Universitatea Alex.I.

Cuza
Facultatea de Geografie şi Geologie

Lucrare de licenţă

Îndrumător ştiinţific,
Candidat,

Lect. Univ. Dr. Secu Cristian

Iaşi 2008

1
 Universitatea Alex.I.Cuza
Facultatea de Geografie şi Geologie

Lucrare de licenţă

Hazardele naturale, cauze şi implicaţii în turism

Îndrumător ştiinţific,
Candidat,

Lect. Univ. Dr. Secu Cristian

Iaşi 2008

2
Cuprins

Cap. 1 Introducere
1.1 Hazardele naturale (definiţie).........................................................6
1.2 Cauzele hazardelor..........................................................................7
1.3 Tipuri de hazarde............................................................................9

Cap. 2 Distribuţia hazardelor şi a zonelor turistice afectate de acestea

2.1 Hazardele si zonele turistice afectate de ciclonii tropicali……….31
2.2 Hazardele si zonele turistice afectate de inundaţii şi tsunami…...34
2.3 Hazardele si zonele turistice afectate de avalanşe………………..35
2.4 Hazardele si zonele turistice afectate de incendii…………………37

Cap. 3 Tipurile de activităţi turistice din zonele afectate de hazare naturale

3.1 „Forme” mai speciale de turism........................................................39
3.2 Activitati turistice din zonele afectate de ciclonii tropicali............42
3.3 Activitati turistice din zonele afectate de tsunami si inundatii......47
3.4 Activitati turistice din zonele afectate de alunecari de teren.........52
3.5 Activitati turistice din zonele afectate de incendii..........................58

Cap. 4 Planuri si strategii pentru refacerea zonelor turistice afectate de hazarde

naturale
4.1 Abordarea generală privind prevenirea dezastrelor: acorduri şi strategii
internaţionale......................................................................................................64
4.2 Managementul riscului de dezastru.................................................67
4.3 Studiu de caz : Tsunami 24 decembrie 2004……………………...73

Concluzii………………………………………………………………………79
Bibliografie……………………………………………………………………80

3
Cap.1 Introducere

Cunoaşterea riscurilor naturale reprezintă o necesitate a societăţii moderne, constituind o

condiţie sine qua non în realizarea studiilor de impact, a planurilor de amenjare teritorială şi,
în general, o condiţie a gestionării eficiente a resurselor naturale sau a elaborării unor proiecte
de dezvoltare durabilă.Acest lucru explică numărul mare de studii de specialitate, amploare pe
care cercetarea în domeniu a cunoscut-o în ultimile decenii (îndeosebi după 1975) precum şi
eforturile susţinute de a realiza transferul de la teorie la practică.
Încercările de a proteja clădirile împotriva cutremurelor datează încă din antichitate (Covello
ş.a. 1985,citaţi de Smith,1996),însă noţiunile de nesiguranţă şi risc apar abia în Evul Mediu,în
filosofia cămătăriei,când se considera că o dobândă se justifică numai prin capacitatea
acesteia de a compensa riscul de a primi banii înapoi (LeGoff,1994).
Termenul propriu-zis de risc apare pentru prima dată însă în sec.al XVII-lea pentru a
desemna, în cadrul asigurărilor maritime ,posibilitatea apariţiei unui rezultat nefavorabil.În
sec.al XVIII-lea, conceptul este dezvoltat pentru prima dată ca parte a unei teorii a
probabilităţilor, în cadrul jocurilor de noroc, unde probabilitatea de apariţie a unui anumit
rezultat era asociată cu pierderile şi câştigurile (Mareş, 1996).În sec. al XIX-lea, conceptul
este integrat în economie fiind exploatat în dezvoltarea strategiilor de afaceri.
Abordarea ştiinţifică a problematicii riscurilor în domeniul geoştiinţelor este relativ recentă,
primele cercetări privind hazardele naturale şi impactul acestora asupra societăţii fiind
realizate de Gilbert White (1936, 1945),care a abordat iniţial problema inundaţiilor şi
managementul acestora în S.U.A.Treptat, lucrările lui White şi ale colaboratorilor săi s-au
extins şi asupra altor hazarde naturale,atât din teritoriul nord-american,cât şi din afara acestuia
(Smith,1996).
Înainte de deceniul al VIII-lea al secolului trecut,studiile privind riscurile naturale erau
concentrate asupra trăsăturilor hazardelor naturale(ca fenomene geodinamice extreme), asupra
dimensiunii dezastrelor (cuantifică de cele mai multe ori doar la nivel economic ori al
pierderilor umane) sau asupra reacţiei post-dezastru a societăţii omeneşti.
Managementul riscurilor naturale era redus de fapt la managementul dezastrelor naturale în
cele mai multe din cazuri.Analiza riscurilor şi hazardelor naturale sau antropice a devenit o
preocupare de mare interes, conturându-se nu doar arii de studiu,ci chiar un domeniu

4
multidisciplinar în care se vehiculează o terminologie de specialitate ce se doreşte a fi cât mai
precisă, chiar dacă încă o unitate de opinie asupra conceptelor utilizate, iar ambiguităţile
semantice creează dificultăţi de comunicare între teoreticieni şi practicieni.Pe tărâmul
geografiei, încercările de a delimita strict o geografie a riscurilor naturale ca domeniu de
studiu al geografiei fizice sau al geografiei umane nu au nici o justificare, cu toate că o astfel
de idee apare în literatura de specialitate, îndeosebi cea francofonă,mai puţin în cea anglo-
saxonă.Frecvenţa foarte mare a catastrofelor generate de diferite hazarde naturale(inundaţii,
secete, cutremure etc.) şi antropice justifică importanţa tot mai mare acordată analizei acestora
şi numarul mare de studii teoretice şi aplicative care au apărut în ultimele decenii.Pe plan
internaţional, există numeroase studii în domeniu,precum şi reviste de prestigiu care publică
doar articole de specialitate,încât selecţia celor mai reprezentative este difícil.Citez dintre
periodice: Journal of Risk and Uncertainty, Dordrecht ,Olanda; Journal of Risk Research,
Oxfordshire, Anglia; Risk Analysis, Oxford,Anglia; Stochastic Environmental Research
and Risk Assessment, New York, S.U.A; Natural hazards and Herat System Sciences.
În egală măsură au fost şi sunt organizate numeroase conferinţe asupra riscurilor şi a
hazardelor, printre cele mai recente manifestări de anvergură aflându-se: Fourth
International Conference on Computer Simulation in Risk Analysis and Hazard
Mitigation, 27-29 septembrie 2004, Rhodes, Grecia; World Conference on Disaster
Reduction, organizată la 18-22 ianuarie 2005 la Kobe, Japonia.Totodată, Organizaţia
Naţiunilor Unite a elaborat o Strategie Internaţională pentru Diminuarea Dezastrelor
(ISDR).
Lucrarea de faţă îşi propune sa analizeze aceste hazarde naturale, riscurile lor dar şi metodele
de a le preveni, şi interveni din timp pentru a evita “pierderile” economice şi nu numai.Mai
mult se pune accent pe implicaţiile lor în turism.Această lucrare va oferi şi o imagine asupra
dezvoltării turismului din acele zone, măsura în care au fost afectate si redresate.

5
1.1. Hazardele naturale (definiţie)
1.2. Cauzele hazardelor
1.3. Tipuri de hazarde (climatice: uragane, tornade, ciclonii tropicali, furtunile
torenţiale ocazionale,cicloni extratropicali hidrologice: inudaţii, deşertificare,
geomorfologice: prăbuşirile, alunecările de teren, avalanşele;biologice :
epidemiile,invaziile de insecte, incendiile.

1.1 Hazardele naturale

Începutul acestui mileniu se caracterizează printr-un impact tot mai accentuat al

activităţilor umane asupra Terrei, care determină modificări globale ale mediului.
Modificările accentuate ale mediului pe Terra, presiunea crescândă a societăţii asupra
elementelor de mediu generează o serie de crize dintre care unele au devenit globale, cum ar fi
tendinţele de încălzire a climei, datorate efectului de seră, apoi reducerea stratului de ozon,
ridicarea nivelului Oceanului Planetar, despăduririle şi procesele de degradare a solurilor,
poluarea crescândă şi deşertificarea.
Omul are însă şi un impact pozitiv asupra mediului prin extinderea teritoriilor
protejate(în parcuri şi rezervaţii naturale), prin ocrotirea unor specii de plante şi animale pe
cale de dispariţie, a unor obiective geomorfologice, geologice şi paleontologice, precum şi
prin numeroase lucrări de inginerie a mediului.
Hazardul este un eveniment ameninţător şi reprezintă probabilitatea de apariţie într-o anumita
perioada a unui fenomen potenţial dăunator pentru om,pentru bunurile produse de acestea şi
pentru mediul înconjurator.În acelaşi timp hazardele pot sa includă condiţii latente care pot sa
reprezinte ameninţari viitoare (ISDR,2004).
Parametrii de evaluare ai hazardelor cuprind : localizarea, magnitudinea ,probabilitatea de
apariţie şi frecvenţă.

Hazardele naturale sunt manifestări extreme ale unor fenomene naturale, precum
cutremurele, furtunile, inundaţiile, secetele, care au o influenţa directă asupra vieţii fiecărei

6
persoane, asupra societăţii şi a mediului înconjurător. Atunci când hazardele produc distrugeri
de mare amploare si pierderi de vieţi omeneşti, ele sunt denumite dezastre sau catastrofe
naturale.
1.2 Cauzele hazardelor
Vulnerabilitatea reprezintă măsura în care un sistem poate fi afectat în urma
impactului cu un hazard şi cuprinde totalitatea condiţiilor fizice,sociale, economice, şi de
mediu care măresc susceptibilitatea sistemului respectiv. Vulnerabilitatea pune în evidenţa cat
de mult este expus omul şi bunurile sale in faţa diferitelor hazarde , indică nivelul pagubelor
pe care poate să le producă un anumit fenomen şi se exprimă pe o scară cuprinsă intre 0 şi 1,
cifra 1 exprimand distrugerea totala a bunurilor şi pierderile totale de vieţi omeneşti din
arealul afectat.
A fi vulnerabil inseamnă a fi expus unor pericole potenţiale care pot să afecteze
sănătatea, să ameninţe viata sau să producă pagube.Alterarea mediului determină o crestere a
vulnerabilitaţii. Cele mai vulnerabile la acţiunea fenomenelor naturale sunt ţările sărace şi
grupurile sociale fără mijloace materiale pentru a se apară de diferite evenimente extreme.
Capacitatea de rezistenţă (coping capacity) reprezintă totalitatea forţelor şi a
resurselor prin care societatea poate să facă faţa unui hazard reuşind să reducă nivelul riscului
prin atenuarea efectelor negative.Capacitatea de rezistenţa creşte atunci cand se asigură
dezvoltarea durabilă a regiunii respective, se iau măsuri preventive din timp şi se organizează
sistemele de alarmare a populaţiei.
Rezilienţa exprimă capacitatea unui sistem expus la un hazard de a-şi menţine
structura şi un nivel acceptabil de funcţionalitate.
Riscul reprezintă probabilitatea unor consecinţe dăunatoare sau pierderile posibile
(decese ,răniri, proprietăţi, perturbări ale activităţilor economice şi alterări ale mediului) care
rezultă din interacţiunea dintre un hazard şi condiţiile de vulnerabilitate (ISDR 2004).Riscul
reprezintă ,deci, probabilitatea de expunere a omului , a bunurilor create de acesta şi a
mediului la acţiunea unui anumit hazard de o anumită mărime şi vulnerabilitatea
acestora.Riscul este redat de formula :
R = Hazard x Vulnerabilitate

Cauzele acestor hazarde naturale pot fi de mai multe feluri:climatice,hidrologice sau

geomorfologice.Indiferent că sunt climatice,hidrologice sau geomorfologice acestea afectează
omul şi implicit mediul în care traieşte.

7
În ultimii ani se vorbeşte din ce în ce mai mult despre fenomenul încălzirii globale, despre
scăderea stratului de ozon, despre efectul de seră, despre secetă şi despre urmările catastrofale
pe care aceste perturbaţii le au asupra naturii şi asupra omului. Schimbările climatice
provocate de om devin din ce in ce mai evidente, iar cercetătorii sunt de acord că principala
cauză a acestui fenomen este arderea combustibililor fosili. Cauzele care au dus la apariţia
secetei sunt legate de climă-secetă prelungită din ultimii ani cat şi intervenţiile umane.
Specialiştii apreciază că secetele şi fenomenele generate de acestea sunt cauzate atât de
modificari în circulaţia generală a atmosferei, determinate de manifestarea efectului de sera
cat şi de anumite cauze antropice, datorate utilizarii nerationale, defrisărilor sau modificărilor
de peisaj cu efecte negative asupra bilanţului apei. Seceta se produce datorită
discontinuitaţilor survenite în funcţionarea normală a sistemului de curenţi atmosferici.

8
1.3 Hazarde naturale pot fi clasificate in funcţie de diferite criterii, în funcţie de geneză,
hazardele naturale se diferenţiază in:
• Hazarde endogene, a căror acţiune este generată de energia provenită din interiorul
planetei, in această categorie fiind incluse cutremurele si erupţiile vulcanice.
• Hazarde exogene, generate de factorii climatici, hidrologici, biologici etc., de unde
categoriile de: hazarde climtice, hazarde hidrologice, hazarde geomorfologice, hazarde
oceanografice, hazarde biologice, hazarde biofizice si hazarde astrofizice.

Hazardele endogene sunt generate de energia provenită din interiorul planetei,

în această categorie fiind incluse erupţiile vulcanice şi cutremurele.
Erupţiile vulcanice sunt hazardele endogene care au impresionat puternic omul încă din
Antichitate. Fenomenele vulcanice sunt acele manifestări în care magma, sub formă de lavă,
însoţită de gaze şi vapori fierbinţi, ajunge, prin erupţie, la suprafaţă pământului.Produsele
rezultate în urma erupţiilor vulcanice pot fi grupate în produse gazoase,fluide (lave) şi solide
(blocuri vulcanice, bombe, lapili, nisip şi cenusă vulcanică).În funcţie de tipul şi intensitatea
erupţiei, hazardele vulcanice se manifestă prin fenomene primare (nori arzători, căderile de
materiale vulcanice solide, curgerile de lave şi emanaţiile vulcanice) şi fenomene secundare
(curgeri de tip lahar, alunecări de teren, tsunami si seişe, modificări ale configuraţiei scoarţei
terestre).Manifestărilor vulcanice li se asociază însa de foarte multe ori şi efecte indirecte
(induse), reprezentate prin degradarea calitaţii mediului pe termen scurt,mediu sau lung, la
nivel local, regional sau global.Norii arzatori (fr. nuées ardentes, engl.glowing clouds)
reprezintă acei nori rezultaţi in urma exploziilor vulcanice şi care sunt suprasaturaţi în vapori
de apă, gaze şi materiale solide pulverizate, având o temperatură care poate atinge sau depăsi
250ºC şi o viteză de deplasare de peste 200 km/h.Cele mai mari tragedii se asociaza acestor
nori arzători, mai ales în cazul în care aceştia sunt expulzaţi lateral (circa 70% din decesele
cauzate de erupţii în secolul al XX-lea).Caderile de materiale vulcanice solide (air-fall
tephra) înclud totalitatea materialelor solide expulzate de vulcan ţn atmosfera şi care , ulterior,
cad in virtutea gravitaţiei la nivelul suprafeţei topografice; pentru vulcanii asociaţi zonelor de
subducţie, caracterizaţi prin erupţii violente , acestea reprezintă o buna parte a materialului
expulzat.Emanatiile de gaze din timpul erupţiilor sau rezultate din procesul de răcire a
lavelor includ de obicei un amestec de vapori de apă (H2O), hidrogen (H), monoxid de carbon

9
(CO), hidrogen sulfurat (H2S), bioxid de sulf(SO2), acid sulfuros(H2SO3), acid sulfuric
(H2SO4), acid clorhidric (HCl), acid flourhidric (HF), metan (CH4), amoniac (NH4) în
diferite proporţii.În ciuda toxicitaţii ridicate, aceste emanaţii însotesc aproape toate
manifestarile vulcanice,nu au reprezentat decat foarte rar cauza directa a unor dezastre de
mari proporţii, de cele mai multe ori efectul acestora resimţindu-se la distanţe mici fată de aria
sursă (vulcani, fumarole).Curgerile de lava reprezintă o altă consecinţa a manifestarilor
vulcanice.Fluiditatea sau vâscozitatea lavelor înfluenţeaza viteza acestora de deplasare.Astfel,
în funcţie de volum şi de ritmul eliberarii acestora, lavele bazice (bazaltice) pot ajunge pană la
30 km distantă de aparatul vulcanic,dar în mod obisnuit nu se deplasează mai mult de 10
km.Lavele acide (andezitice) rareori parcurg mai mult de 5 km,iar cele puternic acide
(dacitice si riolitice) chiar mai puţin. Istoria umanităţii a consemnat, în cronici şi documente,
peste 2500 de erupţii din care 2000 în centura Pacificului.
Vulcanismul este reprezentat prin gama fenomenelor legate de ivirile de lavă (erupţii,
explozii, cutremure) şi are o mare răspândire pe glob. Vulcanii au fost denumiţi după zeul
roman al focului Vulcanus. Pe Pământ există cca. 1300 vulcani activi, adică erup cu

regularitate, sau au erupt cel puţin o dată în ultimii zece mii de ani. Dacă nu s-a întâmplat
acest lucru, vulcanul este numit adormit, iar dacă
nu a erupt de peste 25.000 ani, se poate considera stins.
Dintre vulcanii activi cunoscuţi pe glob, 2/3 se găsesc în centura circumpacifică, cunoscută
şi sub numele de Centura de Foc a Pacificului. Restul sunt în zona Antilelor, Mediterana
Europeană, Marea Roşie şi Oceanul Indian. Repartiţia lor coincide cu marile arii de
seismicitate ale planetei.

10
Este cunoscută erupţia Vezuviului – care a intrat în istorie ca una dintre cele mai violente
catastrofe vulcanice. La 24 august 79 e.n. în miezul verii, când oraşele erau animate de
vizitatori şi plajele pline, la orele 13, vulcanul a declanşat o formidabilă explozie. Pompeiul a
fost acoperit cu un strat gros de 7-9 m de cenuşă, lavă şi piatră ponce. Au pierit 25.000 de
oameni. Atunci şi-a pierdut viaţa şi marele naturalist roman Pliniu cel Bătrân.
Vulcanul Etna – este unul dintre cei mai activi vulcani ai planetei. El este situat pe coasta
Orientală a Siciliei. Înălţimea medie ajunge la 3200 – 3300 m, fiind variabilă în funcţie de
erupţii. Istoria a consemnat peste 140 de erupţii, cea mai cunoscută fiind cea din 1669 când au
fost acoperite cu lavă 15 aşezări, decedând peste 15.000 de oameni. Cea mai recentă erupţie
din 25 dec. 1985 a fost însoţită de cutremure care au atins 7 grade pe scara Mercalli.
Cercul de foc al Pacificului este nu
numai cea mai activă zonă seismică de
pe glob, ci şi vulcanică. Două treimi
din numărul vulcanilor pacifici se află
în sectorul insular din Pacificul
occidental (Indonezia, Filipine,
Japonia, Kurile şi Kamceatka), iar
cealaltă treime pe ţărmul estic al
oceanului (America de Nord, Centrală
şi de Sud). Arhipelagul indonezian, cuprinde 20% din vulcanii activi ai provinciei
circumpacifice. Din cei 167 vulcani existenţi, 70 sunt în activitate, iar restul, stinşi. Acest
arhipelag este cel mai lovit de astfel de catastrofe.
Mexicul, America Centrală, zona Caraibilor constituie o altă zonă de intens vulcanism (El
Salvador, Costa Rica, Guatemala, Nicaragua, Antilele Mici).
Vulcanii activi prezintă un pericol permanent pentru localităţile din apropiere, pentru căile de
comunicaţie şi terenurile agricole de pe versanţii acestora. Pe Terra se înregistrează anual
circa 50 de erupţii vulcanice, dintre care 5% produc victime şi mari distrugeri materiale.
Cel mai eficient mod de apărare împotriva efectelor erupţiilor vulcanice constă în luarea unor
măsuri pentru evitarea concentrării aşezărilor omeneşti pe conurile vulcanilor activi sau în
apropierea lor. Pentru localităţile amplasate la poalele vulcanilor activi sunt stabilite planuri
speciale de alertare şi evacuare rapidă a populaţiei, în acest scop fiind amenajate locuri
speciale de primire a populaţiei şi de acordare a primului ajutor răniţilor.

