Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație din Chișinău

Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Lucrare de diplomă
Tema: ”Valorificare turismului montan
în regiunea Predeal, România”

Executat de : Gheorghița Ion

Grupa : T-141
Coordonator : Ostrofeț Leonid

Chişinău 2018

0
 Cuprins :

Introducere
Cap I: Turismul montan în România;
1.1. Oferta turismului montan al României:
1.2. Potențialul turistic; Analiza cantitativă și calitativă;
1.3. Potențialul turistic natural și antropic;
Cap II: Programul de marketing al stațiunii Predeal;
2.1. Strategii de organizare a programelor promoționale de Marketing;
2.2. Procesul de lansare a noilor produse pe piață și servicii pe piața
turistică;
2.3. Direcții strategice în politica de marketing turistic al stațiunii Predeal;
Cap III : Strategii de dezvoltare a turismului montan în România;
3.1. Oportunități și limite ale dezvoltării turismului montan;
3.2. Concepția de dezvoltare a turismului montan la nivel macroeconomic;
3.3. Direcții și strategii de promovare ale produsului turistic al stațiunilor
turistice montane;
 Încheiere
 Bibliografie

1
 Introducere
Importanţa zonei montane în cererea de vacanţe, a generat preocupări ale specialiştilor în scopul
exploatării pentru turism a acestei destinaţii într-un mod eficient, pentru a satisface diversitatea şi
complexitatea nevoilor turiştilor. Astfel, amenajarea în scopuri turistice a zonei montane are o
existenţă de peste un secol, perioadă în care s-au manifestat opinii şi contribuţii importante la
valorificarea resurselor naturale şi a bogăţiilor socio-culturale ale acestei destinaţii turistice.
Problemele actuale ale turismului sunt cele legate de protejarea mediului, printr-o
exploatare a acestuia pe baza principiilor dezvoltării durabile, principii care trebuie avute în
vedere şi în amenajarea turistică a zonelor montane.
Din punct de vedere al potenţialului natural, România dispune de suficiente resurse care
pot răspunde cerinţelor de dezvoltare a turismului montan,atât pentru practicarea schiului, dar şi
pentru sezonul estival. Cu toate acestea,în prezent, trăsătura principală a ofertei montane
româneşti este diferenţa dintre valoarea şi atractivitatea potenţialului turistic şi gradul de
valorificare redus, atât cantitativ cât şi calitativ.
Dintre masivele montane cel mai bine dezvoltate din România se pot enumera: Bucegi,
Piatra Craiului, Postăvarul, Făgăraş, Ceahlău, Parâng şi Cindrel (aici a fost construită prima
staţiune montană din România - Păltiniş).
Printre staţiunile remarcate pentru practicarea turismului montan se află:
Sinaia, Buşteni, Predeal, Păltiniş, Poiana Braşov, Borşa, Semenic, Stâna de Vale, Durău şi altele.
Importanţa exploatării pentru turism a resurselor montane a atras atenţia specialiştilor din
domeniu, care au realizat o serie de studii, analize, în urma cărora se pot evidenţia în principal
următoarele aspecte:
• mare diversitate de aspecte peisagistice, care conferă originalitate şi atractivitate
masivelor montane;
• natură virgină, în mare parte;
• un relief "dulce" în zonele de înălţimi medii (800-1600m), favorabil practicării
turismului, activităţilor în aer liber;
• un important domeniu schiabil şi o garanţie a prezenţei zăpezii la altitudini joase (1000-
1500m), benefice practicării sporturilor de iarnă;
• populaţie numeroasă, primitoare, păstrătoare de tradiţii, existenţa unor locuinţe
tradiţionale de calitate şi a unui patrimoniu cultural religios important;
• mare complexitate a potenţialului turistic, conferită de varietatea şi valoarea resurselor
naturale şi antropice, ceea ce face posibilă dezvoltarea a numeroase forme de turism - odihnă şi
recreere, practicarea sporturilor de iarnă, drumeţie, tratament balnear, speoturism, alpinism,
turism ştiinţific şi profesional, turism rural, religios şi cultural, vânătoare şi pescuit sportiv,
agrement nautic ş.a.
Dotarea zonei montane din România cu echipamente specifice este modestă, aceasta
deţinând ~26% din totalul unităţilor de cazare, cea mai mare parte fiind concentrată în staţiunile
turistice de pe Valea Prahovei - Sinaia, Predeal, Buşteni - şi Poiana Braşov (cu circa 33,5% din
capacitatea de cazare a zonei montane).

2
 În ceea ce priveşte dotările pentru serviciile de alimentaţie, se remarcă prezenţa unei
varietăţi de unităţi, de la restaurantele clasice şi cu specific, până la baruri, bufete ş.a. Ca şi în
cazul unităţilor de cazare în ţara noastră se poate observa o concentrare a acestora în aceleaţi
zone, respectiv Valea Prahovei şi Poiana Braşov.
Din punct de vedere al dotărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă, în România
eforturile au fost concentrate către amenajarea unor pârtii de schi şi instalaţii mecanice de urcat.
În prezent, suprafaţa domeniului schiabil este de 380,8 ha (3,81 kmp), categoric foarte mică,
comparativ cu alte ţări (de 120 de ori mai mică faţă de Germania, de 510 ori mai mică faţă de
Franţa).
Succint,putem evidenţia următoarele:
• numărul total al pârtiilor de schi amenajate în ţara noastră este de 72, având o lungime
totală de 93,34 km, la care se adaugă 15,5 km pentru schi fond, cea mai mare parte aflându-se în
staţiunile de pe Valea Prahovei şi Poiana Braşov (circa 45%); au fost amenajate şi câteva pârtii
de săniuş (la Predeal, Sinaia, Izvoare, etc.)
• structura pârtiilor pe grade de dificultate, cele 72 de pârtii din ţara noastră se împart
astfel:
- pârtii foarte uşoare: 3 (toate în Poiana Braşov)
- pârtii uşoare: 12
- pârtii medii: 43
- pârtii dificile: 14
• pentru schi fond sau schi-plimbare nu sunt amenajate trasee aşa cum se observă în ţările
cu turism de iarnă dezvoltat;
• referitor la instalaţiile de transport pe cablu, România dispune de 65 de instalaţii, dintre
care 8 telecabine, o telegondolă, 17 telescaune, 39 teleschiuri şi babyschiuri, concentrate în
special în Sinaia, Predeal şi Poiana Braşov;
• gradului redus de amenajare şi valorificare a domeniului schiabil în ţara noastră i se
adaugă şi numeroasele dificultăţi privind exploatarea pârtiilor(mai ales de ordin juridic-
proprietatea pământului, dar şi de ordin tehnic - degradări, lipsa zăpezii, lipsa mijloacelor de
întreţinere) şi a instalaţiilor mecanice de urcat (multe dintre ele aflându-se într-o stare avansată
de uzură fizică).
Ca şi structura echipamentelor de cazare şi a celor pentru practicarea sporturilor de
iarnă,dotările pentru agrement,sunt modeste în structura ofertei din România, fiind prezente un
număr redus de cluburi, săli de jocuri, terenuri de sport (tenis, volei, baschet, fotbal), piscine,
lacuri amenajate pentru practicarea diferitelor sporturi, etc. Agrementul se rezumă în principal la
drumeţia montană, precum şi la vizitarea unor obiective de genul: peşteri, parcuri naturale,
castele, mănăstiri,etc.
Alte aspecte ale turismului montan din România:
• zona montană din România este valorificată pentru practicarea drumeţiei, sporturilor de
iarnă, turismului de sfârsit de săptămână, iar în prezent, din ce în ce mai frecvent se remarcă

3
solicitarea anumitor staţiuni (Predeal, Sinaia, Călimăneşti, Căciulata, etc.) pentru turismul de
afaceri şi reuniuni;
• multe zone montane sunt bogate în resurse terapeutice, aspect care determină posibilitatea
practicării turismului balnear;
• zona montană are ca şi caracteristică principală sezonalitatea, iar acestea se manifestă
prin prezenţa a două perioade de sezon: hivernal (cu luna de maxim - februarie) şi estival (cu un
vârf de sezon în august);
• din punct de vedere al eficienţei economice- evidenţiată în principal prin gradul de
ocupare, se poate preciza că acesta are în medie o valoare de ~30%, iar în structura unităţilor de
cazare se remarcă următoarele valori:în hoteluri - 50-60%,în vile - 40-50%,iar la cabane -25-
30%;
• se mai pot remarca şi alte câteva aspecte importante din punct de vedere al eficienţei
sociale şi anume:
- datorită întinderii mari a zonei montane din România şi atractivităţii deosebite a acesteia, ea
poate oferii oricând şi oricui un loc ideal de recreere, de refacere a forţei de muncă sau de
petrecere activă a timpului liber, fie prin turismul organizat, fie în mod neorganizat, pentru un
sejur mai lung sau doar pentru sfârşitul săptămânii;
- prin existenţa reţelei de cabane, zona montană oferă posibilitatea practicării turismului şi
categoriilor de persoane cu venituri mai modeste în special tinerilor; de asemenea, existenţa unei
baze de cazare aparţinând sindicatelor, în unele staţiuni, poate contribui la dezvoltarea turismului
social;
- în ultimii ani începe să se contureze tot mai mult turismul rural în zona montană, o formă a
turismului alternativ şi o variantă de promovare a turismului de masă;
- eficienţa socială care poate fi caracterizată şi prin nivelul servirii, prin gradul de satisfacere a
cerinţelor turiştilor, prin nivelul de calificare a personalului sau prin unii indicatori privind
trasportul pe cablu(timpul de aşteptare a schiorilor la instalaţii, accesul la aceste instalaţii - ca
raport între lungimea totală a instalaţiilor mecanice de urcat şi numărul locurilor de cazare din
staţiune, gradul de satisfacere a cererii pentru transportul pe cablu - ca raport între capacitatea
instalaţiilor şi cea de cazare,etc.) arată faptul că rezultatele se plasează sub nivelul cerinţelor
turiştilor, ceea ce nu influenţează doar eficienţa socială, ci şi mărimea eficienţei economice.
În final, se poate afirma că în România există posibilităţi de dezvoltare a turismului
montan atât prin amenajarea unor masive încă neintroduse în circuitul turistic, dar şi prin
îmbunătăţirea ofertei actuale. Dacă la cele anterioare se alătură şi o activitate intensă de
promovare, se poate ca în viitor să se atingă ritmuri superioare ale sosirilor şi încasărilor care
implicit vor conduce la satisfacerea cerinţelor turiştilor şi creşterea eficienţei activităţilor
specifice.
Pe parcursul lucrării se va urmării prezentarea turismul montan românesc din punct de
vedere al locului şi rolului acestuia în cadrul pieţei turistice româneşti, al tendinţelor în evoluţia
capacităţii de cazare în funcţiune şi al dezvoltării staţiunilor montane în contextul practicării unui
turism durabil.

4
 Cap I: Turismul montan în România;

1.1. Oferta turismului montan al României;

Pentru a defini "oferta turistică" este esenţială departajarea sa conceptuală de "producţia
turistică",necesitate determinată de specificul industriei turistice. Cadrul şi potenţialul natural şi
antropic, echipamentul de "producţie" a serviciilor turistice, masa de bunuri
materiale(alimentare,industriale) destinate consumului turistic,forţa de muncă specializată în
activităţi specifice,infrastructura turistică şi condiţiile de comercializare (preţ,facilităţi,etc)
formează oferta turistică.
Oferta turistică are o serie de caracteristici care rezultă în principal din natura activităţilor
desfaşurate în acest sector al economiei naţionale precum şi datorită faptului că la realizarea
produsului turistic participă o serie de agenţi economici de naturi diferite care interacţionează
permanent pentru a satisface dorinţele exprimate sau nu ale turiştilor.
Caracteristici principale ale ofertei turistice:
 rigiditatea mare - pentru a putea consuma produsul turistic clientul trebuie să se deplaseze
la locul ofertei, rezultând de aici imposibilitatea stocării ofertei;
 substituibilitatea ofertei de un anumit tip cu altul;
 oferta turistică are un caracter ferm, existând atâta timp cât există consumul;
 imposibilitatea standardizării ofertei turistice;
 interdependenţa dintre serviciile turistice şi ansamblul serviciilor;
 oferta turistică are un caracter artizanal datorită existenţei unui număr mare de
întreprinderi mici şi mijlocii ce acordă o importanţă deosebită muncii vii;
 serviciile turistice trebuie să fie ireproşabile;
În studierea pieţei turistice alături de precizările anterioare trebuie analizate şi
principalele elemente care contribuie la crearea /determinarea ofertei turistice,care aşa cum reiese
din cele de mai sus,poate fi caracterizată în mod sintetic prin "complexitate".
Determinanţii ofertei turistice:
Teritoriul/spaţiul în care se desfăşoară activităţi de turism, se constituie ca o condiţie
esenţială pentru existenţa ofertei turistice;teritoriul se poate dimensiona din punct de vedere
cantitativ(capacitatea optimă de primire) şi calitativ (atractivitatea), acestea fiind totodată
elemente esenţiale în determinarea fluxurilor turistice şi bazei tehnico-materiale.
Atractivitatea unei zone turistice nu poate fi determinată luând în considerare relaţiile
dintre acesta şi zona de origine a turiştilor.

5
 Baza tehnico-materială este identificată şi sub conceptul de echipament turistic sau
capacitate de producţie a ofertei turistice.
În ceea ce priveşte natura ofertei turistice,majoritatea specialiştilor identifică doua
categorii:
 oferta turistică primară, care cuprinde totalitatea resurselor naturale;
 oferta turistică secundară, care include ansamblul resurselor create de om, cunoscută
şi sub denumirea de potenţial antropic.

1.2. Potențialul turistic; Analiza cantitativă și calitativă;

Valorificarea potenţialului turistic al unei zone / ţări, presupune asigurarea unor

condiţii pentru deplasarea, sejurul şi petrecerea agreabilă a timpului liber ( unităţi de cazare,
alimentaţie, agrement etc.). Astfel, orice persoană, va alege acea destinaţie care-i va aduce cele
mai multe satisfacţii, atât din punct de vedere al potenţialului turistic, cât şi din punct de vedere
al echipamentelor ( sub aspect cantitativ, calitativ, dar si al diversitaţii).
În corespondenţă cu multitudinea destinaţiilor sau componentelor produsului
turistic, baza tehnico - materială are o structură complexă, elementele sale constitutive asociindu-
se si adaptându-se tuturor tipurilor de nevoi ale turistului.
Considerate în literatura de specialitate ca fiind decisive pentru valorificarea
ofertei, structurile de primire turistica constituie în prezent principala problemă a turismului
românesc. Se cunoaşte influenţa pe care amenajările staţiunilor o exercită asupra atragerii
turiştilor, acestea condiţionând direct odihna şi alimentaţia, precum şi asigurarea unui tratament
corespunzător.
Prin structură de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică se inţelege orice
construcţie sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare şi
alte servicii specifice pentru turişti.
Structurile de primire turistică, indiferent de forma de proprietate şi de organizare,
se pot clasifica în funcţie de caracteristicile constructive, de calitatea dotărilor şi a serviciilor
prestate.
Conform cerinţelor O.M.T., a fost emis ordinul Ministerului Turismului, în care se
precizează că, în ţara noastră funcţioneză următoarele structuri cu funcţiuni de cazare turistică:
Hoteluri de 5,4,3,2,1 stele;
Hoteluri - apartament de 5,4,3,2 stele;

6
 Moteluri de 3,2,1 stele;
Hoteluri pentru tineret de 3,2,1 stele;
Hoteluri de 3,2 stele;
Vile de 5,4,3,2,1 stele;
Bungalouri de 3,2,1 stele;
Cabane turistice, cabane de vânătoare, cabane de pescuit de 3,2,1 stele;
Sate de vacanţa de 3,2,1 stele;
Campinguri de 4,3,2,1 stele;
Popasuri turistice de 2,1 stele;
Pensiuni turistice urbane de 4,3,2,1 stele;
Pensiuni turistice rurale de 4,3,2,1 flori (margarete), pensiuni agroturistice de 4,3,2,1
stele;
Apartamente sau camere de închiriat în locuinţe familiale sau în clădiri cu altă destinaţie
de 3,2,1 stele;
Structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale si maritime de 5,4,3,2,1 stele.
Daca se ia drept criteriu de clasificare a bazei tehnico- materiale destinaţia principală a
turiştilor, în literatura de specialitate sunt definite două categorii:baza tehnico- materială specific
turistică şi baza tehnico- materială generală (infrastructura).

