CLIMA EUROPEI ŞI A ROMÂNIEI

I. Factorii genetici ai climei

A. Europa
 Factori radiativi:
 Radiaţia solară globală – valorile acesteia scăzând de la S (130-140 kcal/cm2/an) spre N
(80-100 kcal/cm2/an)
 Factori dinamici:
 Circulaţia generală a atmosferei la latitudini medii – circulaţie predominant vestică
 Factori fizico-geografici:
 poziţia geografică a continentului (situat între paralelele de 36 şi 71º latitudine nordică)
– climă temperată
 prezenţa curentului maritim cald al Atlanticului de Nord, numit şi Curentul Golfului
(Golf Stream). Acesta scaldă ţărmurile Arhipelagului Britanic, Islandei şi Peninsulei
Scandinave, moderând temperaturile;
 larga deschidere spre Oceanul Atlantic ce favorizează pătrunderea influenţelor oceanice
spre interior;
 prezenţa lanţului montan alpino-carpatic cu rol de barieră orografică şi de zonalitate
verticală;
 prezenţa Mării Mediterane - marchează clima peninsulelor din sudul Europei, permiţând,
în timpul verii, advecţia maselor de aer foarte fierbinte dinspre Africa spre estul
continentului;
 prezenţa unei întinse mase continentale în est ce determină continentalismul climatic
 influenţa activităţilor antropice (umane).

România - factorii genetici ai climei

 Factori radiativi:
 Radiaţia solară
 variază cu altitudinea şi cu latitudinea (125 kcal/cm2/an în S şi 115 kcal/cm2/an în N).
 Factori dinamici:
 circulaţia generală a maselor de aer – predominant vestică – 45 %;
1
  30 % mase de aer din NV şi N dinspre Islanda, Peninsula Scandinavă, din NE Europei şi
Siberia;
 15 % mase de aer sudice (din SV calde şi umede, din SE, calde şi uscate) ;
 10 % mase anticiclonale.

 Factori fizico-geografici:
 relieful, ce prin altitudine determină o etajare climatică: scăderea temperaturii şi
creşterea cantităţii de precipitaţii;
 lanţul carpatic – rol de barieră orografică;
 depresiunile şi culoarele de vale – determină inversiuni termice (stagnarea maselor de
aer rece, temperaturi scăzute, ceţuri) ;
 prezenţa Mării Negre – influenţa se exercită doar pe litoral: brize, temperaturi moderate
şi o umiditate mai mare a aerului.

II. Elementele climatice

 Regimul termic şi repartiţia temperaturilor (temperatura medie anuală,
temperaturile medii ale lunilor extreme – iulie şi ianuarie, amplitudinea termică
– diferenţa dintre temperatura medie a lunii celei mai călduroase şi a celei mai
friguroase) ;
 Regimul şi repartiţia precipitaţiilor;
 Regimul eolian (vânturile).

A. Europa
 Izotermele - liniile care unesc punctele cu aceeaşi temperatură;
 Izohietele – liniile care unesc punctele cu aceeaşi cantitate de precipitaţii;
 Izobarele - liniile care unesc punctele cu aceeaşi presiune atmosferică.
 modificarea elementelor climatice se produce din SV continentului spre NE (nordul
Munţilor Ural), producându-se astfel o azonalitate climatică;
 factori ce determină azonalitatea climatică:
 acţiunea Curentului Atlanticului de Nord (curent cald) ;
 continentalismul estului Europei.