11
Cutremurele – sunt printre cele mai
temute
hazarde naturale,având în vedere atat
fenomenologia acestora, cat şi
vulnerabilitatea societaţii umane,
reflectată îndeosebi de valoarea pierderilor
umane şi materiale. În Kobe, în timpul cutremurului din 1995, o porţiune de 500 de metri
al unei autostrăzi suspendate s-a dărâmat pe o parte.
Seismele (gr. seismos însemnând
cutremur de pamant ) se produc rapid şi
nu este prevestit de alte procese sau fenomene care sa permită prevederea lor in timp util;
alunecările de teren ,secetele,şi chiar erupţiile vulcanice,pot fi prevăzute într-un interval mai
larg de timp şi, în acelaşi timp, se propagă cu o viteza care permit intervenţia voluntară a
factorului uman.În plus, trebuie menţionat faptul ca , în faţa cutremurelor, nici o capodopera
inginereasca nu este infailibila chiar daca este realizata cu respectarea tuturor normelor
tehnice.Cutremurele de pamant sunt mişcari bruşte ale scoarţei, in general de scurtă durată , si
care au loc, in proportie de 90 % ca urmare a eliberarii tensiunilor interne acumulate lent in
diferite intervale de timp datorită tectonicii plăcilor.Activitatea seismică reprezintă , în
general, un reflex al miscarii diferenţiale dintre placi,manifestându-se ca atare, de obicei,la
periferia acestora.Mişcarile seismice pot avea drept cauza, într-un procent mai scazut
,erupţiile vulcanice ,alunecările masive de teren, prăbusirea unor tavane de peşteri sau mine
parasite, precum şi explozii generate de om.În momentul producerii unui cutremur, energia
eliberată se propagă in scoarţa terestră sub forma unor unde , care se deplasează ca un front
(unde de şoc ce induce chiar deformarea efectivă a scoarţei terestre ,determinând avarierea
sau distrugerea clădirilor şi a infrastructurii, cu numeroase pierderi de vieţi omeneşti).Socurile
produse de manifestările seismice pot reprezentă cauze declanşatoare ale unor procese de
deplasare in masa,alunecări de teren ,surpari sau prabuşiri ,avand in vedere ca multe focare
seismice se situează in zonele de orogen (in general montane sau submonte).
Anual se produc pe Glob peste un milion de cutremure, dar numai o mică parte dintre
acestea sunt suficient de puternice pentru a fi considerate hazarde naturale.
Cele mai numeroase şi mai puternice cutremure sunt generate de dinamica internă a
Terrei, fiind numite cutremure tectonice. Acestea se produc în lungul contactului dintre
plăcile tectonice.
Catastrofele seismice cele mai frecvente şi mai violente se petrec în cele 2 mari centuri
ale globului: Centura Alpină Europeană şi sud-asiatică şi Centura Circumpacifică, unde

12
gradul de seismicitate este cel mai ridicat. Dintre cutremurele cele mai grave, putem aminti:
Pe cel din 1716 când oraşul Alger a fost aproape distrus. În Portugalia – la 1 noiembrie 1755,
a avut loc cea mai distrugătoare zguduire, cu magnitudinea aproape de 8,6 (epicentrul în
regiunea arhipelagului Azore). Zguduirile s-au simţit pe o suprafaţă de 2,5 milioane km 2,
cuprinzând o bună parte din Europa şi Africa de Nord. În noiembrie 1980, în Italia, la Locerno
a avut loc un cutremur de 7 grade pe scara Richter. Forţa a echivalat cu explozia a 35 milioane
tone trinitrotoluen. Bilanţul a fost: 179 localităţi sinistrate. S-au înregistrat 4800 de morţi,
1875 dispăruţi, 7772 răniţi şi 250 de mii de sinistraţi. Iranul a suportat numeroase cutremure
grave. Turcia, începând din anul 1939, a fost aproape an de an supusă unor mari catastrofe
seismice. Cel mai mare seism a avut loc în China în 24 ianuarie 1556, când au fost ucise 830
de mii de persoane. Japonia este afectată anual de 7500 de cutremure, din care 6000 fiind
înregistrate numai de aparate, iar restul simţite de oameni. Dintre acestea, 30-40 sunt mai
puternice.
Seismul, de magnitudine 8,9 pe scara Richter, din data de 26 decembrie 2004 a provocat
apariţia unor valuri uriaşe, întinse de-a lungul câtorva mii de kilometri şi care au lovit zonele
de coastă a cel putin şapte ţări - Sri Lanka, India, Thailanda, Indonezia, Bangladesh, Maldive
si Malaiezia.
În ţara noastră cele mai puternice cutremure, care produc mari pagube
materiale, se înregistrează în regiunea seismică Vrancea, situată în
regiunea de curbură a Carpaţilor. Astfel de cutremure, care au
determinat şi numeroase pierderi de vieţi omeneşti s-au înregistrat la 26
noiembrie 1802, 10 noiembrie 1940 şi 4 martie 1977. În ţara noastră
mai sunt cunoscute şi alte regiuni seismice: Aria Făgărăşană, Aria
Banatică (Danubiană), Aria de Nord-Vest, Aria Transilvană şi Aria
Pontică, unde cutremurele sunt rare şi au o intensitate redusă.
Cel mai mare cutremur din Vrancea a fost înregistrat în 26 octombrie În anul 1989 cutremurul a
provocat pagube grave în
1802, şi a avut magnitudinea de 7,9 pe scara Richter. În apariţia San Francisco: pe un teren
cutremurelor vrâncene puternice s-a constatat o oarecare ciclicitate, într- instabil, nivelat artificial, din
cauza zguduirilor casele
un secol producându-se 2-3 cutremure cu magnitudine mai mare de 7 vechi de lemn au alunecat de
pe un fundament.
grade pe scara Richter. Cele mai mari cutremure ale secolului trecut au
avut loc la un interval de peste 30 de ani.
Un alt mare seism care a afectat România a fost înregistrat la 10 noiembrie 1940. Cutremurul,
care a avut epicentrul în Munţii Vrancei, a avut o intensitate de 7,7 grade pe scara Richter.

13
Seismul s-a simţit pe o întindere de 80.000 de kilometri pătraţi şi a distrus în întregime oraşul
Panciu.
Au fost afectate construcţiile amplasate în localităţile din zona epicentrală: Focşani, Galaţi,
Bârlad, Brăila si Buzău. De asemenea, în Capitală s-a prăbuşit blocul Carlton, cel mai înalt al
perioadei respective, iar peste 200 de persoane au fost îngropate sub dărâmăturile imobilului.
La 4 martie 1977, orele 21.20, un cutremur devastator a lovit partea de sud a României,
reprezentând cel mai violent fenomen natural din ţară, din secolul douăzeci. S-au prăbuşit 33
de clădiri, 1570 de oameni şi-au pierdut viaţa, striviţi sau asfixiaţi sub dărâmături. Peste
11.300 de persoane au fost rănite, iar 33.000 de locuinţe au fost avariate.
De asemenea, s-au înregistrat pierderi economice în valoare de aproximativ doua miliarde de
dolari. Epicentrul s-a situat în Munţii Vrancei, la adâncimea de 94 de kilometri, iar
magnitudinea seismului a fost de 7,5 grade pe scara Richter. Întrucât era perioada cenzurii
ceauşiste, nu a fost dat publicităţii un raport amănunţit al distrugerilor.
Din cauza lipsei de informaţii, oamenii aflau ce se întamplă de la martori şi de la ce vorbeau
alţii.
Cutremurul din 30 august 1986 nu s-a soldat cu pierderi de vieţi omeneşti şi nici cu pagube
materiale majore, deşi a avut o intensitate de 7,1 pe scara Richter şi s-a produs la o adâncime
de 140 kilometri. La 30 mai 1990, s-a produs un nou seism cu o intensitate de 6,9 grade pe
scara Richter, la o adâncime de 80 de kilometri.
Deja a intrat în discuţie un proiect de lege care îi va obliga pe constructori să monteze nişte
dispozitive fabricate în România, cu dimensiunile de vreo 20 cm, pentru toate construcţiile
care vor fi ridicate. Aceste dispozitive costă cam 180-200 de dolari bucata şi îi vor avertiza pe
beneficiari cu câteva zeci de secunde înainte de producerea unui cutremur.

Hazardele exogene sunt generate de factorii climatici, hidrologici, biologici etc., de

unde categoriile de: hazarde geomorfologice, hazarde climatice, hazarde hidrologice, hazarde
biologice naturale, hazarde oceanografice, hazarde biofizice şi hazarde astrofizice.
Hazardele geomorfologice cuprind o gamă variată de procese, cum sunt prăbuşirile,
alunecările de teren, avalanşele.

Prăbuşirile – sunt deplasări rapide ale maselor de roci pe versanţii abrupţi, prin
cădere liberă, prin salturi sau prin rostogolire. Acestea se produc mai ales la începutul
primăverii, datorită alternanţelor frecvente ale îngheţului şi dezgheţului având o frecvenţă mai
mare în regiunile cu climat rece şi în etajele alpin şi subalpin. Ele se produc brusc şi sunt

14
formate din bucăţi mai mari sau mai mici de roci compacte ce se rostogolesc pe pantele
abrupte.
Prăbuşirile reprezintă un factor de risc important pentru localităţile şi căile de
comunicaţie din spaţiul montan. Pericolul lor este accentuat de rapiditatea producerii
dezastrului, neexistând posibilitatea de evacuare la timp a populaţiei.

Un exemplu în acest sens a avut loc în 1956, când hidrocentrala Shellkopf de la

Niagara (S.U.A.) a fost în mare parte distrusă, datorită faptului că tunelul de aducţiune nefiind
betonat, a permis infiltraţii laterale de apă producând sfărâmarea rocilor în bolovani şi mari
blocuri de stânci. Acestea, antrenate de apă, s-au prăbuşit de la înălţimea de 150 m peste
centrala de la baza cascadei, distrugând-o şi făcând numeroase victime.
Cauzele care le dau naştere sunt complexe: structura geologică, gradul de înclinare a
pantelor, umezeala excesivă a solului, ş.a.
Alunecările de teren – reprezintă procese de mişcare ale unor mase de pământ sub
acţiunea gravitaţiei, în lungul unor suprafeţe de alunecare, care le separă de partea stabilă a
versantului. Cele mai numeroase alunecări se înregistrează pe versanţii cu înclinări moderate,
constituiţi din argile şi din alternanţe de argile, marne, gresii şi nisipuri. Un rol nu mai puţin
important îl au şi cauzele antropice, legate mai ales de despăduriri.
Alunecările de teren sunt, în general, fenomene previzibile, prin unele semne
precursoare cum ar fi apariţia crăpăturilor în partea superioară a versanţilor sau înclinarea
arborilor.
În aprilie 1974, o alunecare de pământ, în Peru, a blocat râul Mantaro, formând un lac
lung de 30 km. Satul Mayumarca a fost acoperit de aluviuni. Peste câteva săptămâni, barajul,
care s-a înălţat până la 170 m, a cedat, iar apa scursă a distrus 20 de localităţi.
În ţara noastră cele mai întinse areale cu alunecări se întâlnesc în Subcarpaţi,
Depresiunea Transilvaniei, Podişul Moldovei şi în Carpaţii Orientali, dezvoltaţi pe fliş, unde
sunt posibile distrugeri ale clădirilor şi căilor de comunicaţie. Alunecările produc victime
omeneşti, distrug aşezări, degradează solurile şi terenurile cultivate, afectează vegetaţia
forestieră, drumurile, căile ferate, tuneluri şi baraje, conducte subterane, blocări de văi creând
lacuri artificiale instabile care pot ceda uşor, etc.

15
 Avalanşele – sunt deplasări bruşte, cu viteze mari (300 km/oră) ale maselor de
zăpadă, pe versanţii foarte înclinaţi (30-500) ai munţilor, declanşate de vibraţii. Arealele
afectate de aceste hazarde sunt Munţii Alpi, Anzii, Stâncoşii Nordici, Munţii Scandinavici,
Carpaţii etc.
Avalanşele de zăpadă şi de gheaţă se produc brusc în zonele montane, acolo unde zăpada, în
cantitate mai mare, persistă vreme îndelungată şi unde prezenţa pantelor şi văilor uşurează
alunecarea, datorită gravitaţiei, prăvălindu-se cu mare vitază şi distrugând totul în calea lor.
Avalanşele se produc mai ales în zona temperată, în regiunile munţilor înalţi (Canada,
S.U.A.), iar în Europa în Alpi, Pirinei, Scandinavia şi Caucaz. O frecvenţă mare o au în Alpi
şi în primul rând în Alpii elveţieni, unde anual au loc 17.ooo de astfel de fenomene. Multe din
ele sunt capabile să genereze adevărate dezastre. Coborând cu viteză de la locul de formare
(3.ooo – 4.ooo m) altitudine şi cu o grosime a stratului de zăpadă sau de gheaţă de 2o-3o m,
distrug tot ce întâlnesc în cale.
În Anzii peruani, în dec. 1965, o avalanşă de gheaţă, amestecată cu pietre, a şters de pe
faţa pământului satul Orayan.
O dureroasă catastrofă s-a petrecut în noaptea de 16 aprilie 1970 în Franţa, pe Podişul
Assy, de la poalele masivului Mont Blanc. Avalanşa a provocat moartea a 56 de copii şi 16
membrii din personalul de îngrijire aflaţi într-un sanatoriu pentru tratamente pulmonare.
În martie 1983, în Pakistan, în munţii din nordul ţării, o avalanşă de zăpadă a alunecat
pe valea Astor distrugând în întregime două aşezări, unde au murit 80 de oameni şi au fost
câteva sute de dispăruţi.
În Carpaţii noştri au fost puse în evidenţă culoare de scurgere (Hăşmaş, Bucegi, Piatra
Craiului, Făgăraş, Parâng, Retezat).
Pentru evitarea pericolelor legate de avalanşe este necesară cunoaşterea şi
cartografierea precisă a arealelor în care acestea pot să se producă. În unele ţări, cum sunt cele

16
alpine, aceste areale sunt echipate cu sisteme perfecţionate de monitorizare permanentă a
stării zăpezii şi de alertare în situaţia existenţei unui pericol iminent de declanşare. Totuşi, şi
în aceste ţări, cum sunt, spre esemplu, Elveţia şi Austria, 20-25 de persoane mor anual din
cauza avalanşelor.

Hazardele climatice cuprind o gamă variată de fenomene şi procese atmosferice care

generează pierderi de vieţi omeneşti, mari pagube şi distrugeri ale mediului înconjurător.
Cele mai întâlnite manifestări tip hazard sunt furtunile care definesc o stare de
instabilitate a atmosferei ce se desfăşoară sub forma unor perturbaţii câteodată foarte violente.
Furtuna cuprinde mai multe manifesări meteorologice ca : o stare calmă şi o căldură
înăbuşitoare, care o precede, urmată de fenomene mecanice sub forma unor vânturi puternice
cu schimbări bruşte de direcţii, averse bogate şi fenomene orajoase ( descărcări electrice şi
grindină).
Nu întotdeauna desfăşurarea unei furtuni poate îngloba toate aceste manifestări, fiind
în funcţie de sezonul şi zona geografică unde se produc.
Frecvenţa furtunilor este foarte diferită pe glob, în funcţie de sezon şi chiar în cursul
unei zile. În zona ecuatorială, în unele locuri unde aerul este permanent umed, acestea au o
frecvenţă aproape zilnică, de obicei după-amiaza şi chiar noaptea. Ele devin apoi mai rare,
mai ales în zonele reci. Sunt rare în pustiuri, unde se manifestă însă sub forma furtunilor de
nisip. Tot astfel sunt mai frecvente în zonele înalte faţă de cele joase şi în interiorul uscaturilor
faţă de zonele litorale. În regiunile musonice furtunile sunt mai numeroase la începutul şi
sfârşitul perioadei ploioase, iarna în apropierea tropicelor, pe oceane şi mări ca şi pe litoral,
iar vara în emisfera nordică în interiorul continentelor. Foarte diferit este şi momentul
apariţiei în cursul zilei. Vara, în marea lor majoritate, se produc după-amiaza, iarna în timpul

17
nopţii, iar furtunile de lungă durată se pot naşte la orice oră din zi sau din noapte.
Anual pe suprafaţa globului se petrec 16 milioane de furtuni, revenind în medie 440.00
pe zi şi 2.000 pe oră.
Pe continentul nostru sunt mai numeroase în regiunile montane : în Alpi (40), Carpaţi
(35), mai puţine în zonele de dealuri şi câmpii din părţile apropiate de ţărmul Oceanului
Atlantic (20-25 în Europa vestică) şi în jur de 25-30 în Europa centrală. În ţara noastră, în
cuprinsul Carpaţilor, zilele furtunoase variază în medie în cursul anului între 30-35, pe litoral
sub 20 iar în restul ţării 20-30.
Ciclonii tropicali
Sunt cicloni tropicali ai regiunilor intertropicale,adică depresiuni barice tropicale în care
deplasarea aerului aflat in miscare depaşeşte 17m/s sau 61 km/h. Daca viteza vantului
depaşeşte 32 m/s sau 115 km/h, se spune ca este vorba de un uragan.
Cea mai mare parte a autorilor şi publicaţiilor, care se ocupa de problema catastrofelor
naturale ce afectează omenirea, este de acord ca ciclonii tropicali pot provoca mai mulţi morţi
şi mai multe distrugeri decat aproape orice alta dintre numeroasele forţe ale naturii. Tocmai de
aceea cercatarilor privitoare la geneza şi evoluţia ciclonilor tropicali li se acordă o atenţie
deosebita în numeroase ţari, cu precădere în cele afectate de aceste fenomene extrem de
violente şi dăunatoare.
Pentru formarea ciclonilor tropicali sunt necesare cinci condiţii şi anume: suprafeţe oceanice
vaste, cu temperaturi ridicate (26.5 ° C) deasupra cărora aerul este cald şi umed;valori
suficient de mari ale forţei Coriolis, pentru a determina miscarea turbionară a aerului;lipsa
unei componente verticale slabe in centrul de baza;preexistenta unei perturbaţii tropicale ce
acţioneaza ca sursa a viitorului ciclon; scurgerea aerului pe suprafaţa perturbaţiei.
Energia necesara formarii şi dezvoltarii ciclonilor in general, se datorează neomagenitaţii
temperaturii maselor de aer care generează gradienţii barici orizontali. În cazul ciclonilor
tropicali, sursa principala de energie cinetică o constituie însa instabilitatea verticală deosebit
de mare la latitudinile respective. Totodată, sursa de energie necesară menţinerii acestor
cicloni este caldură latentă de evaporare,eliberată prin condensarea unor cantitaţi imense de
vapori de apă.
Ciclonii tropicali numiţi şi taifuniri, sau uragane, se formează numai deasupra mărilor şi
oceanelor. Structura lor este simetrică, fronturile atmosferice lipsind cu desavarşire.
Comprativ cu ciclonii sau depresiunile barice din zonele temperate, care acopera porţiuni
vaste ale suprafeţei terestre, ciclonii tropicali sunt mai mici. Zona circulara in interiorul careia
viteza vantului depaşeşte 17 m/s, are un diametru mediu de 500-700 km. Vânturile suflă cu

18
viteze de 250 km/h, ceea ce le conferă o putere distructivă exceptională.
Spre deosebire de ciclonii de la latitudini medii, in partea centrală a ciclonilor tropicali
complet dezvoltaţi, se formează un nucleu cald cu mişcari descendente care determină
disiparea norilor şi inseninarea. Acesta este numit “ochiul ciclonului”. El are diametrul de 20-
50 km (dar şi de 150 km uneori) şi temperaturi care,în straturile mijlocii , sunt cu 10-18° C
mai ridicate decat ale aerului din jur. “Ochiul ciclonului” este inconjurat de “zidul” circular al
sistemului noros care se inalţa, asemenea unui amfiteatru gigantic, pana la nivelul tropopauzei
tropicale (17 km). Caracterizat prin calm şi senin, el pare a se datora forţei
centrifuge,gandientului baric orizontal care determină deplasarea aerului spre punctul central
de presiune minimă. Diametrul este mai mic la suprafaţa terestra unde viteza vântului are
valori mai reduse şi se evazeaza spre inălţime o data cu cresterea vitezei vântului şi implicit a
forţei centrifuge. Benzile de nori cumuliformi, formaţi din picături de apă se rotesc in spirala
atingând diametre de 300 km, iar umbrela norilor de gheaţa, de deasupra, se întinde pana la
600-800 km de centrul ciclonului. Regiunea ocupată de nori a ciclonului tropical, mult mai
vastă decât “ochiul” de senin şi calm atmosferic, este caracterizată prin vânturi violente, ploi
torenţiale, mişcari verticale intense şi o turbulenţa considerabilă.
La trecerea “ochiului” ciclonului pe deasupra unui punct oarecare se produce o slăbire
accentuată a vitezei vântului, care poate atinge chiar calm total. Aceasta nu este însa decat o
faza temporară, după care vântul va sufla din nou cu violentă, dar din sens opus.
Necunoasterea acestei caracteristici a ciclonilor tropicali ii face uneori pe locuitorii zonelor
afectate de aceste fenomene periculoase, să considere intervalul de calm drept sfarşitul
furtunii. Ca urmare, ei işi parasesc adaposturile, expunandu-se unor grave primejdii. Chiar
dacă pare neverosimil, aceasta este o eroare care a provocat pierderea multor vieţii omeneşti.
Am aratat anterior ca, în afara energiei indispensabile, ciclonii tropicali pot lua naştere numai
daca sunt îndeplinite si alte cateva condiţii de ordin dinamic şi termodinamic. Nu se cunoaşte
însă cu precizie modul cum actionează unii asupra altora factorii care concură la formarea
ciclonilor.
Când ciclonii tropicali pătrund deasupra uscatului, mişcarile ascendente din cuprinsul
lor se intensifică sub influenţa frecarii cu relieful terestru, declansând apoi ploi catastrofale
simultane. Pe măsura înaintarii în interiorul regiunilor continentale,sursă de energie
constituită din căldura latentă de avaporare se diminuează, vânturile şi turbulenţa se reduc in
intensitate,dar ploile pot continua multa vreme.

19
 În 1970 un ciclon tropical a bântuit prin Bangladesh, în insulele aflate în delta râului
Gange, omorând circa un milion de oameni.
Anual se formează pe Terra circa 80 de cicloni tropicali puternici, cea mai mare parte a lor
fiind înregistrată în Golful Bengal.

