DEFILEUL DUNARII

Cursul fluviului Dunarea influenteaza semnificativ peisajul intalnit in Parcul Natural Portile de
Fier, Valea Dunarii schimbandu-si aspectul de-a lungul celor 134 km dintre Gurile Nerei si aval
de barajul de la Gura Vaii. In functie de structura geologica si de rocile pe care le traverseaza,
Dunarea prezinta sectoare de ingustare (formate la traversarea rocilor dure si mai ales a
calcarelor) dar si sectoare de largire, unde s-au format depresiuni cum ar fi Moldova Veche sau
Liubcova.

De la vest la est, acestea sunt:

 Ingustarea Valea Nerei - Valea Rilii (peste 3 km lungime);

 Depresiunea Moldova Veche (situata pe amplasamentul unui bazin miocen, cu o lungime
de circa 29 km);
 Ingustarea Pescari - Alibeg (6 km lungime);
 Depresiunea Liubcova (cel mai larg sector din cadrul defileului);
 Ingustarea Berzasca - Greben (valea este simetrica, cu versanti abrupti, cu o lungime de
aproximativ 18 km);
 Sectorul Greben - Plavisevita (valea este relativ larga, taiata in formatiuni metamorfice,
pe circa 25 km);
 Cazanele Mari si Cazanele Mici (valea este ingusta, cu aspect de chei, taiate in calcare;
sunt separate de bazinetul Dubovei;
 Depresiunea Ogradena - Orsova;
 Ingustarea Varciorova - Gura Vaii (circa 9 km).

BIODIVERSITATE
Defileul Dunarii este principalul coridor de legatura intre Campia Panonica si Campia Romana
astfel ca teritoriul Parcului Natural Portile de Fier reprezinta o zona de convergenta a lumii
vegetale si animale din aceste două regiuni.

Prezenta unui climat cu influente mediteraneene (veri calde si uscate si ierni blande cu ploi
bogate) a favorizat prezenta a numeroase plante si animale iubitoare de caldura, care s-au putut
adapta la conditiile din acest spatiu geografic.

Relieful variat si diversitatea elementelor naturale au determinat la randul lor mentinerea unui
numar foarte mare de specii floristice si faunistice, facand din Parcul Natural Portile de Fier una
din regiunile cu cea mai mare biodiversitate din tara noastra.

Important este insa nu atat numarul mare de specii, cat faptul ca multe dintre ele sunt foarte
importante pentru stiinta.

In arealul Parcului  Natural au fost identificati 1668 taxoni vegetali (doar plante superioare)

dintre care 28 sunt endemice.
Diversitatea la nivelul asociatiilor vegetale este de asemenea ridicata. In acest spatiu exista 171
de asociatii vegetale, din care 26 sunt unice pentru Romania si 21 sunt de interes comunitar.

Lumea animala este la fel de diversificata, pana in prezent fiind identificate peste 5200 de specii.
Majoritatea speciilor de reptile, amfibieni si pasari prezente in arealul Parcului Natural Portile de
Fier sunt protejate la nivel national si international.  

FLORA
In trecut, Defileul Dunarii a jucat rol de coridor pentru migratia speciilor de flora si fauna. Astfel
ca in prezent, vegetatia este formata din elemente pontice (estice), panonice (vestice), central-
europene, nordice si sudice (mediteraneene).

Elementele floristice sudice confera coloritul distinctiv al vegetatiei Parcului Natural Portile de
Fier. Acestea ajung in Defileul Dunarii la altitudini mari: cerul (Quercus cerris), garnita
(Quercus frainetto), scumpia (Cotinus coggygria), mojdreanul (Fraxinus ornus), liliacul salbatic
(Syringa vulgaris), alunul turcesc (Corylus colurna) etc.

In acelasi timp, elemente montane precum fagul (Fagus sylvatica), tisa (Taxus baccata), afinul
(Vaccinium myrtillus) coboara mult in altitudine in Defileul Dunarii.

Numarul de elemente endemice, desi nu foarte mare, vine ca o completare a diversitatii mari de
elemente fitogeografice. Dupa diverse surse, numarul endemitelor din arealul parcului variaza
intre 28 si 33 de elemente. Printre acestea se numara: Pinus nigra ssp. banatica, Minuartia
cataractarum, Prangos carinata, Stipa danubialis, Tulipa hungarica, Dianthus banaticus,
Dianthus spiculifolius, Campanula crassipes etc.

