Freedom writers Jurnalul Străzii

Data lansare: 09-03-2007 Durata film: 123 minute Regia: Richard LaGravenese
The Freedom Writers
Bazat pe
Diary
Danny DeVito
Producător Michael Shamberg
Stacey Sher
Distribuitor Paramount Pictures
Muzica Mark Isham
Hilary Swank
Distribuție
Patrick Dempsey
Premiera 5 ianuarie 2007
Durata 122 min.
Statele Unite ale
Țara
Americii
Long Beach,
Filmat în
California 
Afișul filmului Limba originală engleză
Gen film dramatic Disponibil în română subtitrat
Regizor RichardLaGravenese Buget $21.000.000
Autor RichardLaGravenese Încasări $43.090.741
ErinGruwell(roman)
Scenarist
RichardLaGravenese

Jurnalul străzii este un film apărut în anul 2007. Este o ecranizare după cartea The
Freedom Writers Diary („Jurnalul străzii”) de Erin Gruwell, fiind inspirat dintr-o poveste reală
relatată în jurnalele unui grup de adolescenți din Long Beach, California, Statele Unite ale
Americii.

Aceste jurnale reflectă întâmplările petrecute în timpul revoltelor interrasiale care au

început la Los Angeles în 1992 și apoi s-au răspândit în restul țării.

Regizorul Richard LaGravenese aduce in prim-plan proiectul „The Freedom Writer's

Diaries: How a Teacher and 150 Teens Used Writing to Change Themselves and the World
Around Them”, scris de profesoara Erin Gruwell, impreuna cu elevii ei.

Ceea ce incep sa scrie elevii „periculosi”este o odisee impotriva ignorantei, a

neintelegerii si a fortelor negative din propriile vieti, ce le va deschide ochii si-i va invata sa
devina eroii propriilor vieti.
În traducere Jurnalul străzii, este o peliculă realizată după cartea The Freedom Writers Diary,
de Erin Gruwell, scrisă de elevii unei clase de la un liceu din California. Adolescenții provin din
medii conflictuale, din zone în care apartenența la o bandă îți asigură atât supraviețuirea cât și
moartea. Despre educație cine mai avea timp să pomenească ceva?

Erin Gruwell este în primul an la catedră, motiv pentru care va preda unei clase formate din
astfel de elevi problemă. Inclusiv colectivul este împărțit în funcție de apartenența la o etnie sau
o bandă. Singura lor rațiune de a trece prin viață era să supraviețuiască zilei respective. Viitorul
putea să se oprească oricând, uneori chiar înainte de a împlini 18 ani.

Și totuși, Erin Gruwell este decisă să îi motiveze să citească, să învețe, să devină altceva decât
au văzut în mediul în care au crescut. Pentru asta este dispusă la orice sacrificiu, inclusiv la
sacrificarea vieții de familie.

Cum reușește Erin Gruwell să-i motiveze să-și schimbe opțiunile? În primul rând învățând să-i
cunoască. Apoi îi face să descopere ce au în comun, începând de la muzica pe care o ascultă până
la experiențele de viață. Încet, încet, adolescenții de 14 – 16 ani își dau seama că nu sunt diferiți
unul de altul, ci doar istoria grupurilor din care fac parte este oarecum diferită.

Faptul că cineva are încredere în ei, că îi respectă și îi ascultă le dă curaj pentru a lua decizii care
le vor schimba viața. Conștientizează că pot să facă asta.

Aparent paradoxal, principala luptă pe care o da Erin Gruwell nu este cu educarea propriilor
elevi ci cu sistemul de învățământ anchilozat, susținut de oameni fără perspective pentru care nu
educația contează ci respectarea unor norme școlare rigide.

Și totuși, Erin Gruwell luptă împotriva sistemului de educație și își caută aliați care să înțeleagă
cu adevărat ce înseamnă interesul copiilor. Un interes care nu constă în respectarea unor
regulamente învechite și rigide, aplicate orbește de angajați în educație fără nici un pic de vocație
de dascăli, ci un interes real care se poate modela în funcție de personalitatea fiecăruia și
personalitatea de grup.

Va reuși? Urmăriți filmul…