Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Geografie

Portofoliu
Geografie Economica

Student:Herache Laura
Grupa:102
Anul: I
Specializarea: Geografie

Referat nr. 1

Evolutia hartii politice a lumii

Totaliatea statelor independente si a teritoriilor dependente compun harta politica a
lumii. In afara de reprezentarea cartografica a acestor entitati terotoriale,harta politica are si
sensul de stat politic al unei tari, grup de tari, sau al intregii lumi.Ea se modifica permanent,
avand, asadar, un caracter istoric.
Statul reprezint un teritoriu independent i suveran, n care triete o populaie care,
n cazul statelor moderne, formeaz o naiune (statul naional). Statele sunt delimitate prin
frontiere sau granie, care pot fi naturale, de-a lungul unor ruri ( Dunrea, ntre Romnia i
Bulgaria), pe creste muntoase (creasta Anzilor dintre Chile i Argentina) sau convenionale
(artificiale), unde elementele naturale lipsesc (graniele rectilinii din Sahara ale statelor Mali,
Algeria, Libia, Egipt etc), sau exist considerente social-istorice (graniele multor state
federale ale S.U.A. i Australiei).Graniele de stat pot fi modificate n urma unor conflicte
armate (dup Primul Rzboi Mondial), sau prin nelegere (reapariia graniei dintre Republica
Ceh i Slovacia, respectiv, dispariia ei dintre Republica Federal German i Republica
Democrat German, dup 1989).
Dup modul de exercitare a puterii de stat, exist republici i monarhii. Republicile pot
fi prezideniale (preedintele statului este i eful executivului, ex. S.U.A.) sau parlamentare
(parlamentul deine puterea suprem n stat, ex. Germania, Grecia).Monarhiile pot fi absolute
(ex: Arabia Saudit, unde monarhul este suveran); parlamentare (ex: Belgia, Marea Britanie i
Irlanda de Nord, Japonia, unde monarhul este doar o figur de reprezentare) i constituionale
(ex: Bhutan, cu participarea reprezentanilor populaiei la votarea legislaiei).
Statele se pot asocia n uniuni i organisme, n funcie de interesele lor politice,
economice, tradiiile istorice. Una dintre aceste forme este statul federal. Acesta rezult din
asocierea mai multor state, care i pstreaz o parte din prerogative, altele ca politica extern
i aprarea fiind exercitate de statul federal (Elveia, Germania, Federaia Rus, Statele Unite
ale Americii, Brazilia, India).
Harta politic a lumii reprezint statele independente, teritoriile dependente sau
gruprile de state . Cum acestea s-au modificat n permanen de-a lungul istoriei, i harta
politic s-a schimbat mereu.

I. Evolutia hartii politice pana la inceputul perioadei

moderne
1. Harta politica a lumii in perioada antica
Primele civilizatii umane creatoare de entitati politico-teritoriale s-au dezvoltat in
nord-estul Africii pana in Extremul Orient asiatic.
Primele formatiuni teritoriale organizate politic (orasele state-Ur, Uruk, Kis, Eridu, Lagas,
Nipur - transformate ulterior in regate) au aparut la sfarsitul mileniului IV i.d.Hr. in sudul
Mesopotamiei (aproximativ pe teritoriul actualului Irak), pe vaile raului Eufrat si Tigru, in
cadrul civilizatiei sumeriene (3200-2800 i.d.Hr.), continuand apoi, cu mici variatii spatiale,
in cadrul civilizatiilor akkadiana (2350-2100 i.d.Hr.), asiriana(1800-612 i.d.Hr.),
babiloniana (1738-539 i.d.Hr.) s.a.