A. Structuri turistice de cazare

Volumul, structura şi calitatea serviciilor de cazare depind, în primul rând de existenţa

unei baze tehnico-materiale adecvate: hoteluri propriu-zise, moteluri, vile, hanuri, case de
odihnă, cabane, popasuri turistice, etc. Ele trebuie să deţină dotările corespunzătoare, care să
ofere turiştilor condiţii optime şi, care să îndeplinească, după caz, şi alte funcţii. Dintre toate
tipurile de primire cu funcţiuni de cazare cele mai importante sunt: hotelul, motelul, vila,
bungaloul, cabanele turistice, refugiile turistice, campingurile, căsuţele, satul de vacanţă,
camerele de închiriat în locuinţele familiale, spaţiile de cazare de pe navele fluviale şi maritime,
pensiunile turistice şi fermele agroturistice.

B. Structuri turistice de alimentaţie publică

Alimentaţia publică a cunoscut în ţara noastră ritmuri înalte de dezvoltare superioare

celor înregistrate de alte sectoare comerciale.

7
 Pentru a satisface cât mai bine nevoile turistului a fost dezvoltată o reţea de unităţi cu
specific reprezentative, care oferă preparate culinare tradiţionale, într-un cadru plăcut, cu
elemente de cultură, arhitectură, decoraţiuni interioare şi exterioare, cu programe artistice bine
alese şi executate, ceea ce conferă alimentaţiei publice noi valenţe, o mai mare atractivitate. Cu
toate succesele obţinute pe linia diversificării reţelei de alimentaţie publică, se simte încă nevoia
de a extinde şi mai mult reţeaua unor unităţi mult agreate de populaţie şi turişti, cum sunt:
plăcintăriile, covrigăriile, a unităţilor de răcoritoare, de meniuri dietetice.

C. Structuri de agrement

Cuprind o gamă de mijloace şi dotări destinate să asigure posibilităţi cât mai largi şi
diversificate pentru petrecerea timpului liber de către turişti. O grupare generală în câteva
categorii mari sugerează varietatea şi importanţa acestei componente a bazei tehnico – materiale:
mijloace destinate distracţiilor (cluburi, săli de jocuri, săli polivalente, parcuri de distracţie, etc),
mijloace de transport pe cablu, mijloace de agrement sportiv (terenuri de sport, centre de călărie,
patinaj, sporturi nautice, etc.) bazine de înot deschise şi acoperite (unele cu ape termale) etc,
respectiv peste 1700 locuri în parcuri distractive, aproape 1.800 de locuri pentru sporturi
agrementive , 2.800 locuri în discoteci, aproape 500 de săli cu jocuri mecanice şi o capacitate de
transport pe cablu de peste 4.000 persoane pe oră. Desigur, această bază de agrement este
concentrată îndeosebi pe litoral şi în principalele staţiuni balneare şi montane, după cum, în
mijloacele de transport pe cablu, turismul prahovean, inclusiv Poiana Braşov deţine aproape 70%
din totalul instalaţiilor.
În ceea ce priveşte baza tehnico materială a turismului montan principala componentă
este reprezentată de reţeaua de cazare şi anume: hotelurile, motelurile, vilele, cabanele cu
capacităţi medii sau mici, cu camere separate şi cu dormitoare comune, cu funcţiune sezonieră
sau permanentă; sunt unităţi de cazare cu o largă răspândire în zona montană, la care se adaugă
numeroase refugii sau adăposturi – construcţii din lemn sau din piatră, lipsite de dotări şi de
personal de servire, destinate cazării celor în trecere (amatori de drumeţie sau de ascensiuni. În
strânsă legătură cu vertiginoasa dezvoltare a turismului automobilistic au apărut campingurile
cunoscute în România sub numele de „popasuri turistice”. Totuşi în regiunea montană acestea
sunt mai reduse. Se mai remarcă şi taberele şcolare şi un număr mare de spaţii de cazare la
cetăţeni.

8
 Dacă vorbim despre reţeaua de alimentaţie publică, aceasta este construită din
restaurante, rotiserii, bufete, berării, baruri , cofetării, patiserii, chioşcuri şi alte unităţi de
alimentaţie publică.
Agrementul reprezintă şi în aceste regiuni un factor important de care trebuie să se ţină
seama şi care este în plin proces de privatizare.
Pornind din Carpaţii Orientali , străbătând Obcinile Bucovinei , Munţii Rodnei,
Bârgăului, , Suhardului şi Rarău – Giumalău descoperim adevărate frumuseţi care încântă pe
oricine.
Obcinile Bucovinei nu beneficiază de o bază materială bogată cu toate elementele
constructive ale acesteia. Cele mai dese sunt cabanele turistice, la care se adaugă cele câteva
hoteluri şi hanuri turistice de pe traseele ce străbat aceşti munţi.
Astfel întâlnim hanul „Solca” din satul Cocica, de categoria I, ce dispune de un spaţiu de cazare
de 45 locuri, un restaurant, cu 160 de locuri, terasă cu 200 de locuri.
Mai există un popas turistic „Trei brazi” cu cabane şi căsuţe şi restaurant, restaurantul „Cocica”,
berăria „Solca” cu restaurant şi terasă.
În continuarea traseului întâlnim cabana turistică „Palma” care dispune de 24 de locuri
pentru cazare şi 12 camere, bar şi sală de mese, terasă. Hotelul „Zimbru” de două stele, care are
la dispoziţie pentru cazare 160 de locuri, cu restaurant, bar de zi, salon „Bingo” cu 120 de loc,
magazin artizanat; complexul turistic „Ştrand” cu hotel şi cabană, 10 căsuţe, restaurant, bar,
terasă, club, sală de sport polivalentă, teren de tenis, bazin de înot, bowling cu afişaj electronic,
saună, băi de cetină, pârtie de schi(cu baby schi lift) şi alte dotări, plus restaurantul „Carpaţi”,
„Rarău”, o cofetărie, toate acestea fac din oraşul Câmpulung Moldovenesc o staţiune căutată de
turişti.
Oraşul Gura Humorului dispune de un hotel, „Carpaţi” cu 18 locuri, un motel, o tabără
pentru copii cu 130 de locuri, vile ca: „Romana” cu 15 locuri, bucătărie cu toate dotările
moderne necesare, salon, cameră de studiu, terasă, cramă, piscină, saună finlandeză, „Montana
Grup Voroneţ”, „Fabian”, „Simeria” şi o serie de restaurante ca ”Select”, „Nadianca”,
„Dumbrava Humorului”, discoteci, cofetării.
În satul Lucina găsim cabana turistică „Lucina”, categoria I, dispunând pentru cazare, de
30 locuri, cu bar şi restaurant însumând 160 locuri.
Satul Mănăstirea Humorului beneficiază de un camping numit „Butucea”, casa
„Gheorghiţă”, de două stele – pensiune agro-turistică omologată – cu 16 locuri terasă în
apropierea căreia sunt pârtii de schi neamenajate.

9
 Satul Mestecăniş oferă cazare la cabana turistică „Mestecăniş” cu cabană şi căsuţe, un
restaurant cu 94 de locuri şi loc pentru corturi.
În oraşul Solca, staţiune balneo-climaterică se află un motel. O cabană turistică, „Trei
brazi”, cu cazare la căsuţe, loc pentru corturi, restaurant.
Suceviţa dispune de un popas turistic de categoria I, cu hotel, restaurant şi căsuţe
însumând 70 locuri pentru cazare, pârtie de schi, saună, de un han turistic, cu cazare în han şi în
căsuţe, cu restaurant, terasă şi bar şi o pensiune cu cazare şi pensiune completă pentru 20 de
persoane.
Satul Vatra Moldoviţei se remarcă prin popasul turistic „Vatra Moldoviţei, care dispune
pentru cazare de 44 de locuri, restaurant şi terasă cu 160 de locuri, prin motelul Mărul de Aur,
care are 24 locuri pentru cazare, restaurant, terasă, saună, pârtie de schi neamenajată, şi prin
pensiunea „Tradeus” cu terasă.
În satul Voroneţ întâlnim cabana cu acelaşi nume, complexul turistic „Luci-Leo” cu
restaurant, locuri de cazare în număr de 20, amenajări pentru servirea produselor culinare
specifice stânei, bazin cu păstrăvi, un grup de vile de lux dintre care vilele: „Nistor”, „Lotus”,
„Gabriel”.
Dintre toate locurile de cazare şi popas în Obcinele Bucovinei cea mai cunoscută este
cabana turistică „Deia”. În prezent este dezafectată, însă ea figurează ca reper în hărţile şi
ghidurile turistice. În apropiere găsim o pârtie de schi pentru începători. În afara posibilităţilor de
cazare enumerate mai sus, în Obcinile Bucovinei întâlnim o serie de cabane forestiere, cantoane
silvice, stâne, refugii, sălaşe, etc.
Munţii Rodnei sunt compartimentaţi în trei mari masive sunt compartimentaţi în trei mari
masive: Ineu, Pietrosul şi Bătrâna . Aceşti munţi, o lungă perioadă de timp au fost slab
frecventaţi de turişti, poate şi din cauza numărului redus de cabane turistice, ceea ce a atras puţin
interes pentru marcarea şi remarcarea traseelor turistice. Satele şi oraşele din aceşti munţi
precum şi cele din împrejurimile lor deţin o bază materială variată cum ar fi:
- hoteluri ca cele din staţiunea balneoclimaterică Borşa, care dispun de 125 locuri pentru
cazare, restaurante, baruri, hotelul „Cerbul” cu restaurant şi bar, hotelul „Perla Maramureşului”,
hotelul „ Sălăuţa”, „Someşul”, „Hebe” cu 900 de locuri pentru cazare, restaurant, pensiune, cu
480 de locuri, bar de zi, saună, sală de sport, teren de tenis, teren de volei, parc pentru copii,
magazin, bază de tratament hidro şi fizioterapeutic;
- hanuri turistice ca „Butinarilor”, Dealul Moisei”, hanul turistic „Prislop” situat la
altitudinea de 1.455 m., în Munţii Rodnei, care în prezent funcţionează cu intermitenţă. Se mai
întâlnesc vile, cabane ca: vila „Cascada”, „Stibina”, „Brădet” care însumează peste 275 de locuri

10
pentru cazare cu saună, mofetă, masaj cu personal medical calificat, restaurant, bar, club,
bibliotecă, loc pentru corturi, vila „lotus” cu restaurant şi o capacitate de cazare de 42 de locuri,
cabana turistică Capra Neagră cu restaurant, „Preluca Izei” care beneficiază de 20 locuri pentru
cazare, un loc pentru corturi, pârtie de schi cu dificultate mică-medie, cabana meteorologică
„Pietrosul” cu loc pentru corturi, „Pusdrele” care în prezent este distrusă însă ea figurează ca
reper în hărţile şi ghidurile turistice, cu loc pentru corturi, apă de izvor şi pârtie de schi pentru
avansaţi.
Cabana din Şaua Curăţel, parter plus etaj, care pune la dispoziţie turiştilor un număr de
44 de locuri pentru cazare, unde numai una dintre camere poate fi încălzită (din 5); nu se asigură
hrană sau alte facilităţi. Ultimele trei cabane turistice se află la altitudinea de peste 1500 de m. în
Munţii Rodnei.
Nu poate să nu fie remarcată pârtia de schi de la Borşa care cuprinde teleschi (în 17
minute se parcurge o diferenţă de nivel de 500 m.); capacitate 200 persoane (oră) până pe culmea
Runcu – Ştiol, în continuarea acestuia telescaun (capacitate 400 persoane/oră)până sub vârful
Ştiol. Au fost amenajate trambuline naturale pentru sărituri cu schiurile, de 90 m. (nivel olimpic).
Importanţa cabanelor forestiere din Munţii Rodnei este deosebită, deoarece masivul este
relativ sărac în cabane turistice. Aceste cabane forestiere se află ca puncte de reper, menţionate în
descrierea traseelor montane. Dintre ele se remarcă: grupul de cabane „Fundătura Izei”,
„Izvoarele Borcutului”, „Izvoru Rece”, „Gura Mihăiesei” şi altele fără denumire.
Dat fiind caracterul de Parc Naţional pe care îl au Munţii Rodnei, locurile pentru montat
corturile sunt în principal următoarele: cabana turistică „Pusdrele”, Pasul Şetref, Şaua cu Lac,
Şaua Gărgălău, Tarniţa La Cruce, Şaua Obârşia Rebri, Pasul Rotunda, Izvorul Albastru al Izei,
poiana Ştiol, La Jgheaburi, lacul Lala Mare etc.
Munţii Bârgău bogaţi în faună, floră, rezervaţii naturale oferă privelişti minunate, iar
pentru ca ele să fie descoperite, cunoscute de către mai mulţi turişti, aceştia trebuie să fie
înzestraţi şi cu o bază materială corespunzătoare.
Astfel şi aici întâlnim multe hoteluri, vile, hanuri turistice, popasuri turistice, cabane
turistice şi forestiere, pârtii de schi dotate corespunzător şi multe altele. Dintre cele mai
cunoscute sunt: cabana turistică „Cobiliţa” din satul cu acelaşi nume situat la altitudinea de 830
m., care dispune de spaţii pentru cazare cu 40 locuri, restaurant şi o pârtie de schi pentru
începători şi avansaţi la care se adaugă popasul turistic „Valea Străjii”, cu restaurant şi terasă.
Satul Piatra Fântânele, staţiune balneo-climaterică, unde conţinutul de iod atmosferic este
cel mai ridicat din ţară, este cunoscut prin hotelul său numit „Dracula”, construit în 1983,
clădirea fiind concepută sub forma unui castel medieval, de trei stele, dispunând pentru cazare de

