STRATEGIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI

RURAL ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII ÎN

UNIUNEA EUROPEANA

CAPITOLUL I Strategii de dezvoltare a unor zone turistice româneşti în

perspectiva integrării în Uniunea Europeană
CAPITOLUL II Perspectiva dezvoltării turismului rural în România
CAPITOLUL III Dezvoltarea turismului internaţional în România în contextul
integrării în Uniunea Europeană
 CAPITOLUL I Strategii de dezvoltare a unor zone turistice româneşti în
perspectiva integrării în Uniunea Europeană

În cadrul strategiei naţionale de dezvoltare a turismului din ţara noastră este

necesară determinarea zonelor prioritare ce trebuie avute în vedere în perioada
imediat următoare, ţinând seama de oferta potenţială şi de categoriile cererii
turistice ce ar putea fi satisfăcute prin valorificarea ofertei existente.
Studiile realizate au demonstrat că există câteva zone turistice de interes
care, introduse într-o strategie adecvată de dezvoltare, pot duce la relansarea
turismului românesc. Aceste zone sunt: Litoralul Mării Negre judeţele Braşov şi
Sibiu, Delta Dunării, Nordul Moldovei, capitala ţării şi împrejurimile, staţiunile
balneare.
Litoralul Mării Negre a fost mult timp principala sursă de atracţie pentru
turismul internaţional. Astăzi cererea pentru această zonă s-a redus mult, datorită
faptului că unităţile de cazare se află într-o situaţie nesatisfăcătoare, iar amenajările
în staţiuni sunt limitate.
Strategia de dezvoltare a acestei zone trebuie să asigure: recondiţionarea şi
modernizarea capacităţilor de cazare existente, astfel încât acestea să se ridice la
cerinţele aşteptate de turişti, înlocuirea bazei tehnico-materiale existente cu noi
capacităţi şi dotări.
Accesul spre litoralul Mării Negre se face dinspre Bucureşti spre Constanţa pe
autostradă, care a fost complet modernizată, pe artera feroviară şi artera aeriană
prin aeroportul Constanţa.
Principalele puncte de atracţie turistică atât pentru turiştii străini, cât şi pentru
români sunt litoralul şi amenajările din staţiuni, monumentele istorice care au fost
propuse de UNESCO să facă parte din patrimoniul universal. Cea mai
semnificativă zonă este Peninsula din Constanţa ce include majoritatea clădirilor
de interes turistic.
 Cea mai mare pondere a locurilor de cazare din zona de litoral (circa 25%) o
deţine staţiunea Mamaia.
Amenajările diferă de la o staţiune la alta. Cele destinate recreării şi petrecerii
timpului liber sunt sărace: lipsesc terenurile de tenis şi cele pentru alte sporturi.
Numai staţiunea Neptun şi Jupiter au centre adecvate, cu magazine şi alte
amenajări. În general, amenajările sunt modeste, iar informaţiile turistice se pot
obţine de la principalele agenţii de turism şi câteva hoteluri.
Activitatea turistică actuală este nesatisfăcătoare. Raportul între turiştii români
şi turiştii străini este de aproape 7,5/1, 25% din numărul total al înnoptărilor
turiştilor străini în România aparţinând litoralului şi puţin peste un sfert din
numărul de înnoptări ale turiştilor români.
Deficienţele principale ale activităţii turistice pe litoral sunt cauzate de durata
redusă a sezonului, capacităţile de cazare demodate şi de condiţiile precare, lipsa
amenajărilor, insuficienţa cererii.
Strategia de dezvoltare a acestei zone trebuie să cuprindă ierarhizarea acelor
staţiuni care au cel mai mare potenţial în ordinea următoarelor priorităţi:
îmbunătăţirea standardului capacităţii de cazare; amenajări şi activităţi
suplimentare la standard internaţional atât în cadrul staţiunii, cât şi în regiune.
Se impune restaurarea monumentelor şi a altor puncte de interes turistic pentru
a organiza circuite de o zi. Trebuie conservate vechile centre istorice din Constanţa
şi satele care ar putea reprezenta puncte de interes turistic.
O mare importanţă trebuie alocată şi mediului, respectiv: protejarea drumurilor
pitoreşti şi a circuitelor turistice împotriva unor amenajări inadecvate şi
neatractive, monitorizarea poluării la amplasamentele litoralului, îmbunătăţirea
aspectului general al staţiunilor, satelor şi împrejurimilor rurale.
Cerinţele legate de cultură includ îmbunătăţirea materialelor oferite spre
vânzare turiştilor în muzee, identificarea vestigiilor arheologice, marcarea,
explicitatea şi prezentarea lor în documente adecvate.
Principalele cerinţe legate de dezvoltarea acestei zone sunt: consolidarea
poziţiei oraşului Constanţa ca centru de turism prin modernizarea peninsulei;
reorganizarea staţiunii Mamaia prin construirea în interiorul acesteia a mai multor
magazine, sporirea posibilităţilor de agrement şi petrecere a timpului liber.
Staţiunea „Neptun" este o staţiune internaţională cunoscută şi poate fi dezvoltată
pentru a atrage turişti străini şi români cu venituri ridicate. Staţiunea „Olimp" ar
putea deveni interesantă dacă s-ar transforma într-o zonă cu densitate turistică
mică, cu amenajări sportive şi de agrement pentru turismul intern şi internaţional,
cu case de vacanţă sau vile pentru închiriere; utilizarea ambarcaţiunilor de
agrement care să lege portul Constanţa de staţiunile de pe litoral şi Delta Dunării.
Rezolvarea acestor cerinţe impune necesitatea modernizării hotelurilor, vilelor,
caselor de vacanţă. Împreună cu sectorul public, trebuie conceput un program care
să vizeze modernizarea punctelor şi obiectivelor de interes turistic cum sunt
monumentele, zonele naturale, prevenirea poluării şi degradării mediului.
Este necesară pregătirea unui program promoţional echilibrat şi a unui program
de informare şi documentare cât mai complet al vizitatorilor.
Zona turistică din Braşov este dezvoltată sub aspectul turismului montan, aici
practicându-se atât turismul de week-end, cât şi turismul rezidenţial. În această
zonă întâlnim o gamă variată de produse turistice istorice şi culturale, putând fi
utilizată atât pentru turismul de iarnă cât şi pentru cel de vară. În această zonă
întâlnim un număr mare de turişti străini şi români, existând chiar pericolul
dezechilibrului cauzat de o presiune excesivă asupra mediului înconjurător.
Zona este ca un triunghi compact cu staţiuni presărate la graniţele judeţului
Braşov: Cetatea Râşnov, Castelul Bran, Castelul Peleş, Mânăstirea Sinaia,
bisericile Harman, Prejmer şi altele. O atracţie majoră o constituie staţiunile
montane şi de schi: Poiana Braşov, Sinaia, Buşteni, Predeal. Poiana Braşov este
staţiunea cea mai bine echipată pentru sporturile de iarnă din România.
Se impune înlocuirea telecabinelor existente în scopul creşterii capacităţii de
transport, un nou teleferic de la Braşov spre Poiana Braşov, crearea unui nucleu
nou în centrul staţiunii care să devină un centru de animaţii fie prin extinderea
complexului favorit, fie prin alegerea unui nou amplasament mai central.
 Staţiunea Buşteni este o staţiune atât de vară, cât şi de iarnă. Capacitatea de
cazare este reprezentată în special de hoteluri, aproximativ 40% din total fiind
legată de vârful Babele prin telecabină, apoi mai jos, spre Valea Ialomiţei la
Peştera.
În ceea ce priveşte turismul actual, zona este renumită pentru excursiile de o zi
cu plecare din Bucureşti; acest gen de turism figurează pe lista circuitului
României şi în alte circuite turistice.
În această zonă se practică mai mult turism intern, cu excepţia Poienii Braşov
unde 55% din cerere este străină. Zona are puncte de atracţie atât pentru sezonul de
iarnă cât şi pentru cel de vară.
În zona Rucăr-Bran, s-a dezvoltat şi turismul rural care atrage îndeosebi turişti
străini. Un rol hotărâtor în dezvoltarea acestei zone este distanţa mică faţă de
capitala ţării.
Referitor la capacitatea de cazare, este necesară o modernizarea hotelurilor
existente, dar şi construirea unor apartamente şi vile pentru diversificarea
produsului şi pentru înviorarea atmosferei. Sinaia reprezintă o zonă turistică
solicitată atât iarna, cât şi vara. Capacitatea de cazare este formată aproximativ din
57% hoteluri. În afara acestora mai sunt case de vacanţă sau reşedinţe
neînregistrate care se închiriază. Facilităţile de transport sunt neadecvate, mai ales
telecabinele spre cota 1400 şi spre cota 2000. Este necesară o nouă telecabină spre
Peştera care va lega drumul cu telecabinele de la Buşteni
Dintre principalele dezavantaje ale zonei enumerăm: calitatea pârtiilor de schi,
a instalaţiilor de urcare, a echipamentelor şi a celorlalte amenajări,
supraaglomerarea în perioadele de vârf la Castelul Bran şi Peleş, amenajare
neatractivă.
Strategia de amenajare a acestei zone turistice trebuie să aibă în vedere
creşterea volumului activităţii de turism, a excursiilor de o zi în limitele practicării
unui turism durabil.
Politica de strategie necesită dezvoltarea tehnicilor de management capabile să
rezolve problemele ce apar în perioada de vârf şi crearea unei cereri uniforme în
sezon, o planificare integrată pentru a îmbunătăţi dotările în punctele-cheie pentru
sporturile de iarnă şi activităţile de vară. Întreaga zonă trebuie privită ca o zonă
integrată, unitară în scopul planificării, dezvoltării şi promovării.
Principalele direcţii ce trebuie urmate pentru dezvoltarea acestei zone sunt:
îmbunătăţirea calităţii dotărilor existente; amenajarea parcărilor pentru autoturisme
şi autocare, îmbunătăţirea informării turistice şi a orientării în muzee pe criteriul
zonal; îmbunătăţirea marcajului turistic, construirea unei autostrăzi de la Bucureşti
care să ocolească staţiunile Sinaia, Buşteni şi Predeal pentru a da posibilitatea unui
acces mai rapid.
Regiunea Sibiului acoperă zona de la Sebeş în vest, până la Făgăraş în est şi de
la Carpaţi în sud, până la Sighişoara în nord.
Această zonă are avantajul că atrage un număr mare de turişti de o zi din zona
Braşov. Are o densitate turistică mai scăzută decât zona Braşov şi prezintă o
activitate turistică mai dispersată.
Strategia pentru această zonă trebuie orientată în următoarele direcţii:
dezvoltarea principalelor puncte de interes turistic în toată regiunea pentru a da
posibilitatea creşterii numărului de turişti, dar în limitele practicării unui turism
durabil; crearea de oportunităţi turistice care să răspundă excursiilor de o zi pentru
turiştii care provin din zona Sibiului şi Sighişoarei. Este necesar să se diversifice
gama de atracţii mai mici în zonă, legate prin circuite atractive, capacităţi de cazare
la scară mică dispersate.
Cele mai importante puncte de interes turistic sunt atracţiile istorice: Centrul
istoric al Sighişoarei, Cetatea dacică de la Tilişca, satul Biertan care figurează pe
lista monumentelor UNESCO, Sibiul, Sighişoara, Mediaşul, Sebeşul cu
nenumăratele vestigii ale trecutului istoric la care se adaugă Cetatea Făgăraş,
palatul de vară, grădina lui Brukenthal la Avrig, Castelul Renascentist de la Criş.
