Structura caracterizării reliefului

Aşezare

Limite (N, E, S, V)

Relief:
a) aspectele specifice
 evolutive – când s-au format;
– cum s-au format;
 structurale – din ce roci;
– cum sunt aşezate rocile;
– bogăţii minerale;
 morfologice – altitudine;
– înclinarea pantelor;
– masivitate;
– orientarea culmilor şi văilor;
– reliefuri specifice;

b) diviziuni

*NOTĂ. Diviziunile unităților majore de relief se vizualizează și se învață cu harta!

 Carpaţii Orientali
1. Aşezare: la E de Depresiunea Transilvaniei;

2. Limite: N – graniţa de N
E – Pod. Moldovei
Subcarpaţii Molovei
Subcarpaţii Curburii
S – Subc. Curburii
V – Valea Prahovei
Depr. Transilvaniei
Dealurile şi Câmpia de Vest

3. Relief:
- s-au înălţat în principal în timpul orogenezei alpine, prin încreţirea scoarţei terestre şi erupţii vulcanice
(Carp. Orientali prezintă o dublă zonalitate genetică: V – munţii vulcanici formaţi prin erupţii iar în
centru, E, S – munţi de încreţire)
- prezintă o mare varietate de roci;
- prezintă o triplă zonalitate petrografică:
- V – roci vulcanice
- centru – roci cristaline (şisturi)
- E şi S – roci cutate (fliş)
- o mare varietate de bogăţii minerale:
- cărbuni inferiori (c. bruni, lignit)
- minereuri – feroase: Fe, Mn
– neferoase: Cu, Cu + Pb + Zn, uneori + Au + Ag; Au + Ag;
- sare gemă, sulf, ape minerale şi mofete, roci de construcţie (bazalt, andezit, granit, marmură,
calcare, gresie etc.)

- altitudinile maxime: - 2303 m – Vf. Pietrosu (Rodnei)

- 2100 m – Vf. Pietrosu (Călimani)
- 1954 m – Vf. Ciucaş (Ciucaş)
=> altitudinile scad de la N la S
- masivitatea este redusă datorită numeroaselor depresiuni şi văi care îi străbat;
- culmile şi văile principale sunt orientate predominant pe direcţia NV – SE, ca şi sectorul oriental al
Carpaţilor româneşti;
- reliefuri specifice: - relief glaciar şi carstic (m-ţii Rodnei)
- relief vulcanic (m-ţii Oaş, Gutâi, Ţibleş, Călimani, Gurghiu, Harghita)

*Aureola mofetică = suprafaţa ocupată de m-ţii vulcanici şi împrejurimile lor, în care apar izvoare
minerale şi mofete.
** mofete = emanaţii de gaze uscate, mai ales CO2 ,de pe fostele vetre vulcanice (ca fenomen
postvulcanic)

4. Diviziuni
 Carpaţii Meridionali
1. Aşezare: la S de Depr. Transilvaniei;

2. Limite: N – Culoarul Bistrei

– Depr. Transilvaniei
E – Valea Prahovei
S – Subcarpaţii Curburii
– Subc. Getici
– Pod. Mehedinţi
V – Cul. Tectonic Timiş – Cerna

3. Relief:
- s-au format, în principal, în timpul orogenezei alpine, prin încreţire;
- sunt alcătuiţi în cea mai mare parte din şisturi cristaline cu intruziuni granitice;
- rocile sedimentare apar ca o cuvertură subţire, discontinuă, cu excepţia grupelor extreme (Bucegi şi
Retezat – Godeanu), în care sedimentarul apare în proporţie mai mare;
-bogăţii minerale:
- cărbuni (în Bazinul Petroşani);
- roci de construcţie;
- ape termale (Herculane) şi minerale;

- în fiecare grupă altitudinile depăşesc 2500 m :

- Vf. Omu: 2505 m (M-ţii Bucegi)
- Vf. Moldoveanu: 2544 m (M-ţii Făgăraş)
- Vf. Negoiu: 2535 m (M-ţii Făgăraş)
- Vf. Parângu Mare: 2519 m (M-ţii Parâng)
- Vf. Peleaga: 2509 m (M-ţii Retezat)
- masivitatea este accentuată (dat. alcăt. lor din roci dure => sunt traversate de puţine văi şi au puţine
depresiuni);
- reliefuri specifice: - r. glaciar (căldarea Bucurei, Bâlea, creasta Făgăraşului, văi glac. etc)
- r. petrografic (pe gresii şi conglomerate: Babele şi Sfinxul – Bucegi)
- abrupturi (N şi E)
- suprafeţe de nivelare (platouri de înălţime: ex. Platoul Bucegilor 2000 m)
- relief carstic: Peştera Ialomicioara, P. Muierilor, P. Polovragi, P. Cioclovina, Cheile
Tătarului. Cheile Corcoaiei etc.