11
134 de locuri, un restaurant cu 200 locuri, bar de zi, cramă, saună, pârtie de schi, telescaun,
baby-lift.
Nu pot fi trecute cu vederea nici restaurantele „Olti-Mona”, „Est” din satul Poiana
Stampei cu o capacitate de 70 de locuri, hotelul „Heniul” cu restaurant, terasă, bar şi cofetărie.
Deoarece cabanele forestiere s-au dovedit a fi un refugiu şi un loc de popas destul de
căutat, cele mai importante din Munţii Bârgău sunt: cabana forestieră „Dosul Gogoaşei”,
„Fântânele” care poate oferi adăpost la 10-12 turişti fiind dotată cu un magazin alimentar,
„Dalbidonul”, „Dorna Mică” şi alte grupe de cabane şi barăci al muncitorilor de la staţiile de
încărcare.
Cabanele turistice din Munţii Suhard sunt absente, fapt ce la prim vedere ar crea mari
probleme drumeţilor care s-ar aventura în acest masiv, însă în realitate, pe teren, întâlnim
numeroase cantoane silvice, cabane forestiere, refugii şi cabane pastorale, precum şi foarte multe
stâne sau sălaşe pastorale. Este evident că în aceste locuri de cazare sau popas confortul este în
multe cazuri minim, serviciile turistice neexistând, astfel că drumeţul trebuie să vină echipat,
după caz cu sac de dormit, hrană sau cort.
Problema se pune total diferit iarna, când înainte de a pleca la drum, trebuie calculate
bine etapele în funcţie de posibilităţile de cazare. Astfel întâlnim: cabana turistică ”Mestecăniş”,
refugiul turistic „Ouşor”, este amplasat sub vârful Ouşor –1.639 m.- cabanele pastorale „Recele”,
„Omu”, „Romego”, cabanele forestiere „Pârâu Rece”, „Diaca – Burcut”, „Gândacu”, „Rusoia”,
„Netedu”, „Făgeţel”, „Brâncuşorul”, „Ciotina”, şi alte cabane forestiere,; case de vânătoare ca
cea din poiana Rotundă – „Rotunda” sau casa „Cerbu”.
Lângă acestea se adaugă o serie de hoteluri, moteluri, cabane turistice pe care orice turist
le poate frecventa parcurgând traseele montane din munţii Suhard, ca: hotelul ”Bistriţa” de trei
stele, amplasat la poalele muntelui Suhard, şi care dispune de un restaurant de 120 de locuri, o
discotecă, loc pentru pescuit sportiv, magazin, hotelul „Dorna”, cu restaurant şi bar, hotelul
„Căliman”, „SNCFR”, „Vera”, restaurante ca Bucovina, Veveriţa, Valea Dornelor, Cazinou cu o
sală de 300 locuri, aflat în reconstrucţie, două baze de tratament, 15 vile şi două complexe
balneare, însumând circa 1500 locuri şi multe altele.
În munţii Rarău – Giumalău traseele montane nu se întind pe distanţe foarte mari, aşa
cum se întâmplă în alte masive, iar cele două cabane turistice „Zugreni” şi „Giumalău” precum şi
hotelul alpin „Rarău” oferă posibilitatea drumeţilor de a străbate aceşti munţi fără dificultăţi
majore din punct de vedere al spaţiilor de cazare.
Cabana turistică „Zugreni” deţine trei clădiri (cabana, P plus 2 etaje), pentru cazare 150
de locuri, un restaurant non - stop cu 90 de locuri, un salon pentru recepţii cu 65 de locuri, salon

12
de biliard, discotecă, terasă, saună, sală pentru masaj, magazin, teren de sport, plajă pe malul
râului Bistriţa Aurie.
Cabana turistică „Giumalău” este amplasată în zona sudică a Vf. Giumalău şi pune la
dispoziţia turiştilor 30 de locuri, o pârtie de schi.
Hotelul alpin „Rarău” este amplasat în poiana dintre Piatra Şoimului şi Pietrele Doamnei, hotel
de trei stele, cu restaurant, bar de zi, discotecă, terasă; în apropiere se află pârtii de schi
neamenajate. La circa 200 de m. se află Staţia meteorologică Rarău.
Cu toate acestea importanţa cabanelor şi a cantoanelor forestiere este majoră ca locuri de
popas sau la nevoie ca adăpost pe timp nefavorabil, pe lângă adăposturile pastorale, care se
găsesc aproape în fiecare poiană. Cele mai importante cabane forestiere de care ar trebui să se
ţină seama sunt: cabana „Rusca”, în apropierea cabanei turistice „Giumalău”, „Poiana Itcani”,
„Mestecăniş”, cantonul silvic „La Pârâu”, şi multe altele.
Toate aceste zone montane sunt incluse în circuitul turistic şi datorită marilor rezervaţii
naturale, peşteri, defilee, lacuri, mănăstiri, schituri, aparţinând deopotrivă de ortodoxiei,
catolicism, romano-catolici sau reformaţi, catedrale, biserici, monumente de arhitectură veche,
care fac ca acest spaţiu să se constituie într-o atracţie pentru turismul intern şi internaţional, care
găseşte aici o bogăţie aproape unică în planul arhitecturii, lăcaşelor de cult a artei religioase, a
picturii monumentale.
Dintre toate staţiunile renumite din zona centrală a Carpaţilor Orientali , ce se înscriu pe
retina ochiului mai ales pentru izvoarele lor minerale, cele mai cunoscute sunt:
 Vatra Dornei, complex balnear cu bază proprie de tratament, vile, pavilioane,
hoteluri, cabane, popas turistic, pensiuni particulare,
 Sângeorz – Băi, complex balnear cu baza proprie de tratament- Hebe (900 de locuri)
şi Sind-România(700 de locuri), vile, pensiune;
 Tuşnad, cu hoteluri cu baze proprii de tratament (Tuşnad –200 locuri, Oltul – 250 de
locuri, Ciucaş – 150 de locuri, etc) vile, pensiuni, ştrand în aer liber, terenuri de sport, popas
turistic – Moara lui Făgădău, mofete, ape minerale, drumeţii la Lacul Sf. Ana, mlaştina Mohos,
Stânca Şoimilor, etc,
 Malnaş Băi, Sovata, cu hoteluri cu baze de tratament, Sovata – 320 locuri, Brădet –
190 locuri, Aluniş –270 locuri, etc, vile , pensiuni, terenuri de sport, piscină acoperită (hotel
Brădet) ştranduri (lacurile Ursu şi Aluniş), bărci şi posibilităţi de pescuit pe Lacul Tineretului,
pârtie de schi cu baby – lift, drumeţii (popasul turistic „Stâna de Vale”, hanul turistic „Ursul
Negru”, păstrăvăria de la Câmpia Cetăţii, etc);

13
  Slănic Moldova, hoteluri cu baza proprie de tratament (Perla –174 locuri, Sind-
România – 560 locuri)restaurante, vile, pensiuni, terenuri de sport, popicărie, pârtie de schi şi
săniuş, discoteci, locuri de plimbare (Parcul staţiunii şi Valea Slănicului) scurte drumeţii la
păstrăvăria şi cascada de pe Valea Slănicului pe muntele Pufu ( de unde se deschide o frumoasă
panoramă asupra staţiunii), pe Muntele Cerbu, Dobru;
 Covasna, hoteluri cu baza proprie de tratament (Bradul –200 locuri, Montana – 500
locuri, Herfaistos – 300 de locuri, Dacia – bază de tratament în incintă, aparatură de tratament cu
laser, piscină, saună, mofete, băi calde cu ape minerale, săli fitness, etc) Turist – 50 locuri, vile,
pensiuni, popas turistic (Valea Zânelor – 40 locuri), scurte plimbări şi/sau la „Balta Dracului” –
în parcul staţiunii )amenajată sub forma uni fântâni larg deschise, în interiorul ei auzindu-se un
zgomot permanent provocat de emanaţiile de CO 2, care în ascensiunea lor împreună cu apa
antrenează un nămol fin), la Siclaul sau Planul înclinat (Valea Zânelor, ingenioasă instalaţie de
transport construită în sec XIX care este formată din două platforme ce alunecă pe şine la o
diferenţă de nivel de peste 300 m.), la Chiuruş, locul unde s-a născut Korosi Csomo Sandor,
autorul primului dicţionar tibetano – englez şi a celei dintâi gramatici tibetane, la cetatea zânelor,
etc.
Acţiunea conjugată a soarelui, pădurii, apelor şi altitudinii are efecte miraculoase asupra
unor boli în care numai natura poate da asemenea rezultate.
În Munţii Baiului mişcarea turistică se află încă la început. Motivele principale care au
determinat această rămânere în urmă sunt legate printre altele de vecinătatea munţilor Bucegi,
care prin peisaje extrem de variate şi prin amenajările complexe ce au absorbit aproape total
fluxul de turişti de pe Valea Prahovei.
Pătrunderea pe toate traseele turistice se face fi dinspre Valea Prahovei, fie dinspre Valea
Doftanei. Aceste văi sunt străbătute de căi de comunicaţie moderne care permit accesul rapid la
majoritatea punctelor de pornire. Pe Valea Prahovei se ajunge atât pe calea ferată, cât şi pe şosea,
în staţiunile Sinaia, Poiana Ţapului, Buşteni, Azuga, Predeal, cele mai vizitate staţiuni montane
din România.
Sinaia, recunoscută staţiune balneo – climaterică, numită adesea „Perla Carpaţilor” este
situată pe versantul sud-estic al Masivului Bucegi, la altitudinea de 1.000 m. Staţiunea
beneficiază de o importantă bază materială, cu dotările corespunzătoare, care satisfac nevoile
oricărui turist. În prezent Sinaia dispune de o capacitate de cazare de aproape 4.500 de locuri
(2.015 în hotelurile Montana, Sinaia, Palas, Alpin, Păltiniş, Caraiman, Internaţional, 2.050 în vile
şi case de odihnă, 208 în hanuri, 233 la cabane, în sezonul estival se adaugă 240 locuri în

14
campinguri) restaurante multiple. Există două staţii PECO, un serviciu Salvamont, magazin
alimentar, foto-sport.
Formaţia Salvamont Sinaia devine, prin activităţile de marcare, prevenire a accidentelor
de salvare, de ocrotire a naturii de construcţie a unui refugiu model, una din prestigioasele
formaţii de salvatori montani din Carpaţi.
Ocolul Silvic Sinaia, cu sediul chiar în centrul oraşului a manifestat o grijă permanentă
pentru pădurile Bucegilor şi Baiului, păzindu-le de distrugere şui dezvoltându-le, astfel încât azi
aceşti munţi au cele mai frumoase păduri prahovene, adevărate parcuri naţionale.
În extremitatea sudică, pe versantul stâng al Prahovei se află hanul „Izvorul Rece” cu 80
locuri, restaurant, braserie, camping cu 160 locuri, loc de recreere şi de plecare în numeroase
drumeţii. În nordul oraşului se află hanul Vadul Cerbului (128 locuri, 80 în căsuţe,
restaurant)punct de plecare, după traversarea Prahovei, pe Muntele Cumpătu şi în cartierul
Cumpătu (vile, restaurante, rezervaţie naturală, trenuri de sport, etc) De lângă gară se urcă la
cabana Piscul Câinelui (950 m. altitudine, 17 locuri, restaurant, belvedere spre Sinaia şi Munţii
Bucegi).
Între obiectivele turistice din oraş reţin atenţia: mănăstirea Sinaia, castelul Peleş,
Foişorul, Expoziţia de artă decorativă Europeană, Muzeul Rezervaţia Naturală Bucegi şi alte
clădiri importante.
Turismul sportiv a pregătit poligoane cartate pentru concursuri, unul dintre ele fiind
poligonul marelui Campionat Naţional din 1978: Sinaia – cota 1500-Vânturiş, care a cuprins aria
Colţilor lui Barbeş, platoul Pietrei Arse şi Gemenea. După 1989 turismul montan amator, deşi
desfăşurat în cadrul general al unei economii de recul, a început să dezvolte şi activităţi
concurenţiale moderne cu unele rezultate rapide şi vizibile.
Au apărut societăţi comerciale de turism, cabane particulare şi cabane noi sau refăcute. În
schimb Cabanele „Vârful cu Dor” şi Cabana Mioriţa au ieşit din circuitul drumeţiei montane.
Cabana Piatra Arsă trece în patrimoniul Ministerului Tineretului şi Sportului păstrând pentru
drumeţia montană o jumătate din capacitatea sa.
S-au îmbunătăţit instalaţiile pe cablu care leagă oraşul de Platoul Bucegilor (Telecabina
Sinaia – cota 1400- 2328 m. lungime, 590 m. diferenţă de nivel, 35 locuri; telecabina „Cota
1400”-„Cota 2000” – 1950 m. lungime, 550 m. diferenţă de nivel,28 locuri, telescaun Cota 1400-
Cota 1950 –2.100 m. lungime, 560 m. diferenţă de nivel) numeroase dotări care permit
desfăşurarea în bune condiţii a turismului şi a tratamentelor în afecţiuni ale tubului digestiv,
nevroze, etc.