În afara acestor atracţii istorice, în regiune există şi o staţiune balneară la Ocna
Sibiului, cunoscută de mult timp, dar care se află într-o stare total nesatisfăcătoare.
Principala staţiune montană cu amenajări pentru sporturile de iarnă este
Păltinişul. Există şi trasee care leagă munţii Făgăraş de la Tălmaciu în vest şi
Zărneşti în est cu cabane şi refugii montane amplasate pe crestele munţilor Făgăraş
şi de-a lungul traseelor. Şoseaua Trans-Făgăraşan a deschis traficul turistic general
spre zona Valea Bâlea cu puncte de interes natural: lacul Bâlea şi cascada Bâlea.
Zona Sibiului este renumită şi pentru arta meşteşugărească tradiţională.
Principalele centre de cazare turistică sunt Sibiu, Mediaş, Sebeş, Sighişoara,
dar această zonă este mult mai redusă comparativ cu zona Braşov - Sinaia. În zona
Mărginimea Sibiului şi la poalele munţilor Făgăraş se dezvoltă un sector care
include cazarea turistică în vile. Turismul actual este practicat în general de
autohtoni şi mai puţin de turiştii străini.
Potenţialul turistic al zonei este reprezentat îndeosebi de istorie şi tradiţie şi în
special de moştenirea oraşelor fortăreţe şi a bisericilor.
Principalele deficienţe ale aceste zone sunt legate de capacitatea de cazare
redusă, de poluarea şi neatractivitatea unor zone cum ar fi Copşa Mică.
Politica strategică a acestei zone trebuie să permită creşterea volumului
activităţii turistice în limite sociale rezonabile şi de protecţie a mediului
înconjurător. Sunt necesare mai multe puncte de atracţie în jurul regiunii pentru a
crea o cerere uniformă în sezon şi pentru a distribui uniform beneficiile rezultate
din turism în întreaga regiune.
Este necesară o abordare integrată a zonei prin coordonarea între judeţele
vecine unde există interdependenţe. Dezvoltarea punctelor de atracţie trebuie să se
bazeze pe diferite teme care să satisfacă tipuri de cerere diverse. Teme principale
ar putea fi tradiţiile româneşti şi folclorul din Mărginimea Sibiului, iar pentru
alpinişti munţii Făgăraş. Este de dorit să se întreţină şi să se îmbunătăţească
traseele alpine montane din munţii Făgăraş, să se dezvolte sporturile de iarnă în
zona Bâlea, să se organizeze festivaluri folclorice. Ar fi benefică analiza
posibilităţii dezvoltării unui „sat turistic saxon". În legătură cu mediul înconjurător,
atenţia trebuie orientată spre reducerea poluării la Copşa Mică, care este alarmantă,
oraşul neputând fi ocolit.
Oraşul Sibiu reprezintă un punct de oprire în turul general al României şi
nucleul regiunii. El trebuie protejat şi conservat. Se impune îmbunătăţirea
punctelor de atracţie, a amenajărilor, asigurarea capacităţi noi de cazare şi spaţii de
parcare. Datorită faptului că turiştii preferă să intre în oraş dinspre Piaţa Mică şi
Turnul Sfatului spre piaţa principală, este necesară amenajarea unei parcări pentru
autocare în vecinătate, precum şi în apropierea hotelurilor centrale. Trebuie realizat
un punct de informare turistică amplasat în zona centrală. Sighişoara reprezintă un
punct de popas în timpul zilei şi destinaţie pentru excursiile de o zi pornind de la
Braşov. Posibilităţile de cazare sunt limitate. Oraşul este lipsit de puncte de
atracţie, cu excepţia clădirilor. Obiectivul prioritar trebuie să fie agrementarea
oraşului prin facilităţi de cazare, acces propriu şi parcare adecvată. Este importantă
amenajarea de cafenele în aer liber, magazine de suveniruri şi de antichităţi.
Zona Făgăraşului şi Mărginimea Sibiului sunt bogate în folclor şi peisaje
pitoreşti, zone prielnice pentru dezvoltarea turismului cultural, ca şi pentru
drumeţiile montane.
Aceste zone trebuie dezvoltare ca arii integrate punându-se accent pe
dezvoltarea posibilităţilor de cazare. Zona munţilor Făgăraş trebuie promovată ca
zonă pentru practicarea sporturilor de iarnă. Zona Văii Bâlea trebuie dezvoltată ca
staţiune de iarnă pe măsură ce Poiana Braşov şi Sinaia vor opera la capacitate
maximă.
Delta Dunării se întinde pe o suprafaţă de 55.000 ha, din care aproximativ 80%
se află în ţara noastră. Această zonă se află la vărsarea Dunării în Marea Neagră, în
prezent fiind rezervaţie a biosferei şi un sit al avuţiei mondiale. Conform legii
pentru transformarea Deltei Dunării într-o rezervaţie a biosferei , Delta a fost
împărţită în zone cu regim strict de rezervaţie, zone-tampon cu semiprotecţie şi
zone unde sunt permise construcţiile şi activităţile tradiţionale.
În Delta Dunării se efectuează programe de mediu şi de conservare finanţate de
Uniunea Europeană, Banca Mondială şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare (BERD).
Turismul în această zonă este practicat atât de turiştii români, cât şi de cei
străini. Perioada cea mai aglomerată din această zonă este trimestrul trei al anului,
ceea ce arată că motivaţia principală este turismul estival şi nu motivaţii de natură
ştiinţifică. Cea mai mare parte a turiştilor din zonă sunt excursionişti care vin în
Deltă pentru o zi şi se cazează în alte locuri.
Atracţiile turistice ale Deltei sunt flora, fauna, peisajul, natura şi atracţiile
speciale: ornitologic (peste 310 specii de păsări), pescuit (160 specii de peşti de
apă dulce şi de mare). Zonele principale de pescuit stabilite anual de Autoritatea
Rezervaţiei Biosferice din Delta Dunării (ARBDD) sunt
Malic-Sulina, Ilgani-Mahmudia. Alte atracţii speciale sunt vânătoarea, plaja,
sporturile nautice (yachting, canotaj pe lacurile Puiu şi Roşu).
În apropierea Deltei există muzee etnografice şi arheologice Festivalul Dunării
este organizat anual timp de o săptămână în luna august, în alternanţă cu Festivalul
Latin şi Carnavalul Iernii. Cazarea se poate asigura pe grindurile Deltei şi în zonele
din jurul acesteia.
Unităţile de cazare din această zonă au calitate scăzută, singurele locuri de
cazare de trei stele sunt în bungalow-uri. Întrucât unele unităţi de cazare produc
daune mediului înconjurător, este posibil ca o parte dintre ele să fie închise.
Strategia de dezvoltare a turismului în această zonă trebuie să pună accent pe
următoarele aspecte: turismul care e posibil să se dezvolte este turismul de mică
intensitate care să aibă un impact minim asupra mediului; dezvoltarea turistică
trebuie să fie în concordanţă cu obiectivele Rezervaţiei Biosferei; să se realizeze
cel mai mult excursiile de o zi cu vasele fluviale sau excursiile cu cazare peste
noapte în staţiunile de pe litoral. În acest sens, ar trebui încurajată folosirea vaselor
cu aripi subacvatice pentru a reduce durata călătoriei; iniţierea unui program de
promovare ca centru al Moştenirii Universale; includerea Deltei Dunării în circuite
organizate în cadrul staţiunilor de pe litoral.
Nordul Moldovei deţine valori culturale dintre cele mai vestite pe plan
cultural: bisericile cu fresce exterioare. Acest colţ de nord-est al ţării formează o
zonă de interes special care îmbină calităţi culturale şi peisagistice ce trebuie
protejate.
 Această zonă poate atrage un număr mare de turişti străini şi români, dar
totodată poate duce şi la supraaglomerarea zonelor şi deteriorarea monumentelor şi
mediului.
Cele mai importante atracţii turistice sunt bisericile întrunite în trei grupuri
principale: bisericile cu fresce exterioare din Suceava; Mănăstirile din zona Târgu
Neamţ; Mănăstirile din Iaşi.
Mănăstirile şi bisericile din Suceava cu fresce în exterior au fost construite în
timpul domniei lui Ştefan cel Mare, fiind propuse ca situri ale Patrimoniului
Mondial UNESCO.
Mănăstirile din zona Târgu Neamţ formează un grup compact la vest de oraş:
Agapia, Văratec, Sihastria, Sihla, Secu şi Neamţ. Nici una dintre acestea nu are
fresce exterioare.
Mănăstirile din Iaşi sunt Golia, Cetăţuia, Galata, Frumoasa şi fosta mănăstire
Trei Ierarhi care este unică prin zidărie şi piatra sculptată din exterior.
Strategia de dezvoltare a acestei zone trebuie să aibă în vedere crearea mai
multor atracţii în toată regiunea, să atragă turişti sensibili la cultură şi să
promoveze zona în mod adecvat.
Zona cuprinde şi alte monumente atractive, arhitecturale şi urbanistice, muzee
şi case memoriale, staţiuni balneare, podgoria de la Cotnari, centrele de ceramică
de la Rădăuţi, Margina şi Păltinoasa, centre de etnografie şi folclor, festivaluri.
În această zonă turismul care se poate dezvolta cel mai mult este turismul
tematic - o temă principală ar putea fi Mănăstirile din Moldova, dar se pot dezvolta
teme şi pe baza monumentelor armeneşti şi evreieşti.
Neajunsurile acestei zone sunt date de capacităţile de cazare limitate în unele
zone, unele dezvoltări neatractive şi posibilităţile de acces. Regiunea a atras în anii
anteriori aproape 6% din totalul turiştilor români şi aproape 10% din totalul
turiştilor străini, Suceava reprezentând cel mai important centru din regiune.
Strategia de dezvoltare a acestei zone trebuie să pună accent pe menţinerea
unui număr de turişti în limitele sociale şi de mediu permise, crearea unor circuite
atractive care să vizeze toată zona, o promovare adecvată a zonei.
 Această zonă este atractivă atât pentru turiştii interesaţi de cultură, cât şi pentru
cei care studiază cultura din zonă şi cei care întreprind pelerinaje religioase, dar o
mare importanţă trebuie acordată şi oamenilor de afaceri din categoria
consumatorilor de turism.
La dezvoltarea acestei zone trebuie luate în considerare următoarele aspecte:
întocmirea unui sistem de organizare a vizitelor principalelor puncte de atracţie;
reabilitarea spaţiilor de cazare din principalele centre şi construirea altora de-a
lungul rutelor principale, iar la punctele de atracţie o detaliată informare turistică
despre muzee, dar şi la nivel regional; dezvoltarea şi a altor atracţii care să reducă
presiunea asupra atracţiilor principale şi deteriorarea mediului; restaurarea
monumentelor şi protejarea acestora; încurajarea facilităţilor de turism rural;
modernizarea drumurilor şi realizarea unor puncte de oprire convenabile, de
preferat la încrucişările de drumuri; asigurarea protecţiei rutelor cu peisaje
frumoase, a pădurilor; întocmirea unui program de reabilitare a hotelurilor şi
dotărilor, de construire a noilor clădiri, de restaurare şi conservare a mănăstirilor.
Zona Bucureşti poate fi considerată o zonă turistică atât pentru turismul
intern, cât şi internaţional datorită faptului că este capitala ţării, fiind principalul
centru de afaceri, nucleul reţelelor de transport şi reprezintă o zonă interesantă
pentru turismul de afaceri, de agrement şi cultural. Una dintre cele mai mari
neajunsuri este lipsa de locuri de cazare, chiar dacă în ultimii ani s-au făcut eforturi
de modernizare a principalelor hoteluri din centrul oraşului şi de construire de noi
hoteluri, precum şi lipsa locurilor de parcare şi a traficului din ce în ce mai
aglomerat.