4. Diviziuni
 Carpaţii Occidentali
1. Aşezare: la V de Depr. Transilvaniei;

2. Limite: N – Văile Someşului şi Bacăului

E – Depr. Transilvaniei
– Depr. Haţeg
– Culoarul Bistra – Timiş - Cerna
S – Dunărea (sectorul de defileu)
V – Dealurile şi Câmpia de Vest

3. Relief:
- s-au format în principal în orogeneza alpină, prin încreţire şi erupţii vulcanice (M-ţii Metaliferi);

- prezintă o mare varietate de roci, cu aspect mozaicat;

- bogaţii minerale variate:
- cărbuni: - huile (M-ţii Aninei)
- cărbuni bruni şi lignit (M-ţii Apuseni)
- minereuri: - feroase (M-ţii Poiana Ruscă şi M-ţii Banat)
- neferoase: Cu, Pb, complexe, Au + Ag(cel mai mare zăcământ din Europa);
- alte bogăţii minerale: roci de construcţie (andezite, bazalte, marmură, calcare), ape geotermale
(Geoagiu-Băi şi la contactul Dealurile şi Câmpia de Vest);

- altitudini max.: - 1949 m – Vf. Bihor (M-ţii Bihor)

- 1374 m – Vf. Padeşu (M-ţii Poiana Ruscă)
- 1446 m – Vf. Semenic (M-ţii Semenic)
- masivitate redusă datorită numeroaselor văi largi şi depresiuni care îi fragmentează;
- prezintă depresiuni-golf, care sunt pătrunderi ale Câmpiei de Vest în interiorul munţilor;
- Zarand (Crişul Alb)
- Beiuş (Crişul Negru)
- Vad- Borod (Crişul Repede)
- reliefuri specifice:
- r. vulcanic (M-ţii Metaliferi)
- r. carstic (Cheile Nerei, Ch. Turzii, Platoul Padiş, P. Scărişoara, P Vântului, P. Meziad etc)
- r. fluvial (Defileul Dunării etc.)
- „jugul intracarpatic” reprezintă un şir de culmi dure, uşor scufundate tectonic şi îngropate în propriile
sedimente, care face legătura între M-ţii Apuseni şi Carpaţii Orientali (grupa Nordică). Este alcătuitdin
Culmea Meseşului, dl. Preluca, Dealu Mare, dl. Prisnel ş.a.

4. Diviziuni
 Depresiunea Transilvaniei
1. Aşezare: în centrul ţării;

2. Limite: N şi E – Carpaţii Orientali

S – Carp. Meridionali
V – Mţii Apuseni
NV- jugul intracarpatic
3. Relief:
- s-a format în strânsă legătură cu înălţarea Carpaţilor, datorită căreia fundul depresiunii s-a scufundat lent
pana la 4500 m, fiind acoperit cu sedimente;
- evoluţia depresiunii s-a produs în timpul orogenezei alpine;
- sub aspect petrografic, Depr. este alcătuită dintr-un fundament rigid acoperit cu roci sedimentare
stratificate (groase de 4500 m), nederanjate tectonic;
- tipuri de roci sedimentare:
- pietrişuri, nisipuri, argile divers cimentate
- calcare
- bogăţii minerale:
- sare gemă – pe margini ( inelul diapir interior)
- gaz metan (singur în zăcământ )– cantonat în domuri gazeifere
-cărbuni bruni- în dp. Almaş- Agrij
- ape minerale şi mofete (la contactul cu mţii vulcanici din vestul Orientalilor)
- roci de construcţie

*cutele diapire = structuri geologice alcătuite dintr-o succesiune de straturi orizontale, străpunse (de jos în
sus) de un strat (de sare) ridicat la verticală;

*domuri gazeifere = cute scurte = bombări în formă de cupole, ale stratelor (de roci-magazin: pietrişuri,
nisipuri) în care se acumulează gaz metan;