De importanţa comunitara sunt un numar de opt specii, inscrise in Anexa nr. I a Conventiei de
la Berna: Tulipa hungarica (laleaua Cazanelor), Stipa danubialis (colilia Portilor de Fier),
Salvinia natans, Colchicum arenarium, Pulsatilla grandis, Typha shuttleworthii, Campanula
abietina si Eleocharis carniolica.

VEGETATIE
Vegetatia Parcului Natural Portile de Fier este alcatuita preponderent din paduri, tufarisuri si
pajisti, distributia acestora fiind conditionata de particularitatile substratului.

Padurile acopera circa 70-75% din suprafata Parcului si apartin in totalitate etajului nemoral
(paduri cu frunze cazatoare). Principalele tipuri de paduri sunt cele de fag (Fagus sylvatica), fag
in amestec cu gorun (Quercus petraea), gorun cu stejari termofili (Quercus cerris, Q. frainetto,
Q. pubescens), aluviale (cu Fraxinus excelsior şi Alnus glutinosa).
In locul padurilor termofile defrisate s-au instalat tufarisuri termofile (sibleac), o formatiune
vegetala secundara de stejar pufos cu multa carpinita, mojdrean si liliac salbatic (R. Calinescu,
1964) careia i se adauga specii submediteraneene, saxicole si calcifile.

In zonele cu abrupturi si roca la zi apar elemente saxicole precum: Campanula crassipea, Silene
armeria, Allysum murale, Stipa aristela, Cerastium banaticum.

In Parcul Natural Portile de Fier au fost identificate si descrise 171 de asociatii vegetale de plante
superioare, din care 26 sunt endemice (unice pentru Romania), fapt care dovedeste inca o data
marea diversitate biologica a zonei.

ZONE UMEDE
In sudul Muntilor Locvei, intre Balta Nera si Ostrovul Moldova Veche se desfasoara o
succesiune de zone umede, ce au rezultat in urma ridicarii nivelului Dunarii dupa construirea
Sistemului Hidroenergetic si de Navigatie Portile de Fier I. Aceste zone umede (mlastini, balti)
au o importanta deosebita pentru populatiile de pasari de balta ce cuibaresc sau ierneaza in zona
Portilor de Fier.

Zonele umede au o vegetatie higrofila formata in special din stuf (Phragmytes sp.), papura
(Typha sp.), rogoz (Carex sp.), pipirig, specii de salcie (Salix alba, Salix purpurea), plop alb
(Populus alba) si negru (Populus nigra).

Cele mai importante zone umede, care au fost declarate zone de conservare speciala avifaunistica
sunt: Ostrovul Calinovat (situat intre Bazias si Divici), Divici - Pojejena (o succesiune de 5 balti
si zone mlastinoase) si Ostrovul Moldova Veche. O alta zona umeda importanta este Rezervatia
Naturala Balta Nera - Dunare, situata in extremitatea vestica a Parcului.

PASARILE ACVATICE
Situatia prezenta a zonelor umede si a componentei avifaunei parcului sunt urmare a crearii
barajului de la Portile de Fier I, care a determinat aparitia de noi zone umede, reprezentand
habitate pentru pasarile acvatice si limicole.

Un numar mare de pasari acvatice pot fi observate in perioada de iarna-primavara pe suprafata

lacului si în zonele umede limitrofe acestuia: cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus),
cormoranul mare (Phalacrocorax carbo), starcul cenusiu (Ardea cinerea), egreta mica (Egretta
garzetta), egreta mare (Egretta alba), rata mica (Anas crecca), rata caraitoare (Anas
querquedula), rata sulitar (Anas acuta), rata lingurar (Anas clypeata), rata cu cap castaniu
(Aythya ferina), rata motata (Aythya fuligula), ferestrasul mic (Mergus albellus), lisita (Fulica
atra) etc.

Cea mai mare parte a speciilor mentionate pot fi observate in timpul migratiei, unele sunt oaspeti
de iarna, iar cateva sedentare in zona.
Barza neagra (Ciconia nigra)

Barza neagra este asemanatoare cu barza alba, diferenta fiind penajul de culoare neagra,
exceptand pieptul si abdomenul, care sunt albe. Se intalneste foarte rar, la noi in tara fiind 
oaspete de vara.

Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus)

Este o pasare cu o lungime de 50 cm si cu anvergura aripilor de 85 cm. Coloritul este negru-

verzui, cu capul si gatul castaniu inchis, de la distanta parand a fi de culoare neagra. Traieste in
zone umede si balti, si stationează frecvent pe cioturi pentru a se odihni si a-si usca penele. 

Egreta mica (Egretta garzetta)

Egreta mica are o lungime de circa 55 cm si colorit alb al penajului. Se intalneste pe balti si pe
malul apelor, in anotimpul estival (aprilie-septembrie). 

TESTOASA LUI HERMANN

Testudo hermanni boettgeri cunoscuta si sub numele de broasca testoasa de uscat, este o reptila
exclusiv erbivora. Este o specie strict protejata  fiind in pericol de disparitie datorita diminuarii
efectivelor si arealului.

Are corpul acoperit de o carapace ovala, bombata, de culoare galben pana la oliv. Este compusa
din doua parti: carapacea propriu-zisa (dorsal) si plastronul (ventral).

Habitatele testoasei lui Hermann se gasesc in toata peninsula Balcanica si peninsula Italica. In
Romania ocupa un areal situat in sud-vestul tarii intre localitatile Strehaia si Bazias. Traieste
in pajisti si fanete aflate langa margini de padure, unde cresc tufisuri in care se pot ascunde in
timpul zilei.

Testoasa lui Hermann este o specie solitara, care la sfarsitul lunii octombrie se îngroapa in
pamant la adancimi de peste 15 cm si intra intr-o perioada de hibernare pana in luna martie.

Se imperecheaza primavara, iar in intervalul mai-iunie femela sapa o groapa intr-o zona cu panta,
unde depune 6-7 oua. Ouale stau in pamant circa 2 luni, puii iesind singuri, fara ajutor din partea
mamei. In acest interval cuibul poate fi devastat de pradatori: jderi, vulpi, arici etc. In consecinta,
rata de supravietuire este foarte mica, in medie doar un ou din sase ajungand sa eclozeze.

Masculii sunt mai mici decat femelele, au coada mai lunga si terminata cu o gheara puternica.
Varsta testoaselor se poate aprecia dupa numarul inelelor care se formeaza pe placile carapacei.
Testoasele ating varste de peste 60 de ani.

Testoasa lui Hermann este un animal pasnic, iubit de localnici, potrivit traditiei aducand noroc
celor care o intalnesc.
Principalele amenintari sunt omorarea testoselor de catre turisti sau localnici din diferite motive,
colectarea lor in scopul comercializarii ca animale de companie sau in restaurante. Aceste
activitati sunt ilegale si sunt pedepsite conform legilor cu amenzi foarte mari.

VIPERA CU CORN
Vipera ammodytes este declarata specie strict protejata datorita scaderii dramatice a numarului
de exemplare in ultimul secol si a distrugerii habitatelor.

In Europa, arealul ocupat de aceasta specie este restrans la cateva regiuni din zona Balcanilor si
Europa Centrala. In Romania, principalul areal al subspeciei Vipera ammodytes ammodytes este
reprezentat de partea sud - vestica a tarii (Banatul).

Habitatele preferate de vipera cu corn sunt de obicei locuri uscate, accidentate, cu roca la zi si cu
vegetatie de tufarisuri. Hrana preferata a viperei cu corn este reprezentata de rozătoare mici si
diferite specii de soparle.

Se imperecheaza primavara, in lunile aprilie-mai, iar puii se nasc in toamna, in numar de 4 pana
la 7.

Vipera cu corn hiberneaza in fisuri ale rocilor si in cavittii subterane, adesea in grupuri de
cateva zeci.

Vipera cu corn este un animal timid, lent in miscari, fara tendinta de agresivitate. In prezenta
omului sau a altor animale ramane nemiscata sau incearca sa se ascunda sub pietre şi vegetaţie.
Dacă este incoltita, suiera scurt si puternic si se strange colac incercand sa intimideze agresorul.
De retinut este faptul ca nu ataca niciodata cu intentia de a ucide, ci doar pentru a se apara!.
Cand se simte in pericol are un comportament defensiv, dar daca nu are unde sa se ascunda
devine agresiva, atacand potentialul dusman.

Muscatura viperei cu corn si in general a oricarei vipere europene nu pune in pericol viata decat
in cazuri deosebite (muscatura la nivelul gatului, fetei, pieptului, sau daca persoana in cauza
sufera de afectiuni grave de sanatate).