Nucleul turistic este format din Curtea Veche Calea Victoriei şi Dealul
Patriarhiei, având o arhitectură aparţinând secolelor XIX şi XX. Aici întâlnim
muzee şi case memoriale, grădini şi parcuri, amenajări pentru festivaluri şi atracţii
culturale.
Dintre cele mai importante aspectele favorabile ale acestei zone amintim
posibilitate de acces pe calea aerului; fiind capitala ţării beneficiază de o serie de
facilităţi.
 Există şi aspecte nefavorabile care îngrădesc activitatea turistică, dintre
acestea amintim: punctele de agrement nu se ridică la nivelul standardelor
internaţionale, capacitate de cazare turistică insuficientă; lipsa parcărilor pentru
hotelurile centrale
Strategia de dezvoltare a acestei zone turistice trebuie să aibă ca obiective:
dezvoltarea bazei tehnico-materiale, îmbunătăţirea dotărilor, îmbunătăţirea
generală a serviciilor.
În ceea ce priveşte produsul turistic, trebuie efectuate modificări, respectiv:
organizarea de aranjamente turistice de scurtă durată în împrejurimi pentru
vizitatorii care vin pentru o perioadă limitată (Snagov, Căldăruşani, Cernica,
Mănăstirea Pasărea şi Palatul Mogoşoaia); concentrarea zonei turistice principale,
marcarea şi explicitatea circuitelor turistice în jurul principalelor atracţii,
restaurarea monumentelor.
Ţinând cont de faptul că în zona centrală traficul este foarte intens, este
necesară reducerea acestuia prin amenajarea unor zone interzise traficului rutier şi
a unor parcări corespunzătoare.
O altă prioritate pentru această zonă este îmbunătăţirea informării şi orientării
turistice în muzee, amenajări pentru parcarea maşinilor şi autocarelor lângă
monumente, impulsionarea promovării în cazul conferinţelor şi expoziţiilor.
Staţiunile balneare româneşti deservesc în principal piaţa internă, dar unele
dintre acestea au potenţial pentru a primi şi turişti străini.
Studiile efectuate au condus la o clasificare a acestor staţiuni pentru a stabili
care dintre ele trebuie să beneficieze de o atenţie deosebită.
În categoria celor cu prioritate maximă pentru investiţii sunt incluse:
Călimăneşti, Felix, Herculane, Olăneşti, Slănic Molova, Sinaia. Acest grup de
staţiuni deţine aproximativ 12.500 spaţii de cazare operaţionale. Staţiuni cu
prioritate medie pentru investiţii sunt: Borsec, Covasna, Govora, Eforie Nord,
Mangalia, Sovata, Stâna de Vale, Vatra Dornei. Acestea deţin circa 10.000 locuri
de cazare.
 Toate celelalte staţiuni (peste 100) intră în categoria staţiunilor cu prioritate
scăzută pentru investiţii şi deţin circa 23.500 spaţii de cazare, fiind orientate, în
general, spre piaţa internă.
Marea majoritate a turiştilor care aleg staţiunile balneare au bilete de tratament
subvenţionate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, turiştii străini fiind din ce
în ce mai puţini. Acesta este principalul motiv pentru care posibilităţile de
dezvoltare a acestor staţiunilor respective sunt limitate. Nivelul scăzut al profitului
obţinut nu este atractiv pentru investitori. Îmbunătăţirea situaţiei se va face simţită
pe piaţa turismului balnear numai dacă procentajul de turişti străini va creşte
semnificativ.
Strategia de dezvoltare a turismului balnear trebuie să aibă în vedere
următoarele: stimularea turismului din străinătate prin eforturi realizate de
Societatea Balneară, mai ales pentru tratamente specializate, modernizarea
unităţilor de cazare şi tratament; editarea broşurilor despre staţiuni, promovarea
staţiunilor în presa din străinătate; înfiinţarea unui centru de informare turistică;
concentrarea asupra pieţei interne, încurajarea consumului local; pregătirea şi
redistribuirea unei părţi a personalului de la unităţile medicale la centrele de
sănătate, frumuseţe şi condiţie fizică; practicarea unui marketing direcţionat spre
intermediarii externi, în special spre fostele ţări socialiste din estul Europei,
societăţi medicale şi de asigurare; amenajarea peisagistică a terenului, organizarea
unor programe de manifestări şi animaţii; promovarea produsului balnear împreună
cu alte puncte de atracţie; prezenţa la expoziţii comerciale şi turistice importante
din ţară şi străinătate în colaborare cu Ministerul Turismului; colaborarea între
societăţile balneare, alte unităţi şi primării pentru editarea de broşuri cu caracter
general.

CAPITOLUL II Perspectiva dezvoltării turismului rural în România

 Acum piaţa turismului este bine definită, iar această maturitate ajută la
dezvoltarea turismului intern. Modificările tehnologice din agricultură, scăderea
preţurilor produselor agricole sau politica agricolă a Uniunii Europene pot fi
contrabalansate de o dezvoltare a turismului rural care să aducă noi venituri şi
locuri de muncă. Literatura de specialitate aduce argumente pro şi contra
dezvoltării turismului rural. Dintre argumentele pro amintim: existenţa locurilor de
muncă noi, mai multe pe ansamblu, diversificate care presupun activităţi multiple;
servicii îmbunătăţite pentru întreaga comunitate; dezvoltarea ecologică care
presupune păstrarea peisajului, a mediului precum şi fonduri pentru ocrotirea
naturii.
Dintre argumentele contra ale dezvoltării turismului amintim: schimbările care
se vor produce în comunitate; ameninţările ecologice.
În urmă cu 20 de ani, în zonele alpine, experţii în turism şi futurologie au
început să caute moduri de a depăşi problemele create de creşterea turismului,
dezvoltând conceptul de "sustainable tourism". Acest concept încearcă să evalueze
potenţialul turistic al unei aşezări după o luare în considerare a situaţiei culturale,
ecologice şi a comunităţii. Oferă direcţii de ghidare spre o formă de turism rural
care poate fi în acelaşi timp atât viabilă comercial, cât şi prielnică din punct de
vedere ecologic. Turismul rural are calităţi speciale: nu este pur şi simplu turism
într-o zona rurală. Factorii-cheie sunt: dezvoltarea conform scalei peisajului şi
comunităţii; autenticitate; un rol suplimentar şi susţinut în economie mai degrabă
decât un rol dominant; un mediu natural nemecanizat.
În ultimii ani, grupuri din lume au căutat să dezvolte un turism rural durabil, de
succes. Cheia succesului a fost, de regulă un plan strategic incluzând o filozofie
bine gândită pentru dezvoltarea socioeconomică a întregii regiuni.
Incluse în strategie, planurile de marketing, interpretarea naturii şi a
cunoaşterii, pregătirea personalului devin toate absolut necesare. Aceste planuri pot
fi totuşi impuse având nevoie de implicare şi acceptare. Localnicii în afacerile pe
plan local trebuie să înţeleagă şi să accepte strategia, pentru ca aceasta să
funcţioneze; parteneriatul între aceştia şi iniţiatori este incontestabil.
 Turismul rural de succes are, prin urmare nevoie de cooperare între specialiştii
din afara localităţii şi localnici. Totuşi, presiunea vizitatorilor asupra zonelor rurale
în ţările dezvoltate a dus la concretizarea ideilor turismului durabil în zonele rurale.
Astfel, o serie de concepte ale turismului alternativ au fost dezvoltate în Alpii
Europeni în 1970 ca răspuns la presiunile puternice asupra comunităţii rurale.
Multe dintre proiectele şi iniţiativele noi ale turismului durabil se regăsesc şi în
zonele rurale mai ales în zonele rurale montane.
Importanţa dezvoltării turismului rural
În prezent se acordă o importanţă deosebită turismului rural atât în literatura de
specialitate, cât şi în practică. Turismul rural românesc dispune de un mare viitor,
aflându-se într-o strânsă conexiune cu celelalte forme de turism: turismul de
circuit, de tratament balnear, de odihnă.
Având în vedere faptul că circulaţia turistică internă scăzută este datorată în
principal existenţei unei ponderi din ce în ce mai mari a populaţiei cu venituri mici
şi deci indisponibile pentru practicarea turismului, strategia de dezvoltare a
produsului turistic în perioada următoare va acorda o atenţie sporită şi dezvoltării
acestor forme de turism de către populaţie în paralel cu dezvoltarea şi consolidarea
formelor de turism şi produselor turistice prioritare.
În acest sens, se impune turismul rural care, pe lângă a fi la modă, prezintă şi o
latură socială importantă datorită preţurilor mai mici şi specificul acestuia, în cea
mai mare parte turism familial, turism de camping şi turism de tineret. Dezvoltarea
turismului în zonele rurale îşi propune să rezolve, în afara obiectivului esenţial al
activităţii - satisfacerea motivaţiei turistice - şi problemele economice ale zonelor,
legate de depopularea provocată de migrarea populaţiei rurale spre centrele urbane.
Prin asigurarea condiţiilor practicării unor activităţi rentabile la sate se urmăreşte
stoparea migrării şi revenirea forţei de muncă din mediul urban spre zonele de
origine, creşterea gradului de stabilitate a populaţiei active, îmbunătăţirea
condiţiilor de viaţă, protejarea şi conservarea mediului înconjurător ca factor de
recreere şi refacerea potenţialului creator al individului; crearea condiţiilor pentru
desfăşurarea altor activităţi economice, industriale, agricole, comerciale în zonele
rurale.
Măsuri de dezvoltare a turismului rural
Factori şi acţiuni de dezvoltare a agroturismului românesc
În ţările europene turismul nu este, la drept vorbind, un fenomen nou. De-a
lungul timpului, cazarea turiştilor la sate s-a practicat mai mult sau mai puţin
spontan sau organizată. În schimb, ceea ce este nou reprezintă dimensiunea la care
s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic în spaţiul rural. Această
expansiune se explică pe de o parte, prin relansarea dezvoltării regiunilor rurale şi
pe de altă parte prin diversificarea formelor de practicare a turismului în masă. De
aceea regiunile rurale ale Europei înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul
politicilor de dezvoltare pe viitor.
Turismul rural se bazează pe trei coordonate: spaţiu, oameni, produse,
deoarece:
- spaţiul fără existenţa oamenilor nu poate fi suport al convieţuirii; un spaţiu
fără produse nu poate răspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism:
- oamenii din lipsa spaţiului sau a produselor dispun de o capacitate de primire
redusă;
- produsele care nu au la bază spaţiul şi oamenii nu au decât o existenţă
efemeră şi nu pot asigura dezvoltarea durabilă pe plan local.
Însăşi cei care locuiesc în mediul rural trebuie să fie principalii actori în
activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiari, însă, ospitalitatea
tradiţională a ţăranului trebuie însoţită de o pregătire specifică activităţii de cazare
turistică, oferind vizitatorului consumator satisfacţia cazării civilizate şi în acelaşi
timp posibilitatea descoperirii unor locuri şi oameni noi.
Ecuaţia fundamentală a produsului turistic rural este:
Cazarea la fermă = vacanţă petrecută în sat + petrecerea timpului liber în
spaţiul rural.