- cuprinde două părţi:

a) depresiunile de contact cu muntele (marginale)
b) podişul propriu-zis
- altitudinile ajung în
a) aprox 800 m – Dl. Feleacului
peste 1000 m în E, la contactul cu Carp. Or.
b) 500 – 600 m în Pod. Someşan
450 m în C. Trans.
600 – 700 m în Pod. Târnavelor
- reliefuri specifice:
- cute diapire (a)
- domuri gazeifere (b)
- alunecări de teren (b)

4. Diviziuni
 Subcarpaţii
1. Aşezare: la exteriorul Carpaţilor;

2. Limite: N – Valea Moldovei

Exterior – Valea Siretului
– Câmpia Română
– Pod. Getic
V – Valea Motrului
Interior – C. Orientali
– C. Meridionali

3. Relief:
- s-au format la sfârşitul orogenezei alpine, prin cutarea simplă a sedimentelor din avanfosa carpatică;
- sunt alcătuiţi din roci sedimentare cutate simplu (pietrişuri, nisipuri, argile divers cimentate, calcare)
- bogăţii minerale:
- cărbuni inferiori (lignit- doar în ramura orizontală)
- hidrocarburi
- sare gemă (începând de la Cacica, din Pod. Sucevei, până în valea Oltului, la Ocniţa şi Ocnele
Mari)
- roci de construcţii
-reliefuri genetice: - r. concordant cu structura cutată larg
- r. de cute diapire
- r. gravitaţional: prăbuşiri, alunecări de teren

4. Diviziuni:
1. Subcarpaţii Moldovei: N – Valea Moldovei
E – V. Siretului
S – V. Trotuşului
V – Carpaţii Moldo-Transilvani
- prezintă un singur şir de depresiuni închise la exterior de dealuri cu structură cutată: Culmea Pleşului
(911m), Culmea Pietricica, Depresiunile Neamţului – Râul Ozana, Depr. Cracău – Bistriţa, Depr. Tazlău
– Caşin;
2. Subcarpaţii Curburii: N – Trotuşul
exterior – Câmpia Română
V – Valea Dâmboviţei
interior – grupa Bucegilor, Carpaţii Curburii
- este cel mai complex sector subcarpatic deoarece prezintă două şiruri de depresiuni întortocheate,
separate şi închise de două şiruri de dealuri cu structură cutată. În plus, complexitatea este accentuată de
pătrunderea piezişă a unor pinteni de munte în aria subcarpatică (Piemontul Ivăneţu – 1191 m);
- depresiuni submontane: Depr. Vrancei, Vălenii de Munte, Câmpina şi Pucioasa;
- depresiuni intracolinare: Policiori – Vulcanii Noroioşi, Depr. Nereju, „Focurile vii de la Andreiaşu de
Jos”;
- dealuri exterioare: D. Mare, D. Istriţa, Măgura Odobeşti;
3. Subcarpaţii Getici: N – C. Meridionali
E – V. Dâmboviţei
S – Pod. Getic
V – V. Motrului
- prezintă două şiruri de depresiuni separate de dealurile cu structură cutată:
- depr. submontane: Depr. Câmpulung Muscel, închisă de Măgura Măţău (1018 m), Depr. Jiblea-
Călimăneşti, Horezu, Novaci, Tismana;
- depr. intracolinare: Târgu Jiu – Câmpu Mare
- dealuri exterioare: Măgura Slătioarei, Bran.
 Podişul Getic
(Piemontul Getic)
1. Aşezare: în sudul ţării;

2. Limite: N – Pod. Mehedinţi şi Subcarpaţii Getici

E – V. Dâmboviţei
S şi V – C. Română

3. Relief:
- s-a format în acelaşi timp cu orogeneza alpină, prin sedimentare în apele Lacului Pontic
=> este alcătuit din roci sedimentare stratificate, „nederanjate tectonic” (nisipuri, pietrişuri, argile,
calcare etc.)
- prezintă o strânsă legătură cu Subcarpaţii Getici, ambele fiind acoperite cu o cuvertură de pietrişuri
piemontane: „pietrişuri de Cândeşti”;
- bogăţii minerale:
- cărbuni inferiori (lignit)
- hidrocarburi
- roci de construcţie
- altitudinile ajung la 600 m (N) – 300 m (S) => înclinare generală N –> S, şi orientare a culmilor şi văilor
principale, tot de la N la S;
- relief specific – relief de cueste (dealuri asimetrice formate pe structuri monoclinale).

