DEPRESIUNEA COLINARA A

TRANSILVANIEI 
P R O I E C T   R E A L I Z AT D E : G U I P A N N E M A R I A
  POZITIE GEOGRAFICA SI
LIMITE

•   Depresiunea colinară a Transilvaniei (Bazinul

Transilvan, Podișul Transilvaniei) este cea mai mare
depresiune din interiorul arcului carpatic. Are un
relief colinar, de unde denumirea de colinară, care i
se poate atribui depresiunii intercarpatice a
Transilvaniei. Este mărginită de cele trei ramuri
carpatice, care își iau numele dupa poziția față de
această zonă depresionară: Carpații Orientali (în
est), Carpații Meridionali (în sud) și 
Carpații Occidentali (în vest). Spre nord-vest există o
legătură mai largă cu Dealurile de Vest și 
Câmpia de Vest prin intermediul Jugului intracarpatic
.
 • Agricultura este o acțiune foarte ră spâ ndită în
Depresiunea Transilvaniei.Cultura plantelor: cereale,
  A G R I C U LT U R A plante tehnice (sfecla de zahă r, in, câ nepă ), legume, viță
de vie (Alba-Iulia, Tâ rnăveni, Lechinta). Creșterea
animalelor: bovine, ovine, porcine, pă să ri.
 RELIEF SI SUBDIVIZIUNI
Are aspect general de platou fragmentat, de vă i care o stră bat de
la S spre N . În centru sunt prezente șiruri de dealuri iar la
contactul cu munții s-au format unită ți depresionare și culoare. Ca
urmare s-au diferențiat unitatea centrală și unitatea marginală a
depresiunii Transilvaniei.

Tipurile de relief prezente: este specific relieful structural

reprezentat prin cueste, domuri si anticlinale. Cuestele au o
anumită particularitate în Depresiunea Transilvaniei, sunt
orientate spre munte.

Sunt specifice formele rezultate în urma proceselor de versanți:

alunecă ri de teren,formate prin eruperea vulcanului Vaneasa,
forme de ravenație (e. Râ pa Roșie), relief fluviatil (terase, lunci).
• Podișul Transilvaniei este alcă tuit din :

 Podișul Tâ rnavelor

 Podișul Hâ rtibaciului

 Podișul Secașelor

 Câ mpia Transilvaniei

 Podișul Someșan
 HIDROGRAFIA

• Râuri: pot fi autohtone sau alohtone, cu debit mai mare în situația celor alohtone. 72% din
debit se formează în zona muntoasă, iar 28% în interiorul Depresiunii Transilvaniei.
• Apele freatice: sunt de calitate necorespunză toare datorită durită ții și mineraliză rii lor
ridicate. În arealele cutelor diapire apele sunt să rate. Apele minerale fluctuoase sunt
ră spâ ndite la Bizușa.
• Lacurile:
      - să rate: Ursu
      - antropice: Ocna Sibiului, Ocna Dejului, Ocna Mureș, Cojocna (amenajate mai ales cu scopuri
turistice)
      - iazuri și heleștee: naturale (bararea vă ilor de aluviuni), antropice (amenajate antropic)
      - lacurile apă rute între valurile de alunecare au format mlaștini și turbă rii.
 • A început să funcționeze ca o arie de sedimentare după tectogenezele de la sfâ rșitul Cretacicului (austrică ,
laramică ).

• Structura geologică prezintă două unități:

• fundament de tip carpatic - este alcă tuit din șisturi cristaline, urmate de formațiuni sedimentare
prelaramice (din Permian, Liasic, Cretacic superior).
• cuvertura sedimentară - a fost depusă în două etape:

EVOLUȚ IA Ș I • 1. Cretacicul superior – Miocenul inferior: etapă de sedimentare cuprinsă între fazele laramică și stirică .
Se caracterizează prin alternanță de formațiuni continentale (aluviale, proluviale, coluviale) și marine și

ALCĂ TUIREA faciese variate în funcție de mișcă rile eustatice (schimbă ri ale nivelului mă rii) și tectonice (ridică ri sau
coborâ ri). Apare în NV depresiunii și cuprinde etapa paleogenă și cea neogenă .

GEOLOGICĂ
• 2. Miocenul mediu (Badenian) – Panonian: diferă de etapa precedentă pentru că apare doar faciesul
marin.
• a. Badenian – a început cu faza stirică (vulcanism, mișcă ri pe verticală ). Este urmat de affundarea
accentuată a depresiunii, apoi de o transgresiune generală , rezultâ nd în Marea Badeniană . Formațiunile
reprezentative sunt:
• - tuful de Dej: se prezintă pe grosimi de 10-500 m pe marginea depresiunii cu un caracter grosier. Unde
apare favorizează formarea reliefului structural cu cueste
• - formațiunea de Ocna Dejului: este purtă toare de sare, și este ră spâ ndit pe toate laturile depresiunii
în cute diapire (Ocna Dejului, Turda, Ocna Mureș, Praid, Sovata)
• b. Sarmațian – este ră spâ ndit în toată depresiunea cu excepția pă rții de NV. Este constituit din argile,
nisipuri cu intercalații de cinerite (tuful de Hă dă reni, tuful de Ghiriș). Apare sub forma unor structuri
anticlinale (Să rmașu, Zau de Câ mpie)
• c. Panonian – este alcă tuit doar din depozite fine: argile, nisipuri cu intercalații de tufuri. Are un caracter
mai fin în centru și mai grosier spre margine.
T R Ă S ĂT U R I C L I M AT I C E

Sunt determinate de diferența de altitudine dintre părțile centrale și marginale și expunerea

diferită față de circulația maselor de aer. Există o diferență de altitudine între partea estică (1000
m) și cea vestică (500-600 m).
În partea vestică este o umbră de precipitații cu influențe foehnice, cu temperaturi mai ridicate și
precipitații scăzute. Partea estică este expus favorabil în fața maselor de aer.
Se pot distinge două areale biopedoclimatice:
1.Partea central-vestică – treptele joase de la partea estică a Munților Apuseni. Temperaturi: 8-
9°C, mai mari în Culoarul Alba și zona Turdei. Precipitații: 600-700 mm/an, mai mici în
zona Alba și Turda. Asociații vegetale: stepice, silvostepice, forestiere, puternic modificate
antropic, înlocuite prin culturi agricole, livezi, vii (asociații de șleau: nu sunt pure).
2.Arealele marginale înalte – Temperaturi: 7-8°C. Precipitații: 700-800 mm/an. Vegetație de tip
forestier mai bine conservat. Soluri argilo-iluviale și intrazonale (litomorfe).
Bibliografie:
1. https://ro.wikipedia.org/
2. https://sites.google.com/site/departamentuldegeografie/depresiunea-transilvaniei
3. https://www.gimnaziu.info/depresiunea-colinara-a-transilvaniei-podisul-transilvaniei