Turismul rural în România
 În România, de acum de două decenii, a fost înfiinţat oficiul agroturismul, prin
promovarea unor aşezări rurale cu valori etnofolclorice, culturale şi cadru natural
pitoresc cu sate turistice. De atunci s-a conturat o definiţie acceptată şi în alte ţări,
care încadrează satele turistice drept aşezări rurale bine construite, situate într-un
mediu nepoluat, păstrătoare de tradiţii şi cu un bogat trecut istoric care, în afara
funcţiilor politico-administrative, sociale, economice şi culturale proprii,
îndeplinesc sezonier sau în tot cursul anului şi funcţia de primire şi găzduire a
turiştilor pentru petrecerea unui sejur cu durată nedefinită.
Treptat, în perioada comunismului, acţiunea s-a stins datorită interdicţiei de
cazare a străinilor la particulari. După 1989, situaţia s-a schimbat şi au început să
apară iniţiative în acest sens, apoi la nivelul Comisiei Economice a Zonei Montane
şi a Ministerului Turismului. Astfel, a fost adoptată legislaţia privind stabilirea
unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural în zona montană, Delta
Dunării şi litoralul Mării Negre. S-a înfiinţat, de asemenea, ANTREC. În multe
localităţi din mediul rural au apărut societăţi comerciale de profil care efectuează
cazări în locuinţe particulare, oferind produse naturale şi activităţi specifice.
Posibilităţi de dezvoltare a agroturismului românesc
România are mari posibilităţi de dezvoltare a agroturismului, practicarea
acestuia fiind nu numai posibilă, dar şi foarte necesară în etapa actuală. De mare
însemnătate este şi promovarea eficientă, care necesită tipărirea anuală a unor
cataloage realizate conform standardelor europene privind oferta turistică rurală.
Specialiştii apreciază ca întreaga politică de dezvoltare a turismului rural din
România trebuie să se facă printr-o conlucrare cât mai strânsă cu EUROGITES,
precum şi prin colaborarea pe bază de parteneriat cu asociaţii regionale sau
naţionale, facilitând accesul României la fondurile destinate de Uniunea Europeană
pentru turismul rural.
De mare însemnătate sunt, la etapa actuală, sprijinirea, consolidarea şi
dezvoltarea ANTREC, prin înfiinţarea de minimum 16 centre teritoriale (filiale)
amplasate în Maramureş, Bucovina, Delta Dunării, Litoralul Mării, Oltenia, Munţii
Banatului, Crişana, Munţii Apuseni, Dealurile Transilvaniei, Mărginimea Sibiului,
Culoarul Bran - Rucăr.
De asemenea, este necesară formarea unui grup de experţi capabili să acorde
asistenţă tehnică şi să ţină cursuri cu şefii centrelor teritoriale şi cu deţinătorii de
structuri turistice rurale pe probleme de marketing, amenajarea şi
compartimentarea interioară a spaţiilor de cazare şi de pregătire şi servire a mesei,
clasificarea şi standarde de calitate, catering şi reguli de servire a mesei, reguli de
igienă şi ecologie, comportament în relaţiile cu turiştii, sistem informaţional.
În aceste condiţii, atribuţiile ANTREC se referă la promovarea şi apărarea
intereselor membrilor; conlucrarea cu organizaţiile omoloage din alte ţări şi cu
EUROGITES şi alte organisme europene; coordonarea şi colaborarea cu filiale
teritoriale; organizarea schimburilor de experienţă între centrele teritoriale;
organizarea periodică a unor seminare pe teme ecologice, inclusiv cu sprijinul de
profil al unor studenţi şi cadre didactice universitare; organizarea participării la
târgurile de turism interne şi internaţionale; menţinerea legăturilor cu mass-media
şi Asociaţia presei turistice; selecţionarea, pregătirea şi coordonarea activităţii
corpului de experţi; pregătirea unui corp de ghizi interpreţi, însoţitori sau
specializaţi pe principalele activităţi proprii turismului rural; organizarea de cursuri
pentru perfecţionarea pregătirii profesionale a conducătorilor centrelor teritoriale şi
a membrilor asociaţiei; constituirea, gestionarea şi exploatarea bazei de date
privind prestatorii şi agenţiile ce acţionează în domeniul turismului rural,
gestionarea mijloacelor financiare şi băneşti ale asociaţiei.
Satul turistic o ofertă generoasă a turismului rural
Modelul european de sat turistic.
În prezent este unanim acceptată ideea că resursele turistice şi turism există un
raport de interdependenţă. Acest raport este cu atât mai intens cu cât calitatea
resurselor turistice mai ridicată, iar valorificarea lor este mai substanţială. Fără
prezenţa resurselor turistice nu am putea să vorbim despre turism, deoarece nu ar
exista materia primă ce este utilizată în acest domeniu. Aceste resurse se regăsesc
în principal în factorii naturali care susţin şi care contribuie la dezvoltarea
activităţii turistice în anumite puncte şi zone. Pe lângă aceste resurse au apărut în
timp elemente de bază tehnico-materiala specifică, ce au contribuit la crearea
fluxurilor turistice şi care, pe măsura dezvoltării lor, au ajuns în postura de staţiuni
turistice.
Dacă avem în vedere etapele pe care le-au parcurs în dezvoltarea lor,
localităţile cu funcţia de staţiune turistică, putem sa vorbim despre: localităţi cu
factori balneari sau climaterici; localităţi balneare sau climaterice; staţiuni balneare
sau climaterice. Procesul de trecere a localităţilor dintr-o categorie în alta are un
caracter dinamic, fiind influenţat de o serie de factori cu rol stimulativ sau
restrictiv. Unele localităţi cu factori balneari sau climaterici, prin procesul
investiţional au trecut în rândul localităţilor balneare sau climaterice şi mai apoi al
staţiunilor. Au fost situaţii în care procesul a fost invers, în sensul că din cauza
unor factori noi apăruţi cu rol restrictiv unele localităţi cu statut de staţiune au
trecut în rândul localităţilor balneare.
Deceniul nouă al secolului XX a fost puternic marcat de dezvoltarea turismului
rural în România. S-a asistat la apariţia şi dezvoltarea unor îndeletniciri noi în
ruralul românesc, cum ar fi cea de manager de pensiune turistică, agent de turism
rural, ghid.
În paralel cu procesul de dezvoltare a turismului rural s-au amplificat, sub
impulsul turiştilor, elemente de infrastructură, elemente culturale, precum şi cele
legate de ocupaţiile tradiţionale (inclusiv artizanale) care au devenit factori de
atracţie în rural.
În general, atunci când vorbim despre turismul rural avem în vedere câteva
elemente caracteristice din rândul cărora enumerăm: petrecerea sejurului să se facă
în spaţiul rural; producerea şi consumul produsului turistic să se facă în rural şi să
poarte pecetea acestuia; spaţiul rural respectiv să prezinte atracţii în grup.
Practica dezvoltării turismului rural în România a pus în evidenţă faptul
prin care datorită lipsei unei strategii unitare de dezvoltare locală care ar fi putut fi
concretizată în planul de urbanism general, s-a ajuns ca amplasamentele cu funcţie
turistică să se realizeze întâmplător şi fără studii de piaţă fundamentate mergându-
se după principiul creării obiectivului în vederea stimulării interesului. Acest
principiu a determinat apariţia unor disfuncţionalităţi prin realizarea de obiective în
afara cadrului turistic general. Această practică periclitează o mare parte din
investiţiile realizate până în prezent în condiţiile în care dezvoltarea localităţilor
implică structurarea elementelor de infrastructură în alte perimetre. Se constată
astfel că investiţiile realizate au la bază în mare parte proiecte care scot
construcţiile din specificul zonal, în special în ceea ce priveşte exteriorul existând
pericolul apariţiei elementelor de monotonie În mare parte, amplasamentele
turistice, la ora actuală, se constituie în entităţi oarecum rupte de tradiţiile şi
ocupaţiile tradiţionale, de ansamblul specificului local, ceea ce nu poate avea decât
efecte negative atât pentru prezent, cât mai ales pentru viitor.
Normal ar fi, deoarece turismul rural numai astfel se poate dezvolta, ca
tradiţiile şi specificul local să devină mărci de natură emblematică. De asemenea,
se remarcă faptul prin care între oferta turistică externă şi cea internă există
discrepanţe, acestea manifestându-se în special prin lipsa de iniţiativă orientată
spre a pune în valoare tradiţiile locale, inclusiv în sensul de a atrage din exterior
turişti pentru a învăţa diferite obiceiuri specifice zonei. În mod obiectiv, turismul
rural nu trebuie şi nu poate fi rupt de satul turistic în calitatea lui de element
spaţial. Piesa centrală a turismului rural o reprezintă tocmai satul turistic. Deci,
satul turistic este locul unde se practică turismul rural şi care îşi pune amprenta
asupra formelor de turism. Aşadar baza dezvoltării turismului rural o constituie
satul românesc. Pentru ca acesta să intre în circuitul turistic trebuie să
îndeplinească anumite condiţii cum ar fi: cadrul natural atrăgător, cu diferite
monumente ale naturii, cu o poluare redusă; existenţa unor obiective de ordin
antropic, tradiţii culturale, folclorice şi ale obiceiurilor tradiţionale;
infrastructură minimă pentru accesul turiştilor, pentru asigurarea unor servicii de
cazare, masă, agrement.
O variantă a dezvoltării satului românesc contemporan o reprezintă satul
turistic. Pentru a se încadra în categoria satelor turistice, o localitate rurală trebuie
să îndeplinească, pe lângă cele enumerate deja, un set mai mare de condiţii din
rândul cărora putem menţiona: existenţa unei strategii locale referitoare la
valorificarea resurselor turistice existente; contribuţia turismului la bugetul local
prin veniturile ce pot fi obţinute din exploatarea turistică a teritoriului; să prezinte
potenţial de dezvoltare în interdependenţă cu strategia naţională privind turismul.
Pornind de la adevărul prin care turismul este una dintre activităţile ce se
efectuează numai în câmpul valorilor, a elementelor cu mare grad de originalitate,
înţelegem că accentul trebuie să fie pus pe valorificarea acelor resurse ce au forţa
cea mai mare de atracţie turistică. Se ajunge astfel la o anumită tipologie a satelor
turistice (sate istorice, piscicole, pomicole) care în final îşi pun amprenta pe
tipologia formelor de turism ce pot fi practicate în arealul lor.
Dezvoltarea infrastructurii şi a activităţilor cu caracter turistic din interiorul
comunităţii locale poate constitui premisa unor investiţii neguvernamentale în zone
cu potenţial, dar şi cu interes dovedit de dezvoltare. Staţiunea turistică este
localitatea cu funcţie turistică specificată, dotată cu resurse naturale şi cu structuri
necesare valorificării şi practicării turismului care îndeplineşte anumite condiţii
privind cadrul şi calitatea mediului; accesul în staţiune; utilităţi; structurile de
primire turistice.
Având în vedere situaţia reală din ţară în care unele staţiuni s-au constituit prin
dezvoltarea unor localităţi, prin modernizarea unor zone sau perimetre ale unor
localităţi existente sau prin amplasamente noi, staţiunea turistică poate fi definită
ca fiind "localitatea sau perimetrul cu caracteristici turistice care îndeplineşte
condiţiile menţionate mai sus şi în care principala ramură de activitate o constituie
turismul prin exploatarea intensivă a potenţialului existent, protejarea împotriva
calamităţilor cu potenţial ridicat de producere".