O caracteristica a Imperiului Egiptean prezenta pentru prima data in istorie, este

regionalizarea administrativa a teritoriului (circa 40 de regiuni administrative-nome). Mult
mai spre Est, dar tot pe vaile unor mari fluvii (Indus, Gange, Huang He-Fluviul Galben), la
jumatatea mileniului II i.d Hr., doua dintre cele mai spectaculoase civilizatii ale antichitatii indiana si chineza- pun bazele unor importante structuri imperiale. Fiind relativ izolate de
zona nord-africana si mesopotamiana, aceste doua state s-au dezvoltat autonom, ajungand in
perioada lor de maxima inflorire la o mare extensiune teritoriala si la un nivel general de
dezvolatare ce le-a asigurat o lunga existenta.
In Asia de Sud se remarca statul indian, dezvoltat inca de la jumatatea mileniului III
i.d.Hr., in cadrul civilizatiei Indus. Apogeul organizarii politicie si al civilizatiei indiene antice
se realizeaza prin constituirea a doua mari imperii Maurya , in sec. IV-III i.d.Hr., o data cu
care are loc raspandirea budismului si Gupta, in sec. IV-V d. Hr., in care se remarca generalizarea brahmanismului.
In Asia de Est se afirma, cu stravechi origini , statul chinez, adapostit din mileniul III
i.d.Hr. ,una dintre cele mai stralucite civilizatii antice, comparabila cu civilizatiile greaca si
romana. In secolul III i.d.Hr. are loc procesul de unificare a unui imens teritoriu in jurul statului China, tot atunci avand loc si instalarea limbii chineze.Unificarea politico-teritoriala si
lingvistica a facilitat constituirea si consolidarea natiunii chineze, care a stat la baza formarii
unuia dintre cele mai vechi state nationale unitare, cu o vechime de peste 2000 de ani, trasatura predominanta fiind, intotdeauna, elementul de unitate.
Pe teritoriul actualului Iran se constiutuie , incepand cu sfarsitul mileniului III i.d.Hr.,
unul dintre cele mai mari imperii ale Antichitatii, Imperiul Persan.Cea mai mare intindere a
cunoscut-o Imperiul Persan in timpul imparatului Darius I (521-486 i.d Hr.),cand se intindea
din Egipt pana la valea Indului.
Pentru continentul american, specific perioadei antice sunt civilizatiile precolumbiene.
Dintre acestea, trei se remarca in mod deosebit:civilizatia asteca, incasa si mayasa, atat la
nivelul cultural ridicat, cat si prin rolul economic si politic jucat in regiune.
Un moment important in evolutia umanitatii a fost impus de civilizatia greaca.Prin
contributiile aduse la dezvoltarea stiintei, culturii, comertului, politicii, fenomenului urban
etc., ea a reprezentat in bazinul mediteraneean matricea pe care au aparut si s-au dezvoltat atat
civilizatia romana, cat si numeroase alte civilizatii europene.
In a doua jumatate a mileniului Ii.d.Hr., starea generala a societatii grecesti se
agraveaza in urma unui lung razboi.Dupa moartea lui Filip, conducerea Regatului
Macedonian este preluat de fiul acestuia, Alexandru.Pentru o scurta perioada(336-323 id.Hr.),
Alexandru cel Mare, cucereste Imperiu Persan, Fenicia, Palestina, Egiptul si alte teritorii
asiatice, creeaza imensul Imperiu Macedonian.
Imperiu Roman (cu apogeul in secolele I, II d.Hr.)era intins din Asia de Sud (India)
pana in nordul Africii, din Vestul Europei pana la Marea Neagra, fiind centrat pe bazinul
Marii Mediteranane.In anul 395, imperiul nu-si mai poate mentine unitatea politica si este
impartit in Imperiul Roman de Apus (cu capitala la Roma) si Imperiul Roman de rasarit (cu
capitala la Constantinopol).

2. Harta politica a lumii in perioada medievala

In secolele V-XI, asistam la patrunderea in Europa romanica a numeroase popoare
migratoare (vizigoti, ostrogoti, vandalii, burgunzii, longobarzii etc.) si la constituirea regatelor
barbare(regatul vizigot in Spania 507-711; regatul ostrogot in Italia 493-554; regatul
longobarzilor in Italia 568-774; regatul franc in Franta 558-843).Regatele barbare nu
rezista mult timp (cu exceptia celui franc, transformat de Carol cel Mare 768-814 in
imperiu).Ele sunt prea putin organizate si nu pot face fata noilor cuceritori, bizantinii si

arabii.Incepand cu secolul al IX-lea, un nou val de populatii migratoare(ungurii sec. IX,