2
 B. România
a. Temperaturile
 Temperatura medie anuală scade de la S (10 º C) spre N ţării (8,5 º C) ;
 Temperatura scade în altitudine (6 º C la 1000 m alt., 0 º C la peste 2200 m alt.) ;
 Luna cea mai caldă: iulie – în Câmpia Română, temperatura medie este de 22 - 23 º C. Aici
sunt caracteristice zilele tropicale (cu temperaturi maxime de peste 30 º C);
 Luna cea mai rece: ianuarie, cu valori de: - 2 º C în Câmpia Banato-Someşană, - 3 º C în
Câmpia Română, - 4 º C în Câmpia Moldovei, uşor sub 0 º C pe litoral;
 Amplitudinea termică: diferenţa dintre temperatura medie a a lunii celei mai calde şi a celei
mai reci. Aceasta este de 25 – 26 º C în Câmpia Română;
 Maxima termică absolută în România: 44,5 º C la staţia meteorologică Ion Sion din Brăila;
 Minima termică absolută în România: - 38,5 º C la Bod (în depres. Braşov).

b. Precipitaţiile atmosferice
 Scad, în medie, de la V spre E: 650 mm anual în Câmpia Banato-Someşană, 500-600 mm
anual în Câmpia Română, sub 400 mm anual în Dobrogea;
 Precipitaţiile cresc cu altitudinea: peste 1400 mm anual în munţii foarte înalţi şi cu
expunere vestică (localitatea Stâna de Vale din Munţii Apuseni – considerată „polul
precipitaţiilor” din România - 1604 mm / an);
 Precipitaţiile au un regim neregulat.

c. Vânturile

 determinate de circulaţia generală a aerului deasupra Europei şi de schimbarea centrilor

barici;
 Vânturile de vest – aducătoare de precipitaţii;
 Crivăţul – provoacă iarna în E şi S ţării viscole şi geruri;
 Austrul – componentă mediteraneană, cald şi uscat vara, cald şi umed iarna;
 Brizele marine – pe litoral;

3
 Efectul de foehn (când masele de aer depăşesc lanţul carpatic şi coboară în regiunile mai
joase vecine – depresiuni, culoare de vale). În Depres. Făgăraş poartă numele de Vântul Mare
sau „mâncătorul de zăpadă”.

III. Europa- tipuri de climat

Acţiunea factorilor genetici ai climei menţionaţi anterior generează, în Europa, existenţa
următoarelor tipuri de climate ( de la Nord spre Sud):
a. Climat subpolar (la latitudini mai mari de Cercul Polar)
 veri scurte, răcoroase şi ceţoase, cu temperaturi maxime de 10 – 15 º C
 iernile durează 6 -7 luni, temperaturile fiind negative
 precipitaţii reduse: 500-800 mm /an, predominant în formă solidă
(zăpadă).
 vânturile: polare, ce suflă dinspre NE.

b. Climat temperat-oceanic (Europa de Vest, între paralelele de 40 0 şi 70 0 latitudine

nordică)
 specific ţărmului atlantic al Europei şi unor zone din apropierea litoralurilor
vest-europene
 este generat de acţiunea vânturilor de vest şi a apelor calde ale
Curentului Atlanticului de Nord. Acestea atenuează atât căldura verii, cât şi
asprimea iernii
 temperaturile sunt pozitive tot timpul anului
 temperaturi medii anuale: 10-150 C
 precipitaţii abundente (800 – 3000 mm anual)
 vânturi: Vânturile de Vest, aducătoare de precipitaţii

c. Climatul Europei Centrale (de tranziţie)

 Din estul Franţei până în România;
 Precipitaţiile scad cantitativ, de la vest (800 mm) la est ( 500 mm).
4
 d. Climat temperat-continental (est-european)
 centrul şi estul Europei
 mari diferenţe de temperatură între V şi E – pe această direcţie, contrastele între
anotimpuri se accentuează (verile călduroase şi secetoase, iernile geroase)
 temperaturi medii anuale: 5- 100 C
 precipitaţiile sunt mai reduse spre E, cu nuanţe de ariditate
 vânturi: siberiene, f. reci - crivăţul

e. Climat subtropical (mediteranean)