Staţiunile turistice din România trebuie încadrat în standardele naţionale,
având în vedere importanţa care se acordă autonomiei locale şi în general
politicilor locale de dezvoltare. A venit momentul ca noţiunea de "sat turistic" să se
afle în atenţia administraţiilor publice locale din mediul rural ca o modalitate de
folosire imediată a resurselor naturale, având ca ţintă sporirea veniturilor
cetăţenilor şi a unei dezvoltări economice a comunităţilor.
 Rolul administraţiei publice locale, alături de reprezentanţii forurilor interesate
în promovarea turismului rural, trebuie să fie şi cel de a avea capacitatea să facă
propuneri privind legislaţia actuală, în direcţia eliminării lipsurilor, greutăţilor,
neajunsurilor care constituie piedici în organizarea în cele mai bune condiţii a
activităţilor turistice în mediul rural şi a prestaţiilor acestor servicii, în special.
În concluzia se cere o strânsă legătura între gazde (fermieri) şi administraţia
publică comunală pentru a se asigura succesul acestei variante de turism.
Clienţii nu acceptă condiţii de viaţă primitive, ci condiţii simple, dar
civilizate. Gazdele trebuie să dispună de suficient timp pentru a se ocupa de
oaspeţi. Linişte, aer curat, cazare civilizată, preţuri modeste - în aceasta constă
cheia succesului, susţin organizatorii turismului rural din Germania.
Din analizele activităţilor desfăşurate în acest sector, în ţările cu experienţă în
turismul rural s-a remarcat faptul că prin turismul rural se exercită o influenţă
puternică asupra comerţului şi a micii industrii prin dezvoltarea industriei
artizanale, meşteşugăreşti, specifică zonelor: lemn, textile, metale, piele, ceramică.
Atractivitatea turismului rural, în viitorul apropiat, va trebui analizată şi în ţara
noastră. De exemplu: construirea de piscine în zonele cu climă foarte caldă (vara),
instalaţii de minigolf, terenuri de tenis. Până atunci, instituţiile statului român vor
trebui să conştientizeze importanţa turismului în general şi a celui rural, în mod
special. După cum ştim cu toţii, turismul în general şi în mod special turismul rural
din România ar putea fi susţinut prioritar printr-o funcţionare profesională a
sistemului bancar, prin acordarea de împrumuturi speciale acelor gospodării care
oferă locuinţe corespunzătoare, care ar determina creşterea veniturilor ţăranilor
(ex.: în Germania 22% din venitul ţăranilor provin din turism), ceea ce ar duce apoi
la creşterea considerabilă a bugetului local, de pe urma impozitului profesional.
Aceasta este o soluţie reală de dezvoltare regională a zonelor României. Iată o
motivaţie reală a celor care organizează şi susţin turismul rural: "un oaspete pentru
un sejur aduce mai mult profit decât orice altă activitate din cursul unui an întreg".
În momentul de faţă este important ca administraţiile publice locale să preia
iniţiativa evaluării potenţialului turistic rural, apoi, în urma analizelor cu
specialiştii, să promoveze viitorii antreprenori ai zonelor turistice. Când iniţiativa
de formare a unei asociaţii sau fundaţii porneşte de la nivel local, mai exact de la
fermierii preocupaţi de turismul rural în colaborare cu administraţia publică locală,
atunci se poate vorbi de prosperitatea comunităţii locale şi de interesul fermierilor.
Dezvoltarea satelor şi zonelor turistice rurale trebuie să aducă venituri directe
ţăranilor şi tuturor cetăţenilor localităţii, iar administraţia publică locală să
folosească direct bugetul local pentru crearea de noi facilităţi şi a unui nivel de trai
cât mai ridicat pentru comunitate Subliniem că prin formele organizatorice actuale
declarate ale turismului, prin concepţia actuală a marketingului şi managementului
în acest domeniu al agroturismului, nu se va putea obţine nivelul standardului
internaţional în turismul rural.
Promovarea turismului rural gorjean în circuitul turistic intern şi
internaţional Internetul în promovarea turismului rural
Turismul rural a existat dintotdeauna, chiar dacă nu a fost studiat din punct de
vedere ştiinţific decât de puţin timp. O condiţie sine qua non pentru reuşită o
constituie atragerea unui număr cât mai mare de turişti. Aici intervine promovarea
care presupune transmiterea clienţilor a tuturor informaţiilor pe care aceştia le
doresc. În ultimul timp s-au realizat mii de studii şi s-au scris zeci de cărţi în ceea
ce priveşte promovarea afacerilor pe Internet, marea lor majoritate în străinătate. În
România, deşi este foarte la modă în aceste vremuri ca firmele sau instituţiile să
aibă site-uri Web, foarte puţine folosesc aceste pagini pentru afaceri în mod
eficient. Cele mai multe rămân doar simple pagini anoste, cu un conţinut majoritar
informativ, pe care rareori le mai actualizează cineva. Şi aceasta pentru că doar
acei "foarte puţini" îşi dau seama de potenţialul extraordinar pe care îl oferă
Internetul.
În privinţa turismului rural, succesul afacerii depinde de gradul de acoperire a
pieţei - ţintă, ceea ce în mediul fizic presupune tipărirea unui număr imens de afişe,
pliante, încheierea de contracte cu agenţii de turism din străinătate sau deschiderea
de filiale proprii, costurile ridicându-se la sume fabuloase. În schimb, Internetul, ca
mediu de afaceri, permite ca doar cu ajutorul unui singur "pliant", într-adevăr, în
format electronic, să vizăm toţi acei potenţiali clienţi ca şi în mediul fizic, dar
comprimând acele etape ce consumă atât de multe resurse.
Este necesară doar culegerea de informaţii în ceea ce priveşte posibilităţile de
transport pe care le au persoanele interesate de oferta de servicii găsită pe pagina
Web sau, cel mult, încheierea de contracte cu respectivele firme. Există pe internet
destule exemple în acest domeniu, unele chiar din România. Ţările cu o prezenţă
notabilă sunt Franţa şi Spania, dar şi Ungaria, Cehia au început să fructifice
potenţialul extraordinar al Internetului.
Informaţiile cuprinse în aceste pagini de promovare a unei afaceri de turism
rural sunt foarte asemănătoare, dacă nu aceleaşi, cu cele din diverse pliante de
prezentare pe care le găsim la diverse firme de turism, dar mult mai concise şi mai
concrete.
O mare importanţă în succesul unei astfel de afaceri este diferenţierea şi
popularizarea paginii pe Internet. Un exemplu concludent de reuşită în acest
domeniu îl constituite Ungaria care, după nici un an de prezenţă on-line a reuşit
sporirea numărului de turişti atraşi în zonele rurale cu peste 500%. Conform multor
statistici realizate de forurile europene acreditate în domeniu, Ungaria a devenit un
model de referinţă al succesului pe Internet privind promovarea turismului rural.
Acest lucru este cu atât mai important cu cât această ţară, vecină nouă, nu dispune
de aceeaşi bogăţie de relief regăsită în România. Accentul în aceste pagini este pus
pe aspecte din viaţa de zi cu zi din mediul rural, surprinzător de concrete, fără a se
constata tendinţe de prezentare idilică a lor. Din acest punct de vedere, regiunile
rurale româneşti dispun de un bogat şi diversificat conţinut tradiţional.
Cele câteva încercări făcute pe Internet au demonstrat că puterea financiară a
întreprinzătorilor români le permite acestora accesul la metode moderne de
promovare a afacerilor prin Internet, chiar dacă la prima vedere par inaccesibile.
Întreprinzătorii au două posibilităţi de a dispune de un site Web: fie apelează la o
firmă specializată, fie se conectează ei înşişi la Internet şi îşi realizează propriul
site prin forţe proprii. În ambele cazuri, fără a face o calculaţie exactă, este
rentabilă o astfel de investiţie, în raport cu creşterea înregistrată de segmentul -
ţintă. Calculatorul care poate fi folosit pentru Internet nu trebuie să fie mai
performant decât cel folosit pentru gestiune, de exemplu, iar un modem nu
depăşeşte valoarea micului dejun pentru o persoană timp de o săptămână.
O pagină standard de promovare a unei afaceri în turism rural conţine: scurta
prezentare a zonei care prezintă cadrul geografic în ceea ce priveşte relieful, clima,
vegetaţia, fauna; pagina de prezentare a folclorului zonei, a miturilor, obiceiurilor,
tradiţiilor; oferta de servicii cuprinde lista caselor disponibile, perioadele în care
pot fi închiriate, personalul existent, preţurile, posibilităţile de acces, opţiuni de
petrecere a timpului liber, servicii adăugate. În general, aceste pagini care urmăresc
tiparul de mai sus nu sunt neapărat pagini de afaceri, deoarece lipsesc anumite
elemente specifice cum ar fi formularele de comandă on line, care au un rol foarte
important, atât pentru întreprinzător, cât şi pentru client. Întreprinzătorul poate să-
şi gestioneze corect resursele în funcţie de planificări ale închirierilor, să-şi
îmbunătăţească permanent oferta în funcţie de sugestiile clienţilor şi să nu piardă
acei clienţi care, dacă nu există formularele de comandă on line, din incomoditate,
nu mai apelează la serviciile lui. Clientul are posibilitatea de a lua legătura direct
cu întreprinzătorul pentru a lămuri eventualele neclarităţi, pentru a cere informaţii
suplimentare, pentru a alege dintr-un număr mai mare de opţiuni, pentru a închiria
cu o anumită perioadă înainte sau, pur şi simplu, pentru a cunoaşte mai bine
viitoarele gazde.
După cum am mai menţionat, important este şi modul de construcţie al paginii
în sine, dar mai importantă este popularizarea şi întreţinerea acesteia, deoarece o
pagină neglijată de multe ori se pierde.
Promovarea paginii poate fi făcută:
- în cadrul unui program de promovare a turismului rural de către statul român;
- prin intermediul unui site importat din străinătate sau din România
(www.turism.ro);
- pe cont propriu, ca site individual, prin motoare de căutare; inele specializate;
grupuri de discuţii; promovare prin Email.
 Promovarea site-ului trebuie să fie continuă, conformă cu un plan bine stabilit,
structurat şi susţinut, realist şi realizabil. Trebuie urmărit continuu impactul pe care
îl au paginile asupra clienţilor şi trebuie să se ţină seama de sugestiile primite.
CAPITOLUL III Dezvoltarea turismului internaţional în România în
contextul integrării în Uniunea Europeană
Potrivit autorului, integrarea României în UE va contribui pozitiv la
dezvoltarea turismului în ţară pentru că vor exista fonduri băneşti europene care
vor fi direcţionate în infrastructură, pentru restaurarea patrimoniului istoric şi
cultural, pentru pregătirea personalului din industria hotelieră, pentru îmbunătăţirea
calităţii serviciilor de cazare şi agrement.
Datorită mediului concurenţial extrem de dur existent pe pieţele europene,
turismul românesc va fi nevoit să se adapteze rapid la nivelul resurselor umane
pentru a se crea forţă de muncă calificată, fiind necesare investiţii pentru
fidelizarea acesteia.
În ultimii ani turismul de afaceri înregistrează creşteri de circa 15-20% pe
an. Această creştere ar avea o pondere mai mare, dar datorită lipsei centrelor de
conferinţe de mari dimensiuni care să permită organizarea unor evenimente cu mii
de participanţi, infrastructura de transport greoaie şi lipsa de promovare pe piaţa
internaţională de profil această creştere se lasă aşteptată.
În opinia autorului, turismul de afaceri, de sănătate, cultural, cât şi cel de
aventură sunt principalele branduri care trebuie dezvoltate în viitor pentru a
reprezenta România ca destinaţie turistică atât pe plan extern, cât şi intern.