Tornadele se manifestă ca un vârtej cu ax vertical, oblic sau uşor sinuos. Ele se nasc
din cauza marii tensiuni electrice existente în norul de furtună, ceea ce face ca baza acestuia
să coboare spre suprafaţa solului.
Tornadele au de obicei o viaţă scurtă, aprox. o oră.Când se deplasează deasupra
uscatului, cu o viteză între 10 km/h şi 560 km/h, produc distrugeri enorme. Acestea sunt
frecvente în S.U.A. şi în Australia.
Nu se ştie ce determină formarea tornadelor. Deseori sunt însoţite de furtuni, deoarece
pâlnia de aer şerpuitoare coboară de obicei din
nori de furtună, timp în care aerul cald se ridică
şi se învârte în jurul ei. Presiunea aerului în
interiorul pâlniei este foarte scăzută; presiunea
scăzută a tornadelor şi presiunea internă mai
ridicată a clădirilor, face ca acestea să explodeze
pur şi simplu.Statele Unite are cel mai mare
număr anual de tornade, circa 800. Australia se
află pe locul doi. Tornadele se mai formează şi
în China, India, Rusia, Anglia şi Germania. Tornadă deasupra Oklahomei, in Statele Unite

20
Bangladesh a fost lovit în repetate rânduri de unele exemplare devastatoare. În Satele Unite
tornadele se formează în toate cele 50 de state. Regiunea unde frecvenţa este cea mai mare
este ,,Tornado Alley”
(Aleea Tornadelor ),
o zonă care se întinde
de la câmpia de
coastă a Golfului
Texas spre nord, prin
estul Dakotei de Sud.
O altă regiune foarte
expusă este ,,Dixie
Alley”, care se
întinde din sudul Sahelul african şi Cornul Africii sunt ambele, regiuni predispuse la secetă.
Texasului spre est în Florida.
Una dintre cele mai puternice tornade s-a produs la 3-4 aprilie 1974 în statele Kentuckz,
Indiana, Ohio, Georgia, Alabama şi Tennessee (400 morţi, 4000 răniţi, mii de oameni fără
adăpost, pagube 500 milioane dolari). În 1989 o tornadă a omorât 1300 de oameni în
Bangladesh. Puterea lor de distrugere este enormă, dărâmând cu uşurinţă clădiri, ridicând în
aer obiecte grele, secând prin aspiraţie apa râurilor sau a lacurilor cu peşti cu tot, sfărâmând
arbori şi făcând victime omeneşti.
Tornadele se produc şi în vestul Africii, datorită întâlnirii aerului cald şi umed dinspre
ocean (musonul de sud-vest) cu cel din Sahara – cald şi uscat.
Pe teritoriul României, tornadele sunt întâmplătoare şi de intensitate relativ redusă.
Una din ele a trecut prin comuna Râşca, jud. Suceava în iunie 1980. A traversat o pădure, apoi
comuna unde a atins intensitate maximă. Vârtejul a dărâmat 4 case, 10 garduri, victime
omeneşti nu s-au înregistrat, decât mici accidente.
Cicloni extratropicali sunt caracteristici regiunilor din zona temperată şi se formează
la contactul dintre masele de aer polar şi cele tropicale, uneori fiind extinse pe suprafeţe
uriaşe. În timpul iernii, aceste furtuni sunt asociate cu căderi abundente de zăpadă care
generează viscole puternice care perturbă traficul rutier şi aerian, provoacă întreruperi ale
livrării curentului electric, precum şi pierderi de vieţi omeneşti.
Furtunile sunt asociate adesea cu fulgere şi tunete, cunoscute împreună sub denumirea
„ora-je”. Acestea reprezintă manifestări lu-minoase şi sonore ale unor descărcări electrice în
atmosferă. Descărcarea electrică dintre nor şi suprafaţa terestră, încărcată pozitiv, poartă

21
numele de trăsnet şi reprezintă un pericol extrem pentru om.

Seceta Meteorologii definesc seceta ca o perioadă de timp în care media ploilor din
orice zonă scade mult sub limita normală, de-a lungul unei perioade mai îndelungate de timp.
Seceta severă poate duce la o reducere a rezervelor de apă din râuri, lacuri şi fântâni, care
captează rezervele de apă freatică. Ea poate cauza o scădere a recoltelor şi o reducere a
suprafeţelor destinate păşunatului animalelor.
Un alt fenomen meteorologic înrudit cu seceta, care provoacă şi el dezastre, sunt ploile
torenţiale ocazionale, care urmează după o secetă severă. O bună parte din apa de ploaie cade
direct pe pământul uscat, nefiid absorbită de sol. Aceste torente umflate se revarsă peste
maluri naturale provocând inundaţii distrugătoare.
Principala cauză a foametei din Africa şi părţi ale Asiei, incluzând China şi India, este
seceta. Foametea este definită ca o mare şi prelungită lipsă de hrană, care duce la inaniţia
populaţiei şi moarte.
Cea mai mare perioadă de foamete a avut loc între anii 1959 şi 1961 în China, unde au
murit în jur de 30 de milioane de persoane.
O altă regiune semiaridă lovită de secetă la sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor
1990 a fost estul şi sudul Africii. Seceta a distrus recoltele lăsând înfometaţi peste 40 de
milioane de oameni.
Una dintre regiunile uriaşe predispusă la secetă este Sahelul nord-african, numit şi
imperiu al foametei, care se situează între Sahara şi zonele tropicale, mai umede, din Africa
de Vest şi Centrală. Se întinde la vest, din Senegal şi Mauritania, prin Mali, Burkina Faso,
Niger şi Ciad, până în Sudan. De la nord la sud, Sahelul
măsoară între 300 şi 500 km şi are aspectul unei stepe uscate,
presărată cu arbuşti şi palmieri spinoşi.
În anii 1930, secete severe au lovit regiunea Marilor Câmpii,
din centrul Statelor Unite, între Texas şi graniţa canadiană.
Stepele din Ucraina sunt o lată regiune semiaridă unde, În regiuni ca nordul Nigeriei, unde
ploile sunt puţine şi nu există ape
uneori, seceta durează mai mulţi ani.
curgătoare, majoritatea oamenilor se
În anii 1980, Etiopia a fost lovită crunt de secetă şi bazează, pentru apă, pe fântânile
săpate manual. Apa este adesea
foamete. Primii care au suferit au fost copiii şi bătrânii. În poluată ceea ce face periculoasă
întreaga lume s-au făcut eforturi imense pentru strângerea de folosirea ei.

fonduri pentru ajutorarea acestora.

Secetele şi deşertificarea au atras şi foametea. Expansiunea deşertului este o urmare nu

22
numai a naturii, ci şi a condiţiilor sociale, a acţiunii nechinzuite a omului, prin defrişările
masive de păduri. Se mai adaugă şi păşunatul neraţional şi practicarea unei agriculturi
inadecvate, de tip monocultură, incendierea unor suprafeţe cu plante arborescente pentru
obţinerea terenurilor de păşunat.

Hazardele hidrologice (oceanografice) cuprind hazardele generate de valurile de

vânt sau de cutremure (tsunami), de banchiza de gheaţă şi deplasarea aisbergurilor, de
producerea fenomenului El Niño de ridicarea nivelului Oceanului Planetar.
EL NIÑO este un fenomen complex de interacţiune între apele Oceanului Planetar şi
atmosferă, care se produce în zona tropicală a Oceanului Pacific. Acest fenomen se manifestă
prin încălzirea anormală, la suprafaţă, a apelor Oceanului Pacific, care se deplasează dinspre
partea vestică spre partea estică sub impulsul unor mase de aer cu aceeaşi direcţie de mişcare.
Încălzirea apei oceanului se produce în preajma Crăciunului, fenomenul fiind denumit
« El Niño » (Copilul Domnului). Acest
fenomen se repetă la intervale neregulate,
cuprinse între 3 şi 7 ani, iar încălzirea poate să
persiste 1-2 ani.
Răcirea anormală a apelor din estul
Ocenului Pacific a fost denumită “La Niña”,
aceasta fiind opusul fenomenului El Niño. La
Niña se manifestă prin intensificarea Inundaţie determinată de muson în Jakarta, Indonezia

vânturilor de est care împing cantităţile mari de apă caldă la suprafaţa oceanului spre vest,
locul apei calde fiind luat de o apă mai rece provenind din adâncuri.
Unul dintre cei mai violenţi El Niño, din 1982-1983, a avut efecte de lungă durată
asupra climei. Temperatura apelor de suprafaţă a crescut în multe părţi ale Oceanului Pacific,
cu aproape 100 C, pe aproximativ 13.000 de km de-a lungul Ecuatorului. S-au înregistrat
secete în sudul Africii, Australia, Insulele Pacificului, India şi Sri Lanka. În schimb, pe coasta
vestică a SUA şi alte zone din jurul Golfului Mexic s-au înregistrat ploi torenţiale şi inundaţii
devastatoare. Pierderile globale estimate au fost de 8,65 miliarde de dolari.
Inundaţiile reprezintă hazardul cel mai
larg răspândit pe Terra, cu numeroase pierderi de
vieţi omeneşti
şi cu pagube materiale de mari proporţii.Anual
sunt inregistrate pe Glob peste 20.000 de victime ,

23

Inundaţii
100 de milioane de persoane fiind afectate, în diferite grade ,de producerea acestor fenomene.
Inundaţiile sunt procese de scurgere,în lungul albiilor râurilor, a unor cantitaţi mari de
apă,care depaşesc malurile naturale sau digurile şi se revarsă in lunci, ocupand suprafete
intinse de terenuri folosite de om.Inundaţiile de mica amploare sunt mai frecvente şi ocupa
numai suprafeţe joase ale luncii fara sa producă pagube materiale.Cele mai puternice se extind
pe cea mai mare parte a luncii,inclusiv pe terasele de lunca şi produc pagube atunci când sunt
afectate asezarile,caile de comunicaţie şi terenurile agricole.
Inundaţiile au condiţii potenţiale de producere in lungul reţelei de râuri,care drenează circa
70 % din suprafaţa continentelor.Restul uscatului terestru este reprezentat de ţinuturile aride şi
de cele acoperite cu gheţuri vesnice.Anual, se scurg de pe continente în oceane 40.000 km³
de apă şi 15-20 miliarde tone de aluviuni, în lungul reţelelor de râuri care înca din vechime a
atras mari grupări de populaţii expuse direct pericolului inundaţiilor, în cazul creşterii bruşte
de debite.Este evident că nu toate ţarile sunt afectate in aceeaşi masura de inundaţii.Cele mai
puternice inundaţii se înregistrează în Asia de Sud-Est şi sunt datorate ploilor abundente aduse
de musoni.
În ţara noastră, în ultimii ani, inundaţiile au afectat aproape toate judeţele ţării. O mare
parte din pagubele înregistrate a fost datorată extinderii necontrolate a localităţilor în luncile
râurilor şi despăduririlor excesive.

Icebergurile sunt fragmente uriaşe de gheaţă desprinse din calotele glaciare sau din
gheţarii polari, care plutesc împinse de vânturi ori de curenţii oceanici. Icebergurile pot fi

24
întâlnite de nave pe circa 20% din suprafaţa oceanelor, fiind un pericol pentru circulaţia
maritimă şi pentru platformele marine de foraj şi de exploatare a petrolului.
Cele mai numeroase iceberguri se întâlnesc în emisfera sudică, în apropierea coastelor
Antarcticii, de unde pot sa ajungă până la 40-500 latitudine sudică în oceanele Pacific, Atlantic
şi Indian. În emisfera nordică, cea mai mare parte a icebergurilor provine din vestul
Groenlandei şi se deplasează până spre 480 latitudine nordică.
În Atlanticul de Nord, ei au o formă neregulată, căci se desprind din blocul de gheaţă
al Groenlandei, unde relieful este accidentat, în timp ce în emisfera sudică se detaşează din
platforma continentală a uscatului antarctic, având o formă tabulară. Gheţarii antarctici sunt şi
mai voluminoşi putând avea o lungime de 350 km şi o lăţime de 60 km. Cei din Atlanticul de
Nord ajung până la maximum 12-13 km lungime şi o lăţime de 5-5,3 km.
În Atlanticul de Nord cei mai mulţi gheţari plutitori (în jur de 1000 pe an) trec prin
dreptul insulei Terra Nova. Pericolul cel mai mare îl prezintă intervalul aprilie-iunie, iar în
emisfera sudică, noiembrie-ianuarie.
Apropierea unui gheţar plutitor se anunţă printr-o răcire a aerului şi a apei.
În noaptea de 14-15 aprilie 1912, transatlanticul „Titanic” un adevărat oraş plutitor, cel
mai luxos vas de croazieră, care se construise până atunci s-a scufundat datorită coliziunii cu
un gheţar plutitor. Bilanţul a fost foarte dureros: din totalul de 3201 persoane (din care 1885
echipaj şi personal al navei şi 1316 pasageri) şi-au pierdut viaţa 1573.

Banchiza poate să ajungă la grosimea 3-4 m, dar devine un hazard pentru navigaţie

25
atunci când se extinde rapid şi pune în dificultate, datorită pericolului de blocare, navele de
cercetări sau de pescuit oceanic.
Valurile puternice produse de furtuni sunt periculoase pentru navigaţie şi au un
impact însemnat asupra coastelor. În furtună valurile se deplasează în diferite direcţii, cauzând
pericole pentru vasele din larg. În unele situaţii este realizat un spectru de interacţiune în care
se combină energia mai multor valuri, cu înălţimi de 8-10 m, a căror rezultantă este
periculoasă pentru ambarcaţiuni şi pentru platformele petroliere marine (cele din Marea
Nordului).
Majoritatea valurilor se produc prin frecarea dintre vânt şi apă, atunci când vântul bate
deasupra suprafeţei unui ocean. Frecarea pune în mişcare apa de la suprafaţă. Cu cât mai
intens va bate vântul, cu atât mai înaltă va fi mişcarea în sus şi în jos a valurilor.
Energia valului descreşte cu îndepărtarea lui de origine. În final, valul devine o
mişcare lină, domoală, în sus şi în jos, numită hulă. Un vapor aflat pe hulă se înalţă şi coboară
lin. Hula poate să apară departe de originea valului.
Un val care a pornit din Antarctica a fost identificat şi s-a transformat în hulă pe
coastele Alaskăi, la o distanţă mai mare de 10.000 de kilometri de locul de origine.
Valurile transportă aluviuni, cum ar fi nisip sau pietriş, de-a lungul coastei, dacă o lovesc sub
un anumit unghi.

Tsunami – termenul derivă din limba japoneza,unde tsu inseamna port iar nami
inseamnă val si desemnează valurile cauzate de cutremurele submarine(care afectează
tarmurile joase ale regiunilor mai mult sau mai puţin invecinate) erupţii vulcanice şi alunecări
submarine. Ele au lungimi enorme, de până la 160 de kilometri, între o creastă şi următoarea.
Se deplasează cu viteze mari, de până la 800 de km/h. Când un asemenea val atinge coasta,
produce mari dezastre. Se manifestă ca un perete de apă înalt de 25 de metri, care mătură
uscatul pe care îl întâlneşte în cale.
Cele mai numeroae asemenea valuri se produc în Oceanul Pacific, dar se întâlnesc şi în
Oceanul Indian, Oceanul Atlantic şi în Marea Mediterană.
Pentru preîntâmpinarea efectelor valurilor tsunami au fost înfiinţate diferite sisteme de
alertare a populaţiei, sisteme care funcţionează pe baza datelor transmise cu ajutorul
sateliţilor.
Valuri seismice înalte de până la 10 metri, declanşate de un cutremur cu magnitudinea
8,9 pe scara Richter, produs în Oceanul Indian, au măturat coastele a şapte ţari asiatice.

26
 De departe cel mai cumplit dezastru generat de astfel de valuri a fost cauzat de
cutremurul din Oceanul Indian din 26 decembrie 2004 (peste 90% din totalul victimelor
înregistrate între 1995-2005 din acest motiv).Dezastrul s-a produs deşi valurile de tip tsunami
erau predictibile ,având în vedere magnitudinea şi localizarea ariei epicentrale.

Hazarde biologice naturale: - sunt reprezentate de epidemii, invazii ale insectelor, boli ale
plantelor. Pe lângă pagubele produse în agricultură, influenţează negativ asupra degradării
mediului natural.
Epidemiile sunt caracterizate prin îmbolnăviri în masă ale populaţiei, datorită unor agenţi
patogeni cum sunt viruşii, rickettsiile, bacteriile, fungii şi protozoarele.
Epidemiile de mari proporţii poartă denumirea de pandemii şi au generat milioane de
victime, mai ales în Evul Mediu(ciuma bubonică, în Europa). În prezent se manifestă maladia

27
SIDA (Sindromul Imunodeficienţei Dobândite), determinată de virusul HIV, cu transmitere
sexuală sau prin transfuzii de sânge.
Epidemiile sunt favorizate de sărăcie, lipsa de igienă, infestarea apei, aglomerarea
gunoaielor menajere, înmulţirea şobolanilor. Hazardele naturale, cum sunt inundaţiile sau
cutremurele mari, sunt însoţite de pericolul declanşării unor epidemii.
Măsurile preventive cuprind vaccinarea şi educarea populaţiei, păstrarea igienei în
şcoală şi în familie, izolarea focarelor de declanşare a epidemiilor, combaterea agenţilor
purtători.
Invaziile de insecte în special lăcuste, produc pagube mari agriculturii, îndeosebi în
Africa, Asia, estul Europei şi în America de Nord. Ele sunt prolifice, prin numărul mare de
larve ce-l generează. O tonă de lăcuste consumă zilnic hrana a 250 de oameni. Combaterea lor
se poate face prin distrugerea ouălor, utilizarea insecticidelor şi a unor capcane pentru
distrugerea nimfelor de lăcustă.
Pe lângă lăcuste mai sunt şi alţi dăunători biologici a căror acţiune capătă proporţii
catastrofale. Periculoasă este şi căpuşa vitelor frecventă în America de Sud, Australia şi
Africa de Sud, paraziţii orezului (Asia de Sud şi Sud-Est), ai bumbacului (America de Nord,
de Sud, Orientul Mijlociu) sau omizile. În iunie 1974 o invazie de omizi, într-o regiune a
Canadei, a distrus toate ogoarele şi culturile de grădină. Convoiul a format un şir lung de 160
km şi lat de 100 km. Graurii fac anual pagube în agricultura din sudul S.U.A., de câteva
milioane de dolari atacând cerealele, legumele, livezile. Aceste păsări transmit şi o gravă
boală respiratorie.
Incendiile sunt hazarde periculoase pentru mediu şi pentru activităţile umane şi
determină distrugeri ale recoltelor, ale unor suprafeţe împădurite şi ale unor construcţii.
Ca şi inundaţiile cauzate de panza freatică, incendiile in păduri şi în regiunile sălbatice
sunt normale in multe ecosisteme.De fapt, focul joacă un rol foarte important în unele
ecosisteme ca preriile sau savanele de stejar. Totuşi, când focul ameninţă vieţile omeneşti sau
proprietăţi, este considerat un hazard natural. tq765i8151eqqt
Pe langă ameninţarile normale ale flăcărilor fierbinţi ce cauzează arderea materialelor, focul
poate trimite cantităţi vaste de cenuşa în atmosfera, cauzând inhibiţia dezvoltarii plantelor,
reducând vizibilitatea si intervenind in probleme ale aparatului respirator.
Poate fi si locul propice pentru instalarea alunecărilor de teren , prin distrugerea vegetaţiei
si lăsand regiunile de deal vulnerabile la căderi masive de precipitaţii după ce focul s-a stins.
Incendiile în păduri si regiuni salbatice sunt incendii care se extind pe mulţi kilometri si care

28
ard zile intregi si sunt cauzate de fulgere sau activitaţi umane ca fumatul sau focurile de
tabara.
Incendiile pot fi declanşate de cauze naturale cum sunt fulgerele, erupţiile vulcanice,
fenomenele de autoaprindere a vegetaţiei şi de activităţile omului(neglijenţa folosirii focului,
accidente tehnologice, incendieri intenţionate) În perioadele secetoase, incendiile sunt
favorizate adeseori de vânturi puternice asociate cu temperaturi ridicate, care contribuie la
extinderea rapidă a focului. Şi în ţara noastră, în astfel de perioade se produc incendii, în
localităţi, în păduri şi pe terenuri agricole.

Incendiu Argentina

29
 Incendiu Portugalia

Cap. 2. Distribuţia hazardelor şi a zonelor turistice afectate de acestea

2.1. Hazardele si zonele turistice afectate de ciclonii tropicali

2.2 Hazardele si zonele turistice afectate de inundaţii şi tsunami
2.3. Hazardele si zonele turistice afectate de avalanşe
2.4 Hazardele si zonele turistice afectate de incendii

2.1 Hazardele si zonele turistice afectate de ciclonii tropicali

În medie anual, pe suprafaţa terestră, se produc 50-60 de cicloni tropicali cu dezvoltare

completă din care aproape 75% in emisfera nordica. Ei se concentreaza în cel puţin şase
regiuni distincte cu frecvente medii anuale variabile şi cu perioade de producere diferite.
 A. Regiunea care cuprinde sudul şi mai ales sud-vestul părţii de nord a
Oceanului Atlantic

30
  B. Regiunea sud-vestică a Pacificului de Nord, în special Marea Chinei,
Insulele Filipine şi sudul Japoniei(21.1 cicloni pe an), cu taifunuri mai ales din mai
pană în decembrie
 C. Regiunea nordică a Oceanului Indian
 D. Regiunea sudică a Oceanului Indian
 E. Regiunea Pacificului de Sud, situată între coastele estice ale Australiei
şi meridianul de 140° longitudine vestică,cu cicloni în perioada decembrie-aprilie.

