Podisul Tarnavelor

1.POZITIE GEOGRAFICA SI LIMITE

Podisul Tarnavelor formeaza a treia mare unitate a Podisului Transilvaniei,numita si

Podisul Transilvaniei Sudice ( V.Mihailescu,1966,p.61).Unitatea este incadrata de vai largi si
depresiuni: Muresul la vest si nord,Oltul,Cibinul si Apoldul,la sud ( depresiunile Fagaras,Sibiu-
Saliste , Apold ) , iar la est vine in contact cu Dealurile dintre Niraj si Olt,respective cu
Subcarpatii Transilvaniei printr-o serie de depresiuni intracolinare: Reghin-Glodeni (pe Mures),
Miercurea Nirajului (Niraj), Sangeorgiu de Padure (Tarnava Mica) si Cristuru Secuiesc (Tarnava
Mare), in estul acestor depresiuni fiind situate o seama de culmi bine impadurite,in general de
peste 700 m.

2.RELIEF

Intre limitele mentionate, Podisul Tarnavelor are la suprafata, pe cea mai mare parte din
intinderea sa, depozite pannoniene (argile,nisipuri,gresii slab cimentate,etc) , la care se adauga
cele sarmatiene , iar insular este prezent si sedimentarul badenian si chiar oligocen.

Si aici, ca si in Campia Transilvaniei,pe trei dintre laturile marginale sunt dispuse cutele
diapire,iar in partea central este prezenta structura in domuri si brahianticlinale, principalele
domuri intalnindu-se in zona localitatilor: Tauni,Cetatea de Balta,Bazna,Copsa Mica,Ilimbav.

Unitatea analizata se caracterizeaza printr-un vadit aspect de podis,cu cadere de la est la

vest (de la 700-800 m in est pana la sub 500m in partea vestica), precum si de la sud spre nord,
dinspre cuesta de pe dreapta Oltului,prima situatie de inclinare hotarand si directia generala est
vest a retelei hidrografice, care este adancita cu 200-300 m in suprafata initiala (pannoniana) a
regiunii,in timpul mai multor cicluri ( V.Mihailescu,1966,p.65).

Pe baza unor studii effectuate de Gr.Posea (1969 ), iar mai tarziu de catre V.Garbacea si
Florina Grecu (1986) s-a ajuns la concluzia existentei a doua suprafete: una superioara, a
Amnasului, situate in jurul a 600 m in partea vestica si 700 m in cea estica, modelata dupa
exondarea postpannoniana,fiind o consecinta a miscarilor rhodanice si pana la cele valahice din
Romanianul Superior si alta inferioara, a Hartibaciului, la aproximativ 500 m in vest si 600-625
m in est, foarte bine pusa in evident pe interfluviile dinspre Tarnava Mare, unde apare sub forma
unor culmi prelungi (4-5km) si largi (0.75-1 km) poduri suspendate la altitudinea de 500-550 m.
Intre suprafata inferioara si terasa superioara este present un nivel de umeri,care se insinueaza in
lungul vailor.

Podisul Tarnavelor poate fi urmarit sub forma a patru subunitati: Dealurile si Culoarul
Tarnavei Mici,Dealurile si Culoarul Tarnavei Mari si Tarnavei, Podisul Hartibaciului si Podisul
Secasului,acestea fiind definite, de catre V.Mihailescu (1966,p.65-75), astfel : Valea Tarnavei
Mici si interfluviul Mures-Tarnava Mica,Valea Tarnavei Mari si interfluviul dintre Tarnava Mica
si Tarnava Mare, Interfluviul Tarnava Mare-Olt si Podisul Secasului.

3,CLIMA

Pozitia geografica fata de spatiul montan din vest si est,precum si de unitatea marginala a
Depresiunii Transilvaniei,determina un climat in care valorile de temperatura si precipitatii se
accentueaa de la vest la est.Astfel, izoterma de 9 C patrunde lobat,dinspre Mures,in susul
culoarelor Tarnavelor pana in amonte de Tarnaveni si Blaj,dupa care valoriile medii anuale de
temperatura scad treptat spre est,la intalnirea cu spatial Subcarpatilor Transilvaniei,ajungand sa
inregistreze in jur 8 C si chiar catre 7 C in partile mai inalte ale podisului.

Partea vestica a podisului,care sta la adapostul Muntilor Apuseni,sub influenta circulatiei

foehnale,se caracterizeaza prin valori termice mai ridicate (pana la 10 C) si precipitatii mai
reduse,in jur de 550mm/an,dupa care in teritoriul de la est de linia Tarnaveni-Medias,urmare a
unei situatii de advectie a maselor de aer,mediile anuale de temperature descresc pana la 7.5 C,in
timp ce cantitatea de precipitatii sporeste la 700mm/an si chiar peste aceasta valoare in zonele ce
depasesc 700 m altitudine (V.Sorocovschi,1966,p.13).

