Activitatea pancreasului in digestie

Aşezarea pancreasului în raport cu stomacul și duodenul

Pancreasul este un organ din aparatul digestiv și endocrin care îndeplinește două funcții
majore: exocrină (produce sucul pancreatic care conține enzime digestive) și endocrină
(produce mulți hormoni importanți, incluzând și insulina).

Topografie și funcții
Este o glandă situată sub stomac, de formă alungită, cu o greutate de circa 70 g. Are atât
o secreție externă (exocrină) necesară digestiei, cât și o secreție internă (endocrină)
necesare în reglajul glicemiei.

Secreția externă numită și suc pancreatic, se varsă în intestinul subțire. Acțiunea lui
influențează în special substanțele adipoase. Este bogat în enzime: amilaza (care
transformă glucidele în glucoză), maltaza (maltoza, în glucoză), tripsina (care scoate
aminoacizii pe rând din protide și peptide), lipaza (grăsimile cu acizi grași și glicerina),
carbonați și bicarbonați de Na, care dau alcalinitatea sucului pancreatic.

Secreția internă este insulina, care reglează cantitatea de zahăr din sânge, reținând
surplusul de glucoză sub formă de glicogen, la nivelul ficatului. Lipsa insulinei duce la o
boală foarte gravă, numită diabet zaharat. Pancreasul secretă enzime vitale pentru
organism. În caz că se consumă multe alimente prelucrate industrial, se solicită dirijarea
unui număr mare de enzime în stomac și intestin. În felul acesta, este compromisă
imunitatea, prin scăderea aportului enzimatic al funcțiilor imunitare. Enzimele au
multiple roluri: de rupere a alimentelor în bucăți mai mici; determină lanțul reacțiilor
chimice care duc la nutrienți; sinteza unor substanțe; determină aglomerarea de atomi în
molecule etc.

Bolile pancreasului
Când pancreasul este bolnav, acesta devine ca o „bombă atomică” pentru organism.
Splina își dublează volumul și doare. La ecografie nu se observă că pancreasul este
bolnav. Tumoarea la pancreas este foarte periculoasă deoarece nu prea se vindecă.
Bolile pancreasului sunt:

*Pancreatitele acute – cu dureri în epigastru, cu umflarea abdomenului (abdomen acut)

datorită inflamației căilor biliare sau alcoolismului. Dacă se blochează motricea
intestinală, e necesară operația.

Pancreatitele hemoragice, apărute la persoane obeze în urma unui prânz abundent (pot
duce la moarte) sau care apar în urma bolilor infecțioase (oreion).

*Pancreatita cronică este provocată de o obstrucție parțială a canalului Wirsung

(calculi, sarcoame), cu fecale albe și grăsoase, cu resturi nedigerate de carne, cu diaree
etc.
*Tumori pancreatice: cancer, sifilis, TBC etc.
*Diabetul zaharat caracterizat prin nepuținta organismului de a utiliza zahărul
(glucidele), ceea ce duce la creșterea zahărului din sânge, care este eliminat prin urină
(glicozurie). Rolul principal în metabolismul (întrebuințarea) glucidelor îl are hormonul
pancreasului numit insulină.

Inflamația pancreasului, sau pancreatita, este probabil cea mai comună boală a acestui
organ. Disfuncția se poate rezuma la un singur sau mai multe episoade repetate sau poate
deveni o boală cronică. Sunt mulți factori asociați pancreatitei, printre care răni directe,
anumite droguri, infecții virale, boli ereditare și deranjamente congenitale ale unui sistem.

Etiologia și diagnosticarea bolilor

Deși cauza imediată a pancreatitei acute nu este întotdeauna clară, pare să implice unul
sau mai mulți dintre următorii factori: presiune crescută într-un canal datorată unei
obstrucții parțiale, pietre la bilă sau edeme; afecțiuni ale canalelor din organe care permit
scăparea enzimelor digestive activate în substanța pancreasului și în țesuturile
înconjurătoare.
Topografia pancreasului (cu aorta şi vena cavă inferioară)

Suprastimularea mecanismului secretor de producție a enzimelor în celulă poate duce la

energizarea sistemelor de enzime intracelulare, rezultând în conversia proenzimelor în
forme active care încep să digere organite celulare. Glanda începe astfel să se
autodistrugă. Stricăciuni similare se pot produce în alte organe ale corpului cum ar fi
plămânii, rinichii și vasele de sânge care primesc aceste enzime activate prin sistemul
celular. Nu este clar cum proenzima tripsinogenă este transformată în tripsină în celula
afectată. Dar este cunoscut faptul că activarea altor proenzime începe din această
conversie.

Gradul de distrugere al celulei pare să depindă de puterea factorilor cauzativi.