15
 Poiana Ţapului, aşezare aparţinând oraşului Buşteni, deţine numeroase vile, ca şi locuri
unde iarna se pot practica sporturi de sezon. Aerul curat, bogat în ozon, liniştea deosebită şi
cadrul natural pitoresc îi conferă atributele unei importante staţiuni climaterice.
Buşteni, se desfăşoară îndeosebi pe dreapta Prahovei, între 800 m. şi 940 m. altitudine. În
prezent este o importantă staţiune climaterică. Dispune de 2.183 de locuri de cazare dintre care
413 în hotelurile „Silva”, „Caraiman”, „Carmen” şi „Căminul Alpin”, 910 locuri în vile, 660
locuri în cabanele din Munţii Bucegi. Localitatea reprezintă cea de-a doua „poartă” însemnată de
intrare în Munţii Bucegi şi cel mai important punct de plecare pe trasee de alpinism cu grade
diferite de dificultate. De aici pleacă telecabina care urcă la cabana „Babele” (2611 m. lungime,
1237 m. diferenţă de nivel, 20-25 locuri). De asemenea din Buşteni se pot organiza excursii pe
culmea Zamora şi la Vf Cazacu. Obiectivele turistice mai importante din oraş sunt: Muzeul
memorial Cezar Petrescu, punctul zoologic, păstrăvăria, monumentul Ultima grenadă, etc. În
oraş există diverse magazine, locuri de agrement, etc.
Azuga, se desfăşoară la o altitudine de 940-1020 m. În Azuga există o păstrăvărie, iar în
sudul oraşului se află popasul „Azuga” cu 40 de locuri în 20 de căsuţe. Din diferite puncte ale
oraşului se poate porni în excursii pe Clăbucete, în Munţii Neamţului, la Vf Cazacu, la poienile
din lungul văii Azuga.
Predealul, prin condiţiile naturale (bioclimat tonic, aer curat, puternic ozonat, prin dotări
şi servicii, reprezintă una dintre cele mai însemnate staţiuni climaterice româneşti. În prezent în
zona oraşului există aproape 4500 locuri de cazare dintre care:1632 locuri în 71 de vile, în
majoritate pe culmea Cioplea, aproape 1100 locuri în hotelurile „Cioplea”, „Orizont”, „Carmen”,
„Bulevard”, „Rozmarin”, „Predeal”, „Căprioara”, „Cireş”, „Trei brazi”; 1513 locuri în cabane,
din care 93 la „Clăbucet Plecare” şi 60 la „Clăbucet Sosire”, magazine, staţie PECO, serviciu
Salvamont.
În Predeal funcţionează 14 pârtii de schi, dintre care 7 cu grad de dificultate medie (cele
mai lungi – Sub Teleferic, 1200 m., 350 m. diferenţă de nivel, Clăbucet, 2400 m., 400 m.
diferenţă de nivel) Ele sunt dotate cu instalaţii de telescaun, două instalaţii de teleschi (pe
Clăbucet) şi mai multe babyschiuri. Pârtii uşoare se află în jurul cabanelor Clăbucet, al
hotelurilor Trei Brazi, Orizont, ca şi în lungul văii Puriştoaca. Predealul nu reprezintă numai o
importantă staţiune climaterică şi a sporturilor de iarnă ci şi o însemnată bază de plecare în
traseele turistice în toate masivele din împrejurimi.
Munţii Cindrel, Lotru şi Şureanu, constituie împreună unul dintre cele mai întins masive
din ţară, deţinând o suprafaţă relativ mare în cadrul Carpaţilor Meridionali şi prezintă o serie de
trăsături comun, care se reflectă atât în caracterele geografice ale peisajului, cât şi în obiectivele

16
turistice pe care le deţin. Dintre cele mai importante componente le bazei materiale constituite
aici, pe traseul de culme care urcă din localităţile de la margini spre vârfurile cele mai înalte, care
fac legătura între cele trei masive muntoase, se remarcă:
-în Munţii Cindrel: cea mai cunoscută staţiune climaterică şi pentru sporturile de iarnă,
situată la altitudine de 1450 m., este Păltiniş, bogată în zăpezi de lungă durată. Cazarea şi masa
se asigură în peste 80 de vile, hoteluri moderne, pensiuni particulare, restaurante, cantine, baruri
ca: Cabana Păltiniş (82 locuri de cazare, restaurant), Cabana Casa Turiştilor (180 locuri de
cazare, restaurant), hotel Păltiniş(80 locuri de cazare, restaurant). Staţiunea dispune de un club cu
sală de spectacole, bibliotecă, terenuri de sport, săli de jocuri distractive, popicărie, pârtii de schi
şi săniuş (telescaun, teleschi şi babylift sub Vf. Onceşti).
În afară de staţiunea Păltiniş, pe traseele montane menţionate se mai găsesc şi o serie de
cabane cum sunt: cabana „Fântânele” cu pârtie de schi, bufet, 52 locuri de cazare. „Gâtul
Berbecului”, 60 locui cazare, restaurant, „Curmătura”, 10 locuri cazare în cabană şi 14 în căsuţe,
restaurant, posibilităţi de agrement: loc de campare, plajă, înot şi pescuit în pârâul Şteaza,
„Oaşa”, 60 locuri, restaurant, posibilităţi de agrement: loc de campare, plajă, înot şi pescuit.
canotul silvic „La Duşi”, refugiul Cinaia, 30 locuri la pricini, sală de mese şi multe altele.
- în Munţii Lotrului se remarcă:
 Voineasa, staţiune climaterică, cea mai importantă de pe Valea Lotrului, cu numeroase
hoteluri („Lotru”, „Brădişor”, „Vorneşiţa”, „Poieniţa”, „Lotrişor” cu peste 2000 de locuri pentru
cazare) restaurante, terase, magazine, braserie, berărie, farmacie, modernă sală de spectacole
(350 locuri), bibliotecă (la hotelul „Lotru”) importantă bază de tratament (hotel „Brădişor”) 12
vile dotate în stil „familial”. La aceste se adaugă cabana „Prejba” situată sub Vf Prejba, 80 locuri
de cazare, bufet;
 oraşul Brezoi care conţine condiţii deosebite pentru escaladarea munţilor şi
organizarea unor drumeţii plăcute. Important centru economic cu posibilităţi de divertisment
diverse: cabana „Obârşia Lotrului”- un important complex turistic montan (cabana veche 35
locuri, 80 locuri în căsuţe, 40 locuri în bungalow-uri), restaurant, staţie meteo, magazine, loc de
campare, cantoane forestiere, hanul „Gura Latoriţei”, 10 locuri de cazare, bufet, staţie auto.
- în Munţii Sureanu găsim cabana „Sureanu” situată sub Vf Sureanu, cu
46 locuri de cazare, inaccesibilă auto, cabana „Oaşa”, „Prislop”, situată pe versantul
nordic al munţilor Sureanu are 50 locuri de cazare, pârtii de schi pentru începători şi avansaţi în
vecinătate, „Voievodu”, accesibilă auto, cu 78 locuri de cazare; Gradiştea de Munte- zona
cetăţilor dacice din munţii Orăştie; cabana „Costeşti”, etc.

17
 Masivul Făgăraş, prezintă importanţă în mod deosebit, pentru alpinismul de iarnă.
Parcurgerea crestei principale, în condiţii de iarnă, pe zăpadă şi viscol reprezintă o performanţă
deosebită, în special pentru sportivii care urmează să-şi depăşească normele stabilite în vederea
obţinerii unei calificări de alpinism.
Întinsul masiv de granit roşu al Retezatului Central, prezintă un interes deosebit pentru
alpinişti, având în cuprins peste 150 trasee, unele din ele de cea mai mare dificultate. Ca şi
Făgăraşul, masivul Retezat este recomandat practicării alpinismului de iarnă.
Munţii Cernei şi Mehedinţi oferă multiple trasee în special în apropierea staţiunii Băile
Herculane. În masivul Aninei şi Semenicului, întâlnim renumitele Chei ale Nerei, Caraşului şi
peretele muntelui Rol cu numeroase trasee de alpinism.
Apusenii – cu nucleul lor Bihor – Vlădeasa, de o frumuseţe nebănuită, oferă tuturor
alpiniştilor posibilitatea deschiderii unor noi trasee, atât în pereţii de deasupra, cât mai ales în
subteran (peşteri).
În afară de staţiunile amintite se mai remarcă prin dotările lor menite să atragă turistul, şi
cele de la Băile Herculane, importantă staţiune balneoclimaterică , Soveja situată pe valea
pârâului Suşiţa, la contactul Munţilor Vrancei cu Subcarpaţii de Curbură. Aceasta pune la
dispoziţie hotelul „Zboina”, o stea, cu 300 locuri, hotelul „Mioriţa”, o stea,, 100 locuri şi trei
vile, o stea, capacitate totală 40 locuri. Vatra Dornei amplasată pe culoarul depresionar ce
desparte grupa nordică de cea centrală a Carpaţilor Or8ientali, are o capacitate de cazare de 220
locuri la hotelul „Cembra” şi vilele „Ozon”, „Suhard”, „Pârtiei”, „Pinului”. Vidra, situată pe
malul lacului Vidra (altitudine 2055 m.) pe versantul nordic al Munţilor Lotoriţei, dispune de o
capacitate de cazare de 100 locuri puse la dispoziţie de cele 5 vile.

Pentru analizarea numărului şi structurii unităţilor de cazare din cadrul staţiunilor

montane am folosit date din publicaţiile oficiale ale României editate între anii 2001 - 2006.

Tabelul nr.2.1 Numărul structurilor de primire turistică din România şi din

staţiunile montane, cu ponderea lor faţă de total, în perioada 2000 -

18
 2005
ANII 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Numărul structurilor de primire 3121 3266 3338 3569 3900 4226
turistică din România
Numărul structurilor de primire 702 725 723 787 850 828
turistică din staţiunile montane
Ponderea structurilor din 22,49 22,20 21,66 22,05 21,79 19,59
staţiunile montane în totalul
structurilor (%)
Sursa: Date preluate din Anuarul Statistic al României, ediţiile 2002 - 2006

Figura nr. 2.1

Numărul structurilor de primire turistică din
staţiunile montane şi totalul structurilor din România

Analizând datele din tabelul.nr.2.1 şi figura nr. 2.1 se poate menţiona că baza tehnico-
materială a staţiunilor montane, exprimată prin numărul structurilor de primire turistică,
reprezintă în jur de de 25% din cea a României.
Din 2000 până în 2002 se observă scăderea numărului unităţilor din staţiunile montane şi
implicit, a ponderii lor în total, de la 22,49% în 2000 la 21,66% în 2002, ca urmare a creşterii
numărului structurilor de primire turistică din România, în paralel cu reducerea numărului lor în
staţiunile montane, urmare a scăderii interesului pentru practicarea acestei forme de turism, prin
diminuarea puterii de cumpărare şi a duratei procesului de privatizare.În anul 2003 se observă o
creştere de până la 22,05% a numarului de structuri de primire turistică din staţiunile montane
urmată apoi de o scădere de pâna la 19,59% în anul 2005.

19
 În staţiunile montane întâlnim diverse tipuri de structuri de primire turistică a căror
structură este prezentată în tabelul nr.2.2:
Tabel nr. 2.2 Ponderea numărului unitaţilor şi structura lor pe tipuri de structuri de
primire turistică, din staţiunile montane, în perioada 2000-2005

TIPURI DE PONDEREA UNITĂŢILOR(%)

UNITĂŢI 200 2001 200 200 200 2005
0 2 3 4
Hoteluri 10,5 10,7 10,6 10,8 10,3 11,24
5 6 5 0 5
Moteluri 2,14 2,07 1,94 1,77 2,00 2,18
Hanuri turistice 0,14 0,00 0,14 0,13 0,12 0,12
Hoteluri pt tineret 0,00 0,00 0,00 0,00 0,35 0,60
Vile turistice 26,5 23,8 19,5 18,4 16,2 16,30
0 6 0 2 4
Bungalouri 4,56 4,14 2,90 2,54 1,53 1,93
Cabane turistice 12,8 12,0 10,5 9,91 9,06 8,09
2 0 1
Sate de vacanţă 0,14 0,14 0,14 0,13 0,12 0,24
Campinguri 1,28 1,24 1,11 1,01 0,71 0,97
Tabere de copii 7,69 6,76 6,64 5,34 4,70 4,59
Popasuri turistice 0,14 0,41 0,41 0,64 0,94 0,97
Pensiuni turistice 5,98 6,62 7,47 9,28 13,2 17,75
urbane 9
Pensiuni turistice 12,2 13,9 14,8 16,0 40,4 34,78
rurale 5 3 0 1 7
Pensiuni 15,2 17,7 23,5 23,7 0,00 0,00
agroturistice 4 9 1 6
Unităţi tip căsuţă 0,43 0,14 0,14 0,13 0,12 0,12
Spaţii de cazare 0,14 0,14 0,14 0,13 0,00 0,12
pe nave
TOTAL 100 100 100 100 100 100
Sursa: Date preluate din Turismul României - Breviar Statistic - ediţiile 2001 - 2006
Notă: datele pe baza cărora s-au calculat procentele aferente fiecărei structuri de primire
turistică se găsesc în Anexa nr. 1, tabelul nr. 1

Se observă din tabelul nr. 2.2 că în perioada 2000 – 2005 cea mai mare pondere în totalul
unităţilor o deţin vilele turistice cu valori maxime de 26,50% în anul 2000 şi minime de 16,24%
în 2004, urmate de pensiunile turistice rurale, a căror pondere este în creştere,de la 12,25% în
2000 la 34,78% în 2005, şi cabanele turistice deţin o valoare de 12,82% în 2000 dar care ajunge
la 8,09% în 2005, urmate de hoteluri, cu o pondere minimă 10,35% în 2004 şi maximă de
11,24% în 2005. Cele mai mici ponderi revin hanurilor turistice, acestea plasându-se între 0,14%

20
în 2000 şi 0,12 % în 2005. Alte unităţi de cazare care deţin un procent la fel de mic sunt satele de
vacanţă şi popasurile turistice care oscilează cu valori de pana la 1%.

Pentru a evidenţia modificarea structurală din 2005 faţă de 2000, se va reprezenta grafic
ponderea unităţilor pe tipuri de structuri de primire turistică în cei 2 ani.

Figura nr. 2.2 Figura nr. 2.3

Ponderea unităţilor pe tipuri de structuri Ponderea unitaţilor pe tipuri de structuri
de cazare in 2000 de cazare în 2005

În anul 2005 faţă de 2000 se observă reducerea ponderii corespunzatoare vilelor turistice
de la 26,50% la 16,30%, în favoarea celorlalte, care înregistreză creşteri cuprinse între 23% la
pensiunile turistice rurale şi 12% la pensiunile turistice urbane.Hotelurile din zona montană
înregistrează şi ele o creştere relativ minoră, de 0.70%, iar restul unităţilor de cazare sunt în
continuă scădere.
Evoluţia numărului total de unităţi precum şi a tipurilor de structuri de primire clasate pe
primele locuri (vile turistice şi pensiuni turistice rurale) este prezentată în graficul nr.2.4:

Figura nr. 2.4

Evoluţia numarului unităţilor de cazare din staţiunile montane

21
 Se observă o tentă de scădere a numărului vilelor turistice de la 186 unităţi la 135 unităţi,
însă numărul total al unităţilor din staţiunile montane este în creştere, de la 702 unităţi la 828
unităţi, la fel şi cel al pensiunilor turistice rurale, care a crescut cu 202 unităţi.

Tabel nr.2.3 Dinamica numărului structurilor de primire turistică din staţiunile

montane în perioada 2000-2005
INDICATORI INDICATORI RELATIVI INDICATORI MEDII
ANII ABSOLUŢI
Nr. Modificăr Indicele Ritmul Nive Spo Indicel Ritm
Unităţ i Dinamicii % l r e mediu
i absolute % (R) medi medi mediu %
u u al
Dinamic
ii
Y BF BL BF BL BF BL
   

2000 702 - - 100 100 - -

2001 725 23 23 103,2 103,28 3,28 3,28
8 770 25,2 1.04 4
2002 723 21 -2 102,9 99,72 2,99 -
9 0,28
2003 787 85 64 112,1 108,85 12,1 8,85
1 1
2004 850 148 63 121,0 108,00 21,0 8,00
8 8
2005 828 126 - 117,9 97,41 17,9 -
22 5 5 2,59
Sursa: Date preluate din Turismul României - Breviar Statistic - ediţiile 2001 - 2006
Nota: BF = bază fixă, BL = bază în lanţ

y n  y1

n 1

22
 828  702
= 5
= 25,2
yn
 n 1
y1

828
= = 1.04
5
702

 = (  -1) 100 = 5

y1 y
 y 2  y 3  .... y n 1  n
y 2 2
n 1
702 828
 725  723  787  850 
 = 2 2 =770
5

Dinamica numărului unităţilor este stabilită atât în valori absolute şi relative, comparând
valoarea fiecărui an cu cea a primului an sau cu cea a anului anterior, cât şi în valori medii.
În cazul primei comparaţii, faţă de numărul unităţilor din 2000 se observă că, în fiecare
an s-a înregistrat o creştere, cea mai mare fiind sesizată în 2004, când apar cu 148 unităţi mai
multe decât în anul de referinţă, ceea ce reprezintă o creştere relativă cu 21,08%.
Comparând numărul unităţilor din fiecare an faţă de cel anterior, se înregistrază o creştere
a acestui indicator, singurele scăderi aparţinând anilor 2002 si 2005, când numărul unităţilor de
cazare faţă de cel din 2001 scade cu 2 unităţi, ceea ce în valoare relativă reprezintă o scadere cu
-0,28% şi faţă de 2004 scade cu 22 unităţi, în valoare relativă fiind o scădere cu -2,59 %.
Pe ansamblu, în perioada 2000-2005, numărul mediu al unităţilor este de 770 unităţi.
Majorarea medie a numărului structurilor de primire turistică cu 25,2 unităţi este evidenţiată şi
prin creşterea medie de 1,04 ori, cu ritmul mediu de 4%.