Cea mai importanta ameninţare la adresa speciei este recoltarea ilegala a exemplarelor adulte in
scopul infiintarii asa-numitelor “ferme de vipere” pentru producerea si colectarea de venin.

DIVERSITATEA UMANA
Parcul Natural Portile de Fier a constituit o arie propice pentru intemeierea asezarilor umane,
ostroavele si bazinetele formate la gurile de varsare ale afluentilor Dunarii, oferind conditii
deosebit de favorabile pentru asezarea vetrelor de sat.
Cele mai vechi urme ale popularii umane dateaza din paleoliticul superior si epipaleolitic,
marturiile arheologice din arealul localitatilor Sichevita, Gornea, Dubova si in zona insulei Ada-
Kaleh (actualmente inundata), fiind dintre cele mai cunoscute. Astfel, in Pestera Climente si la
Cuina Turcului, in masivul Ciucaru Mare, au fost descoperite unelte de piatră cioplita din
paleoliticul mijlociu. Aceste locuri sunt considerate cele mai vechi urme arheologice de pe
teritoriul Parcului Natural Portile de Fier, vechimea acestora fiind evaluata la circa 40.000 ani.

In apropierea localitatii Schela Cladovei, in estul Parcului Natural, au fost descoperite recent
urmele unei asezari din epipaleolitic ce este considerata cea mai veche asezare permanenta din
Europa -  7600-7800 i.Chr.

Prima mentiune documentara a unei asezari umane in Parcul Natural Portile de Fier
dateaza din anul 106 i.e.n. si se refera la asezarea dacica Dierna, situata pe locul fostei vetre
a orasului Orsova).

Ulterior, romanii au construit mai multe castre de-a lungul Dunarii, la Dierna, precum si pe
teritoriul actualelor localitati Moldova Veche si Pojejena, realizand in acelasi timp si o serie de
amenajari cu functii diverse (cai de comunicatie, mine de exploatare a minereurilor etc).

Continuitatea locuirii umane din Parcul Natural Portile de Fier a fost dovedita prin descoperirea
unor obiecte din secolele al X-XIII-lea care dovedeau existenta unor contacte cu Imperiul
Bizantin.

Din secolul al XI-lea pana in secolul al XX-lea, Banatul s-a aflat sub stapanirea sucesiva a
Austro-Ungariei si Imperiului Otoman.

Datorita rolului strategic al Defileului Dunarii au fost construite cetati cu rol de aparare si de
control al traficului naval, care s-au adaugat la cele deja existente (Cetatea Orsovei, construita
intre 1371-1372, Cetatea Ada-Kaleh, construita in perioada 1691-1737 si pastrata pana la
inundarea insulei de catre apele acumularii Portile de Fier I). Alaturi de acestea in Parcul Natural
Portile de Fier mai sunt cunoscute sunt cetatile Pojejena, Trikule, Ladislau (amplasata in
apropierea localitatii Coronini), Peci si Lylka (aflate intre Dubova si Plavisevita).

Activitatile economice specifice Parcului Natural Portile de Fier au fost inca din perioada
romana agricultura, exploatarea lemnului si mineritul (mine de cupru).

Dupa o intrerupere de cateva veacuri, in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, Imperiul

Austriac redeschide exploatarile de minereuri complexe in zona Moldova Noua.

In anul 1833 incepe construirea unei sosele intre Orsova si Moldova Veche, iar in anul 1854 este
data in functiune prima cale ferata cu ecartament normal din tara, dintre Bazias si Oravita,
numita si "calea carbunelui", initial rolul sau fiind exclusiv de cale ferata industriala.

Dezvoltarea activitătilor de extractie a resurselor minerale, a exploatarilor forestiere si a

navigatiei pe Dunare a condus la cresterea numarului de asezari si de locuitori de pe teritoriul
parcului.
MANIFESTARI CULTURALE
In majoritatea localitatilor din Parcul Natural Portile de Fier se desfasoara anual manifestari
traditionale legate de diferite evenimente religioase sau laice:

 Balul Turcilor (Belobresca, Svinita - 27 februarie, Sichevita - 2 martie)

 Balul Martisorului (Ilovita, 28 februarie)
 Balul Izmenelor (Ilovita, 28 februarie)
 Fii Satului (Ilovita, ultima duminica din luna iulie)
 Festivalul Smochinelor (Svinita)
 Festivalul Satelor Dunarene (Svinita, 1-2 mai)
 Festivalul Sportului (Svinita, 1-2 mai)
 Festivalul Muzical al Minoritatilor (Svinita, august)
 Ziua Scolii din Liubcova (Liubcova, septembrie)
 Festivalul minoritatilor (Bigar)
 Fasanke (Saptamana Mascatilor, prima saptamana din martie, Pojejena)
 Balul Strugurilor (Grojdjembal, Belobresca)
 Concurs de teatru de papusi pentru copii (Belobresca);
o Nedeile, care au date diferite de organizare pentru fiecare comunitate si sunt
legate de hramul bisericii.

