MĂICUŢA MEA DIN HUMULEŞTI

Măi,badiță și măi,frate,
Tăte-n lume-s minunate
Dar niciuna nu-i mai de ispravă
Ca măicuța mea cea dragă,

Icoană dulce din copilărie

Ce mi-a adus doar bucurie,
Mama sfântă de-altădat’
Ce mi-o luat hainele la scăldat,
Ce ne certa,ne scărmăna,
Dar la culcare ne săruta
Și cu drag ne inchina…
O,dar câte mama nu făcea…!

Nu era alta în Humulești

S-o intreacă în treburi gospodărești
Si-nchega cu trei picioare
Chiar și apa din izvoare,
Iar cu vătraiul bătea îndată
Orice tăciune rău din vatră
Ce ar fi îndrăznit a spune
Cuvinte rele despre mine,

Căci eram boț de aur iubit,

Copilul cel mai fericit,
Purtat prin școli și dus departe
Ca sa ajung un om cu carte!

Și doar măicuța o răbdat

Și o muncit și s-o luptat
Și-o învățat și ea cu mine
Ca să îmi fie-n viață bine…

Iar astăzi,dacă scriu povești,

Tot ei,cu drag,ii mulțumesc
Și veșnicie ii doresc
Măicuței mele din Humulești…!