Perioada cuaternara

Periada cuaternara este a treia perioada a Erei Cenozoice si cea mai recenta pe scara timpului geologic.
Se imparte in doua epoci:
1. Pleistocen (2,58 mln ani in urma –11700 ani)
Care la rindul sau se impart in :
 Gelasian
 Calabrian
 Chimanian
 Tarantian
2. Holocen (11700 ani-pina in prezent)
 Meghalayan
 Northgrippian
 Greenlandian
Periada cuaternara este cea mai scurta perioada din istoria Pamintului si este caracterizata prin
intoarcerea galaciatiunilor, evolutia genului Homo si extintia faunei din Holocen.
In perioada cuaternara au existat schimbari relative mici in distributia continentelor. Schimbarile
geografice majore au inclus aparitia Strimtoarea Bosfor si Skagerakk in timpul epocii glaciare, care au
transformat Marea Neagra si Marea Baltica in apa dulce urmata de inundatii (si revenirea la apa sarata)
prin cresterea nivelului apei, umplerea periodica a Canalului Minicii, formind o legatura intre Marea
Britaniei si continental european: inchiderea periodica a strimtorii Bering, formind podul terestru intre
Asia si America De Nord.
In perioada cuaternara in decursul pleistocenului s-au constat patru epoci glaciare:
Regiunea Alpilor
 Gunz
 Mindel
 Riss
 Wurn
Si trei epoci interglaciare
Regiunea Alpilor
 Grunz-Mindel
 Mindel-Riss
 Riss-Wurm
Glaciatiunile au avut o mare influnta asupra mediului natural. Dupa retragerea ultimului ghetar , in
emisfera de nor a avut loc transgresiunea boreala, care a ocupat suprafete intinse de uscat din nordul
Eurasiei si Americiide Nord. Astfel s-a format marile Oceanului Arctic.
In depozitele sedimentare de pe continente s-au format zacaminte minerale de petrol, gaze, carbuni,
saruri, fosforite, fier, bauxite, mangan.
Regiunea generala a climei si oscilatiile climatice din timpul cuaternarului au avut drept consecinta
principal instalarea marelor mase de gheata care au ocupat cea mai mare parte a regiunilor polare si
temperate dar si suprafete intinse ale regiunilor muntoase situate in zonele intertropicale. Ca urmare,
totul se transforma in gheata, iar vegetatia si fauna sunt impinse spre ecuator.
In glaciatiunile pleistocenului Emisfera Nordica este de 13 orei mai mare de cit Emisfera Sudica (astazi
este invers).
In epoca pleistocena este o clima rece, puternic influentata de mase de aer polar, prezenta ghetii pe
majoritatea continentelor a schimbat foarte mult modelul circulatiei atmosferice. Vinturile de la
marginea calotei glaciare erau puternice si persistente, datorita abundentei de aer rece provenit de la
ghetari.
In perioadele glaciare, ploile au fost mai putin abundente datorita scaderii evaporarii apei din oceane.
Deserturile erau mai mari si mai aride.
 In timpul Holocenului s-au produs niste oscilatii climatice de mai mica amploare, s-a manifestat o
alternanta de perioade reci cu perioade calde, grupate in asa zisul Tardiglaciar. S-au succedat trei
perioade reci, Drays, separate intre ele cu clima mai calda.
In perioada cu 6500-6000 ani in urma s- produs o avansare a ghetarilor, dupa aceea a urmat o incalzire
importanta in perioada anilor 6000-5000 in urma, cind s-a produs optimul climatic postglaciar, cu
temperature cu 2-3 grade C mai mari decit cele axtuale
Cauzel variatii climatice
Cauze astronomice
 Excentricitatea orbitei terestre
 Inclinarea axei polilor
 Precesia echinoctiilor
 Modificarile activitatii solare
 Variatia constantei solare
Cause terestre
 Modificarea cantuitatii de CO2
 Prezenta cenuselor vulcanice
 Modificarea pozitiei continentelor
 Inaltarea reliefului
Fauna a fost puternic influentata de ciclurile glaciatiilor, mult mai mult decit flora. Spre sfirsitul
Pleistocenului a avut loc un mare eveniment de extinctie a mamiferilor mari: pe toate continentele au
disparut animalele care cintareau mai mult de o tona, cu excepta Africii si Americii de Sud.
Printre speciile disparate se numara
Mamutul,
Mastodontul,
Ursul de pestera,
Tigrul cu dintii sabie,
Lenesul urias,
Cerbul urias.
Cuaternarul este caracterizat si de mare evolutie a genului Homo sapiens, specia careia apartine omul.
Genul Homo a aparut in pleistocen, dezvoltindu-se printr-o serie de adaptari tot mai evoluate care
include Homo habilis- primul care a utilizat uneltele
Homo erectus- primul care a controlat focul