4. Diviziuni

Podişul Mehedinţi
Aşezare: în SV ţării;

Limite: NE – V. Motrului
SE – Pod. Getic
SV – V. Dunării
NV – M-ţii Mehedinţi

Relief:
- s-a format în timpul orogenezei alpine, prin cutarea şi înălţarea scoarţei terestre;
- alc. din roci dure (şisturi cristaline, calcare)
- bogăţii minerale:
- cărbuni inferiori (lignit)
- cupru
- roci de construcţie
- reprezintă unitatea majoră de relief cu cea mai mică întindere;
- altit. variază între 500 – 600 m;
- grad de fragmentare accentuat;
- reliefuri specifice: r. carstic (văi seci = sohodoluri, poduri naturale, peşteri, doline etc.)

4. Diviziuni
 Podişul Moldovei
1. Aşezare: în E şi SE ţării;

2. Limite: N – graniţa de N
E – V. Prutului
S – C. Română
V – V. Siretului
– V. Moldovei
– grupa nordică a C. Orientali

3. Relief:
- s-a format în acelaşi timp cu Carpaţii, prin sedimentare în apele Lacului Pontic;
- sedimentele s-au depus pe fundamente diferite:
- la N de linia Iaşului = pe platforma Est–Europeană;
- jumătatea sudică (Pod. Bârlad) – pe o zonă de scufundare;
- este alcătuit din roci sedimentare stratificate nederanjate tectonic;
- bogăţii minerale – sunt sărace: sare gemă (Cacica), ape minerale (Nicolina-Iaşi), roci de construcţie;
- altitudinile: - 500 – 600 m – Pod. Sucevei
- 200 m – C. Moldovei
- 400 – 500 m – Pod. Bârladului
- fragmentarea este accentuată;
- înclinarea N-S – Pod. Bârladului;
- reliefuri specifice: - r. de cute diapire – Pod. Sucevei;
- r. colinar – C. Moldovei;
- r. de cueste şi alunecări de teren – Pod. Bârladului.

4. Diviziuni

Podişul Dobrogei

1. Aşezare: în SE ţării;

2. Limite: N şi V – Dunăre
E – Marea Neagră
S – graniţa cu Bulgaria

3. Relief:
- s-a format în mai multe etape:
- în orogeneza caledoniană – Pod. Casimcei (prin procese orogenetice, cel mai vechi şi mai tocit) (1)
- în orogeneza hercinică – M-ţii Măcin (prin procese orogenetice) (2)
- în acelaşi timp cu orogeneza alpină –Pod. Dobrogei de Sud (prin sedimentarea în lacul pontic)(3)
(1) – şisturi verzi
(2) granite + calcare
(3) – calcare + cuvertură de loess
- altitudinile maxime – 467 m – Vf. Greci (Ţuţuiatu)
minime – 0 m la ţărm
- înclinare generală: N – S şi V – E
- reliefuri specifice: r. ruiniform (M-ţii Măcin), cu aspecte montane; r. de tasare (crovuri); r. carstic(în Pod
Dobrogei de Sud); r. litoral (ţărm jos, cu mlaştini şi lagune-la N de Capul Midia, iar la S, ţărm înalt, cu
faleze şi plaje de nisip).
4. Diviziuni

Dealurile de Vest

1. Aşezare: în V ţării, la V de Carpaţii Occidentali;

2. Limite: N – C. Orientali
E – jugul intracarpatic şi Carp. Occidentali
S – graniţa cu Iugoslavia
V – Câmpia de Vest

3. Relief:
- s-au format în a doua parte a orogenezei alpine, prin acumularea de depozite piemontane în apele
Lacului Panonic;
- sunt alcătuiţi din pietrişuri, nisipuri, argile- piemontane, străpunse pe alocuri de iviri din substratul
cristalin;
- bogăţii minerale: - cărbuni şi hidrocarburi (baz. Barcăului)
- ape geotermale
- roci de construcţie
- altitudinile rar depăşesc 300 m; doar în N, în Dl Silvaniei depăşesc 500m (Mg. Şimleului)
- dealurile reprezintă o treaptă intermediară între munţi şi Câmpia de Vest;
- prezintă un grad de fragmentare accentuat (de pătrunderile câmpiei, de-a lungul râurilor mari, până în
interiorul ramei muntoase), un piemont aflat în faza desprinderii de munte.