În strânsă corelaţie cu numărul structurilor de primire turistică apare capacitatea de

cazare existentă, un alt important indicator ce reflectă baza tehnico - materială.
Capacitatea de cazare în existentă, element esenţial în derularea procesului de cazare, este
un indicator cu profunde implicaţii în stabilirea eficienţei activităţii turistice montane.
Studierea evoluţiei capacităţii de cazare în existentă a staţiunilor montane presupune o
examinare a mutaţiilor structurale, precum şi o analiză în dinamică a acesteia.
Capacitatea de cazare în existenţă din staţiunile montane constituie o parte componentă a
totalului capacităţii de cazare în existenţă din România, astfel încât este bine ca urmărirea

23
evoluţiei acestui indicator să se realizeze pornind de la compararea celor două, prezentate în
tabelul nr. 2.4:

Tabel nr. 2.4 Capacitatea de cazare existentă în România şi în staţiunile montane şi

ponderea lor faţă de total în perioada 2000-2005
ANII 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Capacitatea de cazare 35626 34012 31432 32458 32554 51201
existentă în staţiunile
montane
Capacitatea de cazare 280005 277047 272596 273614 275941 282661
existenta in Romania
Ponderea capacităţii de 12,72 12,28 11,53 11,86 11,86 18,11
cazare din staţiunile
montane în totalul
capacităţii din România
(%)
Sursa: Date preluate din Anuarul României, ediţiile 2002 - 2006

Capacitatea de cazare existentă din staţiunile montane raportată la cea a României, în

perioada 2000 – 2005 apare într-o ipostază asemănătoare cu a indicatorului nr. structurilor de
primire turistică. Astfel valorile procentuale, variază de la un an la altul incadrându-se între un
minim de 11,53% înregistrat în 2002 şi maxim de 18.11% ce aparţine anului 2005, această
creştere fiind sesizată şi pe graficul nr.2.5:

Figura nr.2.5
Capacitatea de cazare existentă în staţiunile montane şi în România

24
 Se observă o oscilaţie destul de mică de la an la an, în cadrul capacităţii de cazare
existente în staţiunile montane, până în anul 2005, când acestea înregistreză o majorare de 6,25%
faţă de 2004.

Tabel nr.2. 5 Ponderea structurii capacităţii de cazare existente , pe tipuri de unităţi

PONDERE FAŢĂ DE TOTAL(%)

TIPURI DE UNITĂŢI
2000 2001 2002 2003 2004 2005
Hoteluri 30,85 31,22 32,16 33,23 34,53 33,40
Moteluri 3,28 3,40 2,93 2,69 3,07 3,21
Hanuri turistice 0,08 0,00 0,04 0,09 0,09 0,04
Hoteluri pt tineret 0,00 0,00 0,00 0,00 0,61 0,82
Vile turistice 10,34 9,08 8,19 8,05 7,66 6,93
Bungalouri 0,40 0,36 0,33 0,31 0,29 0,36
Cabane turistice 13,96 13,69 11,65 12,44 12,40 12,49
Sate de vacanţă 0,10 0,11 0,11 0,11 0,11 0,33
Campinguri 4,40 4,42 5,09 5,00 2,17 2,98
Tabere de copii 30,30 29,96 28,60 24,96 21,58 20,23
Popasuri turistice 0,08 0,24 0,27 0,57 0,90 1,36
Pensiuni turistice 1,70 2,16 2,66 3,38 5,49 7,33
urbane
Pensiuni turistice 1,69 2,26 3,03 3,72 10,95 10,32
rurale
Pensiuni 2,21 2,87 4,69 5,21 0,00 0,00
agroturistice
Unităţi tip căsuţă 0,53 0,15 0,16 0,15 0,15 0,14
Spaţii de cazare pe 0,08 0,08 0,09 0,09 0,00 0,06
nave
TOTAL 100 100 100 100 100 100
Sursa: Date preluate din Turismul României - Breviar Statistic - ediţiile 2001 - 2006
Notă: datele pe baza cărora s-au calculat procentele aferente fiecărei structuri de primire
turistică se găsesc în Anexa 2, tabelul nr. 2

25
 Comparativ cu structura unităţilor repartizarea structurală a capacităţii de cazare existentă
este diferită, în sensul că primul loc este deţinut de hoteluri, implicit de numărul locurilor de
cazare oferite, ceea ce s-a remarcat şi prin creşterea procentuală de la 30,85% în anul 2000, la
34,53% din 2004. În continuare se observă că mai mult de un sfert din capacitatea de cazare
existentă aparţine taberelor pentru copii, a căror pondere este în continuă scădere, respectiv
30,30% în 2000 şi scade până la 20,23% în 2005.
Pe locul trei se plasează cabanele turistice variind între 13.96% în 2000 şi 12.49%, în
2005, pentru ca, în final clasamentul să se încheie cu oscilaţiile procentuale cuprinse între 0,08%
şi 10.32% corespunzătoare pensiunilor turistice rurale, casuţelor, motelurilor, hanurilor turistice,
etc.
Structura capacităţii de cazare existentă pe tipuri de unităţi, atât pentru anul 2000 cât şi
pentru 2005, este prezentată în figurile nr.2.6 şi nr.2.7.

Figura nr.2. 6 Figura nr.2.7

Ponderea capacităţii de cazare existentă Ponderea capacităţii de cazare existentă
pe tipuri de unităţi în 2000 pe tipuri de unităţi în 2005
11%
0%
Hoteluri
8% Moteluri
34% Vile turistice
Bungalouri
Cabane turistice
Campinguri
21% T abere pt copii
Pensiuni tur urbane
3% Pensiuni tur rurale
Pensiuni agrotur.
3% 7%
13%
0%
Comparând ponderile corespunzatoare tipurilor de structuri de primire turistică din 2000
faţă de cele din 2005, se poate observa creşterea ponderii hotelurilor de la 32% în 2000 la 34% în
2005 şi creşterea ponderii pensiunilor rurale de la 2% în 2000 la 11% în 2005, în paralel cu
diminuarea ponderii taberelor pentru copii,vilelor şi cabanelor în cadrul capacităţii de cazare
existentă din staţiunile montane, precum şi creşterile procentuale aparţinând popasurilor turistice
şi pensiunilor turistice urbane.

26
 Evoluţia capacităţii de cazare existentă este redată de figura nr. 2.8 ce prezintă evoluţia
valorilor înregistrate în cadrul capacităţii de cazare existentă în staţiunile montane.
Figura nr.2.8
Capacitatea de cazare existentă

Corelograma ne sugerează pe ansamblu tendinţa de scădere până în anul 2004, urmată de

o creştere rapidă aparţinând anului 2005.
Această tendinţa poate fi confirmată prin aplicarea metodei trendului liniar , care
presupune ajustarea valorilor înregistrate şi verificarea calitaţii acesteia.

Tabelul nr. 2.6 Algoritm de calcul necesar ajustarii prin trendul liniar,in perioada
2000 - 2005
Valori
Capacitatea ajustate prin
de cazare Valoare y ti  = a+b Abaterile
t i2 t i yi
Anii existanta timp t i ti y i  y ti

(locuri) y i y ti  36200.

5 + 3202.5
ti
2000 35626 -1.5 2.25 -53439.0 31396.7 4229.3
2001 34012 -1 1 -34012.0 32998 1014
2002 31432 -0.5 0.25 -15716.0 34599.2 3167.0
2003 32458 0.5 0.25 16229.0 37801.7 5343.7
2004 32554 1 1 32554.0 39403 6849
2005 51201 1.5 2.25 76801.5 41004.2 10196.8

27
 Total 217203 0 7 22417.5 36200.5 30799.8
Sursa: Date preluate din Anuarul României, ediţiile 2002 - 2006
Funcţia liniară este : y ti = a + bt i

na  b t i   yi
Sistemul de ecuaţii normale în acest caz se scrie : 
a ti  b t i   t i yi
2

na   yi
Dar t  0 , deci sistemul devine :
 2
b ti   ti yi
i

yi
na = y i  a=  n
= 217203 / 6  a = 36200.5

b t i2 
t y
t  b  22417.5 / 7  b = 3202.5
i i
yi
t
i 2
i

Deci ecuaţia liniară este : y ti  36200.5 + 3202.5 t i

Trendul liniar ne sugerează că, în perioada 2000 - 2005 numărul mediu de locuri de
cazare a fost de 36200,5 locuri, cu o creştere medie anuală de 22417,5 locuri.
Pentru a stabili dacă funcţia liniară este potrivită pentru ajustare astfel încât aceasta să fie
fidelă, se foloseste metoda coeficientului de variaţie:

V yi / yti 
d yi / t i
* 100 
y y
i ti
* 100  14,18019%
y y i

V yi / yti  14,18%

Valoarea înregistrata a coeficientului de variaţie de 14,18% este o valoare mult mai mare
de 5,ceea ce arată ca acestă metoda nu este fidelă şi nici de calitate.
Folosind aceleaşi date privind capacitatea de cazare existentă în staţiunile montane, s-a
stabilit şi dinamica indicatorului în perioada 2000-2005.

Tabelul nr.2.7 Dinamica privind capacitatea de cazare existentă din staţiunile

montane în perioada 2000-2005

28
 INDICATORI INDICATORI RELATIVI INDICATORI MEDII
ANII ABSOLUŢI
Nr. Modificări Indicele Ritmul Nivel Spor Indicele Ritm
Locuri absolute Dinamicii % medi medi mediu al medi
% (R) u u Dinamicii u
%
Y BF BL BF BL BF BL
   

200 3562 - - 100 100 - -

0 6
200 3401 -1614 -1614 95.47 95.47 -4.53 - 3477 311 1.10 10
1 2 4.53 3.9 5
200 3143 -4194 -2580 88.28 92.41 - -
2 2 11.72 7.59
200 3245 -3168 1026 91.10 103.2 -8.90 3.26
3 8 6
200 3255 -3072 96 91.37 100.2 -8.63 0.29
4 4 9
200 5120 1557 1864 143.7 157.2 43.71 57.2
5 1 5 7 1 8 8
Tota 1848
l 25
Sursa: Date preluate din Anuarul României, ediţiile 2002 - 2006

35626 51201
 34012  31432  32458  32554 
y 2 2 = 34773.9
6 1
51201  35626
 =3115
6 1

51201
5  1.10
35626

 = (1,10-1) 100 = 10

O analiză comparativă a numărului locurilor din fiecare an faţă de cel din primul an,
2000, ne sugerează, pe ansamblu, scăderi ale capacităţii de cazare existente,cea mai mare scădere
este de -4194 locuri în anul 2002, cu un ritm de -11,72% şi cea mai mică scădere aparţine anului
2001 şi este de -1614 locuri,cu un ritm de -4,53%;se înregistreză şi o creştere aparţinând
ultimului an, 2005, cu 15575 locuri, careia îi corespunde valoarea procentuală de 43,71%.
Capacitatea de cazare existentă din fiecare an este comparată cu cea din anul anterior
pentru a stabilii dacă evoluţia constă într-o creştere sau descreştere continuă şi cât de mari sunt
fluctuaţiile apărute în această perioadă. Astfel, în anul 2001 faţă de 2000 se înregistreză o
scădere de -1614 locuri cu un ritm de -4,53%;în 2002 faţă de 2001 se înregistreză tot o scădere

29
de -2580 locuri cu un ritm de -7,59%. Din anul 2003 încep să se observe creşteri, cea mai mare
aparţinând anului 2005 faţă de 2004,aceasta fiind de 18647 locuri,cu un ritm de 57,28% şi cea
mai mică creştere fiind în anul 2004 faţă de 2003, 96 locuri cu un ritm de 0,29%.
În perioada 2000-2005, capacitatea de cazare existentă înregistrează o creştere de 3115
locuri pe an şi de 1,10 ori cu un ritm mediu de creştere de 10%, în condiţiile stabilirii unei
capacităţi medii de cazare existente de 34773 locuri.
Principalii indicatori ce conturează imaginea vizând baza tehnico - materială a staţiunilor
montane (număr unităţi şi capacitatea de cazare existentă) au înregistrat creşteri în perioada
2000-2005, în anul 2005 observându-se cea mai pronunţată creştere.

1.3. Potențialul turistic natural și antropic;

Potenţialul natural al turismului reprezintă totalitatea elementelor fizico-geografice dintr-un
teritoriu care au capacitatea de a exercita o atracţie asupra unor potenţiali turişti.1 Prin
îmbinarea parţială sau totală a trăsăturilor dominante ale elementelor mediului natural se
conturează aprecieri cantitative şi calitative asupra potenţialului turistic natural al unui teritoriu.
Nu toate elementele mediului natural au însă acelaşi grad de atractivitate pentru turişti.
Astfel, se detaşează ca atracţii deosebite unităţile montane, formele ciudate de relief, masivele
acoperite cu zăpadă tot anul sau o mare perioadă dintr-un an, elementele deosebite ale vegetaţiei,
fauna cinegetică, râurile şi cascadele, gheizerele şi lacurile, izvoarele minerale. Deşi reprezintă
principalul element de atractivitate pentru un flux turistic,ele nu trebuie desprinse din ansamblul
componentelor mediului natural din care fac parte.Din această cauză, elementele mediului
natural ce devin obiective ale circulaţiei turistice trebuie studiate în contextul peisajelor din care
fac parte, evaluând gradul de integrare al acestora în peisaj, nivelul lor de asociere, starea de
echilibru a componentelor peisajului.
Resursele turistice create de societatea umană s-au format de-a lungul istoriei
omenirii,îmbogăţinde-se treptat cu noi valori, pe măsura creşterii gradului de cultură şi civilizaţie
a popoarelor. Obiectivele turistice de natură antropică existente în prezent au apărut iniţial,
pentru scopuri şi cu funcţii diferite de cele actuale.Pe măsura trecerii timpului, au căpătat patima
vremii,s-au încărcat de semnificaţii şi au ajuns să dobândească atractivitate, intrând în categoria
de patrimoniu turistic antropic.Bogăţia acestuia s-a amplificat de la o etapă istorică la alta,pe

1
"Geografia turismului", Dinu, Mihaela, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004

30
măsura dezvoltării societăţii omeneşti,iar creşterea actuală, ca număr de obiective turistice de
natură antropică şi ca diversitate pe unitatea de suprafaţă, este considerată fără precedent.
Ca şi în cazul obiectivelor turistice naturale, atractivitatea obiectivelor turistice antropice
rezultă din reflectarea asupra lor, a unor elemente ca:unicitate(singularitate), vechime, inedit,
dimensiune, formă, funcţie, semnificaţie, perioada de timp,etc. Valabilitatea acestor însuşiri poate
fi verificată şi raportată la spaţiul naţional sau cel internaţional. De asemenea, trebuie raportată la
o anumită perioadă istorică de timp.

