Calarasi

Orașul Călărași se situează în zona silvostepei, caracterizată de pădurile de stejar brumăriu (Quercus
pedunculiflora), de stejarul pufos (Quercus pubescens) și arțar tătăresc (Acer tataricum). Particularitatea
silvostepei din Câmpia Română este dată de existența unui număr ridicat de specii mediteraneene, cum
ar fi: ghimpul pădureț (Ruscus aculeatus), verigariu (Irhamnus tinctor), mojdreanul (Fraxinus ornus),
scumpia (Cotinus coggygria), cărpinița (Carpinus orientalis).

Etajele : arbori, arbusti,??

Categorii de situri natura 2000

De interes comunitar : SPA, pSCI,SCI si SAC

Potential edafic

În mare parte din areal sunt prezente cernoziomurile, soluri de culoare închisă, bogate în humus, cu un
grad foarte mare de fertilitate. Multe terenuri din Câmpia Bărăganului sunt utilizate pentru agricultură,
în special pentru cultivarea porumbului și a grâului. La Sud de orașul Călărași, în zona fluviului Dunărea,
se găsesc soluri aluviale și protosoluri. Aceastea sunt specifice luncii, formate din depunerile aluviale
aduse de Dunăre. Deasemenea, în această zonă se găsesc și soluri gleice, formate în urma excesului de
apă din pânza freatică. În zona Dunării, la sus de orașul Călărași, datorită excesului de apă din sol,
predomină stuful, ca de exemplu Papura (Typha) și Fragmitele (Phragmites) care cresc în zonele
mlăștinoase.

Litologie

Mare parte din zona Bărăganului s-a format în urmă cu aproximativ 2,6 milioane de ani, în perioada
Cuaternar, era Pleistocen Superior. Pentru această eră, petrografia este formată din straturi cu grosimea
între 20 și 25 de metri de pietrișuri și nisipuri în teresa inferioară. Deasemenea, în câmpul depresionar
există depozite loessoide. La sud de orașul Călărași dar și la nord de aceasta, zona datează din era
Holocen superior în care se găsesc straturi cu grosimea între 5 și 20 de metri, formate din nisipuri,
nisipuri argiloase și pietrișuri, în zona luncii. În zona terasei joase a Dunării se găsesc depozite leossoide.
Deasemenea, tot în această zonă se găsesc dune de nisip. În zona Motiștei, la vest de orașul Călărași sunt
reprezentative nisipurile fine, de culoare gălbuie. Acestea sunt cunoscute drept ”Nisipurile de Motiștea”.
La sud, sud-est de orașul Călărași, zona datează din epoca Pleistocen cu deposite de loessuri cu grosimea
între 30 și 60 de metri, în zona câmpurilor înalte. Pentru această zonă sunt caracteristice argilele roșii,
nisipuri cu intercalații de gresii, marne, calcare, diatomite, argile, calcare lacustre și conglomerate.

Clima

În zona Bărăganului, clima este una temperat continentală, cu veri foarte călduroase în care precipitațiile
sunt scăzute și iernile foarte reci. Plantele care cresc în această zonă s-au adaptat la căldura ridicată prin
frunzele cerate sau îngroșarea acestora sau chiar reducerea lor la spini. Datorită câmpiei, care are un
relief uniform, iernile sunt frecvent însoțite de vânturi puternice care bat dinspre nord, nord-est și vest,
sud-vest, cunoscute sub denumirea de Crivăț, Băltăreț și Austru. Plantele care se cresc în această zonă
sunt adaptate la vânturi puternice, de aceea au o înălțime medie. În zona sudică, în Lunca Dunării, verile
sunt putin mai calde iar iernile mai blânde decât în restul zonei din câmpie.

Hidrografie

Hidrografia zonei Bărăganului este compusă în principal de fluviul Dunărea, care străbate zona de sud a
județului Călărași. În zona Chiciu, acesta se împarte în două brațe, Dunărea veche și Borcea, acesta din
urmă ajunge în zona de sud a orașului Călărași și curge spre est. În urma excesului de apă din pânza
freatică s-au format mlaștini împrejurul luncii Dunării, mediu propice pentru creșterea și dezvoltarea
vegetației adaptate la o umiditate mare, ca de exemplu Forfecuța bălții (Stratiotes aloides), Iarba
broaștelor (Hydrocharis morsus-ranae), Ciumărea (Myrica gale) ș.a.