România poate deveni un jucător competitiv pe piaţa europeană a turismului de
afaceri, care înregistrează creşteri importante şi în acest moment, dar trebuie să se
treacă de la promovarea turistică la implementarea unei politici de marketing
adecvate, prin crearea de evenimente şi participarea la târguri internaţionale de
turism. Astfel, pieţele prioritare pentru România sunt Germania, Austria, Italia,
Franţa, SUA, Germania, Rusia, Ungaria, Marea Britanie şi Irlanda, în timp ce ţările
scandinave, cele din Benelux şi Peninsula Iberică sunt ţinte secundare.
Noi considerăm că un rol hotărâtor în cadrul politicii de marketing îl are
identificarea consumatorului. Ţara noastră ar avea de câştigat dacă consumatorul -
ţintă ar fi europeanul tânăr. Nici o ţară europeană nu s-a gândit să se identifice ca
principală destinaţie pentru tinerii turişti. România oferă o gamă corespunzătoare
de activităţi în aer liber atât vara, cât şi iarna, şi are un program în creştere de
manifestări muzicale, sportive şi alte evenimente în Bucureşti şi alte locuri din ţară
şi oferă costuri relativ scăzute. Carpaţii şi Delta Dunării sunt principalele zone în
care se poate dezvolta ecoturismul, la scară de la mică la medie.
Potrivit autorului, cea mai mare creştere pentru turism va fi înregistrată pe
segmentul turismului de evenimente, datorită creşterii accelerate a pieţei afacerilor
din ţară.
În decursul acestui an Organizaţia Mondială a Turismului, împreună cu
specialişti români, au elaborat Master Planul turismului românesc, un program care
identifică neajunsurilor sistemului şi propune soluţii. Documentul se concentrează
asupra exploatării turistice din zone ca Bucureşti, Transilvania, Marea Neagră,
Bucovina, Maramureş şi Delta Dunării. Implementarea Master Planului este
preconizată pentru următorii 20 de ani.
Obiectivul Master Planului este de a identifica punctele vulnerabile din
industria turistică a României şi de a trasa direcţiile strategice privind modul în
care aceasta poate fi restructurată şi în care pot fi asigurate resursele, precum şi
modul în care poate fi regenerată pentru a putea concura eficient pe piaţa mondială.
Master Planul cuprinde câteva direcţii principale printre care cercetarea
pieţei, asigurarea de structuri instituţionale funcţionale, o strategie de marketing
care vizează pieţele cu potenţial şi pregătirea profesională a angajaţilor.
Obiectivul Master Planului este ca până în 2013 să transforme România într-
o destinaţie turistică de calitate, pe baza patrimoniului său natural şi cultural care
să corespundă standardelor Uniunii Europene privind furnizarea produselor şi
serviciilor şi să realizeze o dezvoltare durabilă, din punct de vedere al mediului, a
sectorului turistic într-un ritm de dezvoltare superior altor destinaţii turistice din
Europa.
În document se menţionează că programul de dezvoltare a turismului trebuie
orientat în următoarele direcţii:
- weekend turistic, cultură, recreere, circuitul turistic în Bucureşti;
- turism cultural, natură, ecoturism, ski şi turism balnear în Transilvania;
 - plajă, recreere, turism balnear pe litoralul Marii Negre;
- turism cultural, ecoturism, natură, ski în Bucovina;
- turism cultural, natură, ecoturism în Maramureş;
- natură, ecoturism şi turism de recreere în Delta Dunării;
Fondurile din care pot fi realizate planurile din strategia pentru turism sunt
cele 150 de milioane euro destinate relansării brandului în România, promovării
destinaţiilor turistice, precum şi fondurile de până la 700 milioane euro destinate
proiectelor derulate de Autoritatea Naţională pentru Turism.
Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional prevede înfiinţarea
unei organizaţii naţionale pentru turism (ONT) care să funcţioneze în parteneriat
public-privat. Această organizaţie va implica atât mediul public, cât şi cel privat în
promovarea turismului şi va asigura asistenţă în industrie, precum şi realizarea
unui marketing potrivit. Organizaţia va funcţiona în subordinea Ministerului pentru
IMM, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale. Din conducerea acestei organizaţii vor
face parte reprezentanţi ai asociaţiilor patronale din turism, ai autorităţilor locale,
precum şi organizaţii neguvernamentale. Master Planul pentru Turism mai prevede
înfiinţarea unor companii de administrare locală pentru dezvoltarea staţiunilor deja
existente şi pentru gestionarea resurselor patrimoniului turistic al României.
Referitor la centrele de informare deja existente, acestea vor beneficia de fonduri
europene pentru dezvoltare destinate sprijinirii autorităţilor locale pentru
promovarea turistică.
Master Planul identifică cinci zone-cheie cărora trebuie să li se acorde
atenţie. Este vorba despre cercetare, structurile instituţionale, pregătirea
profesională a angajaţilor din industrie, planificarea investiţiilor şi marketingul din
turism.
Strategia naţională care va rezulta va avea stabilite iar priorităţile la modul
general sunt cunoscute de specialişti şi sunt reprezentate de circuite culturale,
turismul de afaceri, Delta Dunării, oraşe precum Sibiu şi Braşov, turismul balnear
şi agroturismul.
 Brandul turistic al României, program în care vor fi investite 20-30 milioane
euro, va fi elaborat începând din luna aprilie a anului 2008.
Organizaţia Mondială pentru Turism a criticat sloganul actual al turismului
românesc, pentru că el nu comunică esenţa României pentru potenţialii vizitatori.
Aceştia s-au arătat surprinşi de faptul că aşteptările lor despre ţară au fost mult
depăşite. Provocarea cu care se confruntă turismul românesc este să arate lumii
întregi, înainte ca aceştia să ajungă în ţară, cât de multe lucruri frumoase şi
experienţe poate oferi. România va beneficia, până în 2013, de fonduri europene de
150 de milioane de euro pentru programe de promovare şi informare turistică, prin
Programul Operaţional Regional.
Scopul Master Planului este identificarea punctelor vulnerabile ale
turismului din România, urmând ca apoi să se elaboreze programe de restructurare
prin stabilirea resurselor de finanţare şi formarea unei pieţe turistice ce poate
concura eficient pe piaţa mondială.
OMT estimează că numărul de turişti străini care vor veni în ţară va depăşi
15 milioane până în 2026, faţă de cei 6 milioane înregistraţi în 2006. Cei mai mulţi
turişti vor fi din Uniunea Europeană, peste 8,6 milioane. În 2005, veniturile din
turism au fost de 2,75 miliarde euro Veniturile ar putea ajunge la 6,9% din PIB în
2026 faţă de 3,5% în 2005, estimează Organizaţia Mondială a Turismului.
Potrivit datelor OMT, în anul 2006, pe plan mondial au fost înregistraţi un
număr de 842 milioane turişti, iar sectorul a generat venituri de circa 700 miliarde
dolari faţă de 680 miliarde
dolari în 2005.
Potrivit oficialilor OMT, turismul este foarte important în ţările cu economie
emergentă, deoarece turismul influenţează întreaga economie prin reducerea
datoriei externe, a deficitului comercial şi prin crearea locurilor de muncă. Master
Planul realizat de Organizaţia Mondială a Turismului împreună cu specialiştii
români va fi aplicabil în perioada 2007-2013.
În situaţia în care cele cinci direcţii stabilite în Master Plan vor fi urmărite şi
dezvoltate în perioada următoare, oficialii OMT estimează că până în 2016
România va ajunge la un nivel de aproximativ zece milioane de vizitatori străini,
număr care va creşte până la 15,5 milioane de persoane până în anul 2026, când
contribuţia turismului în PIB se va cifra la 6,9% faţă de 3,5% în
2006.
Conform datelor INS, sosirile vizitatorilor străini în România înregistrate la
punctele de frontieră au totalizat în primul semestru peste 690.000, în creştere cu
14% faţă de aceeaşi perioada a lui 2006, sosirile înregistrate în structurile de
primire turistică au însumat 2,9 milioane, în creştere cu 14,9% faţă de aceeaşi
perioadă a anului 2006. Şi numărul turiştilor români a crescut în prima jumătate a
anului. Datele INS mai denotă că numărul turiştilor români care au apelat la
unităţile de cazare a reprezentat în perioada ianuarie-iunie a acestui an 76,9% din
numărul total de sosiri, în timp ce turiştii străini au reprezentat 23,1%. Creşterea
numărului de turişti a fost îmbucurătoare şi pentru hotelieri. Mai toate tipurilor de
structuri de primire turistică au înregistrat creşteri ale numărului de turişti, excepţie
făcând hanurile şi taberele de elevi şi preşcolari.
Pentru eficientizarea turismului balneoclimateric sunt necesare modificări
importante, renunţându-se la biletele subvenţionate de către Ministerul Muncii şi
Protecţiei Sociale, pentru ca modelul actual practicat la noi în ţară, cel de tratare a
afecţiunilor, nu se potriveşte cu modelul european care pune accent pe prevenire şi
refacere. Turiştii europeni doresc eliminarea stresului şi menţinerea în formă. La
noi în ţară turiştii din staţiunile balneare sunt în mare majoritate pensionari care
doresc să urmeze proceduri de tratament. Odată cu efectuarea acestor modificări,
companiile balneare sunt nevoite să investească în modernizarea spaţiilor de
cazare, a bazelor de tratament şi a zonei de agrement, În anul 2006, investiţiile din
zona balneoclimaterică s-au cifrat la 150 milioane euro, fondurile fiind alocate
pentru modernizări sau construcţii de noi facilităţi.
Potrivit topului, realizat de World Economic Forum, care măsoară
potenţialul de dezvoltare a turismului în diferite ţări, România se situează pe
poziţia 76 dintr-un total de 124 ţări, obţinând nota de 3,91 din şapte, între
Azerbaidjan şi El Salvador
 Indicele calculat de World Economic Forum (WEF) ia în calcul 13 categorii.
România are avantaje competitive în doar şase categorii, însă toate cele 13
componente ale indicelui cuprind şi dezavantaje competitive ale turismului
românesc. România prezintă avantaje la capitolul resurse naturale şi culturale, unde
ocupă poziţia 46 din 124 de ţări evaluate, cu un scor de 4,64. Acest indice a luat în
considerare influenţa bioxidului de carbon şi numărul rezervaţiilor naţionale şi a
locurilor protejate de UNESCO. Reglementările şi normele din turism au adus
României locul 67 în lume şi nota 4,61. Acest indice ia în considerare cerinţele de
viză pentru scopuri turistice şi deschiderea respectivei ţări pentru acorduri
bilaterale de servicii de transport aerian.
Infrastructura din sectoarele turism şi IT&C au obţinut note de 3,55 - locul
50 în lume, respectiv 2,85 - poziţia 56 în topul Forumului. WEF a ţinut cont, în
privinţa infrastructurii turismului, de numărul camerelor hoteliere la 100 de
locuitori, numărul societăţilor care închiriază automobile şi numărul ATM pentru
cardurile de credit Visa, informează NewsIn. În IT&C, Forumul a evaluat numărul
utilizatorilor de Internet şi a liniilor telefonice.
Infrastructurile de transport terestru şi aerian au note de 2,38 - locul 93 în
lume, obţinând nota 3,01 - poziţia 77 în clasament. În domeniul aerian, WEF a luat
în considerare numărul plecărilor de avioane la 1.000 de locuitori, densitatea
aeroporturilor şi numărul operatorilor aerieni cu prezenţă în respectiva ţară.