pecenegii sec. X, cumanii sec. XI, tatarii sec. XIII) vor patrunde in Europa, pana in
Peninsula Scandinava.
Incepand cu secolul al VI-lea, un nou imperiu se afirma pe harta politica a lumii
Imperiul Bizantin. Mostenirea Imperiului Roman de Rasarit, la care se adauga numeroasele
refeorme economice, administrative, militare, realizate in primul rand de imparatul
Iustinian(527-565), vor crea premisele constituirii Imperiului Bizantin, important centru
politic, economic, si cultural, prin care se va mentine romanitatea in rasaritul Europei.
Lumea araba incepe sa fie cunoscuta dupa secolul al VIII-lea, cand ea se revarsa
peste Asia de Sud-Vest si Africa de Nord pana in Peninsula Iberica (in sudul Spaniei).
Expansiunea araba determina formarea a numeroase state arabe situate in Asia Centrala, Asia
de Sud-Vest si in Africa de Nord.
La inceputul Evului Mediu,arabii traiau impartiti in numeroase triburi nomade,
conduse de seici si emiri.Un rol determinant in unificarea triburilor arabe l-a jucat islamismul.
Dupa moartea profetului Mahomed (570-632), fondatorul religiei islamice si al statutului
unificat arab, conducera a fost preluata de califi(discipoli si loctiitori ai profetului), care prin
ocuparea siriei, Mesopotamiei, Egiptului si Persiei au constituit Marele calif arab.
Dupa primii califi, tronul este preluat de dinastia Omeiazilor(661-750).
In Europa de Vest, in secolele V-X, se pun bazele teritoriale ale Frantei, Germaniei,
Italiei si Anglei(prin unirea in secolul X a tuturor statelor anglo-saxone intr-un regat), pentru
ca mai tarziu, in secolele XII si XIII, sa se formeze primele state centralizate din Europa
(Franta si Anglia).
De asemenea, si in Europa Centrala, de Est si Sud-Est, in secolele VII-XIV se pun
bazele a numeroase state independente (Cehia, Polonia, Rusia, Bulgaria, Serbia, Ungaria).
Primele formatiuni statale romanesti sunt mentionate de diverse surse istorice inca de la
sfarsitul secolului al IX-lea. Pentru Transilvania cronicarul anonim al regelui Bela aminteste
prezenta unor mici state, formate din mai multe obsti satesti, pe care le numeste voievodate
(voievodatul lui Glad, Menumorut, Gelu). In afara arcului carpatic, sursele istorice
mentioneaza, pentru aceeasi perioada, existenta unor formatiuni politice romanesti in
Dobrogea, Oltenia si in Muntenia. Mai tarziu, in cursul secolului al XIV-lea, Tara Romaneasca si Moldova se constituie ca state independente.
Doua aspecte retin in mod deosebit atentia in ultima parte a Evului Mediu (secolul XV
prima jumatate a secolului XVII). In primul rand, organizarea de expeditii care au dus la
descoperirea unor teritorii pana atunci necunoscute si, in al doilea rand, crearea marilor
imperii coloniale.
In 1488, Bartolomeu Diaz a depasit Capul Bunei Sperante, in 1492, Cristofor Columb
ajunge in Insulele Antile, in 1497, Vasco Da Gama a ajuns in Indii ocolind Africa, intre 1519
si 1522, Fernando Magellan efectueaza prima calatorie in jurul lumii.Dupa 1600, olandezii siau concentrat atentia asupara sudului Pacificului, ajungand sa descopere Australia.
In felul acesta, in aproximativ doua secole, orizontul geografic al europenilor a reusit sa se
extinda pe intreg globul, necunoscut ramanand doar continentul antarctic.
Prin descoperirea si colonizarea acestor noi teritorii se pun bazele viitoarelor imperii
coloniale, care vor influenta redesenarea continua a hartii politice a lumii in urmatoarele doua
secole.
La sfarsitul perioadei medievale (1648 Pacea de la Westfalia), harta politica a lumii
se prezenta astfel: in Europa erau deja constituite si organizate ca unitati politico-teritoriale
circa 30 entitati statale, dintre care se remarca o serie de state si imperii mai intinse (Imperiul
Romano-German, Regatul Frantei, Regatul Angliei, Regatul Spaniei,Imperiul Otoman
partea europeana), restul continentului fiind fragmentat in numeroase mici regate, principate
si republici; spatiul Asiei era dominat de Imperiul Otoman, Imperiul Chinez (cu state

vasale:Coreea, Manciuria, Tibet, Anam), Imperiul Marilor Moguli, o serie de mici state
indiene si Japonia; in Africa se remarca o serie de formatiuni statale (Ghana, Mali, Sonrhai,
Congo, Baluba, Monomotapa, Bakuba, Bomu); in America nu se cunoaste, pentru aceasta
perioada, nici o formatiune statala independenta, fostele state precolumbiene (astec, mayas,
incas) fiind integrate in Imperiul Colonial Spaniol (Giurcaneanu C., 1983).