OBIECTIVE ISTORICE/ARHEOLOGICE
Manastirea Vodita a fost construita intre 1370 si 1372 pe teritoriul comunei Varciorova, la
aproximativ 500 m distanta de Dunare. Intemeietorul acestui lacas este un calugarul Nicodim.
Ruinele vechii biserici se vad si in prezent, langa acestea fiind construita in 1995 o biserica de
lemn.

Manastirea Sf. Ana este ctitorie a cunoscutului ziarist interbelic Pamfil Seicaru,  fiind asezata in
imediata apropiere a municipiului Orsova pe Dealul Mosului.

Manastirea Mraconia. Pe Valea Mraconiei este situata o veche manastire, numita "Mracuna".
Vechiul lacas "sta" ascuns intr-un loc pitoresc in fata fostului drum Traian de pe malul sarbesc,
unde se afla "tabula Traiana".

Biserica Sf. Niculae cel Sarac din Orsova a fost realizata la inceputul secolului al XIX-lea,
avand o compozitie de mare simplitate in care se resimt influente dorice, baroce si neoclasice.

Catedrala romano-catolica din Orsova se afla in zona centrala a localitatii Orsova,  in imediata
vecinatate a "Pietii 1800". A fost construita intre anii 1972-1976, ca urmare a stramutarii Orsovei
vechi pe actualul sau amplasament. Catedrala este o constructie din beton finisat prin cofraje si
lemn, avand forma de cruce din orice punct ar fi privita.
Biserica Sf. Arhangheli din localitatea Berzasca este situata in vatra localitatii Berzasca,
reprezentand cea mai veche biserica romaneasca din Clisura Dunarii. Reprezinta un monument
de arhitectura, construit in stil baroc, la 1836.

Cetatea Trikule a fost ridicata in secolul al XV-lea pentru a opri expansiunea otomana spre vest,
ruinele observandu-se si in prezent in apropierea localitatii Svinita. Cetatea Tri Kule era
reprezentata prin trei turnuri dispuse pe malul Dunarii in forma de triunghi. Ansamblul Cetatii
Trikule a fost inundat in urma amenajarii lacului de acumulare Portile de Fier I, la suprafata
observandu-se doar două turnuri.

Cetatea Drencova, situata in apropierea localitatii Berzasca, este in prezent inundată de  apele
Dunarii. Singura marturie este zidul fostei biserici.

Cetatea Ladislau a fost construita pe malul stang al Dunarii, fiind mentionanta inca din secolul
al XIV-lea. Cetatea, cu rol strategic, era destinata controlului traficului fluvial pe Dunare.
Cetatea pereche de pe malul sarbesc este Cetatea Golubac, mult mai bine conservata decat
cetatea Ladislau.

Pestera Gaura Chindiei II. In abruptul din stramtura Coronini - Alibeg se deschide pestera
Gaura Chindiei II, rezervatie arheo-logica unde au fost descoperite urme de arta rupestra ce
apartin paleoliticului si neoliticului.

Pestera Veterani este cunoscuta din timpuri stravechi, fiind consacrata de daci drept sanctuar al
zeului Zamolxis.

Pestera Haiducilor. In acesta pestera  au fost descoperite urme de cultura mezolitica.

Cetatea si asezarea dacica din satul Divici (in punctul "Grad") reprezinta o marturie a locurii
dacice a acestui spatiu, situl fiind considerat de importanta nationala, fiind recunoscut ca element
de patrimoniu national prin Legea nr. 5 din 2000.

Alaturi de acestea mai puţin cunoscute sunt: ruinele bisericii medievale de pe valea Siriniei,
biserica catolica din localitatea Moldova Noua, cladirile din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea
din localitătile Berzasca, Eibenthal, Bigar, Liubcova, Moldova Nouă si Pojejena, morile de apa
de pe valea Camenitei, Elisevei si Povalinei.