MUNŢII CARPAŢI

Carpaţii româneşti acoperă 36% din suprafaţa ţării şi se impun în ansamblul turistic
naţional ca o importantă zonă turistică. Deşi au concurenţi puternici în mai multe state europene,
cum sunt: Munţii Alpi, Balcani, Pirinei sau Tatra, Carpaţii româneşti prezintă unele particularităţi
care le conferă multă originalitate, ceea ce înseamnă că au capacitatea de a stârni amatori de
sporturi de iarnă, alpinism şi drumeţie montană.
Sistemul montan se caracterizează printr-o diversitate de aspecte peisagistice şi o mare
complexitate de potenţial turistic, date de particularităţile diferitelor tipuri de relief (glaciar,
fluviatil, structuralo-litologic, etc), alternarea unităţilor montane, submontane şi depresionare, a
culoarelor de văi, varietatea şi configuraţia învelişului vegetal şi a reţelei de ape şi lacuri, o mare
bogăţie de ape minerale şi termominerale, fondul cinetic şi piscicol deosebit de reprezentativ, etc.
Toate acestea prin specificul şi modul de îmbinare în spaţiu conferă originalitatea şi nota
de atractivitate turistică a munţilor noştri.
Munţii Carpaţi, accesibili pretutindeni, oferă condiţii favorabile pentru o valorificare
complexă în turism, atât pentru formele de bază – odihnă şi tratament – cât şi pentru cele
specifice – sporturi de iarnă, drumeţie, alpinism, speoturism, cunoaştere, vânătoare, pescuit.
Munţii Carpaţi cu dispunerea lor circulară – din care cauză anticii i-au asemuit cu o
cunună - închid în mijlocul lor un podiş înalt de 400 – 600 m., mărginit în mare parte de un lanţ
de depresiuni bine individualizate şi adăpostite. ”Castelul” orografic al Carpaţilor româneşti este
dominat de înălţimi ce depăşesc 2.000 m., printre care şi 10 vârfuri principale cu peste 2.500 m.
În exterior , Carpaţii sunt înconjuraţi de şiruri de dealuri subcarpatice, fragmentate de numeroase
depresiuni.
Comparativ cu alte lanţuri muntoase, Carpaţii româneşti au o masivitate relativ redusă
datorită multiplelor văi transversale ce îi fragmentează, depresiunilor şi culoarelor depresionare
ce pun în evidenţă masive sau grupe mari orografice.

31
 Culmile lor sunt, în general, rotunjite şi au lungimi ce nu depăşesc 30 km., iar
depresiunile intramontane, în număr de peste 300, şi numeroasele trecători şi pasuri facilitează
legături permanente cu zonele extracarpatine.
Cununa carpatică românească, cu tot ansamblul de culmi şi masive de depresiuni şi văi, a
fost divizată în trei mari unităţi, avându-se în vedere poziţia ocupată în teritoriu: Carpaţii
Orientali, Carpaţii Meridionali, Carpaţii Occidentali.

CARPAŢII ORIENTALI, care se întind de la graniţa nordică la depresiunea Braşov şi

râul Prahova, se caracterizează prin existenţa a trei şiruri paralele de masive cu direcţia nord –
sud ce corespund unor fâşii diferenţiate prin vârstă şi înfăţişare: fâşia de vest cu culmi montane
vulcanice, mai joase şi de formă conică, în nord (Oaş, Gutâi –1443 m., Ţibleş – 1835 m.) mai
înalte şi cu cratere bine conservate în sud (Călimani – Vf. Pietrosu – 2303 m. şi Vf. Ineu –2.279
m.;Suhard, Hăşmaşu Mare, Bistriţei – 1859 m.;Ceahlău –1907m; Tarcău; Ciuc, Nemira); fâşia de
est are culmi constituite din roci sedimentare cutate (fliş), cu înălţimi mai reduse în nord
(Obcinele moldoveneşti –1208 m., Stânişoara – 1539 m.) şi în munţii Vrancei (Penteleu – 1772
m., Ciucaş – 1954 m.)
O altă caracteristică a Carpaţilor Orientali o constituie existenţa unui însemnat număr de
depresiuni, de culoare depresionare lungi şi de văi care fragmentează puternic această unitate
montană. Cele mai mari depresiuni sunt cele ale Maramureşului, Dornelor, Giurgeului şi
Ciucului – care separă şirul culmilor vulcanice de ceilalţi munţi – Braşovului (Ţara Bârsei) – ce
pare o câmpie cu altitudini de 500 – 600 m.-, precum şi depresiunile din partea estică –
Câmpulung şi Comăneşti. Circulaţia în această zonă montană este facilitată de existenţa a
numeroase trecători (Prislop –1416 m., Mestecăniş-1096 m., Tihuţa 1.200 m., Buciu– 1273 m.,
Tuşnad – 1301 m., Oituz – 866 m., Predeal – 1001 m.).
Carpaţii Orientali şi zonele imediat învecinate reprezintă o regiune cu importante şi
variate atracţii turistice.
Masivul Căliman, cel mai grandios edificiu vulcanic din România, oferă peisaje de o
mare spectaculozitate, cum sunt acea uriaşă „căldare” remodelată de gheţarii cuaternari şi
stâncile vulcanice, numite „12 Apostoli”(un areal de 200 ha, în jurul lor fiind declarată rezervaţie
geologică), care au înfăţişarea unor obeliscuri înalte de 8-12m.
Munţii Giumalău cu o înălţime maximă de 1.857 m., au aspectul unui uriaş bloc, alcătuit din
formaţiuni cristaline, cu spinări rotunjite, dispuse radiar în jurul vârfului principal.

32
Masivul Rarău (1651 m. altitudine maximă) prezintă intruziuni calcaroase care au dat naştere
unui relief pitoresc – cu turnuri şi piramide – dintre care „Pietrele Doamnei” impresionează în
mod deosebit.
Munţii Bistriţei(cu Vf.Pietrosu – 1791 m.) puternic fragmentaţi, prezintă văi prăpăstioase care
oferă privelişti captivante( defilee, chei, pante abrupte şi multe stânci golaşe).
Alături de încântătoarele peisaje montane, un principal factor generator de turism în
Carpaţii Orientali îl reprezintă staţiunile balneoclimaterice, dezvoltate ca urmare a prezenţei unei
multitudini de izvoare cu ape minerale, precum şi a altor factori curativi (climat specific, ozon,
turbă, emanaţii de bioxid de carbon, ş.a.). Amintim dintre ele pe cele mai importante, mai
renumite şi mai bine înzestrate cu instalaţii de cură: Vatra Dornei şi Sângiorz - Băi, în zona
nordică, Borsec, Băile Tuşnad, Slănic Moldova în zona centrală, iar spre sudul Carpaţilor
Orientali, Covasna.

CARPAŢII MERIDIONALI, cei mai înalţi şi mai masivi din întreg lanţul Carpaţilor
româneşti – ceea ce l-a determinat pe geograful francez Emmanuel de Martonne să-l numească
„Les Alpes de Transylvanie”- se desfăşoară în continuare spre vest, de la Valea Prahovei până la
Culoarul Timiş Cerna, care îi desparte de Munţii Banatului. Spre Nord separarea de Munţii
Apuseni este făcută de Valea Mureşului, iar spre Nord-Vest de Culoarul Bistriţei şi de
depresiunea Haţeg care-i despart de Munţii Poiana Ruscă.
Fiind formaţi în mare parte din şisturi cristaline cu intruziuni granitice, Carpaţii
Meridionali sunt puţin fragmentaţi de văi şi depresiuni, prezentând un grad apreciabil de
masivitate. La extremităţi, în structura lor geologică îşi fac frecvent apariţia calcare şi
conglomerate care au dat naştere la câteva peisaje cu un pitoresc specific. O altă caracteristică a
Carpaţilor Meridionali o constituie prezenţa a trei nivele de eroziune care apar ca întinse
platforme uşor ondulate sau chiar netede, una la 2000 m. altitudine, cu pajişti alpine, a doua la
1.200 – 1.600 m., mai ondulată, şi ultima, cea inferioară, la 1000 m. cu păşuni, fâneţe, cu păduri
şi cu pitoreşti aşezări omeneşti, permanente sau sezoniere(pe această platformă, în Munţii
Orăştiei s-au găsit vestigiile capitalei dacice a lui Decebal – Sarmizegetusa Regia).
În Carpaţii Meridionali se află numeroase circuri şi văi glaciare, urme ale gheţarilor
cuaternari precum şi lacuri glaciare, toate de o neasemuită frumuseţe şi de o mare atracţie
turistică.
Apele au reuşit totuşi să sape în stânca dură câteva trecători destul de joase, ca Turnu
Roşu – 400 m. şi Cozia – 309 m. pe Olt , Lainici – 450 m., pe Jiu, La acestea se adaugă multe
pasuri de înălţime, care au favorizat circulaţia peste munţi: Giuvala (124o m.) pe unde s-a

33
amenajat şoseaua Rucăr – Bran, Bâlea (la peste 200 m.)pe care s-a construit mai recent, şoseaua
numită „Transfăgărăşean” iar în Munţii Parâng, tot la peste 2000 m. a existat în timpuri străvechi
un drum roman.
Carpaţii Meridionali sunt formaţi din patru grupe de masive montane. Acestea sunt de la
est la vest următoarele: Munţii Bucegi care ating 2.505 m. în Vf. Omu, Munţii Făgăraş cei mai
înalţi din ţară, care se ridică sub forma unui zid crenelat având piscuri care trec de 2.500 m.
altitudine (Vf. Moldoveanu – 2.544 m. şi Vf Negoiu – 2.535 m.) Munţii Parâng – Cindrel, care
ating şi altitudinea de 2.519m şi sunt vestiţi prin pitorescul culmilor şi al văilor prăpăstioase;
Munţii Retezat – Godeanu care ajung la altitudinea de 2.509 m. cu Vf. Peleaga şi au o structură
geologică mai complexă (apar frecvent calcare şi conglomerate), ceea ce a favorizat apariţia
numeroaselor fenomene carstice de mare atracţie: chei, sohodaluri, ponoare, peşteri, etc.
Resursele turistice ale Carpaţilor Meridionali constau din monumente istorice şi de
arhitectură (cetăţi, lăcaşe de cult, castele, conace, etc.) vestigii arheologice cu semnificaţii
deosebite din viaţa poporului român, staţiuni balneoclimaterice, aşezări pitoreşti evidenţiate de
specificul lor etnografic şi folcloric. Cele mai numeroase dotări turistice sunt concentrate în aria
Munţilor Bucegi, pe Valea Prahovei şi în Culoarul Rucăr – Bran. Masiv Montan cu vechi tradiţii
turistice, Bucegii dispun de posibilităţi pentru practicarea tuturor formelor de turism, pentru
cazare şi alimentaţie, de mijloace de transport pe cablu, pârtii de schi, săniuş, bob. În afara
hotelurilor şi vilelor existente în oraşele de pe Valea Prahovei, în Munţii Bucegi funcţionează
peste 20 de cabane. Masivul învecinat. Munţii Piatra Craiului dispune şi el de 4 cabane şi o
bogată reţea de poteci marcate.
Marginile Masivului Bucegi sunt, în general, puternic abrupte, înălţaţi aproape pe
verticală, dând o impresie copleşitoare de cetate celor aflaţi la poalele munţilor. Din vârful său
cel mai înalt – Vf. Omu, 2.505 m. - pornesc radiar mai multe culmi, cu pante abrupte, praguri,
doline, chei, etc. toate de un pitoresc aparte. Partea sa de sud este formată de un platou, situat la
cca. 2000 m., cu pajişti alpine şi cu impresionante forme de eroziune, adevărate opere de artă ale
naturii: Sfinxul, Babele, ş.a. Între obiectivele turistice de valoare ale Bucegilor se remarcă Valea
Glaciară a Mălăeştilor, Hornurile Mălăieştilor, Acele şi Brâul Mărarului (la 2.375 m. altitudine),
Canionul, Turnurile şi Brâul Bucsoiului (2.490 m.), cascadele Vânturiş, Urlătoarea, Caraiman,
pitoreştile văi ale Jepilor, Cerbului, Alba, cheile formate pe Valea Ialomiţei; cheile Urşilor, ale
Peşterii, ale Tătarului (mari şi mici), Zănoaga Mică şi Zănoaga Mare. Spre vest, Masivul Bucegi
este mărginit de culoarul Rucăr - Bran în jurul căruia predomină o serie de formaţii carstice, cum
sunt cheile şi peştera Dâmbovicioara, cheile Ghimbavului şi Rudăriţei, peşterile Urşilor şi Colţul

34
Surpat. La vest de culoar se înalţă Munţii Piatra Craiului posesori şi ei a unor atractive forme
carstice.
Al doilea segment mai intens frecventat de turişti este lanţul Munţilor Făgăraş, care a
devenit mai accesibil după darea în exploatare a Transfăgărăşeanului (1977) – drum asfaltat care
traversează creasta principală a munţilor printr-un tunel lung de 890 m., situat la 2050 m.
altitudine. Pe versantul nordic sunt multe cabane, vizitate cam tot timpul anului, însă cu
precădere vara, la începutul toamnei şi iarna. Cele mai noi locuri de popas se află pe valea Bâlei,
la Bâlea - Lac (2034 m.) şi Bâlea - Cascadă (1234 m.). Alte opt cabane îşi aşteaptă oaspeţii pe
acest versant. Pe partea cealaltă versantul sudic a fost şi el dotat cu cabane, la Voina şi Cuca, apoi
în extremitatea estică, la Cumpăna, la Piscul Negru şi Valea cu Peşti, pe malul Lacului de
acumulare Vidraru, iar în capătul vestic pe muntele Cozia şi, pe valea Oltului, la Hanul Cozia,
cabana şi popasul turistic Valea Oltului.
Marea majoritate a acestor cabane înlesnesc accesul turiştilor spre semeţele creste ale
Făgăraşului unele dintre ele oglindite în apele unor lacuri glaciare ca Bâlea, Capra, Podrogu
Mare, Avrig şi Urlea.
Deşi dispune de un potenţial turistic bogat şi variat grupa munţilor Parâng nu posedă,
încă, dotări corespunzătoare, aşa încât în această zonă fluxurile de vizitatori sunt mai reduse.
Există în acest masiv muntos circuri glaciare în care s-au format lacuri (Câlcescu, Tău Fără
Fund, Stăneiciu), morene, grohotişuri, unde privirea întâlneşte creste semeţe ce ajung până la
2.518 m. (Vf. Parângu Mare), povârnişuri abrupte, iar pe marginea sudică o serie de peşteri în
care se află interesante forme concreţionare (Peştera Muierilor, Polovragi, ş.a.) precum şi cheile
cu pereţi maiestuoşi de pe văile Oltului şi Galbenului.
În munţii Cindrel şi Şureanu care au forme mai domoale şi platforme mai largi pe culmi,
se află de asemenea circuri şi văi glaciare, iar în partea marginală – peşteri, dintre care mai
cunoscute sunt: Şura Mare şi Ciclovina.
În grupa munţilor Retezat - Godeanu atracţia turistică majoră o constituie numeroasele
circuri glaciare în care s-au format peste 80 de lacuri, cel mai întins dintre ele(nu numai din zonă,
dar şi din ţară) fiind Bucura. Amintim dintre celelalte „ochiuri de mare” - cum le spun localnicii-
Zănoaga, Galeşu, Gemenele, Tău Negru, Ana, Florica, etc. Aspectul general, alpin şi subalpin cu
stânci şi vârfuri ascuţite – dintre care peste 20 depăşesc altitudinea de 2.300 m. – le conferă
titlul de cei mai pitoreşti munţi din România. Datorită specificului reliefului, aici s-au dezvoltat o
floră şi o faună care nu se mai întâlnesc în alte părţi ale ţării, fapt ce a dus la organizarea unui
Parc Naţional (din 1935) cu o suprafaţă de 20.000 ha.