4. Diviziuni

Câmpia de Vest

1. Aşezare: V ţării;

2. Limite: N – C. Orientali
E – Dl. de Vest şi C. Occidentali
S – graniţa cu Iugoslavia
V – graniţa cu Ungaria

3. Relief:
- s-a format în timpul orogenezei alpine, prin sedimentare, în apele Lacului Panonic;
- r. specific: dune de nisip, crovuri (gropi de tasare)
- altitudinile sunt joase şi scad treptat de la E spre V, de la cca. 150 m la 80 – 90;
- prezintă trei feluri de porţiuni:
 Câmpii înalte, ferite de inundaţii. Ex: Câmpia Vingăi ( >100 m), C. Lugojului,
C. Gătaiei ;
 Câmpii orizontale (tabulare). Ex: C. Carei (nisipoasă), C. Aradului, C. Jimboliei (cu cuvertură
de loess)
 Câmpii joase, la 80 – 90 m, sunt inundabile. Ex: C. Someşului, C. Ierului (Eriului), C.
Crişurilor, C. Timişului, C. Arancăi;
- prezintă pătrunderi în interiorul ramei muntoase, numite depresiuni- golf.

4. Diviziuni
 Câmpia Română

1. Aşezare: în S ţării;

2. Limite: V, S şi E – Dunărea
N – Pod. Moldovei
– Subcarpaţii Curburii
– Pod. Getic

3. Relief/ diviziuni:
- s-a format în acelaşi timp cu Carpaţii prin sedimentare în apele Lacului Pontic;
- este alcătuită din roci sedimentare stratificate, nederanjate tectonic;
- la suprafaţă prezintă o cuvertură de loess cu grosime de la 7- 10 m în V, la 40 m în E;
- prezintă trei tipuri de porţiuni:
 Câmpii înalte, piemontane, la contactul cu Pod. Getic şi Subcarpaţii Curburii: C. Piteştilor, C.
Târgoviştei, C. Ploieştilor, C. Râmnicului;
 Câmpii joase, de subsidenţă (scufundare tectonică lentă şi lină), foarte slab înclinate şi inundabile:
C. Titu, C. Gherghiţei, C. Buzăului, C. Siretului Inferior;
 Câmpii orizontale (tabulare) acoperite cu loess:
- la V de Olt – C. Olteniei: C. Blahniţei, C. Băileştilor (Desnăţuiului), C. Romanaţilor (toate
au porţiuni nisipoase);
- sectorul central (Olt – Argeş) – C. Găvanu–Burdea, C. Boianului, C. Burnazului, C.
Vlăsiei;
- la E de Argeş: C. Mostiştei, C. Bărăganului (Bărăganul Ialomiţei + B. Călmăţuiului,
C. Brăilei)
- la N de Siret (c. tabulare) – C. Covurlui, C. Tecucilor
- bogăţii minerale: hidrocarburi, roci de construcţie;
- altitudini: 300 m în N, 80 – 100 m în V, aprox. 5 m N – E => o dublă înclinare de la N la S şi de la E la
V;
- reliefuri specifice:
- r. pe dune de nisip
- r. de crovuri
 Delta Dunării

1. Aşezare: în SE ţării / NE Dobrogei;

2. Limite: N – graniţa cu Ucraina, Braţul Chilia

E – Marea Neagră
S – Pod. Dobrogei
– Complexul lagunar Razin

3. Uscaturile:
- ocupă cca. 13% din suprafaţa Deltei la niveluri obişnuite (medii) ale Dunării;
- sunt reprezentate de grinduri şi terenuri mlăştinoase desecate sau asanate;
- grindurile, după origine, pot fi:
- fluviatile (longitudinale) – iau naştere din depunerea aluviunilor aduse de Dunăre de-a lungul
braţelor şi canalelor;
- fluvio- maritime (transversale) – au luat naştere atât prin depunerea aluviunilor aduse de Dunăre,
cat şi a nisipurilor marine aduse de curenţii litorali. Ex: Letea: 12 m = alt. max., Caraorman, Sărăturile;
- continentale – rămăşiţe ale vechiului uscat predeltaic. Ex: Chilia, Stipoc.
*Teren asanat = Pardina

4. Apele:
- sunt reprezentate de braţe, canale, gârle, lacuri şi mlaştini;
a) braţele
- în amonte de satul Pătlăgeanca, Dunărea face primul ceatal (bifurcaţie):
- spre N – B. Chilia (cca. 64% din debitul Dunării)
- spre S – B. Tulcea
- în aval de oraşul Tulcea, B. Tulcea se bifurcă:
- B. Sulina – centru (cca. 14% din volumul de apa al Dunării) îndreptat şi amenajat pentru
navigaţie (pescajul minim asigurat: 7m, dar adâncimile pot depăşi 35m)
- B. Sf. Gheorghe – spre sud (cca. 22% din volumul de apelor Dunării);

b) canalele şi gârlele – leagă braţele Dunării şi lacurile Deltei între ele

c) lacurile – sunt ochiuri de apă mărginite de vegetaţie: L. Fortuna, Tatanir, Merhei, Matiţa, Bogdaproste,
Gorgova, Lumina, Roşu, Puiu etc.