II. Evolutia hartii politice a lumii in perioada moderna

Perioada moderna (1648-1918), caracterizata prin numeroase modificari de ordin
politic, economic, social si cultural, determina numeroase schimbari structurale si de fond ale
hartii politice a lumii.
Principalele procese care influenteaza harta politica a lumii in aceasta perioada sunt:
revolutiile politice moderne (engleza, americana, franceza etc.), revolutia industriala, apogeul
imperiilor coloniale, aparitia statelor nationale.
Perioada de inceput a epocii moderne este marcata de numeroase tensiuni si transformari
social-politice, care vor avea ca expresie imediata revolutiile politice.
Revolutiile politice se caracterizeaza prin inlaturarea absolutismului monarhic si
construirea unor noi forme de stat, intemeiate pe legea naturala si pe ratiunea laica de a
asigura libertatea personala si egalitatea politica.Ele inlocuiesc statul feudal cu un stat modern
si declanseaza aparitia constiintei nationale.
Prima revolutie are loc in Anglia intre 1640 si 1660, considerata revolutia originala a
Europei. Tot ca o revolutie poate fi considerat si, cel putin potrivit modului in care s-a
autoperceput, Razboiul American de Independenta (1775-1783), care va duce la fondarea
Statelor Unite ale Americii (1787). Intre 1789 si 1792 in Franta, ca si in Anglia, are loc o
lupta a cetatenilor contra propriului stat. Revolutia franceza s-a desfasurat in trei etape
consecutive, in urma carora monarhia a fost inlaturata, fiind inlocuita cu republica (1792),
care a durat pana in 1804.
Procesul revolutionar, incepe in Anglia secolului al XVIII-lea, imbracand diverse
forme. Avantul nestavilit al acestui proces va continua in Spania, Italia, Franta; de asemenea,
mentionam lupta de eliberare a sarbilor si grecilor din Balcani, revolutia din Tara Romaneasca
(1821/1848), miscarea decembristilor din Rusia sau luptele de eliberare ale polonezilor.
Urmand revolutiilor social-politice, perioada moderna consemneaza si o revolutie
industriala. Anglia este considerata patria-mama a revolutiei industriale, dezvoltarea ei
capata, in acest sens valoarea de model, incepand din secolul al XVII-lea.
Revolutia industriala inlocuieste metodele de productie utilizate pana atunci
(mestesugurile si manufacturile), impunand productia de masa prin utilizarea masinilor .
Pornind din Anglia, principiile industrialismului vor cuprinde la inceput marile regiuni
carbonifere Belgia, Olanda, nordul Frantei, bazinele Ruhr/Saar (Germania), Boemia
(Cehia), Silezia superioara (Polonia), bazinele Donului si Uralului (Rusia).
Diferentele de potential se vor accentua in aceasta perioada, ascensiuna Angliei va capata un
fundament material prin avansul sau de peste un secol in procesul industrializarii. Din motive
politice, Rusia si Franta vor ramane in urma. In urma constituirii Uniunii Vamale Germane in
1834 si dupa fondarea Imperiului (1871), Germania ca cunoaste un avant urias, ea devenind o
mare putere politica si economica, fenomen cu urmari importante pe plan european si
mondial. Tot acum, SUA si Japonia, puteri regionale, plasate in extremitatile noului sistem
mondial, care se va extinde treptat, isi vor incepe ascensiunea catre statutul de Mari Puteri,
pornind de la procesul industrializarii.
Un alt proces specific perioadei moderne, il reprezinta lupta pentru impartirea si
reimpartirea lumii in contextul apogeului sistemului colonial.