35
 Extremitatea vestică a Carpaţilor Meridionali, alcătuită din Munţii Mehedinţi şi Cerna,
abundă în structuri calcaroase şi, deci, în forme carstice dintre cele mai felurite: peşteri
(Clocoşani – rezervaţie speologică, Grota Haiducilor, Grota cu Aburi), chei importante
(Motrului, Sohodolului, Runcului), ponoare, poduri naturale, ş.a.
Munţii Banatului, prin potenţialul lor turistic bogat şi prin amenajările existente, oferă
multiple condiţii pentru iubitorii de drumeţii şi frumuseţi naturale. Varietatea peisajelor lor se
datorează structurii geologice şi litologice foarte diferite. Relieful este reprezentat de culmi
muntoase ce nu depăşesc 450 m. (Vf. Piatra Goznei –1449 m.), fragmentate de văi, uneori destul
de adânci, care au dat naştere unor chei atrăgătoare.
În partea centrală a grupei, structura calcaroasă a formaţiilor geologice a favorizat apariţia
a numeroase forme caracteristice cu un pitoresc aparte, dintre acestea remarcându-se peşterile
Comarnic, Popovăţ, Racoviţa, Talasu, Buhuş, Româneşti, cheile Minişului, Caraşului, Nerei,
podul suspendat Ceucea; izbucurile din văile Minişului şi Caraşului, precum şi măiestuosul
culoar tectonic construit de Dunăre prin fierăstruirea transversală a Carpaţilor, pe o lungime de
134 km. culoar mărginit de pereţi stâncoşi ce ajung ce ajung la o înălţime de 1.s200 m. Acest
sector al Dunării cunoscut sub numele de Porţile de Fier, a fost transformat într-un imens lac de
acumulare, realizat prin barajul de la Gura Văii, de fapt un complex sistem hidroenergetic şi de
navigaţie, construit prin cooperare româno-iugoslavă.
De asemenea, lacurile antropice Valing, Gozna, Secu, Trei Ape, ş.a. ca şi lacurile naturale
Ochiul Beiului şi Lacul Dracului, prin lucrările de amenajare şi dotare ce s-a efectuat în jurul lor
au devenit lacuri de mare atracţie turistică, precum, de altfel, aceasta întreagă zonă bogată în
păduri de răşinoase şi foioase cu numeroase specii de plante de tip mediteranean.
Centrul turistic montan al Banatului este situat în Munţii Semenic, accesibili atât cu
telefericul cât şi cu mijloace auto. Aici s-au amenajat mai multe complexe turistice bine dotate:
Semenic, Crivaia, Trei Ape şi Secu. Nu putem trece cu vederea nici potenţialul turistic natural de
o mare valoare de care dispun Munţii Aninei: lacurile de acumulare Mărgăritaş şi Buhui, peştera
Buhui, cu cel mai lung rău subteran din România, cheile Minişului, Caraşului, Nerei, cascadele
Benşniţei, Lacul Dracului, peşterile Comarnic, Liliecilor şi Peştera cu apă.

CARPAŢII OCCIDENTALI, cu mozaicul lor petrografic, morfo-hidrografic şi social-

cultural, se constituie într-o adevărată cetate turistică, desfăşurându-se între valea Mureşului la
sud şi cea a Someşului la Nord, un amplu arc ce închide la vest întinsul podiş al Transilvaniei.
Principalul nod orografic al Apusenilor îl constituie Munţii Bihor, care ating altitudinea maximă
în vârful Curcubata (1850 m.) şi care sunt alcătuiţi, în partea nordică, din formaţii calcaroase ce

36
au interesante fenomene specifice, concentrate, cu deosebire, în renumitul platou carstic Padiş –
Scărişoara – Bătrâna. O altă subunitate a Apusenilor, Munţii Pădurea Craiului, atinge altitudinea
de 1.014 m. cu Vf. Ordâncuşa şi are structuri calcaroase, abundând în fenomene carstice. Grupa
montană Vlădeasa – Gilău (1838 în Vf. Vlădeasa) fiind formată din roci eruptive şi cristalin, se
remarcă prin existenţa unor spectaculoase defilee şi nivele de eroziune. Munţii Codru – Moma,
cu înălţimi relativ modeste (1012 m. în Vf. Pleşu), au o construcţie geologică variată în care
predomină, din nou, formaţiunile calcaroase, cu respectivul cortegiu de fenomene tipice. Cel mai
scund compartiment al apusenilor îl formează Munţii Zarandului (836 m. în Vf. Dracea), care are
un fundament eruptiv granitic şi oferă o suită de văi prăpăstioase cu caracter sălbatic dar şi
multe păşuni întinse pe culmile lor scunde.
Munţii Metaliferi, conţinând apreciabile zăcăminte de minereuri neferoase şi având o
structură geologică complexă(cristalină, eruptivă şi sedimentară), prezintă o varietate mare de
peisaje atrăgătoare : piscuri semeţe (cel mai înalt dintre ele –Vf. Vâlcan având 1.264 m.), resturi
de cupole vulcanice, ca în Detunata (1169 m.), poduri şi platforme pe care s-au dezvoltat aşezări
pitoreşti de tip risipit. Compartimentul cu cele mai caracteristice culmi calcaroase din Apuseni îl
constituie Munţii Trascăului, dominaţi de vârfurile Ciumărna – 1300 m., Bededeu –1227 m.,
Trascău-1217 m. Se întâlnesc aici multe stânci cu aspect columnar, văi şi chei impresionante
(Turzii, Râmeţilor, Feneşului) precum şi peşteri cu formaţiuni concreţionare de o rară frumuseţe.
Pitorescul munţilor Apuseni este sporit de vegetaţia lor bogată reprezentată de păduri de
fag ce alternează cu păduri de conifere şi cu pajişti montane întinse. El este întregit de
compartimentele antropice, foarte dense şi foarte variate în care se întâlnesc vestigii arheologice,
elemente de etnografie şi folclor, monumente istorice şi de arhitectură de o incontestabilă
valoare.
Potenţialul nostru speologic are o recunoscută valoare ştiinţifică şi estetică. Acesta
dispune de peste 10.900 de peşteri, România situându-se pe locul al treilea în Europa – alături de
Iugoslavia şi Franţa. Între acestea sunt şi peşteri de dimensiuni mari, adevărate complexe carstice
subterane, cu râuri şi cascade (Topolniţa, Cetăţile Ponorului, etc) sau cu sisteme dezvoltate pe
mai multe etaje, unele bogat şi frumos concreţionate (peste 300) şi altele cu mineralizaţii rare sau
cu picturi murale (Peştera Cuciulat, Peştera lui Adam, ş.a.), dar nu toate interesează sau nu toate
pot fi valorificate în turism. O mare parte din acestea, prin valoarea ştiinţifică şi estetică se
constituie ca unicate pe plan naţional şi internaţional, fiind declarate monumente ale naturii sau
rezervaţii speologice, aşa cum sunt peşterile: Topolniţa, Cetăţile Ponorului, Şura Mări, Peştera de
la Izvorul Tănşoarelor , Gheţarul de la Scărişoara, Peştera Urşilor de la Chiscău, etc, multe
intrate deja în circuitul turistic.

37
 Fără a avea înălţimea Alpilor, Carpaţii româneşti prezintă un intens domeniu schiabil,
desfăşurat pe cca. 1200 – 1400 m. altitudine ( de la 800 la 2200 m.) şi, în general lipsit de
avalanşe de zăpadă şi ferit de viscole. Fizionomia şi expunerea reliefului, dispunerea altitudinală
a acestuia, alături de condiţiile meteorologice, sunt factori favorizanţi ai sporturilor de iarnă.
Cele mai întinse şi importante domenii schiabile se localizează între 1500 şi 1800 m. altitudine,
cum ar fi cele din munţii Bucegi, Parâng, Muntele Mic, Postăvaru, Retezat, Rodnei, Vlădeasa,
etc., dar se poate schia până primăvara târziu, şi la 1900 – 2000 m. iar circurile glaciare din
Făgăraş, Rodna şi Retezat, după cum , şi în Staţiunile montane Scărişoara şi Stâna de Vale,
situate numai la 1200 – 1400 m. înălţime, dar şi în calea maselor de aer mai oceanic, schiatul se
practică mai mult de patru luni pe an.
Unele masive montane, ca Muntele Mic – Ţarcu, Parâng, Rodnei, Făgăraş, Bucegi,
permit amenajarea de pârtii şi mijloace de transport pe cablu, în sistem cascadă de la etajul
inferior 900 – 1000 m., la cel superior, montan, 2.200 m. permiţând o valorificare succesivă a
domeniului schiabil şi prelungirea sezonului de sporturi de iarnă până în aprilie – mai. În Carpaţi
s-a conturat şi un important domeniu pentru alpinişti, mai ales în partea de est a Carpaţilor
meridionali, Centrele de alpinism de la Buşteni, Braşov şi Sibiu fiind recunoscute pe plan
naţional şi internaţional. Sunt peste 325 de trasee cu grade diferite de dificultate pentru
alpinismul de vară şi de iarnă localizate mai ales în masivele în care predomină formele glaciare
sau abrupturile calcaroase, cum sunt: Piatra Craiului( 218 ), Retezat ( 71 ), Apuseni(69 ), Cheile
Bicazului( 42 ), Făgăraş(11), etc.
Oglinzile de apă, naturale sau artificiale, deosebit de numeroase în ţara noastră constituie
un remarcabil potenţial turistic. Lacurile de munte – fie că sunt glaciare, vulcanice sau de baraj
natural se constituie prin ele însele ca obiective turistice.

Capitolul II: Programul de marketing al stațiunii Predeal

38
 2.1. Strategii de organizare a programelor promoționale de Marketing;
Produsul turistic și activitatea turistică în general sunt puternic dependente de ceea ce doreşte
turistul și de ceea ce îl motivează pe acesta. Marketingul este o condiţie esenţială pentru
asigurarea reuşitei oricărei iniţiative din turism.
În condiţiile actuale de intensificare a luptei de concurență între ofertanţii de produse turistice pe
plan intern și internaţional, este de cea mai mare importanță formarea unei clientele stabile, care
să asigure totodată promovarea produsului turistic local în rândul turiştilor potenţiali pe diferite
pieţe. Principala cerinţă ce se impune pentru realizarea acestui deziderat major constă în
asigurarea unor condiţii calitativ superiore de prestare a serviciilor turistice oferite , creearea
elementelor de natură să genereze impresii favorabile și în acelaşi timp durabile în rândul
vizitatorilor.
Astfel, pentru a cunoaște motivaţiile, gradul de mulţumire a turiştilor, propunerile și sugestiile
constructive ale acestora, este necesar un contact permanent, un dialog viu și sincer cu vizitatorii,
contact ce se poate realiza prin lansarea unei problematici de opinie. Unul din instrumentele de
bază cu care operează cercetarea de marketing este ancheta prin sondaj.
Prezentul studiu și-a propus să determine cadrul optim de desfacere a produsului turistic al
staţiunii Predeal.
Serviciul de marketing turistic prin Centrul de Informare și Promovare Turistică Predeal, a
efectuat pe perioada anilor 2015-2016 studii ale opiniilor turiştilor în vederea realizării planurilor
de acţiune și strategiilor pentru anii viitori.
Am considerat acesta modalitate ca fiind cea mai apropiată de realitate și absolut necesară dacă
se are în vedere realizarea de studii concrete care să ducă la fundamentarea măsurile ce trebuiesc
luate pentru soluţionarea problemelor existente.
Studiile au fost făcute pe sezon (vară, iarna) și au urmărit o anumită problematică, datele
obţinute putând fi comparate de la an la an, obținându-se astfel tendinţe care în timp să poată
conduce la realizarea de previziuni.
Tema propusă admite o accepţiune mai largă și se referă la “Opinii și motivări ale turiştilor
sosiţi în staţiunea Predeal”
Tipul cercetărilor: cercetare descriptivă, adică acel tip al cercetării care iai propune să
evidenţieze și să descrie caracteristicile cererii turistice manifestate în staţiunea Predeal.

39
Sezonul de iarnă în stațiunea PREDEAL în perioada 2015-2016.
• Eşantionul a fost de 300 turişti (in medie), din diferite categorii profesionale;

• Provenienţa turiştilor din toate judeţele ţării;

• Vârsta celor chestionaţi a fost cuprinsă între 18 - 50+ ani;

• Perioada efecuării studiului: pe toată durata sezoanelor de iarnă 2013-2014, 2014-2015,

2015-2016.
• Investigarea a fost făcută în zona care prezintă flux maxim de turişti pentru
perioada studiată şi anume zona de schi Clabucet.

Obiective ale cercetării:

1. Pârtii preferate de turişti;
2. Durata medie a sejurului;
3. Motivul principal de alegere a staţiunii Predeal;
4. Parerea turiştilor despre prețurile practicate în Predeal;
5. Staţiunea de munte preferată;
Care sunt principalele modalitati de promovare a staţiunii Predeal
Părerile turiştilor chestionaţi au avut următoarea structură de-a lungul perioadei studiate:
1. Pârtii preferate de turişti:
Pentru studiul preferinţelor turiştilor în ceea ce priveşte pârtiile de schi,
am ales câteva dintre cele mai reprezentative dintre ele. Astfel avem în
vedere Pârtiile: Clăbucet, Clăbucet Sosire, Variantă, Subteleferic.
PÂRTIA CLABUCET
Sezon A fost preferată de (%) dintre
turiști
2013-2014 15
2014-2015 22
2015-2016 14

Preferinţele turiştilor pentru pârtia Clăbucet nu înregistrează oscilaţii mari.

40
Scăderea sezonului 2015-2016 față de 2014-2015 se explică prin faptul că transportul pe cablu
care deserveşte pârtia Căbucet a avut o perioadă importantă de nefuncționare, timp în care
instalaţia a fost înlocuită.