Dureri puternice localizate, abdominale și de spate, datorate scurgerii de enzime,

distrugerea țesutului și iritarea nervilor este cel mai des simptom de pancreatită acută. În
cazuri grave poate apărea stopul respirator, șocul sau chiar moartea. Gravitatea
simptomelor depinde în general de cât de afectat este pancreasul; rata de mortalitate este
de aproape 50% în cazurile de pancreatită gravă, dar este mai mică de 5% în cazuri mai
puțin grave. Diagnosticul este confirmat de detecția unui nivel ridicat de enzime
pancreatice în sânge și dacă funcția celulei este perturbată de procesul inflamator, de
niveluri ridicate ale glucozei sanguine.

Scanările ultratomografice ale abdomenului superior au arătat un pacreas mărit și infectat.

Dureri puternice, de multe ori urmate de febră, sugerează prezența unui pseudochist sau
abces provocat de focare de infecție în pancreas.

Terapie
 Pancreatita acută este tratabilă prin terapie susținută, cu înlocuirea fluidului și a
sărurilor, prin controlul durerii. În cazuri severe, spălarea țesuturilor moarte și a
enzimelor aditive din cavitatea abdominală în timpul operațiilor poate fi benefică.
În timpul recuperării postoperatorii, prevenirea unui nou atac este obiectivul
principal.

În plus, îndepărtarea pietrelor, oprirea consumului de alcool, scăderea nivelului

grăsimilor din sânge printr-o dietă corespunzătoare și încetarea consumului de droguri
pot fi măsuri folositoare. Acolo unde atacuri repetate ale pancreatiei au dus la cicatrici ale
venei pancreatice principale, repararea pe cale chirurgicală poate preveni alte atacuri.

 Pancreatita cronică urmează rareori atacurilor pancreatice repetate. Pare a fi o

dereglare separată care duce la dopuri mucoase și la precipitarea sărurilor cu
calciu din venele pancreatice mai mici. Urmează pierderea progresivă a țesutului
pancreatic, probabil ca o consecință a inflamației continue datorate blocajului
venelor. Calcificarea progresivă care în timp duce la formarea de pietre în
canalele pancreatice principale a fost atribuită producției diminuate de proteine
care țin calciul în soluții.
Alcoolismul și anumiți factori ereditari sunt responsabili pentru aproape toate cazurile de
pancreatită cronică întâlnite în țările vestice. Malnutriția cronică de proteine este un
factor important în țările subdezvoltate. Dureri abdominale, diabetul și malabsorbția
intestinală a nutrienților dietari sunt simptomele principale ale pancreatitei cronice.
Pierderea greutății și deficiența de vitamine solubile în grăsimi (A, D, E și K) sunt
frecvente. Tratamentul include abstinența de la alcool și ingestia de enzime pancreatice
care să controleze malabsorbția.

 Fibroza chistică a pancreasului este moștenită, dar nu se manifestă decât dacă

ambii membri ai unei perechi de cromozomi omologi poartă boala. Principala
anormalitate funcțională la aceste persoane pare să fie elaborarea de către
glandele mucoase a secreției cu concentrații mari de proteine și calciu. Acest
dezechilibru duce la creșterea vâscozității secrețiilor și la precipitarea mucusului
și a constituenților organici din canalele pancreatice. Procesul de înfundare din
pancreas duce la o inevitabilă distrugere a țesuturilor. Un proces similar din
sistemul hepatic biliar produce focare de proliferare a infecțiior biliare, o formă de
ciroză. La această boală tratamentul constă în înlocuirea pe cale orală a enzimelor
pancreatice.

 Cancerul. Îmbolnăvirea pancreasului apare în principal de la sistemul de canale.

Frecvența cancerului pancreasului a cresut (mai mult la bărbați decât la femei) și a
depășit rata cancerului stomacal.

Nu au fost identificați anumiți factori de risc, cu toate că s-a sugerat că această boală
apare mai mult printre diabetici și la persoanele cu pancreatită cronică. Dureri
abdominale, deseori radiind spre spate, și scăderea în greutate sunt cele mai frecvente
simptome ale cancerului pancreatic. Diagnosticul este dat în cele mai multe cazuri de
tomografia computerizată, diagnosticul fiind de multe ori întărit de biopsie.

Nu există tratament eficient, și mai mult de 90% din pacienți mor în primul an de la
diagnostic. Dacă masa tumorală este localizată și nu a invadat vasele de sânge și nervii
care înconjoară pancreasul, poate fi scoasă prin operație. Radiațiile și chimioterapia s-au
arătat a fi tratamente promițătoare ca agenți terapeutici dacă terapia începe prompt în
cursul bolii și e continuată pentru perioade lungi.