Cioat Lacrima-Maria TDR 2

Peisajul
Definiii:

Peisajul reprezint o component fundamental a patrimoniului natural i cultural european, incluznd valori naturale, istorice, etnografice, practici agricole, aspecte ce definesc identitatea uman european (CCMESI, 1996). Peisajul geografic este un concept interdisciplinar, o rezultant a factorilor naturali i a celor sociali, fiind supus n permanen modelrilor naturale i socio-culturale. Peisajul este dependent de noiunea de mediu, acesta devenind partea material a mediului ce manifest i un caracter funcional imprimat de factorii energetici, mecanici, trofici, aceast component funcional fiind numit ecosistem. Astfel, din punct de vedere ecologic, peisajul va fi reprezentat de o diversitate de ecosisteme ce interacioneaz. coala francez a adoptat termenul de paysage, cea anglo-saxon pe cel de landscape, termeni ce au fost preluai ulterior de ali geografi. coala american lanseaz conceptul de ecologie a peisajului (landscape ecology) ncercnd s defineasc un model de organizare natural a componentelor teritoriale coroborate n sens fizic, biologic, social. n analiza mediului geografic, peisajul ocup un rol fundamental, avnd o ncrctur aparte. ntre peisaj i mediu se stabilete un raport de subordonare, astfel nct pentru o bun nelegere a acestui raport devine necesar definirea noiunii de geosistem. Geosistemul este un sistem deschis, un ntreg alctuit din elemente corelate ale naturii, supus legilor naturii, acionnd n nveliul geografic (Soceava, 1963, citat de Rou, Ungureanu, 1977, p. 77). Prin urmare, orice dezechilibru n geosistem aduce modificri n peisaj, iar afectarea peisajului duce la dereglri n geosistem. Astfel, noiunea de peisaj se afirm ca una complex, dinamic, devenind o entitate istoric caracterizat de o anumit convergen ce i asigur stabilitatea interioar, dar i de divergena de care depinde evoluia acestuia (Mac, 1990, p. 9). Peisajul reunete elemente geografice precum: potenialul ecologic (elementele abiotice) i exploatarea biologic (gruprile vegetale i animale), respectiv utilizarea antropic (Tudoran, 1976, p. 25). Peisajul geografic se afirm ca un sistem deschis, cu o funcionalitate complex, important fiind capacitatea de autoreglare. Este important faptul c peisajul se afl ntr-o permanent evoluie datorat internalitilor i externalitilor de mediu, ce asigur un schimb continuu de energie i informaie n cadrul peisajelor. Prin urmare, dup aspectele reliefului pot exista: peisaje de munte, de deal, de podi, de cmpie, deltaic, etc. Vegetaia poate determina un peisaj de pdure, sau de step, de silvostep, de tundr, etc, apa diversific peisajele n: peisaje marine, lacustre, litorale, glaciare, etc. Un rol important n impunerea peisajelor l are activitatea uman care d peisaje agricole, peisaje industriale, peisaje urbane, peisaje rurale, peisaje turistice, etc.