Resursele umane ale României în domeniul turismului sunt pe locul 76 în
lume şi au o nota de 4,96. Acest indice a luat în considerare procentul populaţiei cu
educaţie primară, secundară, prezenţa şi preîntâmpinarea unor boli precum HIV
sau tuberculoza şi speranţa de viaţă. La capitolul siguranţă şi securitate, România
se situează pe locul 72 în lume, cu scorul de 4,26. Regulamentul de mediu este
domeniul în care ţara noastră se situează cel mai jos, ocupând locul 101 în lume, cu
nota 3,31.
În privinţa competitivităţii tarifelor din turismul românesc, România se
clasează pe locul 87, cu scorul de 4,19. Competitivitatea tarifelor în lume a fost
calculată de Forum în funcţie de taxele aeriene, paritatea puterii de cumpărare şi
preţul combustibililor. România ocupă locul 95 în lume în funcţie de volumul
cheltuit de vizitatorii străini pe servicii turistice din ţară, cu o nota de 4,43.
Sănătatea şi igiena din turism ne clasează pe locul 99 în lume cu o notă de
4,26. Acest indice ia în considerare accesul la condiţii sanitare bune, la apa
potabilă precum şi de numărul de medici la 1.000 de locuitori. Promovarea
turismului românesc a obţinut o notă de 3,45 şi se clasează pe locul 82 în lume.
World Economic Forum a luat în considerare ponderea în produsul intern brut al
cheltuielilor guvernamentale pentru turism şi călătorii. Pentru promovarea
turismului, s-a ţinut cont şi de participarea ţării la cele mai importante târguri
internaţionale de turism.
Indicele măsoară factorii care fac atractivă dezvoltarea industriei turismului
şi călătoriilor în ţări individuale. Primele trei poziţii sunt ocupate de Elveţia,
Austria şi Germania, în timp ce Angola, Burundi şi Chad se clasează pe locurile
122, 123, respectiv 124.
În următorii 10 ani, turismul românesc va genera servicii de peste 11
miliarde de euro, estimează Consiliul Mondial al Turismului. Conform studiului
efectuat de compania Peacock Hotels, în capitala ţării vor fi construite, în următorii
ani, proiecte hoteliere noi cu un total de 6200 de camere. Oraşul Bucureşti este o
ţintă atractivă şi prezintă un mare potenţial de dezvoltare în comparaţie cu alte
oraşe din Europa atât în ce priveşte nivelul mediu de ocupare, cât şi mărimea
tarifului net obţinut, estimează Consiliul Mondial al Turismului. Datele
preliminare denotă că în anul 2007 au fost inaugurate 500 noi camere, pentru anul
2008 sunt preconizate 2.000, iar până în 2011 alte 5000 de camere.
Un rol important pentru dezvoltarea turismului românesc, o dată cu
integrarea în Uniunea Europeană, îl reprezintă desemnarea oraşului Sibiu de către
de Consiliul Europei drept Capitală Culturală Europeană în 2007. Oraşul Sibiu a
împărţit această onoare cu Luxemburg, iar acest titlu a adus o serie de manifestări
derulate de-a lungul întregului an.
Programul de manifestări, cum a fost prezentat în broşura oficială destinată
promovării oraşului, urmăreşte şapte repere: „Un oraş al culturii - un oraş al
culturilor", „Cetatea în sărbătoare", „Vocile Sibiului", „EuROpa", „Oraş istoric -
oraş al artelor", „Provocări pentru ochi şi minte" şi „Dincolo de frontiere", fiecare
dintre acestea fiind completate, la rândul lor, cu o listă de activităţi reprezentative.
Conceptul de „Oraş al culturii - oraş al culturilor" împleteşte tradiţiile
culturale cu cele multiculturale generate de convieţuirea comunităţilor pe teritoriul
Sibiului de-a lungul secolelor. Unul dintre evenimentele importante din cadrul
acestui capitol a fost „Întâlnirea Ecumenică a Conferinţei Bisericilor Europene",
urmând cu Festivalul literaturii unde au fost publicate şi citite o serie de scrieri ale
unor autori din ţări europene. „Săptămâna literaturii", cu lecturi şi traduceri din
autori români, saşi, maghiari şi romi, programul de itinerar cultural „Bisericile
oraşului meu", deschiderea Centrului Cultural al Romilor şi „Unknown
Europeans", proiect dedicat scriitorilor şi fotografilor, au surprins viaţa neştiută a
oraşului.
Acest concept a pus în evidenţă trecutul şi prezentul oraşului ca o moştenire
istorică, întreg patrimoniul cultural al oraşului fiind în centrul atenţiei tuturor.
Restaurările realizate au readus la valoare o serie de construcţii, şi împreună cu
edificiile deja reabilitate a constituit atracţia principală pentru turişti. În mijlocul
acestui concept a fost Muzeul Brukenthal, unde au fost deschise numeroase
expoziţii de pictură, de mobilier şi de instrumente muzicale. Centrul istoric a fost,
la rândul său, principala scenă pentru manifestările de toate tipurile.
„Cetatea în sărbătoare" a cuprins zona dedicată spectacolului, scena a fost
amplasată chiar pe străzile şi pieţele oraşului, precum şi în împrejurimile sale.
Numărul mare de evenimente culturale şi artistice au cuprins punerile în scenă a
mai multor producţii teatrale, dansuri, concerte, festivaluri, toate derulate de-a
lungul întregului an 2007.
„Vocile Sibiului" a cuprins capitolul dedicat muzicii, genurile muzicale fiind
prezente sub toate formele posibile. Festivalul de Pian „Carl Filtsch", muzica
corală acompaniată de orgă, Festivalul de Jazz, Festivalul de Muzica Sacră, dar şi
muzica populară şi lăutărească au fost doar unele dintre manifestările muzicale
care au avut loc la Sibiu.
 „EuROpa" este programul care promovează integrarea culturală a României
în Uniunea Europeana, simbolul acestui parteneriat fiind dat chiar de legătura
dintre Sibiu şi Luxemburg, cele două capitale din 2007, aceste două oraşe având un
trecut comun (populaţia germană care a colonizat Transilvania provenea chiar din
zona Luxemburgului). În cadrul manifestărilor din Sibiu, relaţia cu Europa a fost
subliniată şi de Sala Multifuncţională Europa, unde au fost expuse imagini din
toate colţurile continentului.
Programul „Provocări pentru ochi şi minte" a cuprins manifestări din
domeniul audio-vizual, fotografie şi film, în timp ce un alt program „Dincolo de
frontiere" a fost dedicat sibienilor care au depăşit graniţele oraşului, activitatea lor
schimbând într-o măsura mai mare sau mai mică lumea.
Acestea sunt doar unele din numeroasele programe care au adus, cu
siguranţă, mai mulţi turişti decât a făcut vreodată ţara noastră în decursul unui
singur an. Reuşita acestor manifestări a schimbat în bine imaginea prăfuită a
turismului românesc şi asta dintr-un motiv simplu: satisfacţia străinilor care au
vizitat Sibiul deja generează un flux crescut şi pentru anii ce vor urma.
Autorităţile au estimat că, în 2007, veniturile din turism s-au majorat până la
1,5 miliarde de euro. Schimbările climatice măresc speranţele operatorilor din
turism că vor reuşi prelungirea sezonului estival, astfel se preconizează că 160 de
milioane euro se vor obţine anual doar din încasările de pe litoral. O sumă
aproximativă se va obţine şi de la din staţiunile balneare, în condiţiile în care există
indici clari care denotă că acestea au câştigat teren în ultimul an. Conform datelor
BNR, în perioada ianuarie - mai 2007, străinii au cheltuit în România 308 milioane
de euro, cu două milioane de euro mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut,
dar cu 76 de milioane mai puţin decât banii lăsaţi de turiştii români în străinătate.
Serviciile adiacente celor de cazare, respectiv cele de organizare de
conferinţe sau cele de entertainment, contribuie la creşterea încasărilor din turism.
Practic, aceste servicii generează nu mai puţin de 25% din totalul încasărilor din
turism. Din ce în ce mai multe hoteluri se orientează spre aşa-numitul segment de
business, amenajând spaţii destinate organizării de seminare, conferinţe sau
reuniuni de afaceri. Ca destinaţii de conferinţe, zonele cele mai solicitate sunt
Bucureşti, Valea Prahovei, iar mai nou, şi litoralul. Aproximativ trei sferturi din
încasările segmentului conferinţelor sunt generate de Bucureşti, iar hotelierii vor să
profite din plin de creşterea cererii pentru astfel de evenimente. A devenit evident
faptul că hotelurile care au facilităţi corect dezvoltate pentru conferinţe reuşesc să-
şi asigure un grad de ocupare mai ridicat şi încasări mai consistente.
Potrivit oficialilor din turism, aportul capitalei în acest an va fi minimum 180
milioane de euro, unul dintre „motoarele" principale fiind turismul de afaceri care
preconizează o contribuţie de 87%. Conform calculelor ANAT, în Bucureşti,
turismul de business contribuie la încasări cu 60%, în vreme ce la Cluj ponderea
este de 15%, la Timişoara - 10%, Constanţa - 7%, Braşov - 5% şi Iaşi
- 3%.
În timp ce România depune eforturi să atragă încasări de 1,5 miliarde de
euro, vecinii noştri din sud au atins această sumă în 2005. În 2006 încasările
bulgarilor au atins cifra de două miliarde de euro, iar pentru 2007 se aşteaptă o
creştere de 10%.

CONCLUZIE SI RECOMANDARI
 Investigaţiile efectuate permit formularea unor recomandări:
1. Realizarea unui studiu de evaluare a patrimoniului turistic rural şi
posibilităţilor de integrare în sistemul turistic european prin identificarea
gospodăriilor ţărăneşti ce pot fi introduse în circuitul turistic, în special în zonele
etnografice Neamţ, Vâlcea, Gorj, Ţara Moţilor, Maramureş.
2. Dezvoltarea turismului rural în România prin lansarea de agenţii de turism
virtuale. Prezenţa
Internetului oferă posibilitatea funcţionării în turism a unor operatori turistici
virtuali (agenţii de
turism electronice), care nu dispun de personal, mijloace fixe sau o structură
organizatorică fizică,
totalitatea operaţiunilor de intermediere şi gestiune fiind efectuate prin Internet, cât
şi utilizarea unor
centre de rezervare şi creare a unor sisteme globale de distribuţie.
Înfiinţarea agenţiilor de turism virtuale pe Internet modifică morfologia şi
dinamica turismului rural, realizându-se un nou concept de afaceri în sfera
turismului.
Rezervările on-line care vor reprezintă unul din segmentele cele mai dinamice
ale comerţului invizibil pe Internet. Vânzările directe de bilete reprezintă 60% din
volumul de tranzacţii ale companiilor de voiaj prin Internet.
Realizarea unei agenţii virtuale care va crea potenţialul consumator de servicii
turistice din sfera rurală cu următoarele oportunităţi semnificative:
- să lanseze o cerere personalizată cu ajutorul aplicaţiilor electronice de căutări
şi selectare care vor identifica ofertele turistice rurale cele mai pertinente;
- să compare conţinutul ofertelor mai multor agenţii de turism concurente,
alegând pe cea care se potriveşte cel mai bine cu cerinţele şi nevoile sale personale;
- să obţină informaţii variate şi detaliate (sub formă de text, sunet, imagine
statică sau video-clip) despre destinaţiile turistice din mediul rural şi despre
serviciile modulare care sunt disponibile, putând realiza chiar tururi virtuale:
 - să combine el însuşi diferitele servicii complementare, într-un produs turistic
integral şi adaptat propriilor cerinţe;
- să rezerve sau să cumpere produsul turistic complet sau diferite servicii
modulare complementare.