În 1970 un uragan a bântuit prin Bangladesh, în insulele aflate în delta râului Gange,omorând
circa un milion de oameni.
În septembrie 1985 uraganul Gloria a bântuit pe coastele de est ale SUA, din Carolina de
Nord, prin statul New York, până în Connecticut, producând pagube de 8 miliarde de dolari.
Cel mai puternic uragan care a lovit emisfera vestică în secolul 20, Gilbert, a devastat
Jamaica şi părţi din Mexic în 1988, aducând vânturi care băteau cu peste 350 km/h. Cele mai
recente uragane distrugătoare din istoria Statelor Unite au fost Hugo ( 1989 ) – care a lăsat
pagube de peste 4,2 miliarde de dolari şi 50 de morţi – şi Andrew ( 1992 ) – cu pagube de
15,5 miliarde de dolari, peste 50 de morţi şi mii de oameni rămaşi fără adăpost.
În 2003, deasupra Atlanticului s-au format 16 furtuni care au fost denumite, cu mult peste
media de 9,8 a perioadei 1944-1996, ceea ce reprezintă o confirmare a tendinţei ultimilor ani
de creştere accentuată a numărului de perturbaţii atmosferice tropicale. Absenţa condiţiilor El
Nino in Pacific au contribuit la o derulare a unui sezon al furtunilor activ. O furtuna care a
fost denumită s-a dezvoltat în aprilie, cu mult inainte de inceperea sezonului uraganelor, iar
alte doua furtuni s-au format şi au fost denumite după momentul obişnuit a încheierii
sezonului uraganelor – în decembrie. 7 dintre furtunile denumite au fost clasificate ca
uragane, iar 3 dintre ele au fost “majore” (de categoria 3 sau mai mare pe scara Saffir-
Simpson). Uraganul Isabel a fost de departe cel cu impactul cel mai puternic asupra SUA,
dintre toate furtunile formate în Atlantic în vara anului 2003. Uraganul Juan a depăşit toate
recordurile de intensitate din timpurile moderne, afectand grav zonele Halifax şi Nova
Scotia. Mexicul a fost lovit de o serie de uragane si furtuni tropicale in august, septembrie şi
octombrie, cand s-au produs precipitaţii abundente, inundaţii si alunecari de teren în întreaga
ţară.
In estul Pacificului, sezonul uraganelor a început nespectaculos, deşi 16 furtuni au fost
denumite. Aceasta valoare este puţin mai mare decat cele din ani anteriori, dar apropiata de

31
media de 16,4 a perioadei 1966-1996. Niciuna dintre furtuni nu a atins forţa unui uragan pană
către sfarşitul lunii august, dar, ulterior, 7 furtuni au ajuns la forţa unui uragan pană la 31
octombrie. 2003 a fost primul an de dupa 1977 în care nici un uragan nu a atins gradul 3 de
intensitate.
In Pacificul de nord-vest, activitatea a fost oarecum mai slabă, cu doar 21 de furtuni
observate şi denumite, sub media de 26,7 a perioadei 1971-2000, situand, astfel, anul 2003 pe
locul trei în ceea ce priveşte numarul mic de furtuni. 14 furtuni au atins intensitatea unui
taifun şi cateva dintre ele au afectat ţările asiatice. Taifunul Maemi a traversat sudul Japoniei
şi a ajuns deasupra Peninsulei Coreene pe 12 septembrie, făcand 130 de victime şi mari
pagube materiale.
In bazinul sud-vestic al Oceanului Indian, sezonul ciclonilor a fost unul activ, cu un număr
peste medie de furtuni denumite. In Sri Lanka, precipitaţiile abundente aduse de către
ciclonul tropical 01B au deteriorat siuaţia şi aşa precara, provocand inundaţii şi alunecari de
teren şi ucigand cel puţin 200 de oameni. Aceste inundaţii au fost considerate cele mai grave
din ultimii 50 de ani.
Uraganul Ivan a atins Statele Unite în dimineaţa zilei de joi, 16 septembrie 2004 pe coasta
statului Alabama, după o trecere violentă prin regiunea Caraibelor şi a Golfului Mexic.
Furtuna a slabit uşor, pană la un uragan din Categoria 3, cu vant puternic de 210 km/h la
atingerea coastei şi cu valuri de 15 m. Ivan a străbatut de asemenea trei alte state din sud-est –
Louisiana, Mississippi si Florida – cu vânt feroce, valuri gigantice şi brizanţi puternici,
forţând evacuarea a peste 2 milioane de oameni spre zone mai sigure. Pe măsura ce Ivan
avansa spre interiorul ţării, case intregi erau smulse din temelii. 13 oameni au murit pană
vineri dimineaţa (17 septembrie 2004). S-au estimat pierderi între 4 si 10 miliarde de dolari
US. În timp ce Ivan atingea coasta americană, se formau încă trei furtuni tropicale sau
uragane: Jeanne în zona Caraibelor, Javier în lungul coastei vestice a Mexicului şi Statelor
Unite, Karl în Atlantic. La un moment dat, viteza vântului a atins Categoria 5 (peste 248
km/h). În statele din regiunea Mării Caraibelor a produs pagube importante, omorând 37 de
oameni in Grenada, 21 in Jamaica, 5 in Venezuela, 4 în Republica Dominicană, 3 în Haiti şi 1
în Tobago. Pe unde a trecut, Ivan a culcat la pământ case, a doborât arbori şi a distrus
drumuri. În Grenada, 90% din clădiri au fost avariate sau distruse.
Această zonă a fost lovită de patru ori în ceva mai mult de o lună, de către Charley la mijlocul
lui august, Frances la sfârşitul lui august şi inceputul lui septembrie, Ivan şi Jeanne la mijlocul
lui septembrie. A fost pentru prima oara din 1950 când trei uragane succesive devastatoare,
atât de apropiate în timp, au strabătut Florida: Charley si Frances au omorât 27 şi respectiv 10

32
oameni, iar pagubele totale produse doar de Frances au fost estimate între 5 si 15 miliarde de
dolari US.
In regiunea Pacificului de nord-vest au fost generaţi 18 cicloni tropicali până la sfârşitul lui
august 2004, faţă de o medie de 14,1. Cinci dintre ei au debutat în iunie, ceea ce a însemnat
numărul maxim record de dupa 1951, când au inceput înregistrările oficiale ale taifunurilor.
Cinci din cei 18 cicloni tropicali au atins Japonia, ceea ce este , iaraşi, peste normal. Acest
lucru a fost cauzat de faza activă a oscilaţiei tropicale intrasezonale în zona tropicală a
Pacificului de vest, în lunile iunie şi august. Mai multe taifunuri au lovit Japonia, deoarece
maximul subtropical din Pacific s-a deplasat spre nord faţă de pozitia normala. Intensitatea lor
s-a datorat faptului că temperatura suprafeţei mării a fost peste cea normala iar taifunurile nu
au pierdut din forţa la trecerea pe deasupra apei.
Născută în zona Arhipelagului Bahamas ca furtună tropicală, 'Rita' a crescut continuu în
intensitate până când a ajuns o furtună-monstru, cu rafale de vânt de 281 km/oră. Diametrul
furtunii a fost de aproape 600 km.Rita a fost al 17 lea uragan din anul 2005 şi al treilea uragan
ca putere din istorie. Galveston este deja un oraş-fantomă. Situat la 2,5 metri peste nivelul
marii, oraşul aproape că a fost şters de pe harta la 1900, când trecerea unui uragan fără nume a
produs un bilanţ de 6.000 - 12.000 de morti.
Specialiştii americani au făcut bilanţul anului 2005: 21 de uragane s-au mai înregistrat doar
acum 72 de ani,însa niciodată 5 uragane de categoria 4 şi 5 într-un singur sezon, ca în 2005.
Deşi specialiştii americani evită să dea vina pe încălzirea globală, provocată de poluare şi
defrişări în masă, se cunoaşte că, odată cu ridicarea temperaturii, se evaporă mai multă apă de
pe suprafaţa oceanelor, un adevărat magnet pentru formarea furtunilor.

2.2 Hazardele si zonele turistice afectate de inundaţii şi tsunami

Zonele turistice din Asia afectate de inundatii si tsunami :

 India (insulele Andaman şi Nicobar, Kerala, Tamil Nadu, Chennai, Andhra
Pradesh);
 Indonezia (numai în Sumatra nu au fost inregistrate pagube , insulele Java şi
Bali);
 Malaezia (nord vestul peninsulei Malaezia nu a fost afectată coasta estică,
Sabah sau Sarawak);

33
  Thailanda (zona costiera a mării Andaman nu au fost afectate staţiunile
turistice din Golful Siam cum sunt Samui, Hua Hin sau Pattaya, Bangkok)
 Sri Lanka (zonele costiere)
 Maldive (zonele costiere)
 Myanmar (numai sudul arhipelagului nu au fost raportate pagube pe plajele
din Ngapali, Chauntha si Ngwe Saung);
 Bangladesh (pagube minime inregistrate).

Bilanţul victimelor provocate de tsunami în Asia de Sud-Est este înfricoşător. Probabil,

nici nu se va putea stabili vreodată o cifră exactă a celor ucişi de valurile seismice provocate
de cutremurul produs la 26 decembrie 2004, în Oceanul Indian, în apropierea coastelor
Indoneziei. Însumarea datelor indică peste 300.000 de victime, cărora li se adaugă sute de mii
de răniţi şi peste 1,75 milioane de sinistraţi.Principalele state afectate sunt: Indonezia, Sri
Lanka, India, Thailanda, Maldive. La acestea se adaugă alt grup, foarte puţin afectat:
Malaysia,Birmania, Bangladesh, Somalia, Kenya, Tanzania,Seycelles.Principalele domenii de
activitate afectate în mod direct sunt turismul şi pescuitul. Cu toate acestea, impactul asupra
turismului internaţional este modest datorită unor aspecte cum ar fi cota de piaţă redusă a
zonelor afectate, capacitatea Asiei de a-şi reveni din dezastre de tot felul, sau factorul
compensator.Cel mai lovit stat, în termeni de vieţi omeneşti şi pagube fizice, este Indonezia.
Chiar şi aşa, zona cea mai afectată, Aceh este departe de a fi zguduit din temelii economia.
Rata de creştere în 2004 a fost de 5,1%, iar pentru 2005 se estimează 5,5%. Indonezia este cel
mai mare ofertant de gaze naturale lichefiate (cu o producţie de 1 milion de barili zilnic). Este
pe locul întâi şi la producţia de ulei de palmier şi cauciuc natural. A avut cea mai performantă
bursă de valori din Asia în 2004. De aceea nu va fi afectată substanţial din punct de vedere
economic. De menţionat că veniturile din turism înseamnă 3,9% din PIB. Pentru refacere sunt
necesari 150 milioane dolari în 2005 şi încă un miliard în următorii cinci ani. Sri Lanka a
suferit pagube serioase în infrastructură. Aflată după un război civil de 20 de ani ţara
înregistrase o creştere de 5% în 2004, previziunea pentru 2005 fiind de 5,5%. Se baza pe
activitatea turistică deoarece genera un efect considerabil şi în ceea ce privaste comerţul cu
amănuntul. Coasta de sud-est a Indiei a fost şi ea lovită, dar reconstrucţia a început imediat
din fonduri exclusiv interne. Se aşteaptă o rată de creştere similară cu a anului 2004 (6,3%).
Zonele insulare ale Indiei au fost afectate serios (600 milioane dolari). Thailanda este nevoită
se reducă previziunea iniţială de creştere cu câteva procente în condiţiile în care pierderile se
cifrează la circa 800 milioane dolari. 4 milioane de turişti vizitau anual zona, dar se speră ca

34
aceştia să se îndrepte acum. spre alte zone ale ţării, astfel încât veniturile din turism să nu fie
afectate (5,4% din PIB). Pentru micuţul stat Maldive pierderea a fost considerabilă (1,3
miliarde dolari), de două ori PIB-ul său. Statul depinde de turism, 2/5 din populaţie lucrând în
această industrie (42% din PIB). De reţinut că în martie 2005 rata de ocupare era de 45%, la
jumătate cât era de obicei în această perioadă a anului.

2.3. Hazardele si zonele turistice afectate de avalanşe

În statul Washington din SUA, în 1910, o avalanşă căzută peste o linie ferata a târât "în
prăpastie" două trenuri de persoane. În acelaşi an, în Canada, au murit într-o avalanşă 62 de
muncitori care dezgropau un tren acoperit de o avalanşă anterioara. In 31 mai 1970, o
avalanşă uriaşă, declanşată de un cutremur (s-a rupt un ghetzar suspendat), a acoperit în
întregime oraşelul Yungay din Peru, făcând 18.000 de victime. În 10 ianuarie 1962, acesta
fusese "iertat" de o altă avalanşă uriaşă, pornită de sub vârful Huascaran, care, după ce a
parcurs 16 km, a făcut 4000 de victime in 9 mici localităţi vecine.
În ţările alpine, localităţile, casele, cabanele se construiesc în funcţie de datele privind
avalanşele, transmise de generaţiile anterioare (verbal sau prin arhive) sau de statisticile
oficiale. Primariile posedă hărţi cu ierarhizarea zonelor de risc. Sunt locuri favorabile
avalanşelor, unde acestea sunt frecvente, unde nu se construiesc locuinţe, cabane, iar şoselele
sau liniile ferate se realizează în zona respectivă cu copertine etc. Dar avalanşe uriaşe pot
ajunge şi în locuri ce par "sigure". În 20 ianuarie 1981, în departamentele Savoia şi Isere din
Franta, avalanşele au distrus peste 100 locuinţe, biserici, anexe gospodaresti, amplasate în
acele locuri de 300 - 400 de ani.
Avalanşele spontane care surprind oameni în clădiri sau în mijloace de transport, fac mai
multe victime deodată. Pe munte aşa ceva se întampla rareori. În 1937, în Nanga Parbat
(munţii Karakorum), 16 alpinişti germani şi şerpaşi au fost îngropati în somn în tabara a IV-a,
loc pe care îl crezusera sigur. Conul avalanşei avea 400 m lungime şi 150 m latime.
În ţările cu avalanşe frecvente, s-au creat servicii speciale. Unul din cele mai vechi şi
cunoscute este cel elveţian de lângă Davos (Weissfluchjoch), fondat în 1935. În SUA, el se
afla în Munţii Stâncoşi, la Fort Collins (statul Colorado), în Franţa la Grenoble. Până şi ţări cu
munţi mici (Scoţia) au servicii de specialitate. O statistică pe 35 de ani pentru Alpii elvetieni
dă media de 75 de oameni/an acoperiţi de avalanşe, din care decedaţi 35/an. În Alpii francezi,
o statistică pe 28 ani dă media de peste 100 persoane/an implicate în avalanşe, cu o medie de
30 morţi/an. În iarna 1996/1997 au fost 23 de morţi în avalanşe, în Alpii francezi, în

35
2002/2003 au fost 26, dar au fost şi ani "negri": sezonul 1969/1970 şi 1980/1981 cu câte 57
morţi. În SUA avalanşele fac 20-30 victime/an (19 în sezonul 1997/1998). În Tatra poloneză
1-4 morţi/an între 1985-2000. Cifrele sunt în descreştere de la an la an, dar nu numeric ci doar
procentual, raportat la numărul total (în continua creştere) de turişti, schiori şi alpinişti. Dar
dacă în Alpii elveţieni în perioada 1945-1959, turiştii, schiorii, alpiniştii au reprezentat numai
43% din cei morţi în avalanşe (restul în catastrofe-33% sau muncitori în zone montane-24%),
în perioada 1975-1979 90% dintre morţi în avalanşe au fost turişti, schiori, alpinista.Aceste
cifre dovedesc eficienţa măsurilor de protecţie a şoselelor, construcţiilor şi totodată "explozia
schiului".
Nu avalanşele fac cele mai multe victime în munţi. O statistică franceză arată că doar 20% din
decesele în munti sunt cauzate de avalanşe. (30 persoane/an), în munte mor deci 150/ an, faţă
de 600/an prin inec (din care 47 în piscine particulare) , şi 40-45/an în accidente de vânătoare.
La fel, în munţii noştri nu avalanşele fac cele mai multe victime. Dar iarna 2003-2004 a fost
catastrofală: 8 schiori si turişti morti în avalanşe până în 24 februarie.

2.4 Hazardele si zonele turistice afectate de incendii

La sfârşitul anului 1982 şi începutul anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei şi Malayesiei
au avut loc 7 incendii care au mistuit circa 3,5 milioane hectare de păduri tropicale. În coasta
de Fildeş, în 1983, focul a distrus circa 450 000 ha, iar în Ghana, în timpul aceleiaşi secete, a
fost distrusă prin foc o mare suprafaţă de păduri şi circa 10% din plantaţiile de cacao.
În anii deosebit de secetoşi, chiar şi în zonele temperate, se produc dese incendii ale pădurilor.
Şi în California incendiile au produs până în prezent pagube de 2 miliarde de dolari riscând să
adâncească criza financiară în care se zbate cel mai bogat stat american (38 de miliarde de
dolari déficit ).În jur de 800 de case au fost distruse luni de incendiile de mare amploare care
devastează regiuni intregi din California, şi au provocat exodul a sute de mii de
persoane.Peste 2.000 de pompieri şi 13 avioane şi elicoptere s-au luptat a doua zi consecutiv,
în conditii infernale cu două incendii care au distrus până la sfarşitul zilei de luni peste 40.000
de hectare de teren din partea de nord a oraşului Los Angeles.
În Malibu, oraşul preferat al vedetelor de cinema şi al miliardarilor de pe coasta Pacificului,
un alt incendiu a ars luni aproape 1.000 de hectare de teren şi a ameninţat circa 400 de
reşedinţe de lux după ce a distrus şapte clădiri din oraş.

36
Afectat în acest an de o secetă puternică, statul California este obişnuit cu incendiile. La
sfârşitul anului 2003, cel puţin 23 de persoane au fost ucise de flăcările care au distrus 3.000
de locuinţe şi 3.000 km pătraţi de teren. Incendii în toata Europa au facut ravagii mai ales în
Macedonia, dar şi în Grecia, Italia, Serbia şi Slovacia. Italia este grav afectată de incendiile
care au izbucnit în urma cu câteva zile. Guvernul italian a declarat stare de urgenţă în zonele
calamitate şi a acordat sume importante de bani pentru regiunile din sudul ţării. Trei persoane
şi-au pierdut viata, iar pagubele materiale produse de incendii sunt foarte mari.În Calabria,
pompierii încercau să stingă mai multe focare, unul dintre ele de o mai mare amploare. Şi în
nordul peninsulei a fost semnalat un incendiu puternic, care a distrus în ultimele zile pădurile
din apropiere de Caserta, la nord de Neapole. În Macedonia, pompierii au incercat să
controleze aproximativ 30 de incendii de pădure, majoritatea izbucnite în regiunea Tetovo,
situată la 50 de kilometri de Skopje şi Gostivar, la 70 de kilometri vest de capitala.Valul de
caniculă a provocat numeroase incendii de pădure şi în provincia sârbă Kosovo. Faţă de
celelalte zone afectate de incendii, în Kosovo, lupta cu focul a fost mult mai dificila din cauza
pericolului reprezentat de minele rămase sub pământ din timpul războiului. Pe lângă localnici,
la stingerea incendiilor participă şi militarii forţelor multinaţionale ONU din provincie.Grecia
şi Bulgaria, focare încă active.În zona de nord-vest a Greciei, cinci incendii erau încă active.
Serviciile de pompieri au desfăşurat aproximativ 60 de vehicule, 300 de persoane, patru
avioane şi patru elicoptere. Incendiile izbucnite pe fondul caniculei au distrus mii de hectare
de teren şi în regiunile Stara Zagora şi Haskovo, din Bulgaria. Presa bulgara a semnalat că
patru persoane au murit în urma acestor incendii.Nici Franţa şi nici Spania nu au scăpat de
incendii. În Franta, sute de locuitori au fost evacuati din zonele afectate, Coasta de Azur şi
comuna Adrets-de-l’Esterel. În Spania, un incendiu de mica amploare a distrus zece hectare în
apropiere de Barcelona.

37
Cap. 3 Tipurile de activităţi turistice din zonele afectate de hazarde naturale

3.1 „Forme” mai speciale de turism

3.2 Activitati turistice din zonele afectate de ciclonii tropicali
3.3 Activitati turistice din zonele afectate de tsunami si inundatii
3.4 Activitati turistice din zonele afectate de alunecari de teren
3.5 Activitati turistice din zonele afectate de incendii

3.1 „Forme” mai speciale de turism

Weather tourism (turismul "meteo")
Asa cum arata si numele, acest gen de turism este o activitate practicata de cei care si-au facut
un hobby din a urmari fenomenele meteo iesite din comun. Turistii aleg in special locatiile in
care s-au anuntat tornade, uragane sau alte fenomene meteo severe. Pentru a deveni un
adevarat weather tourist trebuie sa fii echipat cu o camera de luat vederi si o masina de teren
(caci altfel n-ai cum sa "alergi" tornadele sau sa fugi din calea lor). Pentru incepatori este
recomandata cartea lui Tim Vasquez - "Storm Chasing Handbook".

38
Agentia americana "Cloud 9" (cea mai veche agentie de gen) organizeaza in mod frecvent
tururi pe "Aleea tornadelor" (o regiune din SUA in care aceste fenomene sunt frecvente).
Programul agentiei pentru sezonul urmator include sejururi de doua saptamani numite cu
nonsalanta "storm chase vacations".

Turismul "negru"
Este genul de turism care are ca destinatii locurile asociate adesea cu moartea sau alte
evenimente tragice. Cei care practica acest gen de turism se numesc chiar "turisti negri". Daca
ati fost pe locul atentatelor teroriste sau daca va place sa vizitati locurile unde s-au dus luptele
in razboaiele mondiale sau daca, mai grav, vreti sa vizitati neaparat muzeul Holocaustului,
atunci se poate spune ca faceti parte din categoria turistilor negri.
Acest gen de turism este in continua crestere. Cele mai cautate zone sunt asa-numitele "killing
fields" (locurile masacrelor care au avut loc in Cambodgia intre anii '75-'79), gulagurile fostei
Uniuni Sovietice sau chiar Cernobilul. Toate acestea au devenit in ultima vreme adevarate
puncte de atractie pentru turisti. Cat despre lagarele de exterminare din Auschwitz-Birkenau -
peste jumatate de milion de vizitatori trec pe aici in fiecare an.

Grief tourism/Turismul "empatic"

Spre deosebire de turismul negru, in acest caz turistii aleg locurile unei recente tragedii
pentru a jeli victimele. Unul dintre cele mai celebre cazuri este acela al peregrinajelor in urma
decesului lui Lady Di.
Si in SUA exista aceasta practica a peregrinajelor "dureroase". Asa s-a intamplat si in urma
incidentelor de la Virginia Tech (Statele Unite) din aprilie anul acesta in care studenti si
profesori au fost ucisi de catre un coleg sud-coreean. In campusul universitar s-au adunat
pentru a aprinde lumanari nu doar colegii victimelor ci si americani veniti din toate colturile
tarii.