Procesele geomorfologice reprezentative petru zona Bărăganului sunt tasarea, sufoziunea,

pluviodenudarea și mai ales eroziunea eoliană, datorată faptului că relieful câmpiei este unul uniform iar
în fața vânturilor puternice care bat dinspre nord, nord-est, vest si sud-vest, nu există o barieră
muntoasă. În zonele în care predomină leossul, apar procese morfologice precum crovurile, padinele,
găvanele. Procesul geomorfologic de tasare se produce în mare parte din zona Bărăganului, aceasta fiind
compusă din depozite loessoide, unde stratul de rocă nu este compact, fapt ce duce la pătrunderea
aerului între fragmentele de rocă. În urma acestui proces apar crovurile. Sufoziunea este un proces
geomorfologic care are loc în zonele unde există depozite de nisip (pus zonade pe harta), în care apa
pătrunde în interior, prin crăpături și îndepărtează particulele fine de nisip.

3.1

Arealul delimitat se încadrează în zona stepei și a silvostepei. În zona stepei sunt reprezentative plantele
ierboase xerofile și gramineele. Silvostepa este o zonă în care există plante ierboase xerofile, graminee
dar și păduri de stejărete.

În această zonă întâlnim stratul ierbaceu, arbustiv și al arborilor.

Arii protejate

4.1

În acestă zone, ariile protejate se regăsesc în siturile natura 2000 și sunt de tipul SCI sau SPA. SCI-urile
sunt siturile care au o importantă comunitară iar SPA-urile sunt arii de protecție specială avifaunistică,
acestea fiind propuse pentru protejarea păsărilor.

Din ariile protejate de tip SCI fac parte:

-”Dunărea-Ostroave”, situată în sudul orașului Călărași

-”Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeag”, situată în sudul fluviului Dunărea

-”Pădurea și Valea Canaraua Fetii”, situată în sudul fluviului Dunărea

-”Oltenița-Motiștea-Chiciu” situată în sudul orașului Călărași

Din ariile protejate de tip SPA fac parte:

-Iezerul Călărași, în vestul orașului Călărași

-Brațul Borcea, în estul orașului Călărași

-Dunăre-Ostroave, în sudul orașului Călărași

-Lacul Buceag, în sudul fluviului Dunărea

-Lacul Gălățui, în vestul orașului Călărași

-Otenița-Ulmeni, în vestul orașului Călărași

-Lacul Oltina, în sudul fluviului Dunărea

4.2

În zona ”Dunăre-Ostroave” sunt protejate speciile rare cum ar fi Scrumbia de Dunăre (Alosa
immaculata), Rizeafca (Alosa tanaica), Mecul cu cârlig (Anisus vorticulus) și Clopoțelul dobrogean
(Campanula romanica), gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), egreta
mică (Egretta garzetta) și barza neagră (Ciconia nigra).

În pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, cele mai importante specii sunt cele care sunt încadrate în categoria
”rare”; acestea fiind Rădașca (Lucanus cervus) și o plantă numită Capul șarpelui (Echium russicum).

Lacul Bugeac adăpostește specii rare precum Uliganul pescar (Pandion haliaetus), Stârcul de noapte
(Nycticorax nycticorax) și stârcul roșu (Ardea purpurea).

Specii rare protejate sunt prezente și în Pădurea și Valea Canaraua Fetii, acestea fiind: țestoasa lui
Hermann (Testudo hermanni), liliacul de potcoavă (Rhinolophus mehelyi), și specii de plante precum
capul șarpelui (Echium russicum), ghimpe pădureț (Ruscus aculeatus) și orhideea șopârlă
(Himantoglossum hircium).

Cea mai importană specie,catalogată drept rară, din zona Otenița-Motiștea-Chiciu este reprezentată de
scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata).

În zona Iezerului Călărași sunt catalogate drept specii rare lăcarul de mlaștină (Acrocephalus palustris),
rața roșie (Aythya nyroca), marele cormoran (Phalacrocorax carbo) și fluierarul de mlaștină (Tringa
Glareola.

Brațul Borcea adăpostește specii foarte rare precum gaia negraă (Milvus migrans), pescărușul mic (Larus
minutus), codalbul (Haliaeetus albicilla) dar și specii de rare de privighetoare de baltă (Acrocephalus
melanopogon).

Lacul Gălățui adăpostește specii rare precum șoimul rândunelelor (Falco subbuteo) și gârlița mare (Anser
albifrons).
În arealul Oltenița-Ulmeni, este protejat stârcul galben (Ardeola ralloides), acesta fiind o specie foarte
rară), dar și pelicanul creț (Pelecanus crispus), catalogat ca specie rară.

Lacul Oltina adăpostește specii rare precum Fluierarul de mlaștină (Tringa glareola) și stârcul de noapte
(Nycticorax nycticorax).