La modul general, acestea se pot mpri n dou mari categorii: peisaje naturale (cu o intervenie minor a omului) i peisaje artificiale (unde omul i-a pus amprenta asupra elementelor naturale), peisajul urban fcnd parte din aceast categorie. Peisajul este o poriune dintr-un spaiu, este o rezultant a interaciunii n timp ntre mediul fizic iniial i aciunea omului. Deci la integrarea elementelor aflate n interaciune se adaug dimensiunea istoric, scara i organizarea vieii umane, precum i dezvoltarea acesteia. Termen folosit de unele scoli geografice, adesea sub forma de peisaj geografic, pentru a indica un tip sintetic de mediu, (sau o portiune a invelisului geografic), care se diferentiaza de celelalte printr-o grupare proprie a elementelor componente (relief, clima, ape, sol, vegetatie, fauna si chiar activiti omenesti legate de mediu). n acest sens, peisajul este identic cu mediul geografic. Adesea ns, noiunea de peisaj subliniaz, sintetic, o anume trstur a mediului, respectiv pe aceea care apare, sau chiar este, hotrtoare pentru imaginea sa, vizual, exterioar (cum ar fi: vegetaia, relieful, elemente ale activitii umane); n acest context, peisajul este definit ca o parte omogena a spatiului de la suprafata Terrei, caracterizata printr-un element dominant de mediu si care exteriorizeaza sau reflecta vizual o anume structura interna, rezultata dintr-o serie de relatii si actiuni ale factorilor de mediu. Exemple: p. de savana, de munte, agrar etc. Peisajul reprezint deci aspectul extern calitativ al mediului, care apare din combinarea dinamica a elementelor fizice (relief, clima, apa, sol), biologice si antropice, elemente care actioneaza unele asupra altora dand o rezultanta unica si nedisociabila intr-o continua evolutie; ca urmare, p. devine si partea cea mai sensibila a mediului, reflectand repede anumite schimbari ale sale. Unii geografi socotesc peisajul ca obiect al unei geografii globale, studiul su putndu-se face la diferite nivele ale spatiului terestru: zona (in principiu se suprapune zonei climatice), domeniu (de obicei domeniu bioclimatic, care urmeaza imediat dupa zona exemplu, domeniul mediteranean), regiune, geosistem, geofacies, geotop. Studiul peisajului, pentru fiecare din aceste trepte taxonomice, imbraca un caracter mai mult ecologic, fiecare treapta fiind definita prin: potentialul ecologic, punerea in valoare biologica si exploatarea sau amenajarea antropica. Fiecare unitate are un sistem de evolutie propriu, din care poate fi dedus sensul evolutiei viitoare (care tine, in principal, de procesele geomorfologice actuale, dinamica biologica, sistemul de exploatare antropica); sensul evolutiei actuale si viitoare a fost sintetizat pe trei directii: stationar, progresiv si regresiv; sub aspectul starii biopedologice sistemul de evolutie conduce, de asemenea, la trei situatii: biostazie, rhexistazie, heterostazie (v.) Sin. landschaft. Lucian Drgu vede peisajul ca fiind proiecia vizual a unor relaii psihologice pe care omul le ntreine cu locul n care triete. Aadar este un mod de a percepe un teritoriu sau observarea trsturilor ce-l caracterizeaz, este o intindere ce se vede dintr-un singur aspect. Geograful francez R. Brunet noteaz c Peisajul este, deci, o apariie i o reprezentare: un aranjament de obiecte vizibile, percepute de subiect prin intermediul propriilor sale filtre, umori i scopuri. Cu toate c anumite elemente ale peisajului pot sa nu fie supuse aciunii directe a omului, acestea nu pot fi cuprinse sub denumirea de peisaj fara actiunea contemplativ a msurii tuturor lucrurilor. Peisajul geografic este privit ca o realitate coplex, n care omul interacioneaz cu mediul sau de via. Acesta se prezint ca o realitate dual avnd in aceeasi masura un caracter obiectiv (conine elemente concrete, msurabile) i unul subiectiv (referitor la procesul de percepere). Peisajul geografic reprezint structura spaial exprimat printr-o fizionomie proprie individualizat ca urmare a interaciunii factorilor abiotici, biotici i antropici, care e valorificat n mod difereniat, n funcie de modul n care este perceput.

CCMESI, (1996), afirma c peisajul reprezint o poriune dintr-un spaiu perceput de populaie i al crui aspect rezult din interaciunea n timp dintre mediul fizic iniial, exploatarea biologic i factorii antropici (rezultan a interrelaiilor dintre componentele naturale i activitatea antropic). Definiia mea: Peisajul reprezint partea vizibil a unui teritoriu/unei zone compus din elemente naturale ca: relief, hidrografie, faun, flor i elemente antropice ( realizate de om).