterane de argilă și apă, ele
împing în sus subteran apă sărată și
noroi, astfel încât se revarsă prin gurile
vulcanilor, în timp ce gazul iese sub
formă de bule.
Noroiul se usucă la suprafață, creând o
structură conică relativ solidă,
asemănătoare unui vulcan adevărat.
Noroiul expulzat de ei este rece,
deoarece provine din interiorul
straturilor de scoarță continentală ale
Pământului, și nu din manta.
Rezervarea este unică în România. În
alte părți ale Europei, fenomene
similare pot fi observate în Italia
(Apeninii de nord și Sicilia), Ucraina (în
Peninsula Kerci), Rusia (în Peninsula
Taman) precum și în Azerbaidjan.
Galerie foto cu
Vulcanii
Noroioși
Surse

Subcarpații de Curbură – Wikipedia

Berca Mud Volcanoes – Wikipedia
Subcarpatii Curburii (rasfoiesc.com)
Subcarpatii de Curbura. | PDF (scribd.com)
(PDF) Subcarpaţii de Curbură (Curburii | Bocu Patricia - Academia.edu
https://www.facebook.com/notes/unibuc-turism/subcarpatii-
curburii/136285339780832/
Mulțumesc pentru
atenție!