Turismul "hobby hobo" este si el un turism de nisa. Presupune uitarea oricaror bariere si
adoptarea unui stil de viata cat se poate de nonconformist. Cel putin pe durata vacantei
"vagabondistice". Chiar daca termenul "hobo" descrie, la baza, viata celor fara adapost, cei
care practica acest gen de turism prefera calatoriile cu rulota sau camparea in aer liber. Ba mai
mult de atat, chiar daca isi permit un alt gen de vacanta, prefera sa calatoreasca urcand dintr-
un tren intr-altul (uneori chiar marfare), fara sa achite costurile unui bilet. Stilul de viata "fara

39
griji" este de cele mai multe ori abandonat dupa terminarea vacantei, turistii intorcandu-se la
casele si la joburile lor.In statele occidentale acest gen de turism mai poate lua forma "grey
nomad". Asta pentru ca cei trecuti de varsta pensionarii aleg sa calatoreasca pentru a-si ocupa
timpul liber, de cele mai multe ori acestia dispunand de propriile vehicule recreationale.

Turismul extrem

Are la baza calatoriile in zone periculoase sau chiar participarea la evenimente de aceeasi
natura. I se mai spune si turismul "de soc", asta pentru ca, in mod evident, implica o doza
mare de adrenalina.In timp ce turismul traditional se bazeaza pe confortul oferit de hoteluri
sau statiuni, in acest caz tocmai lipsa acestuia este o regula de baza.Cei pasionati de acest gen
de turism prefera calatoriile pe terenuri accidentate, zborurile cu Mig-ul sau ice-divingul
(scufundari in apa inghetata).Dennis Tito, un multimilionar american, este poate cel mai
cunoscut dinte turistii extremi. Acesta a platit 20 de milioane de dolari agentiei spatiale rusesti
pentru a petrece cateva zile pe statia spatiala internationala.

Turismul pentru investitii

A fost initiat de agentiile de real estate si s-a dezvoltat rapid in ultimii ani. Aceste agentii
organizeaza sejururi de 4-7 zile in diverse locatii pentru a-i ajuta pe cei interesati sa cumpere
proprietati sau sa isi dezvolte o afacere in strainatate.In functie de cererea turistilor o astfel de
agentie poate gasi case de vacanta, spatii comerciale sau chiar companii scoase la
licitatie.Sejururile care au ca scop investitiile includ nu doar intalnirile de afaceri, ci si servicii
complete - de la cazarea intr-un hotel de 5 stele la autoturism cu sofer la dispozitia clientului,
cocteiluri de afaceri, seminarii de genul "cum sa achizitionezi o proprietate" (dupa specificul
tarii), pana la bilete pentru vizite culturale - la muzee.Printre tarile care dispun deja de agentii
de real estate care ofera sejururi de investitii se numara Mexic, Panama sau Costa Rica.

Volunturismul

Implică neapărat o activitate "utila" - de voluntariat.Chiar dacă nu sunt neapărat persoane

specializate in medicină, construcţii sau ecologie, acesti turişti aleg să îşi petreacă întregul

40
concediu în zone care au nevoie de o mână de ajutor.Organizaţii în genul volutourism.org le
ofera turistilor posibilitatea de a contribui (prin bani sau munca) la ajutorarea zonelor pe care
vor sa le viziteze.Munca voluntara poate include proiecte de dezvoltare a comunitatilor
respective - de la construirea sau zugravirea cladirilor pana la organizarea de seminarii
educative. Atunci cand voluntariatul implica activitati ecologice volunturismul poate fi numit
chiar "ecoturism".Pe langa cunoscutele expeditii de voluntariat in Africa, in ultima vreme s-au
organizat sejururi de gen in Asia afectata de tsunami sau in preajma New Orleans-ului distrus
de uraganul Katrina.

Narco-turismul

Desi nu este una dintre cele mai legale activitati recreationale, acest gen de turism este foarte
practicat. Sunt numiti "narco-turisti" cei care calatoresc intr-o tara straina pentru a "incerca"
sau pentru a achizitiona plantele narcotice locale.Amsterdamul este printre cele mai cunoscute
destinatii pemtru acest gen de turism. In luna noiembrie a fiecarui an aici se desfasoara un targ
de canabis cunoscut sub numele de "Cannabis Cup". Sute de narco-turisti din toate colturile
lumii vin sa "deguste" noile inventii de specialitate si sa urmareasca noile trenduri in materie
de narco-fashion. Asta pentru ca exista chiar si o prezentare de moda a canepei.

3.2 Activitati turistice din zonele afectate de ciclonii tropicali

O excursie in India este un adevarat asalt asupra tuturor simturilor. Veti calatori prin
calduri pline de praf, zapezi reci in nord, veti trece pe strazile inguste si pline de biciclete,
ricse, motociclete, camioane si bineinteles vaci sfinte - simbolul national. Furnicarul colorat
continua pe strazi si in piete: va veti plimba printre turisti de toate natiile, oameni sfinti -
yoghini, oameni de afaceri, imblanzitori de serpi, copii, cersetori, si maimute.
Unele dintre cele mai magistrale privelisti vi se vor dezvalui ochilor: Taj Mahal, Gangele,
Himalaya. India, cu bogata ei varietate pare ca o serie de tari reunite pe acelasi teritoriu.
Calatorind prin diferite regiuni, vei fi expus la schimbari majore in ceea ce priveste bucataria
traditionala, imbracamintea, limba, religia, obiceiurile si traditiile.
Cu peste un miliard de locuitori, India este a doua tara din lume ca marime a populatiei fiind
intrecuta doar de China .
India este o tara a contradictiilor. Populatia este impartita in caste iar apartenenta la una dintre
acestea este foarte stricta si rigida..

41
Sentimentul religios este foarte prezent la o mare parte a locuitorilor.
Pentru cei care vor sa descopere natura in formele ei nealterate, junglele si tinuturile aflate de-
a lungul raurilor sunt cele mai potrivite locuri unde pot merge. Cele mai multe sunt protejate
sub forma a 80 de Parcuri Nationale si 441 Sanctuare. Cele mai cunoscute parcuri sunt
Corbett, Rajaji si Dudhwa (Uttar Pradesh), Kanha, Pench (in Madhya Pradesh) si Sasan Gir
(in Gujarat), dar optiunile sunt aproape nelimitate. Dintre sanctuare, specialistii recomanda
Sariska si Ranthambor (in Rajasthan), Kaziranga, Manas (Assam), Mudumalai, Bandipore si
Wyanad (Nilgiri Biosphere Reserve). Keoladeo Ghana, Bharatpur (Rajasthan) sunt sanctuare
dedicate pasarilor.

Taj Mahal Gange

Zona americii centrale cunoscuta turistilor pentru exotismul sau Insulele Caraibe au fost
mult timp cunoscute ca o destinatie pentru îndragostiti si pensionari, insa o mica miscare spre
eco-turism a început sa deschida Caraibele în turismul independent. Cu vreme buna pe
întreaga perioada a anului (cu mica exceptie a sezonului uraganelor la sfarsitul verii si
începutul toamnei), preturi de avion promotionale din Europa si America de Nord, si sute de
insule de explorat, Caraibele ofera cate ceva pentru fiecare.Principalele orase cat si
principalele atractii turistice sunt:Bahamas,Barbados,Bermude,Cuba,Haiti,Insulele
Cayman,Jamaica.
Insulele Bahamas si-au castigat o solida reputatie internationala prin cele peste 50 de
recorduri la pescuit care s-au stabilit aici si prin competitiile nautice care se desfasoara pe tot
parcursul anului. Parcurile subacvatice, o atractie constanta pentru cei care practica
snorkelingul si pentru scafandri, plajele cu nisip fin si rezervatiile naturale unde puteti intalni
specii rare sau pe cale de disparitie ca papagalul Abaco sau iguana de Bahamas transforma
orice sejur intr-o experienta de neuitat. Ospitalitatea localnicilor este bine-cunoscuta, iar prin
programul Ministerului Turismului din Bahamas care se intituleaza Ť Om catre om ť veti afla

42
mai multe despre bogatul folclor indigen, despre temutii pirati care au cutreierat in trecut
aceste tinuturi si veti avea sansa sa legati prietenii de-o viata. Veti ajunge sa considerati
Bahamas o a doua casa, asa cum a facut marele scriitor american Ernest Hemingway.

Peisaje din Bahamas ( www.destination360.com )

Cunoscuta ca si "Mica Anglie" insula Barbados inca mai pastreaza un aer "englezesc",
multe din obiceiurile engleze regasindu-se si aici: ceaiul de dupamiaza si cricketul. Foarte
multe strazi si zone au aceeasi denumire ca in Uk.
Este frecventată de turişti pentru plajele de nisip alb şi fin. Se pot practica sporturi de apă
(surf şi snorkeling) şi se poate face plajă. Flora şi fauna deosebită a insulei, climatul tropical,
structura geologică unică atrage multi vizitatori dornici să îşi petreacă concediul într-un loc
exotic.
Este o insulă foarte frumoasă, cu multe activităţi, viaţă de noapte, muzică, restaurante.
Locuitorii insulei, numiti bajans sunt foarte calzi şi prietenoşi. Te fac sa te simţi binevenit şi
special întâmpinându-te cu un zâmbet sincer, astfel încât să îţi doreşti să te reîntorci acolo.
Climatul tropical asigură un concediu de neuitat.

43
 Peisaje din Barbados ( www.airportdirecttravel.co.uk )
Departamentul turismului din insulele Bermude au inregistrat in primele luni ai anului 2007,
48.825 de turisti avand o crestere fata de aceeasi perioada din 2006.Ocuparea hotelurilor a
crescut de asemenea cu 21 %. Chiar daca are o suprafata mica,Bermude oferra unele dintre
cele mai frumoase si luxoase plaje din lume,fiind atractia principala turistica.
Hamilton – capitala orasului si centrul centrul comercial,Parcul South Shore – contine cele
mai luxoase plaje din Bermuda , Vasul Cristobal Colon,Horseshoe Bay – plaja cu nisip roz pa,
cea mai frumoasa si populata plaja din Bermude , Royal Naval Dockyard.Insula are 2 sezoane
: sezonul de vara (aprilie-octombrie),temperaturile sunt perfecte pentru inot, „scuba diving” si
„snorkelling” si sezonul de iarna (noiembrie-martie),temperaturile sunt mai racoroase dar
preturile scad cu 40 %.

Insulele Bermude ( www.butterfly.ro )

Turismul atrage in Cuba peste 2 milioane de vizitatori anual reprezinta principala sursa de
venit a tarii.Cei mai multi turisti vin din Europa si Canada.Unii dintre acesti vin in Cuba
pentru serviciile medicale oferite pentru boli cum ar fi :Parkinson, Retinitis
Pigmentosa,Scleroza multipla.
De vizitat : Havana,Santiago de Cuba, Trinidad, La Jungla de Jones, Mirador de
Bacunayagua, Museo de Ciencias Naturales Sandalio de Noda.Cea mai indicata perioada
incepe din decembrie si dureaza pana in aprilie.In aceasta perioada in Cuba ajung foarte multi
turisti din Europa si din Canada iar preturile cresc cu 20 %. Nu e indicat sa vizitati Cuba din
august pana in noiembrie deoarece incepe sezonul uraganelor si a ploilor torentiale.

44
 Peisaje din Cuba ( www.butterfly.ro )
Insulele Cayman
Turismul reprezinta 75% din PIB.99% din totalul turisti viziteaza doar insula Grand
Cayman.In Georgetown ajung in fiecare zi 22.000 de turisti de pe vapoarele de lux.Cea mai
importanta atractie turistica o reprezinta Seven Mile Beach unde sunt situate majoritatea
complexelor hoteliere.Este considerata cea mai buna destinatie pentru scufundari.
De vizitat: Cayman Brac, Georgetown, Hell, Pedro St. James Castle, Wreck of the Ten Sails
Park.Sezonul turistic incepe la mijlocul lui decembrie si se termina la mijlocul lui aprilie.In
aceasta perioada preturile cresc semnificativ si rar se gasesc camere libere.O perioada buna
pentru a vizita insulele Cayman este in timpul verii cand temperaturile sunt constante si
preturile sunt cu 40 % mai mici.In aceasta perioada ploua putin mai mult decat in restul anului
si sunt sanse mici de a aparea un uragan.

Peisaje din Insulele Cayman ( www.harta.infoturism.ro )

"YA MAN" asta este cuvantul pe care cu siguranta il veti auzi cel mai des in Jamaica.
Frumusetile acestei tari si cultura specifica pe care o veti descoperi sunt punctele forte ale
acestei tari si nu numai atat, oamenii foarte deschisi si veseli fac din Jamaica un loc unde iti
poti petrece o vacanta de neuitat Jamaica, denumita si Insula insorita, este patria romului, a
muzicii raggae, si a legendarului Bob Marley. Aceasta se prezinta intr-un colorit stralucitor,

45
cu luxuriante recifuri de corali, cu cascade lucitoare, cu paduri tropicale spectaculoase si plaje
nesfirsite.
Incadrat de munti inalti, peisajul incanta privirile cu flori si plante exotice multicolore, jungle
dese si verzi, pajisti si vai pitoresti, nenumarate cascade care parca hranesc raurile insulei.
In ciuda pagubelor frecvente realizate de cutremure si incendii, de-a lungul a 300 de ani de
dezvoltare, Kingston inca detine cateva dintre frumasele cladiri in stil colonial- relicve ale
unei ere de mult pierdute.
Plajele cu nisip fin ca pudra, apele albastre, muntii de un verde incredibil si cascadele
stralucitoare te pot convinge ca esti in paradis. Daca te afli in cautare de actiune dupa ce
lenevesti pe o plaja aurie, incearca o plimbare cu barca pe apele albe ale raului Rio Grande
sau o zi in Montego Bay. Sporturile de apa sunt si ele populare , marile pline de viata si cu
apa limpede oferind conditii excelente pentru scufundari si alte sporturi marine.
O multime de statiuni, una mai frumoasa decat cealalta, se intind de-a lungul coastei de nord a
Jamaicai. Binecuvantate cu plaje maiestuase, ele reprezinta adevarate locuri paradisiace.
Reimprospatat regulat de adevarate dusuri de ploaie, Port Antonio este unul dintre cele mai
frumoase locuri din Jamaica, in timp ce mai departe, de-a lungul coastei, regiunea Ocho
Riosdetine- o plaja aurie de 60 de mile (97 km) intre Annotto si Discovery Bay figureaza
printre cele mai importante atractii turistice in Jamaica.
Montego Bay este al doilea oras ca marime din Jamaica si Negril este cea mai noua regiune a
insulei, pe coasta de vest, aceasta urmand a fi dezvoltata pentru turism.

Peisaje din Jamaica ( www.butterfly.ro )

3.3 Activitatile turistice din zonele afectate de tsunami si inundatii
Asia-continentul civilizatiilor, este primul continent ca intindere a lumii. Deasemenea, are si
cea mai mare inaltime medie a lumii (inafara de Antarctida care este incadrat in grupa
continentelor nelocuite) de 960 m. Asia este formata din 47 state. Asia este lumea unde
minunile naturii, civilizatii antice si peisaje citadine moderne coexista intr-o armonie perfecta.

46
Fiecare port va ofera o experienta diferita, veti vizita temple antice si sate pitoresti, va veti
putea bucura de clipe de neuitat pe plaje neatinse de om, lua parte la petreceri de neuitat si
vizita metropole asiatice extraordinare.
Anual, oameni din toate colturile pamantului vin aici pentru a se lasa fermecati de plajele
exotice si frumusetea tropicala a insulei Phuket. Insula este renumita atat pentru ospitalitatea
localnicilor dar si pentru cultura lor exotica. Aici puteti sa vizitati temple antice, calari pe
spinarea unui elefant si bucura de renumita bucatarie Thailandeza si de nu mai putin
renumitele spectacole de cabaret.

Kuala Lumpur ( www.destination360.com )

47
 Malaezia ( www.destination360.com )
Vizitand Kuala Lumpur veti descoperi o metropola plina de viata, cu forfota caracteristica
Asiei si de asemenea o imbinare unica a traditionalului si a modernului. Pe langa cladirile
traditionale, Kuala Lumpur detine cele mai inalte cladiri ale lumii - Petronas Twin Towers.
De asemenea orasul ofera posibilitati exceptionale in ceea ce priveste cumparaturile si
restaurantele.
Puteti alege una din deja renumitele statiuni din Thailanda, Indonezia sau Malaezia, dar poate
veti gasi mai interesanta o croaziera care sa va poarte prin Singapore sau Hong Kong.

Merlion – simbolul turistic al insulei Singapore ( www.destination360.com )

Si vizitarea mai multor insule din Caraibe va este acum mai la indemina alegind varianta
croazierei.

48
Fiind un continent al civilizatiilor stravechi, turismul reprezinta un punct foarte important
pentru majoritatea continentului. pe langa obiectivele turistice importante, ca locuri de
pelerinaj religios, Ierusa.Odata ajuns in Vietnam orice turist ramane inmarmurit din cauza
frumusetii sublime a decorului: Delta raului Rosu in Nord, Delta Mekong in Sud. In ciuda
situatiei economice si a dezvoltarii acesteia, Vietnam are o cultura si o civilizatie bogata si
demna de invidiat. Honoi, capitala Vietnamului, este un oras inconjurat de lacuri, bulevarde
umbrite si parcuri inverzite. Bucataria vietnameza este renumita pentru mancarurile exotice.
Indonezia este cel mai mare arhipelag din lume. Acesta este compus din cinci insule
principale si circa 30 de grupuri mai mici de insule. Numarul total al insulelor este de 17.508.
Arhipelagul este impartit in trei grupuri. Insula Java, Sumatra si Kalimantan si insulele mici
dintre acestea se afla pe Pragul Sunda care se intinde de la tarmul Malaeziei si Indochinei,
unde adancimea apei nu depaseste 23 m. Irian Jaya, care apartine de insula Noua Guinee si
Insulele Aru se afla pe Pragul Sahul, care se intinde inspre nord, de la coasta Australiei. Aici
adancimea apei este similara cu cea de la Pragul Sunda.
Fiind un oras cosmopolitan, Jakarta este dinamica zi si noapte. De la zgarie-nori pana la stilul
vechi olandez, arhitectura ofera peisaje interesante. In fiecare an la Jakarta se construieste
mereu ceva nou, incepand de la locuri de agrement, cladiri, restaurante, pana la evenimente de
arta si culturale. Jakarta este impartita in cinci zone: Jakarta de Nord, de Sud, de Vest, de Est
si Centrala.

Indonezia – poze ( www.butterfly.ro )

49
 Maldive – poze ( www.butterfly.ro )

Obiective turistice:
 Monumen Nasional sau Monas se afla in inima Jakartei, localizata in centrul Pietei
Merdeka. Acest monument este un obelisc de marmura majestuos, in varful caruia se afla
o flacara aurita.
 Muzeul National este unul dintre cele mai frumoase muzee din Asia de Sud-Est. Aici
exista o gama larga de colectii de arta preistorice, etnografice si arheologice.
Puteti vedea o colectie impresionanta de ceramica din Asia de Sud-Est si de arta hindu
javaneza.
Taman Fatahillah. Acest loc a fost numit dupa Printul care i-a infrant pe portughezi in secolul
XVI.
 Muzeul de Istorie din Jakarta,
 Muzeul Papusilor (Wayang)
 Muzeul de Arta si Ceramica.

Thailanda – poze ( www.travelworld.ro )

50
Cand vorbesc despre Thailanda, unii se gandesc la plaje cu nisip fin, cer albastru si apa
cristalina prin care se pot observa pestii multicolori si coralii; altii isi pot imagina Pattaya cu
viata sa intensa de noapte. Si totusi Thailanda are mult mai multe lucruri de oferit; ea atrage
mai multi turisti decat oricare alta tara din sud-estul Asiei prin combinatia irezistibila de
peisaje naturale, statiuni insorite, temple vechi si ospitalitatea oamenilor.
Capitala Bangkok este asezata in centrul tarii, la varsarea fluviului Chao Phraya in apa
Siamului si este denumita, adesea, "Venetia Orientului" datorita nenumaratelor canale care o
strabat si mai ales a "gondolelor", adevarate tarabe plutitoare pline cu produse care se vand
chiar pe apa. Bangkok-ul are peste 400 de temple, dar splendoarea capitalei este insa Marele
Palat, un complex de temple, palate si cladiri oficiale. Bangkok-ul este un oras zgomotos,
haotic cu o multime de locuri unde va puteti distra, unde puteti incerca diverse produse
culinare sau unde puteti asista la un meci de box thailandez. Phuket este cea mai mare dintre
insulele Thailandei.
Pe langa hoteluri, restaurante si magazine, Phuket are un bogat acvariu cu pesti exotici si o
gradina botanica. La Nakhon Pathom, pagoda Pra Pathom Chedi este cel mai inalt monument
budist din lume si are o vechime de aproximativ 1.000 de ani. Pattaya este cea mai cautata
statiune turistica din Thailanda.
Malaesia este o tara constituita din doua sectoare, separate de Marea Chinei de Sud. Dintre
cele doua mari sectoare , unul este continental - Malaya si care corespunde partii sudice a
Peninsulei Malacca, iar celalalt sector este insular si ocupa partea de nord-vest a insulei
Borneo. Ambele sectoare sunt strabatute de lanturi muntoase si campii joase litorale.