Politica de expansiune si colonizare inceputa de Portugalia si Spania in secolul al XVlea si continuata de Olanda, Franta si Anglia in secolele XVI-XVII, carora li se alatura Belgia,
Italia, Germania, Japonia si SUA la inceputul secolului XIX reprezentand elementulul-cheie
in organizarea unui nou sistem de raporturi intre state.
Imperiul colonial portughez isi va avea baza in Oceanul Indian, punctele forte fiind
considerate coastele Africii. Portugalia isi constituie imperiul colonial prin cuceriri succesive,
incepute cu Insulele Canare(1341) si continuate spre Oceanul Indian. Imperiul colonial
portughez era format indesebi din insule si zone de costa. Cea mai importanta colonie
portugheza a fost Brazilia. Instituirea unui sistem special de relatii cu Spania, sub a carei
dominatie intra impreuna cu toate posesiunile (1580-1640), va aduce Portugaliei inceputul
decaderii ca putere coloniala.
Imperiul colonial spaniol va avea punctul de plecare si nucleul in Insulele Canare,
Santo Domingo (1493) si Cuba (1511). Principala sa zona de dominatie a fost America
Latina, la care Mexicul si Peru vor fi atasate dupa cucerirea Imperiului Aztec de catre Cortez
(1519-1521) si a celui Incas de catre Pizarro (1531-1533).Filipinele vor intra si ele in posesiunea spaniola in 1529.Mult mai tarziu, li se alatura Sahara spaniola (1884) si Marocul
spaniol (1912). Imperiul colonial spaniol s-a naruit sub loviturile miscarilor de eliberare de la
inceputul secolului XIX. Intre 1810 si 1826 coloniile spaniole din America Latina isi
dobandesc independenta. Spania pierde apoi, in 1898, Cuba, Porto Rico, Guam si Filipine in
favoarea SUA, iar in 1899 vinde Germaniei Insulele Caroline si Mariane din Oceanul Pacific.
Imperiul colonial olandez. In secolul XVII, Olanda devine prima putere comerciala a
Europei si pune bazele unui vast imperiu colonial in America de Nord si de Sud, in Africa de
vest si de sud si Asia sudica. In secolul XVIII, in urma mai multor razboiae cu Anglia (pentru
hegemonia maritima) si cu Franta, Olanda pierde pozitia de mare putere maritima si
comerciala, fiind cucerita in 1974 de Franta.In 1815 isi dobandeste independenta si formeaza
impreuna cu Belgia si Luxemburg, Regatul Tarilor de Jos Unite. Doar o parte din coloniile
olandeze ocupate de Marea Britanie si Franta (1795-1814) sunt retrocedate Olandei.
Imperiul colonial francez ocupa locul al doilea in ierarhia imperiilor coloniale (la
inceputul secolului XX), dupa Marea Britanie. La inceputul secolului XVII, Franta cucereste
cateva insule de mici dimensiuni din Marea Caraibelor.Cea mai importanta colonie franceza
din centrul Caraibelor este Saint Domingue (Haiti, care devine independent in 1804). La inceputul secolului XIX, baza imperiului francez este Africa. Aici francezii domina multe regiuni
africane, insa ei nu se multumesc doar cu atat, de aceea o a doua regiune coloniala franceza se
gasea in Asia de sud-est.
Imperiul colonial britanic in secolul al XIX-lea avea colonii formate din teritorii
raspandite pe intreaga intindere a globului. Drumul spre Indii, prin cautarea unui culoar
vestic, a determinat si in cazul Marii Britanii alegerea Americii ca prima destinatie
coloniala. In anul 1614, ajung in India unde ocupa orasele Bombay, Madras si Calcutta.
Ocuparea totala a Indiei se realizeaza prin inlaturarea dominatiei franceze, in urma razboiului
de 7 ani (1756-1753), insa, abia in anul 1858 India este declarata colonie britanica. In anul
1770, Australia devine colonie britanica, iar in 1901 este declarat dominion britanic. In Asia
de sud-vest Marea Britanie detinea numeroase regiuni ca si in Africa.
Reconfigurarea economica si politica a sistemului mondial in secolul XIX impune
aparitia pe scena relatiilor internationale a unei noi serii de puteri in expansiune. Astfel, Rusia,
Belgia, Italia, Germania, Japonia, si SUS formeaza imperiile coloniale din generatia a doua.
Pe fondul noilor ambitii hegemonice, imposibilitatea crearii unor imperii similare celor din
prima generatie va conduce la acutizarea relatiilor international. Aceste tensiuni, deseori
transformate in conflicte deschise locale, vor culmina cu prima conflagratie mondiala, Marele
Razboi din 1914-1918.