Sunt cunoscute pentru obiectele de arta populara localitatile Garnic si Sichevita.

Remarcabile pentru acest spaţiu sunt Muzeul etnografic Eselnita, Muzeul etnografic si arheologic
Gornea şi Muzeul Hidrocentralei Portile de Fier I, Muzeul Regiunii Porţile de Fier din Drobeta
Turnu-Severin.

ARIILE PROTEJATE
In conformitate cu prevederile Legii nr. 5/2000, Ordinului nr. 552/2003 al M.A.P.A.M., H.G. nr.
2151/2004 si OUG 57/2007, in Parcul Natural Portile de Fier sunt incluse un numar de 18 arii
protejate (rezervatii).

De asemenea in conformitate cu H.G. 1284/2007, s-au declarat pe teritoriul Parcului Natural

Portile de Fier doua arii de protectie speciala avifaunistica, ca parte integranta a retelei
ecologice europene NATURA 2000 în România, respectiv:

- ROSPA0026 Cursul Dunarii-Bazias-Portile de Fier, in suprafata de 10124.4 ha;

- ROSPA0080 Muntii Almajului-Locvei, in suprafata de 118141.6 ha.

De asemenea, potrivit Ordinului Ministrului Mediului si Dezvoltarii Durabile 1964/2007 s-a

declarat ca Sit de Importanta Comunitara, ROSCI0206 Portile de Fier, parte integranta a retelei
ecologice europene NATURA 2000, in suprafata de 124293.0 ha.

Prezenta acestor situri NATURA 2000 implica obligativitatea aplicarii prevederilor in vigoare
referitoare la procedura de realizare a evaluarii starii de mediu pentru planuri si programe,
precum si la procedura cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru toate
planurile/programele si proiectele care urmeaza sa se desfasoare in siturile de importanta
comunitara.

OFERTA TURISTICA
In prezent, turismul din Parcul Natural Portile de Fier este foarte slab dezvoltat si se limiteaza la
grupuri mici, in general neorganizate, care cunosc frumusetile zonei. Grupurile organizate sunt
putin numeroase, limitandu-se la o serie de activitati de agrement in lungul Dunarii (organizarea
de excursii cu vaporul de la Orsova spre Cazanele Dunarii).

Printre activităţile turistice ce pot fi desfăşurate în Parcul Natural Porţile de Fier pot fi
menţionate:

 Turism montan (trasee turistice marcate - Traseul Pemilor, ce uneste toate satele locuite
de cehi din Parcul Natural Portile de Fier);
 Croaziere pe Dunare (cu plecare din Orsova);
 Turism stiintific (pentru speciile de plante si animale protejate);
 Birdwatching (in zonele umede din partea de vest a Parcului Natural Portile de Fier);
 Speologie (in zonele calcaroase din Parc: Cazanele Dunarii, Coronini-Moldova-Garnic,
Sirinia);
 Pescuit (pe Dunare - somn, crap, salau, cega si raurile interioare - pastrav);
 Vanatoare (pasari acvatice, cerb, caprior, mistret, urs, pisica salbatica);
 Festivitati si sarbatori traditionale (Nedei, sarbatori ale minoritatilor);
 Bucataria traditionala (specialitati din peste, dulciuri);
 Sporturi nautice pe Dunare (canotaj, caiac-canoe, ski-jet);
 Cclism de tura si mountain-bike;
  Schi fond (pe drumurile forestiere);
 Obiective culturale (arheologice, religioase);
 Mori de apa de pe vaile Eliseva, Povalina, Sichevita;
 Muzee (muzeele etnografice si religioase);
 Vizitarea localitatilor populate de etniile ceha şi sarba

CENTRE DE INFORMARE
In Parcul Natural Portile de Fier exista patru Centre de Informare-Documentare:

 Centrul de Informare- Documentare Moldova Noua - Ocolul Silvic Moldova Noua;

 Centrul de Informare-Documentare comuna Berzasca - Casa Culturala Berzasca;
 Centrul de Informare-Documentare Orsova - Primaria Municipiului Orsova
 Centrul de Informare-Documentare Drobeta Turnu Severin - Muzeul Regiunii Portile de
Fier

In aceste centre se pot obţine informatii referitoare la toate aspectele legate de turism in Parcul
Natural Portile de Fier.