Impactul asupra turismului la nivel mondial este declarat a fi limitat din următoarele
motive:
• cota de piaţă redusă a zonelor afectate(3% din totalul sosirilor în 2004);
• boomul turistic din zona Asia-Pacific(cea mai mare creştere în 2004);
• profilul zonelor afectate; în ciuda catastrofei umane şi materiale, doar puţine staţiuni
turistice au suferit pagube, în multe cazuri acestea fiind limitate. Deşi lovită puternic în insula
Sumatra, destinaţiile turistice consacrate ale Indoneziei nu au fost afectate (Java, Bali,
Lombok). În India, coasta Tamil Nadu a fost devastată iar o destinaţie populară pentru turiştii
occidentali (oraşul-templu Mahabalipuram) a înregistrat 15 morţi.Staţiunea populară Kovalam
a înregistrat pagube minore, în timp ce Goa şi-a continuat normal activitatea. Thailanda a
suferit pagube în Phuket şi vecinătăţi,având un număr de 24 de hoteluri distruse din 113;

51
staţiunea Merlin a fost distrusă.În Maldive 60 % din staţiuni au fost declarate imediat
operaţionale;
• capacitatea Asiei de a-şi reveni din dezastre de tot felul; criza economico financiară care
a afectat câteva ţări (în special Indonezia şi Thailanda) s-a concretizat în declinul cu un
procent al turismului în 1997 şi cu 0,5% în 1998. După ce criza a trecut, a urmat 1999 când s-
a înregistrat o creştere cu 11% şi 2000 cu 12%. Apariţia SARS a determinat o scădere cu
8,8% a numărului de turista faţă de 2002. Pentru jumătatea lui 2004 cifrele indicau creşteri
spectaculoase (spre 40% în medie);

3.4 Activitati turistice din zonele afectate de alunecari de teren

In arhipelagul Filipine se afla faimoasele plaje de nisip alb, fin, din Boracay, aflate in topul
celor mai frumoase plaje din lume. In insula Mindanao, in partea de sud, un important
obiectiv turistic il reprezinta lacul Sebu, aflat in munti, la o altitudine de 300 m; aici traieste
un trib indigen, T'boli, intr-o izolare aproape totala, ce si-a pastrat cultura si traditiile
stravechi; in fiecare sambata se organizeaza un targ plin de culoare, de unde se pot achizitiona
obiecte de arta realizate de membrii tribului.
In insula Samar, pitorescul oras Viriato se intinde de-a lungul coastei; munti stancosi, golfuri
linistite cu nenumarate barci, trasee unice pentru alpinism, o casacada superba - iata cateva
dintre motivele pentru care nu veti regreta alegerea facuta. In Banaue exista inca terasele
construite pentru cultivarea orezului acum 2000 de ani de tribul cruzilor vanatori de scalpuri
Ifugao; se poate observa si astazi sistemul de irigare inventat de acestia, tuburi din lemn de
bambus introduse in canale sapate in pamant.
Asa numitele Dealuri de Ciocolata sunt un fenomen unic in lume; lava s-a depus in starturi
succesive, creand niste formatiuni ondulate de culoarea ciocolatei; legenda spune ca s-au
format din lacrimile unui gigant cu inima ranita in urma unei batalii.
Parcul National "100 de insule" cuprinde, da fapt, 123 insule micute, cu marginile sapate
straniu de ape, ajungand sa aiba forma unor ciupeci; pot fi vizitate intr-o calatorie de neuitat
cu caiacul. Cele mai cautate de turisti sunt insula Quezon, Insula Guvernatorului si Insula
Copiilor.
Pitorescul lac vulcanic Taal poate fi vizitat intr-o excursie de o zi pornind din Manila. In
apropiere - orasul Tagaytay, construit pe marginea craterului unui vulcan inactiv. Pesterile
Siquijor reprezinta o destinatie obligatorie pentru iubitorii de aventura. Aflate in muntii
Cantabon, cele mai cunoscute sunt Cantabon, Cang Anhao, Ambaka'g Baki si Dacanay, o

52
adevarata provocare, datorita tunelurilor inguste si abrupte, numeroaselor specii de lilieci si
marilor portiuni cu lacuri subterane.

Peisaje din Filipine ( www.butterfly.ro )

China are o intindere imensa, cu o varietate uluitoare de rase si caracteristici geografice.
Beijing
Centrul Beijingului este dominat de acoperisurile galbene ale cladirilor din "Orasul
Interzis", unde odinioara traia imparatul. Aici sunt sase palate: trei erau destinate oficialilor,
trei uzului personal. In Templul Cerului imparatul aducea anual un sacrificiu in prima luna a
calendarului chinezesc. Nu uitati sa vizitati Zidul Care Sopteste: un cuvant rostit cu buzele
lipite de perete pare sa alunece pe zidul sau, putand fi perfect auzit de persoanele situate in
partea diametral opusa.
Marele Zid Chinezesc dateaza din timpul dinastiei Ming si a fost construit in nu mai putin de
2500 de ani.

Peisaje din Beijing ( www.nationalgeographic.com )

Shanghai
Cu o populatie de peste 12 milioane de locuitori, este cel mai mare oras al Chinei, situat pe
malul raului Huangpu, afluent al lui Yangtze. Incepand din secolul al XIX-lea dezvoltarea sa
a fost sigura si continua, initial incurajata de importul si vanzarea de opiu. Shaghaiul pare a fi

53
alcatuit din trei orase distincte: unul pur chinezesc, cu coloratura orientala, unul stand sub
semnul boemei Frante, iar cel de-al treilea cu influente britanice. Principalele sale obiective
turistice sunt strada Nanjing, templul de jad al lui Budha, gradinile Yu, muzeul Shanghai,
fabricile de covoare si cele de prelucrare a jadului

Shanghai ( www.harta.infoturism.ro )
Tibetul va va ispiti prin renumele sau de loc sacru, accesibil doar initiatilor, unde aerul
pare negru de fumul candelelor. In cea mai importanta regiune a sa, Lhasa, palatele si
manastirile seamana mai mult a fortarete decat a lacase de cult. In unele din locurile sfinte
turistilor li se permite sa calce cu sfiosenie: palatul Potala, unde au trait generatii intregi de
Dalai Lama, manastirea Jo-Khang , cea mai veche din Tibet, palatul de vara al lui Dalai
Lama, situat in parcul Norbulingka, inconjurat de un inalt zid cu simboluri falice.
De-a lungul Drumului Matasii, care lega nord-vestul Chinei de Asia Centrala si Orientul
Mijlociu, puteti vizita alte orase importante ale Chinei: Lanzhou, renumit pentru calul
zburator ce se odihneste in muzeul local, Dunhuang cu spectaculoasele sale pesteri inchinate
rugaciunii, Xinjiang, unde negustori din intreaga tara se aduna la bazarul ce se tine in fiecare
duminica.

54
 Peisaje din Tibet ( www.travelworld.ro )
Japonia are nu mai putin de 123 milioane de locuitori, fiind tara cu cea mai ridicata rata
culturala si cea mai scazuta rata a criminalitatii.
Principalele orase ale Japoniei sunt: Tkio, Yokohama, Nagoya, Osaka, Kobe, Kioto, Kwasaki,
Sapporo, Hiroshima, Fukuoka, Sendai. Fiecare dintre ele însumează peste 1 milion de
locuitori.
Tokio este capitala tării si în acelasi timp cel mai mare oras al Japoniei. Este un
megalapalopolis. Tokio- " capitala răsăriteana " , capitala "tării soarelui răsare" începând cu
1869, s-a transformat într-o strălucită metropolă.
Cea mai impunătoare constructie o reprezintă turnul televiziunii având 334 m, în partea de
vest a orasului. În centrul orasului se găsesc posta, ministerele, gara centrală, precum si
Palatul Imperial împrejmuit de ziduri medievale si santuri de apă. În partea de nord se
desfasoară cartierul universitătilor Merji si Nihon, Muzeul transporturilor si marele parc Ueno
- cu Universitatea Tokio, numeroase muzee si grădina zoologică. În estul orasului se găseste
Templul Kannon datând din secolul al XVIII-lea si parcul de distractii Asakusa. În sudul
cartierului general se afla parcul Hibya cu cladirea Curtii Supreme, iar înspre sud-est vestita
Ginza, cartierul luxului, hotelurilor si magazinelor universale moderne. Aici se aliniază
cunoscuta stradă "Harumi", iluminată feeric. În contrast cu acest cartier, se află cartierul
Shinjuku denumit "sfârsitul lumii", un cartier unde predomina mizeria si sărăcia nu cu mult
timp în urmă. acum, însă, a devenit un cartier modern cu peste 1 milion de locuitori.
Tokio este deasemenea cel mai important centru comercial al tării , având peste 400 de
institutii de învătământ superior, peste 100 de universităti, 50 de mari biblioteci, academia
japoneza(1879), 600 de cinematografe, 2000 de temple.

55
Fuji-yama (sau fuji-yama), vulcanul sfânt japonez, care este format dintr -un con vulcanic cu
înăltimea de 3376 m si care n-a mai erupt din anul 1707. "Muntele sfânt" reprezintă punctul
cel mai înalt al acestei tări. legat de vulcani, în japonia există 196 de vulcani, dintre care 30
sunt încă în activitate.

Tokio ( www.butterfly.ro )
Osaka, oras-port cunoscut si sub numele de "Venezia Japoniei" sau "Manchester-ul
Orientului" , cu o populatie de peste 2,6 milioane de locuitori, este situat în sudul insulei
Honshu, în golful Osaka, pe malul râului Yodo, este capitala districtului Osaka.
Osaka este un oras dezvoltat si din punct de vedere al turismului pe latura culturală, cele mai
inportante puncte turistice fiind templele: Tammangu – secolul al X-lea, Shitennoji - secolul
al VI-lea si Temmangu, oras cu izvoare termale, în apropiere de Osaka. Orasul este intersectat
de mai multe canale traversate de poduri si câteva parcuri. Cel mai mare, parcul Tennoji,
contine grădina botanică. De asemenea, este "casă" a teatrelor dramatice din Japonia, în
special Bunraku - teatrul de marionete. Universitătile: Osaka (1931), Kansai (1886), Osaka
Bay (1949) sunt centrele de învătământ cele mai cunoscute.
De asemenea, are 2 aeroporturi, unul dintre ele, Aeroportul International Kansai, deschis în
septembrie 1994, pe o insulă artificială în golful Osaka. Noul aeroport este primul în Japonia
care se deschide în functie de ceas.

56
 Osaka ( www.butterfly.ro )
Kyoto, oras situat in sudul insulei Honshu, capitala regiunii urbane Kyoto, lângă Osaka,
este faimos pentru mestesugurile cu fire de mătase, bronz, portelan, chimicale, echipament
electronic. De asemenea, orasul include si o firmă de constructii a părtilor componente de
avion.
Centru cultural si religios de frunte al Japoniei, contine peste 2.000 temple si altare vechi, 37
de universităti si colegii si 24 de muzee. Kyoto este cunoscut si pentru splendidele festivale
anuale si pentru superbele grădini. Tot în această zonă se află si castelul Nijo, Palatul Imperial
Kyoto, morminte foarte vechi, universitatea Kyoto (1897).
Templul Meiji Jingu, construit în 1920, în memoria împăratului ce a dat numele celei mai
înfloritoare epoci, Meiji, a devenit simbol, loc al pelerinajelor naţionale, al rugăciunilor pentru
pace şi prosperitate. Ars în al doilea război mondial, a fost reconstruit în 1958, prin eforturile
unite ale tuturor japonezilor, admiratori deopotrivă ai Împăratului Meiji şi ai Împărătesei
Shoken. În fiecare an, pe data de 3 noiembrie are loc aici festivalul dedicat zilei de naştere a
împăratului. Templul principal, în stil "Nagarezukuri", se ridică deasupra pădurii Yoyogy, în
care sunt presărate temple secundare, cu arhitectura îmbinată armonios (Trezoreria, Coridorul
rugăciunilor, ce poate cuprinde peste 1000 de credincioşi), şi păstrează, alături de grădina cu
irişi, vechea atmosferă din jurul împăratului.
Anul trecut Japonia a fost vizitata de 6,73 milioane persoane de turisti, in 2005, crestere
cu 9,6 procente comparativ cu 2004, in principal datorita Expozitiei Universale desfasurata la
Aichi in perioada martie-sepembrie 2005, a anuntat marti Organizatia nationala pentru turism
din Japonia (JNTO), transmite Rompres.

57
Din cele 6,73 milioane persoane care au vizitat Japonia in 2005, aproximativ 4,37 milioane au
venit in Japonia exclusiv in scopuri turistice, ceea ce reprezinta o crestere de 13,8 procente
comparativ cu anul precedent.
Cel mai important contingent de turisti straini a fost format din sud-coreeni (1,7 milioane
persoane), urmati de taiwanezi (1,3 milioane persoane) si americani (822.000 persoane). in
cazul turistilor taiwanezi si sud-coreeni, acestia au profitat de eliminarea temporara a vizelor
decisa de guvernul nipon pe perioada Expozitiei Universale pentru a creste numarul de
vizitatori. insa masura este si in prezent valabila in cazul resortisantilor din Coreea de Sud. in
total Expozitia de la Aichi a primit un numar de 22 milioane vizitatori.
In schimb a crescut si numarul de turisti straini plecati in strainatate, JNTO precizand ca
aproximativ 17,4 milioane japonezi au calatorit in strainatate in 2005, cu 3,4 procente mai
mult decat in 2004. Cifra de 17,4 milioane turisti japonezi este depasita doar de valoarea
inregistrata in anul 2000.

3.5 Activitati turistice din zonele afectate de incendii

Grecia, statiuni agitate, peisaje stâncoase, plaje ascunse, orase antice cine vizitează o dată
Grecia, va rămâne impresionat. Există atâta varietate aici, în care fiecare insulă oferă un
amestec de minunătii pe care nu se poate să le ratezi. Însă frumusetile Greciei nu se datorează
numai insulelor sale. Toată tara este un întins si prietenos litoral. De-a lungul fâsiilor de
pământ crestate, dintre Marea Egee si Marea Ionică, cele mai vechi civilizatii, timpuri
legendare si obiceiuri puternic înrădăcinate în trecut, se întâlnesc si convietuiesc cu tânărul
mileniu. Trecutul si prezentul alternează, la fel ca si schimbările de peisaj, de la cel marin la
cel muntos, oferind vizitatorilor experiente memorabile. Poti trăi în această tară, înconjurată
de nepretuite valori istorice si muzee, vârste străvechi - pre-clasic, roman, bizantin - toate într-
o singură zi, sau te poti bucura pur si simplu de viată, practicând sporturi acvatice, făcând
croaziere pe mare, pescuind, relaxându-te în hotelurile luxoase, gustând din apetisanta
bucătărie traditională si sfârsind ziua într-unul dintre sutele de cluburi de noapte sau discoteci.
O infrastructură adecvată, pe sosele, în aer sau pe apă, face din Grecia o destinatie extrem de
accesibilă tuturor celor care, ajunsi aici, vor fi liberi să-si aleagă propriul stil de viată si cu
sigurantă să-si facă prieteni noi.
Cei mai multi turisti provin din Marea Britanie si Germania, precum si din Italia, Franta si
Olanda; venituri din turism: 5,18 md.$. Principalele zone sau obiectice: Atena si
imprejurimile ( Cap Sunion cu templul lui Poseidon, ins. Egina, Elefsis, Marathon, Salamina),
Peloponesul, Olympia, Corint, Mistra, Vasse (templul lui Apollo), ins. Rhodos (vestigii

58
elenistice, venetiene), ins. Creta (urme ale civ. minoice – Cnossos, urme romane, arabe,
venetiene), Salonic (bisericile sf. Sofia si Sf. Dumitru, Turnul Alb, Arcul de Triumf al
imparatului Galerius), ins. Ionice (Ithaka, Kerkyra, Kythera etc.). O buna retea rutiera,
numeroase porturi si legaturi prin ferry-car cu Italia si ins. Din arhipeleag favorizeaza accesul
milioanelor de turisti, al caror nr. A sporit de 10 ori in ultimul patrar de secol, incasarile
marindu-se in acelasi interval de 30 ori.

Peisaje din Grecia ( www.harta.infoturism.ro )

Italia este faimoasa in turismul mondial, dar foarte putin comentata pentru plajele si statiunile
sale, in ciuda faptului ca trei sferturi din frontiera acestei tari este scaldata de apele Marii
Mediterane.
Turismul cultural, cel istoric, chiar si cel montan sunt adevarate embleme ale Italiei. Venetia,
cu ale sale „strazi“ curgatoare, Roma, Napoli, Milano, toate intesate de marturii ale Imperiului
Roman, de catedrale sau edificii culturale. Prea putine se scriu si se cunosc insa despre
litoralul italian, despre riviera si spectacolul mediteranean, cel care in Italia se afla la el acasa.
Cea mai vizitata si in acelasi timp la indemana destinatie de plaja din Italia este Riviera, o
continuare a celei franceze, situata pe tarmul continental al tarii, un soi de prelungire a Coastei
de Azur, scaldata de Marea Liguria, asa cum este denumita aceasta zona a Mediteranei.
Regiunea este formata din-tr-un lung sir de localitati, mici orasele cu specific mediteranean,
intinzandu-se pana in apropiere de Toscana, cea mai vizitata fiind Monterosso . Tot aici se
afla Moneglia , la circa o ora de Genoa, sau Vernazza . Imprejurimile plajelor se remarca prin
livezile verzi aproape tot anul, in vreme ce apele sunt strabatute de feriboturi ce leaga orasele
intre ele. Localnicii sunt si ei foarte prezenti pe aceste plaje, astfel ca atmosfera in sezon
seamana foarte mult cu aceea din pietele multor orase, insa nu lipsesc portiunile de nisip
linistite, in care se refugiaza cei care nu agreeaza galagia. Din pacate pentru pasionati, nu

59
toate sporturile acvatice sunt populare aici, un exemplu fiind jetski-urile, destul de rare pe
riviera, fiind preferate doar cele pasnice, de tipul hidrobicicletelor.
In zona Romei, cea mai apropiata plaja este Ostia, dar care nu se bucura neaparat de cele mai
bune aprecieri din cauza dimensiunilor mici si a aglomeratiei, cunoscatorii preferand ori
Terracina (foto 5), mult mai mare si mai salbatica, aflata la numai 1-2 ore de capitala si la fel
de aproape de Napoli (oraselul Terracina fiind laudat pentru atmosfera sa linistita), ori
Sperlonga (foto 4), o plaja clasica, avand o promenada nesfarsita, cu spatii umbrite pentru
odihna si destule portiuni cu acces gratuit.
Tot pe coasta de vest, la sud de Napoli, se afla doua mari statiuni, Amalfi si Sorrento, langa
care se gaseste si insula Capri, faimoasa pentru pestera Blu Grotto, intreaga insula fiind un
veritabil spectacol al naturii.
In 1997 au existat 31 mil turisti (1994 – 51.814.000), veniturile incasate din turism fiind de
50.847,0 mld lire italiene ( circa 28 mil $). Cifra de afaceri in acest domeniu este mult mai
mare, peste 80 mld $. Turismul concentreaza 8% din intreaga populatie activa a Italiei, una
din cele mai ridcate ponderi de pe glob.
Italia detine peste 1,7 mil locuri de cazare in hoteluri, moteluri si pensiuni.

Modena Milano – Scala (www.harta.infoturism.ro )

Portugalia o tara de o frumusete si o diversitate uimitoare.

Aici puteti descoperi multe oportunitati de vacanta care sunt infinite: poti alege aglomeratia
statiunilor litorale sofisticate sau poti vizita cartierele medievale ale oraselor istorice precum
Lisabona, Porto, Braga sau Coimbra; daca sunteti intradevar pasionati de urmele istorice,
puteti face un tur al tarii (inchirierea masinii nu este scumpa in Portugalia), oprindu-va peste
noapte la una dintre renumitele manastiri, castele sau foste case boieresti care ofera cazare la

60
preturi incredibil de mici; pentru cei care cauta o vacanta activa, Portugalia este o alegere
excelenta, fiind una dintre primele destinatii de golf; partidele de pescuit, calarie sau sporturi
acvatice precum ski nautic si windsurf sunt de asemenea puncte de atractie ale acestei
destinatii...
Luminisuri in care veti putea vedea cum cresc in liniste arbori de migdala, paduri de arbori de
pluta si campurii aurii in Alentejo, ferme in Ribatejo, stradute inguste in Alfama din Lisabona,
care trase de boi in Minho si podgorii in Douro. Azalee, smardari si trestie cresc peste tot,
mori de vand trosnesc in fata brizei Atlanticului; barci pline cu sardine se zdruncina in golfuri;
si case albe se scalda in soare. Marea este intotdeauna prezenta si sunetul valurilor reprezinta
cea mai dulce muzica creata vreodata de natura.

Braga Porto (www.harta.infoturism.ro )

Spania , reprezinta taramul unde cresteau merele de aur ale lui Hercule , si de asemenea
taramul care era considerat Raiul pe Pamant de arabi iar de scriitorii George Orwell si Ernest
Hemingway Spania era o arena in care istoria se situa la granita intre faptele eroice si tragedia,
cand toreadorii sfidau moartea.
Din toate timpurile , Spania a ramas in ochii necunoscatorilor o tara tesata cu mistere.
Frumusetea unică si asezarea sa geografică privilegiată, între Europa si Africa,au făcut din
această tară, încă din antichitate o răscruce, un punct de întâlnire între est si vest. Diversitatea
culturală, amestecul de civilizatii care si-au găsit aici un loc ideal, au lăsat în urma lor o
cultură originală unică, un experiment admirabil.
Spania, atât de des cucerită, dar în final o cuceritoare, a reusit să-si adune dispersatele vestigii,
într-o tară modernă, ai cărei locuitori, mândri de trecutul lor, s-au decis să accepte si
provocările viitorului. Spania este o tară variată si foarte diferită: Nordul umed si verde;
Centrul ses, rar populat; Coasta Mediteraneeană fertilă si strălucitoare;

61
Sudul (Andalusia) cel mai renumit, uscat si fierbinte, luminos ca vopseaua albă cu care sunt
pictate casele; cele două arhipelaguri, Baleare si Canare, ca două surori dar destul de diferite.
Veti găsi aici o retea de hoteluri, pensiuni si case rurale, toate dotate cu servicii deosebite,
adaptate cerintelor celor mai variate categorii de turisti.