Experimentarea interactivă a unor tururi virtuale ale unor destinaţii turistice din
spaţiul rural, prin accesarea unor site-uri promoţionale pe Internet, poate deveni o
atracţie complementară care se integrează în pachetul de oferte turistice rurale. În
acest mod, realitatea virtuală nu mai este utilizată doar ca o interfaţă informaţionala
între potenţialul client şi produsul turistic rural, ci ca o posibilitate suplimentară de
agrement, de experimentare a noului şi ineditului.
3. Un alt factor important pentru dezvoltarea turismului rural îl constituie
înfiinţarea de societăţi private specializate în turismul rural în zone predabile
acestei forme de turism precum şi acordarea de facilităţi fiscale acestor societăţi.
4. Aprobarea normelor şi criteriilor de clasificare pe „margarete" a firmelor şi
pensiunilor agroturistice.
5. Formarea profesională pentru turismul rural prin organizarea de acţiuni privind
formarea prestatorilor şi turo-peratorilor pentru turismul rural din întreaga ţară.
Organizarea de activităţi pentru formarea tinerilor din principalele zone etnografice
ca ghizi şi agenţi locali privind agroturismul, precum şi cooperarea cu organizaţiile
internaţionale din domeniul turismului rural
6. Pregătirea gospodăriilor ţărăneşti pentru a putea presta servicii turistice prin
acordarea de consultanţă şi asistenţă tehnică din partea Ministerului Turismului a
asociaţiilor şi organizaţiilor naţionale şi internaţionale care activează în domeniu;
organizarea de manifestări naţionale, regionale şi locale pentru prestatorii de
servicii agroturistice; atestarea gospodăriilor ţărăneşti selecţionate pentru
practicarea serviciilor agroturistice pe baza normelor şi criteriilor elaborate de
Ministerul pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turismului şi Profesii
Libere (în continuare Ministerul Turismului).
3. Lansarea pe piaţa internă şi internaţională a ofertei turismului românesc prin
organizarea de manifestări şi realizarea de materiale promoţionale de către
asociaţiile şi organizaţiile naţionale ale turismului rural cu sprijinul prestatorilor
individuali de servicii turistice, al firmelor specializate şi a agenţilor de turism şi
tur-operatorilor din turismul românesc; organizarea de acţiuni de marketing şi
promovare în cadrul programului promoţional al Ministerului Turismului;
colaborarea cu firme străine specializate interesate în organizarea de circuite rurale
în Europa Centrală şi de Est şi introducerea ofertei româneşti în catalogul acestora;
editarea unui catalog al ofertelor gospodăriilor ţărăneşti atestate din zonele
etnografice selecţionate; crearea unor pagini Web de prezentare a gospodăriilor
ţărăneşti atestate.
4. Realizarea fondului de date privind unităţile cuprinse în reţeaua naţională a
turismului rural, prin crearea unor baze de date care să cuprindă toate gospodăriile
în regim agroturistic, clasificarea acestora pe „margarete", pe mărimi şi dotări.
5. Formarea experţilor în management agroturistic la nivel local, regional şi
naţional, precum şi continuarea acţiunilor de formare a prestaţiilor din reţeaua
turistică rurală şi a valorificatorilor specializaţi în comercializarea acestui produs
prin organizarea de cursuri în cadrul Institutului Naţional de Formare şi
Management pentru Turism.

10.Facilitarea colaborării între organismele şi organizaţiile implicate în

dezvoltarea turismului rural din România şi organismele similare din celelalte ţări
europene cu un turism rural tradiţional prin: sprijinirea asocierii la organismele
internaţionale de profil, ANTREC etc., care să promoveze imaginea zonei sau a
gospodăriilor respective; participarea la acţiuni internaţionale şi invitarea
reprezentanţilor organismelor internaţionale la acţiuni organizate pe plan intern.
11.Asigurarea unor facilităţi în sprijinul dezvoltării turismului rural prin
facilitarea accesului gospodăriilor ţărăneşti şi al întreprinderilor mici de artizanat la
credite din fondurile alocate de la bugetul statului; crearea unui fond mutual pentru
turismul rural în vederea acordării de credite cu dobânzi subvenţionate şi de
garanţii gospodăriilor ţărăneşti atestate.
 România are mari posibilităţi de dezvoltare a turismului rural. Veniturile băneşti
realizate vor conduce la ridicarea nivelului de civilizaţie a satului românesc, iar
locuitorii săi, prin ospitalitatea deosebită, ar putea schimba imaginea României în
lume. Pentru aceasta este necesară elaborarea unei politici clare şi de perspectivă
cu privire la dezvoltarea turismului rural românesc, în sensul stabilirii unor
obiective precise şi judicios eşalonate în timp, spre care să fie dirijate resursele
financiare interne şi internaţionale.

BIBLIOGRAFIE
1. Balaure V. (coord.). Marketing în alimentaţia publică şi turism. ASE, 1985,
p.388.
2. Balaure V. (coord.). Marketing în alimentaţia publică şi turism. -Bucureşti:
Ed. Lito ASE, 1987, p.66-67.
3. Barbu Gh. Turismul şi calitatea vieţii. -Bucureşti: Ed. Politică, 1980, p.65.
4. Barbu Gh. (coord.). Turismul în economia naţională. -Bucureşti: Ed. Sport
Turist, 1981,
a. p.122.
5. 19. Baron P. România turistică. Casa Editorială pentru Turism şi Cultură.
Ed. Abeona, 1994,
a. p.83
6. Beket M. Recapturing momentum. Our Planet. Ed. UNEP-2002, -Vol.13.
-Nr.2.
7. Berbecaru I., Botez M. Teoria şi practica amenajării turistice. -Bucureşti:
Editura Sport Turism, 1977.
8. Bessis J. Capital - risque et financement des enterprises. -Paris: Economica,
1996, p.112.
9. Bodinat H. L'analyse strategique moderne. Harvard Business, 1998, p.215.
10.Bold I., Crăciun Av. Organizarea teritoriului. -Timişoara: Ed. Mirton, 1999,
p.99.
11.Bonciu F. Atragerea şi monitorizarea investiţiilor străine directe. -Bucureşti:
Ed. Ştiinţifică, 1997, p.127.
12.Oscar Print, 1999, p.159.
13.Davidson R. Tourism. -Londra: Pitman Publishing, 1989, p.234.
14.Dimitriu M. Investments and risk -Bucureşti: Ed. Margaritas, 2000, p.255.
15.Dobrescu E. Capacitatea de absorbţie a fondurilor UE. Economistul -2005.
Nr.1912 (2938),
16.11 iulie. p.59.
17.55. Dornbusch R., Fischer S. Macroeconomics, third edition. Mc Graw-
Hill Book Company,
18.1984, p.231.
19.Doyle P. Products live cycle in Quarterly Review of Marketing, 1976, p.142.
20.Draica C. Ghid practic de turism internaţional şi intern -Bucureşti: Ed. All
Beck, 2003,
21.p.289.
22.Drucker P. Management: Task, Responsibilities, Practices, Harper Business,
-New York, 1992, p.298.
23.Dumitrescu L. Marketingul serviciilor. - Sibiu: Ed. Imago, 1998, p.55.
24.Duţu M. Perspective economice ale ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Ed.
Independenţa Economică, 1998, p.79.
25.Emilian R. Managementul firmei de comerţ şi turism. -Bucureşti:
Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir,1994, p.255.
26.Emilian R. Managementul serviciilor. -Bucureşti: Ed. Expert, 2000, p.199.
27.Erdeli G., Istrate I. Potenţialul turistic al României. -Bucureşti: Ed. Univ.
1996, p.88.
28.Erdeli G., Istrate I. Amenajări turistice. -Bucureşti: Ed. Univ. 1996, p.78.
29.Ferenţ G. Dezvoltarea regională - teorie şi practică, teză de doctorat.
-Bucureşti, 1989,
30.p.177.
31.Ferenţ G. Stimularea iniţiativelor locale de dezvoltare durabilă în Probleme
economice Nr.14, 15, -Bucureşti: Ed. CIDE, 2000, pp.5-9, 24-25.
32.Fischer B., Myron S. The pricing of options and corporate liabilities. Journal
of Political Economy. 1973, p.277.
33.Print, 2000, p.255.
34.Lupu N. Hotelul - economie şi management. Ed. All Beck, 2002, p.33.
35.Lupu N. Hotelul - economie şi management. Ediţia a IV-a. Ed. All Beck,
2003, p.99.
36.Manea Gh. Spaţiul ecologic. Tribuna Economică nr.27/7 iulie 1994, nr.28/14
iulie 1994
37.şi nr. 29/31 iulie 1994.
38.Manea Gh. Opinii în favoarea unei strategii viabile de dezvoltare a
economiei României. Economie teoretică şi aplicată nr.327, Economistul din
3 martie 2003, p.99.
39.Mărăcine V. Decizii manageriale.Îmbunătăţirea performanţelor decizionale
ale firmei, -Bucureşti: Ed. Economică , 1998, p.344.
40.Mărgulescu D., Niculescu M. Metode de analiză economico-financiară în
unităţile de turism. -Bucureşti: ASE 1993, p.155.
41.an. I, 2002, p.55.
42.165. Grigore L.-A. Componenţa ecologică în turismul de pe
litoralul românesc -
43.Ecological Component in Sea Tourism. Simpozion, CHIMINFORM DATA
SA, 7-8 septembrie 2005, p.88.
44.166. Grigore L.-A. Turismul în circuitul economic, (Turism in economic
circuit),
I.Vasilescu, Fl. Luban coordonatori. Simpozion Internaţional. Ed. Eficon-
Press, 2005,
45.pag.292,
46.Grigore L.-A. Eficienţa litoralului Românesc, Sesiune de comunicări.
Universitatea „Spiru Haret", filiala Constanţa, 26 June 2003, p.122.
47.Autoritatea Naţională pentru Turism, www.mturism.ro Strategia de
dezvoltare a turismului, Autoritatea Naţională pentru Turism, -Bucureşti,
2006.
48.Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism. Evaluarea
patrimoniului turistic al României în vederea realizării registrului general al
patrimoniul turistic. Faza privind fundamentarea ştiinţifică a programului de
restructurare, modernizare şi dezvoltare durabilă a turismului. 2001, p.342.
49.Institutul Naţional de Cercetare-dezvoltare în Turism. Dezvoltarea durabilă a
turismului românesc. Parteneriat Guvern - Administraţie Publică Sector
privat. 2002, p.214.
50.Institutul Naţional de Cercetare-dezvoltare în Turism Studiu de cercetare
pentru determinarea încasărilor şi plăţilor valutare în vederea identificării
oportunităţilor investiţionale pentru turismul internaţional al României.
2000, p.143.
51.Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism. Elemente de strategie
a dezvoltării turismului în perioada 2001-2005. Studiu de marketing privind
lansarea pe piaţa externă a noilor produse turistice româneşti. 2001. p.322.
52.Institutul Naţional de Cercetare-dezvoltare în Turism (Studiu). Elemente de
strategie a dezvoltării turismului în perioada 2001-2005. p.56.
53.Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism. Program de cercetare
pe piaţă pentru cuantificarea operativă a cererii şi a rezultatelor economice
din activitatea turistică
54.din România, 2004. p.98.
55.www.infoturism.ro
56.www.travelword.ro
57.www.travelword.ro
58.www.romaniantourism.ro
59.www.infotravelromania.ro