AGRICULTURA IN CHINA

China este cu siguranta un gigant agricol, care nu mai starneste frica

concurentilor de pe piata mondiala.
Urbanizarea galopanta, lipsa resurselor de apa, solurile de proasta calitate si
poluarea solurilor sunt doar cateva cauze care impiedica dezvoltarea
agriculturii.
Cresterea puternica a populatiei face din China o piata extrem de tentanta
pentru tarile exportatoare de produse agricole. Statele Unite ale Americii au
inceput deja sa profite de oportunitatile oferite de piata chineza.
         
China a devenit importatoare neta de produse agricole in anul 2004.
Previzionistii sunt de parere ca aceasta situatie se va mentine si pe parcursul
urmatorilor 20 de ani.
Cele mai cerute produse de chinezi sunt: soia, oleaginoasele, cerealele si
zaharul. Importurile au atins in anul 2005, valoarea de 22 de miliarde de
dolari, dintre care jumatate au fost consacrate produselor vegetale.
           
Chiar daca, in mod normal importurile de produse agricole ar trebui sa
creasca, este extrem de dificil de facut previziuni viabile.
Expertii au dificultati din cauza faptului ca oficialitatile din acest sistem
“capitalist de stat” pastreaza secretul optiunilor. Agricultorii chinezi au mari
dificultati. Liberalizarea pietelor din anii 90 a destabilizat agricultura
chineza, care acopera 20% din productia de cereale, de la nivel mondial.
Cu toate acesteam este destul de dificil de facut o analiza clara a domeniului,
avand in vedere  faptul ca statul chinez are putere de decizie nelimitata, prin
intermediul unor instrumente precum subventiile (1 miliard de euro/an
pentru grau), stocarea cerealelor si controlul intreprinderilor de import-
export. In acest context este aproape imposibila obtinerea unor indicatori
fiabili.

Organizatia Mondiala a Comertului a reusit sa determine demnitarii chiezi sa

importe 10% din comsumul de cereale.
In 2005, China a importat 3 milioane de tone de grau, din Statele Unite ale
Americii, Canada si Australia. Productia chineza de grau a scazut in ultimii
10 ani de la 125 de milioane de tone la 97 milioane de tone, in 2005.
Graul se constituie in a doua mare cultura, dupa orez (160 milioane de tone),
iar impreuna fac parte din hrana de baza a chinezilor.
           
Guvernul chinez traieste cu teama ca importurile masive de cereale vor
afecta puternic agricultura. Cu toate acestea, marile provocari vin din
interior.
Lipsa terenurilor arabile de buna calitate si producatorii individuali care
detin in medie doar 0,65 hectare/familie, fac imposibil visul conducatorilor
comunisti care doresc o agricultura chineza competitiva la nivel mondial.

Reperele agriculturii chineze

- 40% din populatia activa este angajata in agricultura, in timp ce contributia

agriculturii la produsul intern brut a scazut de la 30% in 1980, la doar 13%,
la ora actuala.
Industria aduce 41% din fondurile produsului intern brut (44% in 1980),
serviciile avand aceeasi proportie (21% in 1980).

- Exista peste 200 de milioane de producatori agricoli, care detin in medie

suprafete de 0,64 hectare. Pamantul aparitine statului care-l imparte
agricultorilor pentru a-l lucra. 

- Productia agricola a Chinei reprezinta 20% din productia mondiala de

cereale, 50% din productia de legume, 28% din productia de carne si 14%
din productia de fructe, de la nivel mondial

- Prima faza a reformei agricole s-a desfasurat intre anii 1978-1984 si a

constat in decolectivizarea terenurilor agricole, care au ramas totusi in
proprietatea statului.

- Autoritatile chineze au o pozitie foarte prudenta in ceea ce priveste

culturile modificate genetic, interzise in alimentatie. China investeste 200 de
milioane de dolari/an pentru cercetarea in domeniul agricol, suma care se
apropie de bugetul alocat de Uniunea Europeana (250 milioane de euro).