Malaga Madrid (www.harta.infoturism.ro )

Numarul de turisti straini care au vizitat Spania in ianuarie 2007 a ajuns la recordul de 2,8
milioane, deoarece mai multi turisti francezi, scandinavi si italieni s-au indreptat catre regiuni
precum Catalonia sau tara Basca, potrivit statisticilor guvernamentale.
Numarul vizitatorilor Spaniei, a doua destinatie turistica mondiala dupa Franta, a crescut cu
4% in ianuarie, raportat la aceeasi perioada a anului trecut, a informat Ministerul Turismului
spaniol.
Britanicii si germanii reprezinta, cumulat, peste 40% din totalul de turisti. Cu toate acestea, cu
6,2% mai putini britanici si cu 0,8% mai putini germani au ajuns in Spania in prima luna din
2007, deoarece Insulele Canare au reprezentat o destinatie mai putin populara in perioada de
iarna, informeaza NewsIn, citand Reuters. Pe de alta parte, s-a inregistrat o crestere de 14% a
numarului de turisti din Franta, a treia piata pentru turistii din Spania, reprezentand
aproximativ 12% dintre vizitatori.Insulele Canare au constituit, totusi, cea mai mare piata
spaniola de turism in ianuarie, cu toate ca numarul turistilor a scazut, raportat la ianuarie
2006, cu 2,4%, pana la 810.748 vizitatori. Toate destinatiile turistice spaniole au inregistrat
castiguri, a doua in ordinea importantei fiind Catalonia, cu o crestere de 7,4%.Turismul
reprezinta 11% din Produsul Intern Brut (PIB) spaniol si este a doua industrie a tarii dupa
constructii, care aduce 17% din PIB.Spania a avut un numar record de vizitatori, de 58,4
milioane de turisti in 2006. Grupurile hoteliere prevad un nou an prosper, ajutat de problemele
de securitate de pe pietele rivale, respectiv Turcia, Egipt sau Africa de Nord.

62
Turcia reprezinta o imbinare armonioasa de mare, soare si orase antice scaldate in unica
lumina mediteraneeana. Riviera Antalyei ce a incantat milioane de calatori de-a lungul
timpului ,cu cele mai frumoase si mai cunoscute dintre plajele Turciei, ofera nopti minunate si
o bogatie a peisajelor care taie rasuflarea. Partea vestica impresioneaza cu salbaticii Munti
Taurus, si cu noile statiuni Phaselis, Camyuva, Goynuk, Tekirova, Kas, Kemer si Beldibi
unde puteti petrece superbe vacante pe un taram al peisajelor de neuitat si al tarmurilor uşor
modelate de mare. Tot în aceasta regiune binecuvântata de natura se afla comorile antice
lasate mostenire de licieni, greci şi romani. O alta comoara a Turciei este insula Kusadasi sau
Insula Pasarii , un oras-port la Marea Egee cunoscut din antichitate drept Neapolis, a inflorit
sub cateva civilizatii: greaca, romana, venetiana, genoveza si otomana. Asezarea s-a bucurat
intotdeauna de prosperitate economica, insa s-a aflat permanent în umbra maretului Efes.
Marcata la nord de Izmir iar la sud de Bodrum, statiunea Kusadasi este gazda ospitaliera a
celor care vin sa se bucure atât de plajele generoase ce se intind pe o lungime de 30 de km, cat
si de spectacolul marii, dar nu in ultimul rand sa contemple vestigiile orasului Efes.
Windsurfingul, skiul nautic, plimbari cu barca si volei sunt doar cateva dintre activitatile pe
care le puteti practica aici.

Ankara Istanbul (www.harta.infoturism.ro )

63
“Strategii de prevenire mai eficiente ar salva nu numai zeci de miliarde de dolari ci şi zeci de
mii de vieţi.Fondurile utilizate în mod obişnuit pentru intervenţie şi ajutorare ar putea fi
direcţionate mai degrabã cãtre sporirea echitabilã şi susţinutã a dezvoltãrii, care astfel ar
reduce riscul de rãzboi şi dezastru. Construirea unei culturi a prevenirii nu este uşoarã. În timp
ce costurile pentru prevenire trebuie achitate în prezent, beneficiile acesteia se
observã în viitorul îndepãrtat. În plus, beneficiile nu sunt tangibile; acestea sunt dezastrele
care NU au avut loc”.
Kofi Annan, “Facing the Humanitarian Challenge: Towards a Culture of Prevention”

Cap 4. Planuri si strategii pentru refacerea zonelor turistice afectate de hazarde

naturale

4.1 Abordarea generală privind prevenirea dezastrelor :acorduri şi strategii

internaţionale
4.2 Managementul riscului de dezastru
4.3 Studiu de caz : Tsunami 24 decembrie 2004

4.1 Abordarea generală privind prevenirea dezastrelor :acorduri şi strategii

internaţionale
Organizatia Natiunilor Unite (ONU)
În ultimele trei decenii, diferitele calamitãţi naturale au generat victime, au adus boli, sãrãcie
şi multe suferinţe şi au produs pagube materiale de sute de miliarde. Având în vedere aceste
aspecte,ONU, prin rezoluţia 236 din 1989, a hotãrât sã organizeze un amplu program de
cercetare intitulat „Deceniul Înternational pentru Reducerea Efectelor Dezastrelor Naturale”
(IDNDR). În cadrul IDNDR au fost studiate dezastre naturale cum sunt cutremurele, erupţiile
vulcanice,alunecãrile de teren, ciclonii, tornadele, inundaţiile, seceta. Societatea şi mediul
sunt afectate şi de unele dezastre produse de om, cum sunt accidentele tehnologice (explozii,
emanaţii de gazetoxice, accidente legate de transporturi şi agriculturã etc.) care necesitã
mãsuri speciale de prevenire. Forumul internaţional „Towards Partnerships for Disaster
Reduction in the 21st Century”(”Cãtre parteneriat pentru reducerea dezastrelor în secolul
21”), desfãsurat cu acest prilej în iulie 1999 la Geneva, a transmis în primul rând un mesaj
politic, subliniind necesitatea integrãrii managementului riscului şi a reducerii efectelor

64
dezastrelor în politicile guvernamentale ale fiecãrui stat. Procesul politic derulat la Geneva a
inclus adoptarea a douã documente şi anume: ”O lume mai sigurã în secolul XXI: reducerea
riscului şi a dezastrelor” („A Safer World In The Twenty-First Century: Risk and Disaster
Reduction”) şi ”Mandatul de la Geneva privind Reducerea Dezastrelor”(„A Geneva Mandate
on Disaster Reduction”), care au pus în evidenţã consensul dintre participanţii din toate
sectoarele implicate - guverne, organizaţii internaţionale, organizaţii
neguvernamentale,sectorul privat - referitor la necesitatea continuãrii unor cercetãri globale,
integrate, asupra dezastrelor. În cadrul acestui forum, Secretarul General ONU a declarat:
„Trebuie sã trecem, în primul rând, de la o culturã a reacţiei la o culturã a prevenirii.
Prevenirea este nu numai mult mai umanã decât vindecarea; este şi mai ieftinã. Este necesar
sã nu uitãm cã prevenirea dezastrelor este o obligatie moralã la fel de importantã ca şi
reducerea riscului de rãzboi”. Este esential rolul voinţei politice pentru implementarea unei
„culturi de prevenire” la toate nivelurile societãtii.
Conferinţa asupra Mediului şi Dezvoltãrii Durabile
În 1992 la Rio de Janeiro s-au stabilit o serie de acorduri internaţionale şi douã declaraţii ce
cuprind o serie de acţiuni majore legate de extinderea dezvoltãrii durabile. Aceste documente
sunt:Declaraţia de la Rio asupra mediului şi dezvoltãrii, Agenda 21, Declaraţia de principii
pentru îndrumarea gospodãririi, conservãrii şi dezvoltãrii durabile a tuturor tipurilor de pãduri,
Convenţia cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbãrilor climatice şi Convenţia asupra
diversitãţii biologice.
Strategia Yokohama
Strategia a fost adoptatã în 1994 împreunã cu Planul de acţiune – primul proiect pentru
ghidarea politicilor de reducere a dezastrelor, cu orientare spre comunitate. În cadrul acestei
conferinţe s-a subliniat cã atenuarea efectelor catastrofelor naturale se înscrie pentru un numãr
mare de ţãri între obiectivele majore ale unei dezvoltãri durabile. Promovarea acestei idei se
realizeazã prin intermediul Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilã, dar şi prin
alte organisme internaţionale. Au fost stabilite câteva direcţii importante de acţiune pentru
prevenirea dezastrelor,pentru pregãtirea populaţiei pentru catastrofe naturale şi pentru
atenuarea efectelor acestora. Astfel pentru prevenirea eficientã a dezastrelor este necesarã
evaluarea riscurilor. Adoptarea mãsurilor necesare înainte de producerea catastrofelor este
esenţialã şi pentru reducerea cheltuielilor şi concentrarea precisã a eforturilor.
Strategia Internaţionalã pentru Reducerea Dezastrelor (ISDR)
A fost elaboratã în 2000, punând accent pe creşterea implicãrii populaţiei, corelarea cu
dezvoltarea durabilã, dezvoltarea de parteneriate şi de reţele. Obiectivul ISDR este educarea

65
publicului pentru o creştere a colaborãrii cu autoritãţile publice în vederea realizãrii unor
structuri rezistente în fata dezastrelor potenţiale care le ameninţã.
Summit-ul Mondial pentru Dezvoltare Durabilã
În 2002, în cadrul Planului Johannesburg de implementare s-a inclus o nouã secţiune - „O
concepţie integratã, multi-hazard despre vulnerabilitate, aprecierea riscului şi management al
dezastrelor”.
Strategia complexã de management al riscului
În cadrul Strategiei adoptate la Istanbul în 2004, se menţioneazã integrarea sistemicã
(evaluarea riscurilor, pregãtirea pentru situaţii de urgentã, prevenirea dezastrelor şi finanţarea
acţiunilor ce vizeazã reducerea riscurilor de dezastru), dar şi reducerea expunerii ţãrilor la
pierderi economice.
Conferinţa mondialã pentru reducerea dezastrelor
În 2005 la Hyogo, Japonia, s-a adoptat Cadrul Hyogo de acţiune 2005 – 2015 pentru
construcţia rezistenţei naţiunilor şi comunitãţilor la dezastre.
Alte programe globale, care întrunesc eforturile a mii de specialisti care încearcã sã gãseascã
soluţii problemelor grave şi incertitudinilor legate de modificãrile mediului, sunt: Programul
Internaţional Geosferã - Biosferã, Programul Internaţional Dimensiunea Umanã a
Modificãrilor Globale ale Mediului, Iniţiativa Strategicã pentru Reducerea Dezastrelor,
Programul Climatic.
Iniţiative majore luate şi progresul înregistrat de ONG-uri la nivel internaţional
Un numãr de ONG-uri au fost foarte active în promovarea unor politici şi practici mai bune de
diminuare a riscului de dezastru la nivel internaţional. Unele au jucat roluri cheie în procesul
de lobby de la „Conferinţa Mondialã pentru Reducerea Dezastrelor” din ianuarie 2005,
Kobe,Japonia, ca şi în timpul şi în urma implementãrii mecanismelor rezultate dupã
conferinţã. Ca urmare a acestor eforturi, se recunoaşte astãzi nevoia de a aduce în prim plan
diminuarea riscului de dezastru în cadrul planificãrii pentru dezvoltare.
În ciuda unui progres general în acest domeniu, trebuie avut în vedere faptul cã cele mai
active organizaţii pe linia politicilor şi campaniilor de advocacy nu par sã fie mereu angajate
în implementarea proiectelor şi iniţiativelor pentru care pledeazã. Impresia generalã este cã un
numãr semnificativ de iniţiative de la nivelul comunitãţilor sunt implementate de ONG-uri
naţionale şi organizaþii regionale şi sub-regionale. În ciuda plusului de valoare pe care îl
aduc, asemenea iniţiative sunt mai puţin vizibile şi mai puþin documentate decât cele
promovate la nivel naţional.

66
Cunoaştere şi educaţie
Aşa cum a concluzionat „Conferinţa Mondialã pentru Reducerea Dezastrelor” din ianuarie
2005 „dezastrele pot fi reduse substanţial dacã publicul este bine informat şi motivat în
vederea unei culturi a prevenirii dezastrelor şi a pregãtirii, care, la rândul ei, necesitã
cumularea, compilarea şi diseminarea cunoştinţelor şi informaţiilor relevante asupra
hazardelor, vulnerabilitãţilor şi capacitãţilor”. Astfel, cunoştinţele privind diminuarea riscului
de dezastru ar trebui introduse în curriculum-ul şcolar şi ar trebui utilizate şi alte canale
formale şi informale pentru a ajunge la tineri şi copii.
Mai multe ONG-uri au jucat un rol cheie în acest domeniu. Multe dintre ele şi-au dezvoltat
propriile programe şi proiecte de educare a comunitãţilor locale privind modalitãţile de
minimizare a efectelor adverse prin acþiuni colective şi preventive. În ultimii doi ani, acest
lucru s-a întâmplat în toate ţãrile afectate de tsunami, unde se pune acum tot mai mult accent
pe pregãtirea pentru dezastre şi reducerea riscului. Unele organizaţii au fost active mai ales în
lucrul cu copiii,afirmându-şi rolul şi abilitãţile în activitãţile de diminuare a riscului de
dezastru.Cu toate acestea, aşa cum susţin şi unii experţi, cunoştinţele trebuie prezentate într-o
manierã corespunzãtoare condiţiilor şi obiceiurilor locale. Deşi acesta a fost de mult acceptat
ca un principiu esenţial în dezvoltarea durabilã, nu a fost mereu integrat corespunzãtor în
strategiile de diminuare a riscului. Prin urmare, unele ONG-uri şi-au concentrat eforturile pe
întãrirea abilitãţilor şi resurselor locale (numite generic „cunoştinţe native”).

4.2 Managementul riscului de dezastru

Hazardele naturale şi antropogene genereazã în fiecare an numeroase pierderi de vieţi
omeneşti şi pagube materiale, care afecteazã direct procesul de dezvoltare economicã şi
socialã. Cu trecerea timpului hazardele şi-au modificat tiparele, s-au extins şi au devenit mai
frecvente, fiind din ce în ce mai greu de prognozat. În aceste condiţii, eforturile de prevenire a
hazardelor şi de atenuare a impactului lor asupra societãţii este necesar sã devinã pãrţi
integrante ale politicilor de dezvoltare durabilã. Integrarea problematicii hazardelor în
procesul de dezvoltare poate sã fie diferenţiat în funcţie de tipul de mãsuri care se iau înaintea,
în timpul şi dupã producerea hazardelor.
Elementele managementului dezastrelor
Managementul dezastrelor ţine cont de etapele de manifestare a unui dezastru şi cuprinde
urmãtoarele elemente:
1. aprecierea şi evaluarea riscurilor şi a vulnerabilitãţilor;
2. rãspunsul la dezastru;

67
3. aprecierea dezastrului;
4. reabilitarea şi reconstrucţia.
1. Aprecierea şi evaluarea riscurilor şi a vulnerabilitãţilor face o estimare a
magnitudinii fiecãrui risc potenţial şi a importanţei acestui risc pentru populaţie şi mediu. Se
încearcã cuantificarea probabilitãţii de risc de dezastru, se stabilesc nivelurile acceptabile de
risc şi se calculeazã pierderile potenţiale (cuantificabile - care sunt costurile economice şi
necuantificabile - pierderile ce ţin de fiinţa umanã).La Conferinţa mondialã pentru reducerea
dezastrelor de la Hyogo din ianuarie 2005, la care au participat reprezentanţi ai 168 de
guverne, 78 de organizaţii regionale şi internaţionale şi 161 de organizaţii neguvernamentale,
s-au stabilit cinci arii de dezvoltare în perioada 2005 – 2015 pentru atenuarea lipsurilor
constatate în implementarea Strategiei Yokohama pentru o lume mai sigurã, adoptatã în 1994:
a. guvernare – structura instituţionalã, cadrul legal şi politici publice;
b. identificare riscuri – evaluare şi monitorizare a acestora, dar şi sisteme de avertizare
timpurie;
c. managementul cunoştinţelor şi educaţie;
d. reducerea factorilor fundamentali de risc;
e. pregãtirea pentru rãspuns corespunzãtor la dezastru şi refacere.
Obiectivul managementului riscului este de a pune în legãturã toate elementele şi actorii din
sistemul de management al dezastrelor, de a dezvolta instrumente de diminuare a dezastrelor
bazate pe strategii de prevenire şi intervenţie, transfer şi schimb reciproc de cunoştinţe,
educaţie şi tehnici de luare a deciziilor. Un management durabil al riscului presupune
menţinerea şi îmbunãtãţirea calitãţii mediului şi a calitãţii vieţii populaţiei, creşterea
responsabilitãţii autoritãţilor şi a comunitãţilor locale, dar şi o abordare integratã echitabilã.
În modelul de management al riscului propus de DRM - World Institute for Disaster Risc
Management, sunt evidenţiate patru module:
• aprecierea riscului;
• vulnerabilitatea;
• metode de apreciere a riscului;
• managementul integral al riscului.
Ecuaţia simplificatã a unui dezastru presupune luarea în calcul a riscului de dezastru prin
însumarea riscului de hazard şi a gradului de vulnerabilitate; dacã reducerea riscului de hazard
presupune acţiuni de modificare a cauzelor, reducerea vulnerabilitãţii elementelor afectate
presupune acţiuni de reducere a efectelor.

68
Aprecierea riscului în caz de dezastre este foarte importantã, în condiţiile în care hazardele
interacţioneazã la diferite nivele spaţiale şi temporale, cu dezvoltare la nivel local, regional şi
internaţional. Pe lângã studiul individual al potenţialelor hazarde, este importantã o înţelegere
multidisciplinarã şi o analizã integratã a diferitelor procese, în condiţiile în care de multe ori
dezastrele sunt complexe (un hazard poate genera un dezastru, care la rândul sãu poate genera
un alt hazard, sau un dezastru subsecvent).
Evaluarea vulnerabilitãţii este o componentã cheie a managementului riscului; se impune
evaluarea calitativã şi cantitativã a vulnerabilitãţii obiectelor şi a sistemelor expuse la risc de
dezastru.Evaluarea posibilelor distrugeri ale unor sisteme, ale infrastructurii, ale mediului, ale
societãţi reprezintã baza managementului financiar al riscurilor, însã vulnerabilitatea
reprezintã încã un concept insuficient clarificat din punct de vedere ştiinţific. O cuantificare
riguroasã este foarte dificilã mai ales în relaţie cu distrugerile indirecte ce apar în urma unui
dezastru – distrugerea socialã, moştenirea culturalã, sistemele de mediu.
Se pot menţiona câţiva factori care contribuie la creşterea gradului de vulnerabilitate la
dezastre:
a. cauze fundamentale - grad de sãrãcie, acces limitat la resurse, model cultural al populaţiei;
b. deficit de educaţie, de abilitãţi, de investiţii locale, capacitate redusã de intervenţie a
instituţiilor publice;
c. grad de urbanizare, degradarea mediului, creşterea populaţiei, stare de tranziţie a modelelor
culturale/set de valori;
e. condiţii de nesiguranţã;
f. mediu fragil – locaţii periculoase, clãdiri şi infrastructurã cu grad mare de pericol;
g. economie localã fragilã – nivel scãzut de trai;
h. lipsa de informare şi de conştientizare a publicului.
Managementul integrat al riscului cuprinde atât aprecierea riscului şi evaluarea
vulnerabilitãţii, cât şi posibilitatea apariţiei unor factori de influenţã cu grad mare de
imprevizibilitate. Se susţin astfel mãsuri şi metode de prevenire şi de implementare a
activitãţilor de monitorizare, înregistrare,previziune, avertizare timpurie, luare a deciziilor şi a
sistemelor de management.
2. Rãspunsul la dezastru reprezintã totalitatea acţiunilor luate de autoritãţi şi de populaţie în
faţa dezastrului; cuprinde atât faza de atenuare, cât şi cele de reabilitare şi reconstrucţie.
Cuprinde acţiuni de avertizare, securitate, comunicare şi managementul informaţiilor,
logisticã şi aprovizionare, apreciere post-dezastru, cercetare şi salvare a supravieţuitorilor,
asistenţã post dezastru(asistarea populaţiei, maximizarea numãrului de supravieţuitori,

69
restabilirea serviciilor esenţiale, refacerea distrugerilor) şi managementul operaţiunilor de
urgenţã.
3. Aprecierea dezastrului, ce presupune determinarea impactului dezastrului asupra
societãţii, este un proces interdisciplinar şi are ca prioritãţi stabilirea nevoilor pentru mãsuri
imediate de urgenţã, pentru salvarea şi susţinerea în viaţã a supravieţuitorilor dezastrului şi
identificarea posibilitãţilor de urgentare a refacerii infrastructurii, a serviciilor şi a dezvoltãrii.
Aprecierea dezastrului se face ţinând cont de diverse faze de manifestare ale dezastrului
a. faza de avertisment (determinarea grupului de populaţie pentru care se iau mãsuri de
protejare a vieţii şi a facilitãţilor pentru atenuarea impactului unui potenţial dezastru şi
activarea aranjamentelor în planul de pregãtire din perspectiva aprecierii);
b. faza de urgenţã (confirmarea gradului de urgenţã raportat şi estimarea
distrugerilor,identificarea, caracterizarea şi cuantificarea populaţiei cu risc de dezastru, sprijin
pentru definirea prioritãţilor de acţiune şi a resurselor necesare pentru reducerea imediatã a
riscurilor, identificarea capacitãţii locale de rãspuns, inclusiv resursele
organizaţionale,medicale şi logistice, sprijin pentru anticiparea unor probleme serioase
viitoare şi sprijin pentru managementul şi controlul rãspunsului imediat);
c. faza de reabilitare (identificarea prioritãţilor populaþiei afectate, identificarea politicilor
guvernamentale pentru asistenţa post-dezastru, estimarea sprijinului adiţional din surse
naţionale şi internaţionale pentru atenuare, refacere şi monitorizarea rezultatelor acestor
mãsuri);
d. faza de refacere (determinarea distrugerilor resurselor economice semnificative şi
implicaţiile acestora asupra politicii de dezvoltare, aprecierea impactului dezastrului în
programe curente de dezvoltare şi identificarea de noi oportunitãţi de dezvoltare create de
dezastru).
4. Reabilitarea şi reconstrucţia cuprind cea mai mare perioadã din faza de refacere post
dezastru.Reabilitarea se face în perioada imediat urmãtoare manifestãrii dezastrului şi este
faza de tranziţie între cea de atenuare şi cea de reconstrucţie. Perioada de reconstrucţie
presupune restaurarea deplinã a serviciilor şi a infrastructurii, construcţia de clãdiri, refacerea
infrastructurii distruse şi, nu în ultimul rând, revitalizarea economiei.
Intervenţia împotriva dezastrelor – de la prevenire la reconstrucţie
Managementul dezastrelor trebuie sã ţinã cont de fazele de manifestare ale unui
dezastru.Dezastrele sunt împãrţite în douã categorii, în funcţie de tipul de manifestare – lente
şi rapide.Dezastrele cu manifestare rapidã (cutremure, tornade, viituri, tsunami) se produc
brusc şi pe o perioadã de timp foarte limitatã şi sunt practic inevitabile pe termen mediu.