 2 sezoane: iarnă răcoroasă şi umedă, vară foarte caldă;
 temperaturi medii anuale: : 15- 170 C
 precipitaţii medii anuale: 600- 900 mm/ an.
 vânturi: mistralul, tramontanul în S Franţei, bora în Dalmaţia (acestea sunt
vânturi f. violente ce bat dinspre continent spre mare). Un alt vânt specific
este sirroco (în S Spaniei, Italiei) ce acţionează în timpul verii, fiind un vânt f.
fierbinte, venit din N Africii.
f. Climatul semiarid

 specific litoralului NV al Mării Caspice

 diferenţe termice f. mari între vară şi iarnă

 precipitaţii f. reduse.

g. Climatul masivelor montane

 de la cca. 800 m altitudine intervine etajarea climatică: scăderea
temperaturilor, creşterea precipitaţiilor şi a umidităţii;
 temperatura de 0 0 C se înregistrează la cca. 3000 m alt în masivele montane
din centrul şi sudul Europei, iar în nordul continentului la 500 m alt;
 precipitaţii: 1000-1500 mm /an.

5
IV. România- tipuri de climat
A. Etaje climatice – în funcţie de treptele majore şi intermediare de relief
a. Etajul climatic montan: climatul alpin, climatul montan, climatul de depresiuni
b. Etajul climatic de dealuri: climatul de dealuri înalte, climatul de dealuri joase
c. Etajul climatic de câmpie, de luncă şi deltă, de litoral

B. Sectoarele (nuanţele) de climă – datorate influenţelor climatice venite din extremităţile

Europei

a. Climatul cu influenţe continental excesive (siberiene)

 Specific unităţilor de câmpie, deal şi podişuri din sudul şi sud-estul României:
Câmpia Română (la est de Argeş), Podişul Dobrogei, Podişul Moldovei;
 Vânturi calde, uscate (suhoveiul, austrul), dar şi vânturi reci (crivăţul);
 Temperaturi medii anuale: cuprinse între 90 C (în Nord) şi 110 C (în Sud);
 Precipitaţii medii anuale: 350-500 mm /an.

b. Climatul cu influenţe oceanice

 Specific Câmpiei Crişano-Someşene (la N de râul Mureş), Dealurilor
Crişano-Someşene, grupei Munţilor Apuseni şi Depresiunii Colinare a
Transilvaniei;
 Vânturile de vest, ce aduc precipitaţii bogate;
 Temperaturi medii anuale ce scad de la vest (10 0 C) la est (8 0 C) ;
 Precipitaţii medii anuale: 500-700 mm/an.

c. Climatul cu influenţe submediteraneene

 Specific Câmpiei Banatului, Dealurilor Banatului, grupelor munţilor
Poiana Ruscă, Banatului, dar şi Câmpiei Olteniei;
 Pătrunderea maselor de aer dinspre MareaMediterană;
 Temperaturi medii anuele: 8-110 C;
 Precipitaţii bogate: 600-1000 mm /an.

6
d. Climatul cu influenţe de tranziţie (de la cele submediteraneene la cele de
ariditate)
 În Câmpia Română (sectorul Olt-Argeş), tranziţia realizându-se între
climatul submediteraneean (din SV) şi cel continental (din SE).

e. Climatul de ariditate: continentalism termic, precipitaţii reduse, secete, zile

tropicale. Este specific estului Câmpiei Române, Podişului Dobrogei (în
întregime), sudului Podişului Moldovei.

f. Climatul cu influenţe scandinavo-baltice (temperaturi mai scăzute, precipitaţii

sub formă de ninsoare mai frecvente): Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei,
Podişul Sucevei.

g. Climatul cu influenţe pontice: pe litoral şi în Delta Dunării.

h. Climatul montan (carpatic) – intervalul altimetric: 800-2544 m alt.

 Vânturi puternice, îngheţ frecvent, peste 8 luni;
 Temperaturi medii anuale: scad de la 6-8 0 C (baza munţilor) la -2 0 C (pe
crestele alpine);
 Precipitaţii medii anuale: 800 mm /an până la 1400 mm /an (localitatea
Stâna de Vale din Munţii Apuseni este considerată a fi „polul
precipitaţiilor” din România – 1604 mm / an).