4.APE

Din punct de vedere hidrografic,se constata ca aportul de apa din spatial montan si
subcarpatic al raurilor alohtone,la care se adauga precipitatiile si apele subterane de pe cuprinsul
podisului,determina debite relative constant la apele ce traverseaza unitatea,Tarnava Mare
inregistrand 15.7 mc/s,Tarnava Mica 11.4 mc/s, la Blaj,dupa unirea acestora ajungandu-se la
28.9 mc/s la Mihalt.Pe de alta parte se constata ca raurile autohtone,in conditiile de precipitatii
mentionate,au debite incomparabil mai reduse,destul de adesea sub 1 mc/s.Aceste vai ca si
Muresul de altfel, se caracterizeaza printr-o frecventa destul de ridicata a inundatiilor,anii 1970 si
1975 caracterizandu-se prin revarsari catastrofale.Astfel in anul 1970,urmare a unei situatii mai
aparte din perioada 1-12 mai,debitele maxime ale Tarnavelor au ajuns sa fie de aproximativ 50
de ori mai mari decat cele medii multianuale: 554 mc/s al Tarnavei Mici la Tarnaveni,fata de10.2
mc/s; 800 mc/s al Tarnavei Mari la Blaj si 1280 mc/s al Tarnavei la Mihalt.

In scopul inlaturarii neajunsurilor determinate de revarsarile inregistrate la ape mari,de-a

lungul raurilor din podis si chiar in spatial invecinat din amonte au fost efectuate,dupa 1970,
unele lucrari de indiguiri,mai cu seama in zona centrelor urbane,precum si anumite bazine de
retentive de tip polder sau semipolder: Balauseri (pe Tarnava Mica),Zetea si Vanatori (Tarnava
Mare) si Bradeni (Hartibaciu).

5.VEGETATIE . FAUNA. SOL

Corespunzator mersului cantitatilor de precipitatii,suprafetele cu vegetatie forestiera cresc

de la vest la est,padurea fiind reprezentata prin stejar si gorun cu carpen,dupa care urmeaza
gorunetele si fageto-carpinetele in zonele cele mai inalte din est si sud-est( Podisul Hartibaciului)
, la acestea adaugandu-se arbustii cunoscuti si din celelalte unitati de dealuri ale Depresiunii
Transilvaniei: alunul, cornul, porumbarul,macesul,socul,paducelul.Alaturi de vegetatia forestiera
si arbustiva sunt prezente pajistile secundare de Festuca rupicola (paius) si cele de Botriochola
ischaemum (barboasa),iar in sud-vest (Podisul Secasului) apar pajisti cu Chrysopogon gryllus si
chiar ochiuri de stepa cu Carex humilis (rogoz pitic) si Stipa sp.(colilie).

Ca si in Campia Transilvaniei,in cadrul faunei sunt bine reprezentate rozatoarele,iar

dintre cele de interes cinegetic se evidentiaza: iepurele (Lepus europaeus),cerbul (Cervus
elaphus),capriorul (Capreolus capreolus),in zonele mai inalte apar mistretul(Sus scrofa) ,
viezurele sau bursucul (Meles meles),jderul de scorbura (Martes foina),etc.

Clima si vegetatia,in unele locuri litologia si umezeala, au imprimat invelisului de soluri

o mozaicare accentuate,fiind prezente,aproximativ de la vest spre est:cernoziomurile
argiloiluviale,solurile brune argiloiluviale,celeb brune luvice,brune eu-mezobazice,etc. Dintre
tipurile intrazonale se remarca: solurile negre clinohidromorfe (de faneata umeda) ,
pseudorendzinele (cu extindere larga in tot podisul,mai cu seama in Podisul Secasului,formarea
acestora fiind o consecinta a substratului argilos bogat in carbonat de calciu), soloneturile si
solonceacurile (pe suprafete restranse,in zona samburilor de sare),regosoluri,solurile aluviale,etc.

6.ARII PROTEJATE

Aici există numeroase arii protejate,dintre care cele mai importante sunt: Podişul
Hârtibaciului, Sighişoara Târnava Mare, Pădurea de stejar şi gorun de la Dosul Fânaţului,
Pădurea de stejar şi gorun de pe Dealu Purcăretului, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Rezervaţia
Naturală “Stejarii seculari de la Breite”, Rezervaţia de stejar pufos Criş ( pe teritoriul judetelor
Sibiu,Mures,Brasov) si Taul fara fund de la Bagau ,situat pe teritoriul judetului Alba ce
adaposteste fauna si flora de mlastina.

7.STAREA MEDIULUI