70
Dezastrele cu manifestare lentã (secetã, deşertificare, rãzboi, inundaţii, degradarea progresivã
a mediului în zone industriale) evolueazã în timp, au efect cumulativ şi pot fi evitate pe
termen mediu.
1. Faza pre-dezastru
Pentru ambele tipuri de manifestare a dezastrelor, cele douã etape ale acestei faze sunt:Starea
de diminuare include reducerea riscului pe termen lung şi mãsuri de pregãtire şi realizeazã o
legãturã potenţial pozitivã între dezastre şi dezvoltare. Foarte importantã este dezvoltarea unei
culturi de prevenire a dezastrelor la nivelul comunitãţilor. Mãsurile ce se iau în aceastã fazã
pot fi active (subvenţii) sau pasive (control şi sancţiuni), structurate (mãsuri fizice de reducere
a riscurilor) sau nestructurate (politici şi practici de dezvoltare care, odatã implementate,
reduc riscurile), pe termen scurt sau lung (proces lung de implementare şi schimbare a
atitudinii publicului prin educare, conştientizare şi informare).Pregãtirea cuprinde atât
evaluarea vulnerabilitãţilor şi a riscurilor, activitãţi de programare, creare a cadrului
instituţional, a sistemelor de informaţii şi a bazelor de date privind resursele, dezvoltarea
sistemelor de avertizare şi a mecanismelor de rãspuns la dezastre, dar şi programe extinse
pentru voluntari (cum sã furnizeze informaþii relevante şi cum sã intervinã în diverse faze de
manifestare ale dezastrului) şi acţiuni de conştientizare, informare şi instruire a publicului.În
arealele cu posibilitãþi de desfãşurare a unor fenomene periculoase se efectueazã studii pentru
evaluarea riscului şi a vulnerabilitãţii. Acestea vor fi însoţite de hãrţi speciale pentru
delimitarea exactã a arealelor expuse. De exemplu: de-a lungul râurilor vor fi delimitate
arealele inundabile, iar pe versanţi cele afectate de alunecãri de teren, curgeri de noroi sau
prãbuşiri. În munþi vor fi cartografiate culoarele de avalanşã şi arealele cu pericol de
declanşare a acestor fenomene.
Studiile efectuate permit planificarea unor activitãţi de prevenire a dezastrelor. Astfel, în
regiunile seismice se iau mãsuri de îmbunãtãţire a rezistenţei clãdirilor şi de reparare a celor
afectate de seisme trecute. În regiunile inundabile vor fi construite diguri, iar versanţii afectaţi
de alunecãri vor fi amenajaţi corespunzãtor.
Mãsurile de prevenire a dezastrelor cuprind şi o serie de activitãţi de educare şi informare a
populaţiei şi de asigurare a cadrului legislativ.
Atunci când se apreciazã cã dezastrul este iminent se realizeazã pregãtirea de urgenţã pentru
reducerea pierderilor, se alarmeazã populaţia şi sunt evacuaţi cei care sunt în locurile cele mai
periculoase.Prevenirea dezastrelor se realizeazã prin mijloace din ce în ce mai performante
care includ imagini satelitare, utilizarea unor senzori de mare sensibilitate, a radarelor
performante şi a sistemelor de alertare rapidã.

71
Prin alertare autoritãþile sunt anunţate cã fenomenul se apropie. Acestea, la rândul lor,
alerteazã instituţiile implicate şi populaţia. Alertarea, care se realizeazã de obicei prin
mijloace sonore, semnaleazã hazardul iminent, în acest moment fiind date şi sfaturile necesare
pentru luarea mãsurilor imediate de protecţie.
2. Faza de manifestare a dezastrului
În aceastã fazã apare o deosebire esenţialã între cele douã tipuri de manifestare a dezastrelor.
La dezastrele cu manifestare rapidã, aceastã fazã include producerea efectivã a dezastrului şi
impactul acestuia. Sintagma „avertizare timpurie” este utilizatã în multe domenii pentru a
exprima furnizarea de informaţii în cazul unei situaţii de crizã, informaţii ce pot ajuta la luarea
unor mãsuri în avans, pentru a diminua riscurile implicate. Sistemele de avertizare timpurie se
aplicã pentru hazardele naturale geofizice şi biologice, situaþii complexe de urgenþã socio-
politicã, hazarde industriale, risc al sãnãtãţii publice şi multe alte riscuri colaterale.
Pentru a fi eficient şi cuprinzãtor, un sistem de avertizare timpurie trebuie sã înglobeze patru
elemente inter-relaţionate :
1. cunoştinţele privind riscul,
2. serviciul de monitorizare şi avertizare,
3. diseminare şi comunicare
4. capacitatea de reacţie.
3. Faza post-dezastru
În cazul dezastrelor cu manifestare rapidã, atenuarea reprezintã perioada imediat urmãtoare
manifestãrii bruşte a dezastrului (sau dupã idenitificarea deteriorãrii situaţiei), când trebuie
luate mãsuri excepţionale pentru cercetarea şi gãsirea supravieţuitorilor şi asigurarea
condiţiilor minime de trai pentru aceştia.
Reabilitarea este faza în care au loc operaţiunile ţi se iau deciziile dupã producerea
dezastrului,pentru a asigura comunitãţii lovite de acesta condiţii de trai echivalente cu cele din
perioada anterioarã şi pentru a face ajustãrile necesare, în funcţie de schimbãrile cauzate de
dezastru. În cazul dezastrelor cu manifestare lentã, în aceastã fazã se desfãşoarã acţiuni ce ţin
cont de programe de recolonizare sau reîntoarcere a oamenilor care au fost evacuaţi din cauza
conflictului sau a colapsului economic.
Reconstrucţia reprezintã acţiunile pentru restabilirea comunitãţii dupã perioada de reabilitare.
Sunt aici cuprinse construcţia de locuinţe, restabilirea completã a infrastructurii şi a serviciilor
în vederea revenirii la starea de normalitate.
Reconstrucţia şi redresarea economicã pot sã dureze mai mulţi ani sau zeci de ani şi au ca
scop reluarea tuturor funcţiilor pe care societatea le-a avut înainte de dezastru. O atenţie

72
deosebitã se acordã mãsurilor de prevenire a unui nou dezastru, modernizãrii structurilor
urbanistice şi a cãilor de transport, reconstrucţiei obiectivelor industriale etc. În unele situaţii
poate fi necesarã reamplasarea/relocarea unor obiective/comunitãţi în zone cu risc mai scãzut.
Astfel unele aşezãri au cãpãtat în urma unui dezastru o altã configuraţie sau un alt
amplasament.

4.3 Studiu de caz :Tsunami 24 decembrie 2004

 Numele programului: Intervenţie de Urgenţă în Indonezia după Tsunami

 Locaţia programului: Zona afectată de Tsunami în Nangroe Aceh, Darussalam, Banda
Aceh, Jaya
 Începerea intervenţiei: 28 decembrie 2004
 Durata programului: 2004 – 2009
 Perioada de raportare: decembrie 2004 - decembrie 2005

Sumarul programului
Cutremurul de 9.0 grade produs în Oceanul Indian la 26 decembrie 2004,replicile acestuia şi
valurile Tsunami rezultate, au devastat zonele de coastă ale provinciei Indoneziene, Aceh,
insula Sumatra. Acest fenomen a ucis peste 170,000 de persoane (cifre oficiale date de
guvernul din Indonezia până la acest moment), a dislocat alte 700,000 de supravieţuitori, a
distrus economia şi infrastructura regiunii. Unele comunitaţi par a fi distruse în totalitate,
altele au suferit mari pierderi de vieţi omeneşti şi de bunuri, în timp ce altele au fost uşor
afectate. Scara dezastrului în zona Aceh a fost iniţial subestimată din cauza informaţiei care
circula cu greutate. Aceasta
situaţie a fost cauzată de izolarea fizică, de conflictul civil deja existent în zonă şi de
infrastructura grav subrezita în multe comunităţi.
Răspunsul comunităţii internaţionale
Întreg parteneriatul World Vision s-a mobilizat şi a inceput imediat campanii de strângere de
fonduri pentru victimele din Asia cu un rezultat de 300 milioane de dolari, donaţii imediate şi
angajamente pe termen lung.
Sumele cele mai importante s-au adunat din Australia, Statele Unite,Canada, Marea Britanie,
Germania, Elveţia, Corea, Malaezia, Noua Zeelandă, Olanda, Taiwan şi Romania.

73
Intervenţia World Vision
Echipa de intervenţie de urgenţă a organizaţiei World Vision International a ajuns în Aceh la
sfârşitul lunii decembrie 2004, la două zile după Tsunami. World Vision a răspuns urgenţei
prin distribuţii imediate de apă,alimente, obiecte de igienă personală, prin programe pentru
protecţia copilului,sănătate,adăpost, recuperare economică/mijloace de trai şi reabilitarea
infrastructurii/reconstrucţie.Organizaţia a asigurat ajutor urgent pentru 100.000 de persoane:
pânză impermeabilă şi corturi, alimente, ustensile pentru bucătărie, haine, truse de igiena, etc.
World Vision caută să răspundă nevoilor critice şi să asiste la refacerea comunităţilor (atât din
punct de vedere al infrastructurii, cât şi din punct de vedere al serviciilor sociale) ajutând
astfel populaţia afectată de tsunami să îşi refacă viaţa.
Programul de protectie a copilului s-a concentrat imediat pe crearea unor spaţii adecvate
pentru copii unde acestia se pot juca, sunt implicaţi în activităţi educaţionale şi artistice şi
chiar invaţă cum să se descurce în situaţii de dezastre naturale.
Evaluările iniţiale asupra nevoilor populaţiei afectate au fost realizate în 30 de comunităţi.
Rezultatele acestor evaluari au pus bazele programului de intervenţie pe următoarele direcţii:
apă şi igienă, adăposturi temporare, generarea de activităţi remunerate şi recuperarea
mijloacelor de trai.
Dificultăţi întâmpinate în intervenţia de urgenţă/procesul de construcţie şi reconstrucţie
În urma evaluarilor initiale, a rezultat şi un număr de probleme:
 Grupurile rebele din munţii Aceh se află in conflict continuu cu armata şi poliţia
indoneziană. Transportul prin munţi este descurajat şi chiar interzis de către poliţia locală în
unele zone.
 Comunităţile de pe coasta de vest a insulei Sumatra, zona cea mai grav afectată, sunt
accesibile doar cu elicopterul din cauza drumurilor, podurilor, adăposturilor şi porturilor
distruse aproape în intregime.
 Probleme legate de titlul de proprietate, dispute legate de moştenire,schimbări de
reguli ce privesc construcţiile pe ţărmul mării - va cere timp de rezolvare.Interventia de
urgenţa şi dezvoltarea unor programe pe termen lung, au devenit astfel o situaţie complexă şi
din următoarele motive:
 Persoanele dizlocate intern:
- Sunt disipate în aşezări spontane mici, în oraşe si sate, în preajma clădirilor
publice situate pe teren înalt şi în zonele pădurilor tropicale;
- Locuiesc cu familiile în alte comunităţi mai putin afectate sau

74
 - Au plecat cu totul din Aceh şi nu se stie dacă plecarea este temporară sau
permanentă.
Colaborarea World Vision cu Guvernul din Indonezia
Guvernul indonezian s-a implicat foarte mult în intervenţia de urgenţă din Indonezia şi caută
să lucreze impreună cu comunitatea internaţională pentru a dezvoltă o planificare
cuprinzătoare atât pentru Aceh, cât şi pentru Nias. În intervenţia din Indonezia, World Vision
lucrează în parteneriat cu Guvernul indonezian (atât la nivel naţional, provincial, cât şi la
nivel local) şi caută să păstreze această relaţie de parteneriat pe întreaga perioadă de
intervenţie.
Starea de urgenţă şi nevoia intervenţiei de urgenţă a fost oficial declarată de către Guvernul
indonezian la 26 martie, 2005. În prezent, World Vision este in stadiul de reabilitare care,
conform "Planului de Reconstrucţie şi Reabilitare" al Guvernului indonezian, va fi finalizat la
sfârşitul lunii decembrie 2006.
Sprijinul World Vision
World Vision va promova şi spijini o dezvoltare pe termen lung prin integrarea unor strategii
participatorii în design-ul şi obiectivul programului de reconstrucţie a comunităţii, şi prin
trecerea de la strategia de ajutor de urgenţă la o strategie de reabilitare/dezvoltare, cât mai
curând posibil.
Zona de interventie
World Vision a avut in vedere aria afectată de Tsunami în 4 zone: Nangroe, Aceh, Jaya şi
Darussallam. Zonele din provincia Aceh sunt: Banda Aceh, Aceh Besar, Aceh Barat şi Aceh
Jaya.Selecţia zonelor de intervenţie a fost facută în cooperare cu Naţiunile Unite,
Coordonatorul Acţiunii Umanitare în Banda Aceh, şi cu alte ONG-uri care lucrează în
provincia Aceh.
Beneficiarii World Vision sunt copii, adulţi şi bătrâni care şi-au pierdut familia sau toată
agoniseala de o viaţă.
Obiectivele programului
Programul de intervenţie în zonele afectate de Tsunami a fost construit în jurul a patru linii de
acţiune, cu următoarele alocări de buget:
 Intervenţie de urgenţă 15%
 Reabilitare comunitară şi socială 15%
 Recuperare economică 30%
 Reabilitarea infrastructurii 40%

75
Obiectivele generale ale programului
 Protejarea şi sprijinirea intereselor oamenilor vulnerabili, în special copii şi femei în
fazele de urgenţă şi de reconstrucţie.
 Satisfacerea şi întreţinerea nevoilor de bază (alimente, adăpost, apa potabilă,
salubritate) pentru 80,000 de sinistraţi, în primele 6 luni.
 Angajarea efectivă a comunităţilor prin structuri de conducere şi organizaţionale astfel
încât să fie împuterniciţi să preia controlul propriului program de recuperare si dezvoltare.
 Sprijinirea recuperării economice şi a infrastructurii în 10 până la 15 comunitaţi rurale
şi urbane pe coasta de vest şi de est.
 Restabilirea mijloacelor de trai (agricultura, pescuit) şi asigurarea alimentelor pentru
comunităţile devastate de Tsunami.
 Sprijinirea strategiilor de reabilitare a mediului şi utilizarea resurselor naturale în faza
de reconstrucţie.
 Coordonarea întregului program cu guvernul, Naţiunile Unite, alte ONG-uri şi în
special cu beneficiarii şi reprezentanţii lor.
3Activităţi desfăşurate
 Distribuţii de apa, alimente, obiecte de igienă personală,
 Crearea unor spaţii adecvate pentru copii
 Desfăşurarea multor activităţi recreative pentru copii si tineri
 Aprovizionarea şcolilor şi studentilor cu materiale didactice şi desfăşurarea unor
activităţi de pregătire a profesorilor
 Aprovizionarea spitalelor, a centrelor de sănătate şi a clinicilor cu medicamente
esenţiale şi echipament adecvat, participând astfel la reabilitarea sistemului sanitar al
comunităţii
 Iniţiative de reabilitare a mijloacelor de trai
 Construirea Centrelor Temporare de Locuit şi construirea de locuinţe permanente
 Aprovizionarea cu apa şi facilitarea salubrităţii în comunităţi, şcoli şi case
 Construirea de şcoli, clinici de sănătate şi alte clădiri publice
Realizările programului
World Vision numără multe realizari în zonele Aceh şi Nias în primul an de la tsunami,
printre care:
 151,000 de persoane primesc, lunar, raţia de hrană
 50 de Centre Temporare de Locuit adăpostesc peste 3,700 de persoane

76
 15 ambulanţe, 250 de paturi de spital şi alte echipamente medicale majore şi
medicamente au fost donate pentru deschiderea şi buna funcţionare a centrelor medicale din
zonă
 19 şcoli prefabricate au fost construite pentru copiii din Aceh şi Nias şi o scoala a fost
reconstruită
 6,500 de persoane au beneficiat de resurse materiale pentru proiecte de muncă
individuală, cum ar fi curăţarea terenurilor şi refacerea agriculturii
 200 de femei beneficiază de activităţi culturale
 Peste 21,000 de persoane au fost ajutate prin intervenţii de salubritate şi distribuirea de
apă
 5,000 de beneficiari au primit unelte şi provizii pentru a se reîntoarce la ocupaţiile pe
care le aveau înainte, pentru a-şi reface mijloacele de trai
 950 hectare de teren arabil a fost curăţat pentru plantare
 1,500 de copii au fost asistaţi în obţinerea certificatului de naştere
 1,700 de proprietari au fost ajutaţi să îşi obţină certificatul de proprietate
 Implementarea programelor de îmbunătaţire a condiţiilor de trai ce cuprind transportul
în comun, cafenele, brutării, croitorii, pescarii şi ţesătorii tradiţionale specifice zonei Aceh
 266 de persoane au beneficiat de o pregătire specială despre cum să se organizeze în
caz de dezastre
 26 de Spaţii special amenajate Pentru Copii (SPC) au asigurat un mediu de joacă
sigur/adecvat pentru 3,400 de copii
 11 buldozere au fost donate
 6 birouri comunitare prefabricate şi 3 centre comunitare au fost construite
 3 centre de sănătate prefabricate au fost construite şi o clinica a fost reconstruită

77
Raport financiar

Intrebuinţare Descriere Cost per familie Valoare RON

Intervenţia din Indonezia Adăposturi temporare 6,277,50 502,200,00

pentru 80 de familie

Case permanente
pentru 58 de familii 15,624,00 906,192,00

Costuri pentru derularea proiectului 268,769,07

Suma rămasă pentru proiecte în 86,358,87

Indonezia în 2006

TOTAL 1,763,519,94

Concluzii

78
Aşa cum ne place să o numim “Planeta Albastră“ se află astăzi într-o etapa de evoluţie
grabită, aproape contradictorie, în care dinamica fenomenelor naturale se accentuează, în timp
ce vechile repere devin progresiv desuete.Aşa că astăzi utilizăm frecvent şi operăm dezinvolt
cu noţiuni precum “schimbări globale”, “aridizare”, “deşertificare”, dar şi cu anumite
concepte de tipul “dezvoltare durabilă”, “amenajare teritorială” toate subscrise tendinţelor
generale de “globalizare” .
Cum anume şi când folosim aceşti termeni? În opinia noastră, acestea apar şi se impun
atenţiei din necesitatea uneori stringentă de a găsi noi sensuri, de a căuta noi soluţii, care să
răspundă unor situaţii (frecvent) dramatice, create atât de fenomene naturale dar şi de alte
“invenţii” generate tocmai de primatul câştigurilor economice.
Acest fenomen caracterizează şi lucrarea de faţă reuşind să încorporeze pe parcursul a 78 de
pagini definiţii, concepte, tipuri de hazarde, clasificări, realizând o imagine cât se poate de
clară asupra gravităţii “problemelor” naturale.Lucrarea de faţă mai reuneşte şi repere exacte
privitoare la zonele afectate de aceste hazarde naturale, activităţile turistice desfăşurate, cât şi
statistici privitoare la profitul adus din acest sector şi nu în ultimul rând metode de refacere a
acestor zone.
Deşi riscurile există sub diferite forme, iar cercetarea acestora un poate fi decât
interdiciplinară, presupun un obiectiv comun: evaluarea hazardelor şi managementul acestora,
în vederea diminuării pierderilor materiale sau umane.Primul pas în realizarea acestui
deziderat îl constituie comunicarea eficientă între specialişti, condiţionată de existenţa unui
limbaj comun,alcătuit de termeni şi concepte precis definite, general cunoscute şi unanim
acceptate acest lucru fiind propus şi dezvoltat în ultimul capitol încheiat cu un studiu de caz :
catastrofa din 24 decembrie 2004 de pe continentul asiatic.

79
Bibliografie

 Bălteanu Dan, Şerban Mihaela – Modificările globale ale mediului, Ed. C.N.I.
Coresi S.A ,2005
 Bălteanu Dan ,Rădiţa Alexe – Hazardele naturale şi antropogene,Ed. Ars
Docendi,Universitatea „Valahia” Tîrgovişte, 2003
 Blaikie Pers, Wisner Ben, Cannon Ferry and Davis Ian - At Risk, Natural
hazards, people vulnerabiliy and disasters, Editura Routledge, 2005, New York
 Bryant Edward – Natural Hazards,Second Edition,Ed. Cambridge University
Press,2005
 Giurma Ion, Stătescu Florian – Conferinţa Internaţională,Monitorizarea
dezastrelor şi poluării, Ed. Perfomantica, Iaşi, 2007
 Glăvan V. – Resurse turistice pe Terra,Ed. Economică,Bucureşti,2000
 Loghin Vasile – Teledetecţia riscurilor majore,Ed. Cetatea de Scaun,Târgovişte,
2004
 Smith Keith – Environmental hazards,Assesing risk and reducing disaster,Fourth
Edition,Ed. Routledge,London,2004
 Stephen J. Spignesi – Cele mai mari 100 de dezastre din toate timpurile,Ed.
Lider, Bucureşti, 2005
 Stallings A. Robert – Methods of disaster research, Ed. Xlibris, Bucureşti, 2002
 Stângă Iulian Cătălin – Riscurile naturale, Noţiuni şi concepte, Ed.
Univ. “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2007
 www.butterfly.ro
 www.destination360.com
 www.hazarde.lx.ro
 www.harta.infoturism.ro
 www.iasi.nights.ro
 www.nationalgeographic.com
 www.travelworld.ro

80