ASEZARILE OMENESTI

Vechimea si Evolutia Asezarilor Umane

Pamantul romanesc este un teritoriu de straveche locuire, asa cum dovedesc sapaturile arheologice si alte marturii. La fel ca in cele mai multe tari ale lumii, si in tara noastra satul este cea mai veche forma de asezare umana. Pana nu demult, satele au concentrate cea mai mare parte a populatiei tarii.

Cercetarile arheologice au scos la iveala in mai multe locuri urme importante de asezari omenesti vechi, datand din epoca neolitica. Acestea erau compuse din case collective construite din lemn si pamant. Spre deosebire de orase, a caror existenta a fost, in unele perioade, atenuata pana la disparitie, satele au avut continuitate si, in acelasi timp, o distributie geografica mult mai larga. Ca urmare, satele sunt acelea care au asigurat permanenta poporului roman in spatial carpato-dunareano-pontic. Totodata, satul a participat din plin la imbogatirea patrimoniului civilizatiei romanesti si este pastratorul artei populare, al etnografiei si folclorului romanesc, in multe cazuri in forme originare.

In perioada ceausista a fost declansata o actiune de reorganizare a localitatilor rurale, asa-zisa sistemizarea rurala care, sub masca restrangerii si modernizarii vetrelor de sate, a asigurarii cu dotari edilitare de tip modern etc., a dus la desfiintarea sau depersonalizarea multor asezari rurale. Astfel in locul gospodariilor taranesti firesti s-au construit blocuri ca la oras, dar lipsite de cele mai elementare utilitati familiale.

Procesul de urbanizare din tara noastra a fost similara celui din satele europene cu traditie (Grecia, Italia, etc.). De peste doua milenii si jumatate, pe teritoriul tarii noastre s-au succedat mai multe generatii de orase; in mai multe cazuri, orasele mai noi s-au suprapus peste asezari urbane mai veci, realizandu-se astfel continuitatea urbanismului in spatial romanesc.

Asezarile Rurale si Topologia Lor

Satele noastre difera ca marime, forma sau constructii, in principal in functie de treapta de relief pe care sunt amplasate. Cu toate acestea, satele de pe intreg cuprinsul tarii pastreaza elemente commune, evidente in modul de organizare a gospodariilor, al activitatilor rurale, precum si in viata spirituala. In unele regiuni ale tarii asezarile satesti au cunoscut si o serie de influente straine. In tara noastra exista in present circa 13 000 de sate, grupate in aproape 2 700 de commune, raspandite pe intreg cuprinsul tarii.

Topologia Satelor

Satele se diferentiaza dupa urmatoarele caracteristici:

-

Numarul de locuitori Modul de grupare al gospodariilor Functiile economice

Dupa marime (numarul de locuitori):

-

Sate mici max 500 loc Sate mijlocii intre 500 si 1500 loc Sate mari indre 1500 si 4000 loc Sate foarte mari peste 4000 loc, uneori pot avea zeci de mii de locuitori , exemplu satul Voluntari din jud Ilfov peste 30000 de loc

Dupa modul de distribuire a gospodariilor:

-

Satul risipit, characteristic zonei de munte, cu gospodariile imprastiate Satul rasfirat, specific zonei colinare, cu gospodariile insirafte dea lungul vailor si drumurilor Satul adunat sau aglomerat, cu gospodariile grupate intr-o textura regulate

Dupa functiile economice:

-

In campie predomina caracterul cerealier (grau, porumb) si de plante tehnice (sfecla de zahar, floarea-soarelui etc.) In zona colinara si de podis sunt preponderente activitatile viticole, pomicole etc. In zona Montana principalele activitati sunt cresterea animalelor, mineritul si exploatarea forestiera