La sfarsitul secolului XX, harta politica a lumii inregistreaza 67 de teritorii dependente

si cu statut special. Cea mai importanta caracteristica a perioadei moderne este formarea
primelor state nationale.
La inceputul secolului XX existau cinci state-natiune: Marea Britanie, Franta,
Germania, Italia si Japonia.Fiecare dintre ele actionau pe plan cultural si economic si pe cel al
securitatii nationale, bazandu-se pe cele trei puncte de sprijin, care erau invatamantul,
birocratia si industria. Numeroasele schimbari politice, economice si sociale ce au avut loc in
perioada moderna a istoriei umanitatii isi gasesc expresia in restructurarea hartii politice a
lumii. Astfel, la sfarsitul perioadei moderne existau 55 de state independente, repartizate pe
cinci continete: in Europa 23, in America 22, in Asia 5, in Africa 4, in Oceania 1.

III. Evolutia hartii politice a lumii in perioada contemporana

Transformarile petrecute un Europa dupa Primul Razboi Mondial se vor constitui ca
baza a schimbarii ulterioare a intregului sistem mondial si a ordinii ce a guvernat relatiile
internationale pana la acel moment. Printre evenimentele ce au avut loc in aceasta perioada,
un interes aparte pentru tema analizata prezinta: dezmembrarea Germaniei, dezintegrarea
Imperiilor Austro-Ungar si Otoman, disparitia Imperiului Tarist. Un al doilea proces
important consta in formarea statelor nationale unitare (Romania, Austria, Ungaria) sau
federale (Iugoslavia si Cehoslovacia). De asemenea, aceasta perioada este marcata de aparitia
comunismului in Rusia (1917) si continuarea expansiunii rusesti spre Europa de Est si Asia
Centrala si de Est, alaturi de cresterea rolului si influentei, in planul relatiilor internationale,
SUA, alaturi de cresterea rolului si influentei, in planul relatiilor internationale, a SUA care
devine una din marile puteri ale lumii.
Conferinta de pace de la Paris (1919) si semnarea celor cinci tratate de pace: la
Versailles cu Germania (1919), La St. Germain cu Austria (1919), la Trianon cu Ungaria
(1920), la Neuilly cu Bulgaria (1920) si la Sevres cu Turcia (1920), carora li se va adauga
Pacea de la Lausanne (1923), marcheaza incheierea oficiala a ostilitatilor primei conflagratii
mondiale, impunand o noua ordine internationala si redesenarea hartii politice a lumii.
Deceniul trei al secolului XX este marcat de acutizarea tendintelor hegemonice ale
Germaniei si expansiunea fascismului care va declansa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in
care Germania anexeaza Austria si Cehia, invadeaza Polonia, incepe razboiul cu Franta si
Anglia in 1940. Romania, in aceasta perioada, sufera amputari teritoriale serioase prin
ocuparea Basarabiei, Bucovinei de Nord si tinutul Hertei (iunie 1940), de catre URSS,
cedarea Ardealului de Nord-Est Ungariei horthiste si pierderea judetelor din Dobrogea de Sud
(Durostor si Caliacra) in favoarea Bulgariei.Astfel, se declanseaza cea de-a doua conflagratie
mondiala din acest secol cu consecinte majore asupra hartii politice atat a Europei, cat si a
lumii.
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, pe harta politica a lumii s-au produs o serie
de modificari ce au dus la aparitia a inca 96 de state, in 1989, fiind 167 de state.
Aceste modificari se explica astfel:
- destramarea vechiilor imperii coloniale apartinand statelor europene, ce a dus la obtinerea
independentei politice a, majoritatii statelor din Africa, Asia de Est, Sud-Vest, din Caraibe si
Oceania; (la 14 dec. 19560, O.N.U. adopta Declaratia cu privire la acordarea independentei
tarilor si popoarelor coloniale);
- aparitia unor noi forme de dominare economica, financiara, politica;
- aparitia sistemului communist euroasiatic (13 state) si a Cubei;
- impartirea Germaniei intre puterile invingatoare in cel de-al Doilea Razboi Mondial (intre
1949 si 1990);