5. Modul de formare:
- a început să se formeze în holocen (ultimii 10.000 de ani)
- prin umplerea cu aluviuni (colmatarea) de origine carpatică, al unui golf al Mării Negre;
- este o câmpie aluvionară în formare
- debitul solid mediu: cca. 66 mil. tone/an

Petrografie:
- Delta este alc. din nisipuri şi mâluri aluvionare, nisipuri marine.
 Platforma continentală a Mării Negre

1. Aşezare: SE ţării;

2. Limite: N – graniţa maritimă cu Ucraina

E – o linie paralelă cu cea a ţărmului, situată la 12 mile marine (aprox. 22km) în larg, dincolo
de care se desfăşoară zona economică exclusivă
S – graniţa maritimă cu Bulgaria
V – linia ţărmului (247 km)

3. Relief:
- platforma continentală reprezintă o câmpie slab înclinată spre E şi submersă;
- ea păstrează relieful creat de agenţii subaerieni: ex. văile săpate de râurile dobrogene şi braţele Dunării;
- alte forme de relief ale platformei continentale: grinduri, riduri, cordoane litorale etc.
- bogăţii minerale:
- hidrocarburi
- roci de construcţie
- săruri marine
- alte resurse: vieţuitoarele: alge, peşti, crustacee, mamifere etc.
- are adâncimi între 0 şi -50 m.

Luncile

- sunt fâşii de teren situate de-a lungul râurilor; au lăţimi variabile între 0 şi mai mulţi km, altitudini
relative de la 0 la 2 m, şi altitudini absolute, diferite în funcţie de altitudinea unităţii de relief străbătute;
- lunca reprezintă o formă de relief medie, formată prin eroziune şi acumulare fluvială;
- au vârste tinere , vechime holocenă (ultimii 10.000 ani);
- se mai numesc şi terase de luncă sau albii majore, şi reprezintă secţiunea din vale prin care apa râurilor
se scurge la debite foarte mari (secţiunea inundabilă a unei văi);
- prezintă numeroase micro forme de relief, ex: excavaţiuni, braţe moarte, conuri de dejecţie, depozite de
materiale aduse de râuri (grinduri), sau rezultate în urma prăbuşirilor de pe versanţi;
- au soluri fertile cu umiditate mai mare, favorabile pentru agricultură.
 Clasificarea genetică a rocilor

A. Roci magmatice = iau naştere prin răcirea şi întărirea magmei fie în interiorul scoarţei terestre
(r. intrusive: granitul), fie la suprafaţa acesteia (r. eruptive sau vulcanice: andezit şi bazalt).

B. Roci sedimentare
a) detritice (de sfărâmare) pot fi:

necimentate -> cimentate

grohotiş brecia
pietriş conglomerate
nisip gresie
mâl argila (+ calcar =>
marna)

loess = rocă prăfoasă de culoare gălbuie, adusă de vânturi în timpul perioadei glaciare.

b) de precipitare
ex: sare gemă, calcar;

c) organogene
- care nu ard: calcarele coraligene
- care ard: cărbuni şi hidrocarburile

- cărbunii – superiori - antracit

- huilă
– inferiori: - cărbuni bruni
(energetici) - lignit
- turbă
- hidrocarburile: - petrolul (ţiţei)
- gazele naturale – gaze asociate zăcămintelor de petrol
– gaz metan (singur în zăcământ)
d) reziduale
- bauxita (minereu de aluminiu)
- solurile

C. Roci metamorfice
- iau naştere din roci deja existente, prin supunerea lor la presiuni şi temperaturi atât de mari, încât
suferă modificări profunde fără însă a fi retopite;
- şisturile cristaline (şisturi cuarţoase, grafitoase, verzi etc.)
- marmura şi calcarele cristaline
* Unele roci au valoare economică, şi de aceea se numesc „substanţe minerale utile” (resurse minerale
sau bogăţii minerale);

- bogăţii minerale: - combustibili: cărbuni, hidrocarburi;

- minereuri (roci care conţin metale): feroase şi neferoase;
- alte substanţe minerale utile: sulf, sare gemă, ape minerale şi mofete, roci de
construcţie.