- cresterea influentei URSS si Asia de Est si de Sud-Est, Africa, America Latina;

- cresterea influentei SUA in Europa de Vest (planul Marshall) si in America Centrala si de
Sud, Asia de Est;
- ciocniri de interese determina raboaie locale (ex. Peninsula Indochina, Vietnam, Coreea,
Afganistan etc.);
- dezvoltarea economica fara precedent a unor state invecinate in cel de-al Doilea Razboi
Mondial: Germania in Europa si Japonia in Asia;
- Razboiul Rece intre blocurile ideologice, economice si militare ( NATO, Pactul de la
Varsovia) si bipolaritatea mondiala.
Harta politica a continentului Europa inregistra la nivelul anului 1945 un numar de 31
de state independente, pentru ca pana in 1989 numarul lor sa creasca. Prin declararea
independentei Maltei in 1964, la 32 de state. In present, numarul statelor Europei este de 44.
Dupa 1989 au aparut 12 noi state: Lituania, Letonia, Estonia, Slovenia, Croatia, Ucraina,
Belarus, Moldova, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Muntenegru, Slovacia.
Daca la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial pe harta politica a Asiei existau 12
state independente, situatia a evoluat astfel:
- in perioada 1945 1960 au aparut 17 noi state (Indonezia, Iordania, Siria, Filipine, Pakistan,
India, Myanmar, Sri Lanka, Israel, Coreea de Sud, Coreea de Nord, Bhutan, Vietnam, Laos,
Cambodgia, Malaysia, Cipru);
- in perioada 1961 1970 au aparut 4 noi state (Kuwait, Maldive, Singapore, Oman);
- in perioada 1971 1990 au aparut 5 noi state (Bahrein, Qatar, Emiratele Arabe Unite,
Bangladesh, Brunei);
- in perioada de dupa 1991 inca 8 foste republici unionale sovietice se alatura ca republici
autonome statale asiatice (Georgia Azerbaidjan, Kirgistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Armenia,
Turkmenistan, Kazahstan);
- ultimul stat aparut pe harta politica a Asiei, dar si a lumii este Timorul de Est a carui
independenta declarata in 1998 a fost recunoscuta in 2002.
Astfel, numarul statelor independente pe harta politica a Asiei este de 48.
Harta politica a continentului Africa numara in 1945 doar patru state (Africa de Sud, Egipt,
Etiopia, Liberia); perioada ulterioara este marcata de o crestere exploziva a numarului de
state, in prezent numarul acestora fiind de 53.
Evolutia politica de state pe harta politica a Africii s-a desfasurat astfel:
- in perioada 1945 1960 au aparut 22 de noi state, din care 17 numai in anul 1960, numit
astfel, anul independentei africane (Libia, Sudan, Tunisia, Maroc, Ghana, Guineea, Togo,
Madagascar, Congo/Zair, Somalia, Benin, Niger, Burkina Faso, Coasta de Fildes, Republica
Centrafricana, Congo, Gabon, Ciad, Senegal, Mali, Nigeria, Mauritania);
- in perioada 1961 1970 au aparut 15 noi state (Sierra Leone, Tanzania, Rwanda, Burundi,
Algeria, Uganda, Benya, Malawi, Zambia, Gambia, Botswana, Lesotho, Mauritius,
Swaziland, Guineea Ecuatoriala);
- in perioada 1971 1990 au aparut 11 noi state (Guineea Bissau, Mozambic, Capul Verde,
Comore, Sao Tome si Principe, Angola, Seychelles, Zimbabwe, Namibia);
- cel mai nou stat al Africii este Eritreea 24 mai 1993.
Harta politica a celor doua continente americane a inregistrat de asemenea modificari
dupa 1945. La sfarsitul razboiului, in afara celor trei tari mari ale Americii de Nord, mai
existau 19 state independente in America Centrala si de Sud:
- in perioada 1961 1970 au aparut 4 noi state (Jamaica, Trinidad si Tobago, Guyana,
Barbados);
- in perioada 1971 1990 au aparut 9 noi state (Bahamas, Grenada, Surinam, Dominica, St.
Lucia, St. Vincent, Belize, Antigua, St. Kitts).

Pe continental American sunt in prezent 35 de state (3 in America de Nord, 20 in

America Centrala, 12 in America de Sud).
Pentru Oceania, daca in 1945 existau doar doua state (Australia si Noua Zeelanda), in
prezent numarul lor a crescut la 14.
- in perioada 1961 1970 au aparut 4 noi state (Samoa, Nauru, Tonga,Fiji);
- in perioada 1971 1990 au aparut 7 noi state (Papua Noua Guinee, Solomon, Kiribati,
Tuvalu, Vanuatu, Marshall, Micronezia);
- cel mai nou stat al Oceaniei este Palau (1994).

IV. Evolutia hartii politice a lumii dupa 1989

O serie de modificari au survenit pe harta politica a lumii si in special a Europei,
plecand de la dezintegrarea sistemului comunist. Astfel, mentionam, dezintegrarea URSS si
transformarea acesteia in Comunitatea Statelor Independente, ce a dus in 1991 la declararea
independentei politice a statelor baltice, precum si la miscari centrifuge a statelor din Caucaz
si din Asia Centrala; reunificarea pasnica a Germaniei (1990) si sfarsitul Razboiului Rece;
dezintegrarea Iugoslaviei (incepand cu 1991, cu consecinte, de asemenea, imprevizibile in
Peninsula Balcanica) si aparitia de noi state balcanice: Slovenia, Croatia, Bosnia-Hertegovina,
Macedonia, Muntenegru si redimensionarea Iugoslavia (Serbia); desprinderea pasnica a
Cehiei de Slovacia (incepand cu 1 ianuarie 1993); cresterea influentei SUA ca singura
superputere mondiala si rolul acsteia de arbitru mondial (rezolvarea unor conflicte: Golf,
Haiti etc.); influenta sporita a lumii musulmanice in Asia Centrala si de Sud-Vest datorita
importantei economice si militare a Turciei; conflicte regionale si locale in fosta URSS
(Caucaz. Asia Centrala, Transnistria); Cresterea rolului si a influientei Germaniei si Japoniei
la nivel mondial si dorinta lor de a deveni membrii in Consiliul de Securitate.
Sfarsitul anului 2006 consemneaza o situatie sinoptica complexa a entitatilor politicoteritoriale. Astfel, harta politica a lumii cuprinde 261 de state si teritorii neautonome (194
state suverane si 67 teritorii dependente si cu statut special):
- o formatiune supranationala: Uniunea Europeana;
- 194 state suverane: (193 state membre ONU si Vaticanul, care nu este membru ONU);
- 67 teritorii dependente si cu statut special.
In 1997, Hong Kong s-a reunit cu China, avand un statut special, pentru ca in anul
1999 sa-l urmeze Macao. Tot in 1999, Zona Canalului Panama a fost retrocedata statului
Panama de catre SUA.
O alta problema o constituie statul Antarcticii, desi acest imens spatiu a fost impartit
intre diferite state: Marea Britanie, Australia, Franta, Norvegia s.a.; totusi, continental alb
reprezinta patrimoniul comun al umanitatii, impunadu-se sa fie folosit doar in scopuri pur
stiintifice, stiut fiind faptul ca mediul geografic Antarctic are un echilibru deosebit de fragil.
Un alt eveniment consemnat de harta politica este cel al modificarii denumirilor de
state. Astfel, state cu denumiri schimbate sunt: Bangladesh (fost Pakistanul de Est), Sri Lanka
(fost Ceylon), Myanmar (fost Uniunea Birmana) in Asia, Burrkina Faso (fost Volta
Superioara), Republica Democrata Congo (fost Zair) in Africa, ori Belarus (fost Bielorusia) si
Georgia (fost Gruzia) in spatiul ex sovietic. Aceste schimbari au motivatii istorice,
traditionale sau etnice.
In viitor, procesul de formare a noi state poate continua datorita neintelegerilor
etnice sau religioase, dar si datorita cauzelor economice si politico-ideologice.

Bibliografie:
- D.Frasineanu, (2007) ,Geopolitica, Editura Fundatiei
Romania de Maine, 328.