Pârtia Clăbucet Sosire a cunoscut o scădere în ceea ce priveşte preferinţele turiştilor. Față de
57% înregistrați în sezonul 2013-2014, celelalte două sezoane studiate arată o scădere vizibilă a
preferinţelor turiştilor pentru pârtia Clăbucet Sosire. Exigențele turiştilor cresc de la sezon la
sezon, lugimea pârtiilor devine mai importantă de la sezon la sezon. Zăpadă artificială și
iluminatul nocturn sunt fără îndoială avantaje deosebite însă produc destul de des aglomerări
care displac turiştilor.
PÂRTIA CLABUCET VARIANTA
Sezon A fost preferată de (%) dintre
turiști
2013-2014 2
2014-2015 6
2015-2016 27

Pârtia Clăbucet Variantă a început să fie de la sezon la sezon mult mai solicitată datorită
îmbunătățirilor care i-au fost aduse în ultimii ani. Este aleasă în special de către cei care vor să
evite aglomeraţia.
PÂRTIA SUBTELEFERIC

Pârtia Subteleferic este preferată de schiorii profesionişti datorită gradului de dificultate ridicat.
Chiar dacă marea majoritate a turiştilor preferă pârtiile medii ca și grad de dificultate, Pârtia
Subteleferic prezintă un potenţial deosebit pentru organizarea de competiţii națioanale și

41
internaţionale. Partia Subteleferic și-a demonstrat valoarea odată cu organizarea la Predeal a
celei de-a 47-a ediţii a Campionatului Mondial Militar. Proba de schi alpin din cadrul
campionatului s-a desfășurat în bune condiţii pe pârtia de la Predeal. Este o pârtie omologată
internaţional și reprezintă o provocare pentru practicanţii profesionişti ai acestui sport.

Un alt atu al pârtiei îl reprezintă noua instalaţie de transport pe cablu care deserveşte atât pârția
Clăbucet cât și partia Clăbucet Subteleferic, și care a îmbunătățit substanțial calitatea serviciului
de transport pe cablu în stațiunea Predeal.
2. Durata medie a sejurului
Sezon 2 zile 7 zile 14 zile
% % %
2013-2014 14 70 16
2014-2015 21 62 17
2015-2016 13 79 8
Durata medie a sejurului rămâne constantă de-a lungul sezoanelor studiate. La fel ca și în anii
precedenți studiului, se observă ca în stațiunea Predeal este foarte practicat turismul de weekend.
În ultimul sezon 2015-2016 ponderea celor care au ales un astfel de turism a crescut față de
sezonul precedent cu 8%. Numărul turiștilor care au un sejur mai mare de trei zile reprezintă
doar 8% din totalul turiștilor sosiți în stațiunea Predeal.
3. Motivul prinicpal de alegere a stațiunii Predeal

În acest caz se poate observa un fenomen interesant în ceea ce privește motivația turiștilor care
aleg stațiunea Predeal. Sportul ca și motivație înregistrează aceiași pondere ca și ”odihnă
recreere”. De cele mai multe ori turiștii chestionați au asociat cele douămotivații ca fiind
complementare, chiar dacă la final au ales una dintre ele. Ideea care se desprinde din acest

42
context este aceea că sportul poate fi considerat în stațiunea Predeal modalitate de recreere și
odihnă.

4. Părerea turiștilor în legătură cu prețurile practicate în predeal;

Turiștii sosiți în stațiunea Predeal consideră că prețurile din stațiunea noastră sunt mari și foarte
mari. Părerile turiștilor au rămas relativ constante de-a lungul sezoanelor studiate. Astfel în
proporție de 50% (în medie) turiștii consideră prețurile ca fiind mari, iar aproximativ 30% dintre
ei spun despre acestea că sunt foarte mari.

5. Stațiunea de munte preferată;

43
Din graficul alăturat rezultă clar că stațiunea preferată de către turiștii chestionați este Predealul
(~70%). Având în vedere că turiștii au fost chestionați în stațiunea Predeal, procentul celor care
preferă alte stațiuni poate fi considerat relativ mare. (15% Sinaia, 12% Poiana Brașov). Astfel,
principalele stațiuni concurente ale Predealului sunt clar evidențiate din acest studiu.

6. Sugestii privind o mai bună cunoaștere a stațiunii Predeal

Ponderea turiștilor străini

44
Toate formele de informare și promovare a stațiunii au fost considerate ca fiind necesare și pe
viitor pentru o mai bună cunoaștere a stațiunii Predeal. Oricare formă de promovare poate fi
eficientă și contribuie la dezvoltarea sistemului inormațional menit să aducă Predealul în atenția
potențialilor turiști.

7. Județele cu ponderea cea mai mare;

Judeţ București Constanţa Prahova Brașov Altele

Sezon (%) (%) (%) (%) (%)
2013-2014 53 3 17 9 16
2014-2015 60 5 8 6 18
2015-2016 49,4 10,7 6 6,6 16,3

Studiile realizate de-a lungul celor trei sezoane de iarnă conduc la următoarele concluzii:
 Pârtiile preferate de turiști care vin la Predeal în primul rând pentur schi sunt: Clăbucet,
Clăbucet sosire, Subteleferic. Pârtia Clăbucet Sosire este preferată datorită condițiilor
deosebite pe care le pune la dispoziție și anume iluminat și zăpadă artificială. Pârtia

45
 Clăbucet este preferată de schiorii care doresc să schieze pe distanțe mai lungi, iar
Subtelefericul este preferat de profesioniști datorită gradului ridicat de dificultate. Pârtia
Clăbucet Varianta a început să fie exploatată după reamenajarea ei din sezonul 2014-
2015. Unul din avantajele domeniului schiabil Predeal este tocmai varietatea tipurilor de
pârtii, care pot satisface toate categoriile de schiori. De la începători până la
experimentați, iubitorii schiului pot găsi la Predeal condiții foarte bune pentru schi timp
de aproape 5 luni.
 Durata medie a sejurului cu ponderea cea mai mare este de două zile ceea ce arată că
turismul de weekend predomină în stațiunea Predeal chiar și în sezonul de iarnă;
 Motivul principal de alegere a stațiunii Predeal este sportul. Una din explicații constă în
faptul că studiul bazat pe chestionare a fost realizat în zona Clăbucet, deci majoritatea
celor chestionați erau sosiți în stațiune pentru practicarea sporturilor de iarnă. "Odihnă și
recreerea" reprezintă motivația alegerii stațiunii Predeal. Faptul că sportul este asociat
odihnei și relaxării reprezintă o oportunitate în plus de valorificare a ofertei de iarnă a
stațiunii Predeal
 Prețurile practicate în stațiunea Predeal sunt considerate în general ”mari” de către turiștii
sosiți în stațiunea Predeal. Chiar și în aceste condiții numărul turiștilor care aleg stațiunea
Predeal pentru practicarea sporturilor de iarnă aste deocamdată ridicat;
 Chiar dacă stațiunea montană preferată de majoritatea turiștilor este Predealul , un număr
considerabil dintre cei chestionați s-au exprimat preferința și pentru alte stațiuni montane.
Observăm și Sinaia chiar dacă nu prezintă avantajele Predealului din multe puncte de
vedere, este din ce în ce mai apreciată de iubitorii sporturilor de iarnă și constituie un
veritabil rival pentru stațiunea noastră;
 Pentru o mai bună cunoaștere a stațiuni Predeal, părerile au fost împărțite. Toate
variantele propuse de chestionar au fost alese constant de către turiști. Toate din cele
patru direcții de promovare pot fi folosite și în continuare de către cei în măsură să
asigure o mai bună cunoaștere a stațiunii și promovare a ei;
 Vârstă celor chestionați;
 Ponderea turiștilor străini în total turiști sosiți în zonă Clăbucet a înregistrat o creștere în
ultimul sezon față de celelate două studiate aproximativ 3 % ceea ce înseamnă că
stațiunea Predeal este din ce în ce mai cunoscută și în același timp și apreciată și peste
hotare. Unul din principalele avantaje ale predealului în comparație cu alte stațiuni
montane din lume îl constituie nivelul încă scăzut al prețurilor;

46
  În ceea ce privește zonele de proveniență ale turiștilor români se constată că supremația
în fiecare sezon este deținută de cei sosiți din Bucureșt. În ordine descrescătoare, județele
din care sosesc cei mai mulți turiști sunt: Constanța, Prohava, Brașov. Este necesară o
movare agresivă și în regiunile slab emițătoare de turiști pentru stațiunea Predeal. Aceste
zone sunt: Jud. Vaslui, Bacău, Gorg, Suceava, Cluj.
Turiștii din zonă Clăbucet au fost chestionați și în legătură cu alte probleme cum ar fi: aspecte
plăcute și neplăcute, considerații privind transportul pe cablu. Chiar dacă aceste informații nu au
fost cuantificate și studiate cu ajutorul indicatorilor statistici datorită varietății mari a tipurilor de
răspunsuri, sunt considerate a fi foarte importante și concludente la nivelul adoptării decizilor de
îmbunătățire a serviciilor în zona Clăbucet, dar mai ales a stabilirii priorităților în acest sens.
Două mari probleme ale zonei s-au desprins simțitor din restul aspectelor menționate de
către cei chestionați și anume: aglomerația și lipsa curățeniei.
Dacă detaliem aceste aspecte neplăcute semnalate frecvent de către turiști, putem puncta
următoarele:
 Parcările în zonă, la fel că și în întreaga stațiune în perioadele de vârf de sezon sunt
insuficiente. Aglomerările produse în zona Clăbucet crează disconfort atât celor veniți
pentru practicarea schiului cât și celor care au ales Predealul și pentru alte avantaje pe
care le oferă pe timp de iarnă (aer curat, peisaje deosebite, atmosfera de vacanță);
 Lipsa unei bune organizări a pârtiilor. Au fost înregistrate multe accidente cauzate de
prezența persoanelor fără echipament adecvat pe zonele destinate strict schiorilor. De
asemenea există și în momentul de față părții de schi necorespunzător amenajate;
 Dezapezirea zonei- deficitară în perioadele cu precipitații abundente;
 Capacitatea instalațiilor de transport pe cablu este insuficientă, se crează aglomerări la
stațiile de teleschi și telescaun;
 Tomberoane, puncte de colectare a gunoaielor insuficiente;
 Toalete publice insuficiente în comparație cu fluxul turistic din zona;
 Lipsa pârtiilor pentru sănii.
Alte inconveniente ce rezultă din centralizarea datelor obținute cu ajutorul chestionarelor
ar putea fi: calitate proastă a servicilor, rețea comercială care nu corespunde unei stațiuni turistice
de talia Predealului, puține posibilități de petrecere a timpului liber în afară practicării sporturilor
de iarnă, prețuri prea mari în cluburi și discoteci, lipsa mijloacelor de transport în comun în
stațiune etc.

47
Aspectele care i-au impresionat plăcut pe turiștii sosiți în stațiunea Predeal sunt următorele:
pârtiile de schi, atmosfera de sarbatore și vacanță, condițiile de cazare, peisajele hibernale, aerul
curat, concursurile organizate pe pârtiile de schi, concertele în aer liber, plimbările cu ATV-ul,
noua instalație de transport pe cablu din stațiunea noastră.

Activitatea turistică din Predeal s-a dezvoltat creându-și propria piață de acțiune, care, datorită
”invizibilității” produselor specifice, se caracterizează prin faptul că:
Locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu și cu locul de formare a cererii;
Oferta turistică este percepută de către cerere sub forma unor imagini formate prin
cumularea tuturor informațiilor primite direct sau indirect de către fiecare turist
potențial;
Cererea și oferta se manifestă diferit: cererea este foarte elastică sub influența unor factori
economici, sociali, politici, etc., în timp ce oferta turistică este rigidă, nu poate fi stocată
și transformată;
Piața turistică este complexă, datorită conținutului său complex de bunuri și servicii
diferite;
Piața este diversă datorită faptului că se combină în maniere diferite bunuri și servicii
turistice, rezultând produse diferite;
Piața turistică este fragmentată, acest aspect rezultând din diversitatea produselor,
nevoilor, dorințelor care determină la rândul lor apariția unor forme diferite de turism și
implicit mai multe segmente, ”subpiețe” (piața turismului montan, piața națională, piața
internațională).
Concentrarea pieții turistice;
Sezonalitatea activității turistice determină modificări în modul de organizare și
funcționare a agenților economici implicați;
Este o piață cu un risc mult mai accentuat decât pe alte piețe, datorită incertitudinii cu
care se confruntă ofertanții de produse turistice;
Este o piață cu o finalitate deosebită, deoarece cumpărătorul urmărește procurarea unor
satisfacții deosebite, inedite.
Omul modern a început să-și dorească din ce în ce mai mult să-și petreacă timpul liber pentru a
se relaxa, pentru a practica diferite sporturi, pentru a cunoaște destinații, obiceiuri și tradiții noi.
Astfel a apărut cererea de turism materializată prin consumul de turism.
Pentru a exista cererea, ofertanții trebuie să identifice noi motivații și căi de stimulare a
călătoriilor oamenilor.

48
Oferta turistică din Predeal este alcătuită din potențialul turistic natural și antropic, echipamentul
de ”producție” a serviciilor turistice, bunurile materiale destinate consumului tuistic, resursa
umană, infrastructura turistică și condițiile de comercializare.
Valorificarea potențialului turistic natural și antropic din Predeal a început să se facă din ce în ce
mai mult. Consiliul Județean Brașov a promovat imaginea județului prin intermediul proiectelor
și programelor destinate dezvoltării turismului și în general a turismului montan.

2.2. Procesul de dezvoltare și lansare a noilor produse și servicii pe piața

turistică;
Zona turistică Predeal dispune de un potențial turistic valoros, de o ofertă turistică atractivă
pentru turiştii dornici să practice aproape orice formă de turism. în ultimii ani, Consiliul Județean
Braşov alături de câțiva investitori au făcut eforturi pentru reconsiderarea locului turismului.
Atingerea acestui obiectiv trebuie să conducă la:
Creşterea numărului de turişti români şi străini;
Satisfacerea cererii turistice potențiale şi atragerea unui număr sporit de turişti pentru
petrecerea sejururilor;
Sporirea contribuției turismului la veniturile comunitäților locale prin susținerea
dezvoltării turismului rural;
Crearea de noi locuri de muncă în domeniul turismului;

Turismul, pentru a se putca dezvolta, trebuie să aibă la bază politici adaptate ramurilor de
activitate ale sectorului şi anume:

Politica de produs turistic care să urmărească stimularea agenților economici în vedcrea

modernizării şi creșterii călității ofertei turistice în scopul creşterii competitivitäții ei pe
piața internă şi internațională;
Politică de promovare şi marketing care să asigure o imagine reală a turismului din
Predeal pentru a stimula cererea turistică internă şi internațională;
Politica resurselor umane care să asigure din punct de vedere calitativ şi cantitativ
necesarul de personal, precum şi formarea şi perfecționarea acestuia;
Politica privind creşterea rolului cercetări ştiinifice şi cercetări tehnologice care să
urmărească identificarea produselor şi piețelor turistice noi, investirea şi punerea în
aplicare a programelor de dezvoltare;

49
 Politica din domeniul legislativ care să aibă în vedere armonizarea cadrului normativ cu
legislația din Uniunea Europeană privind standardele de calitate, standardele pentru
construcți, standardele tehnice şi indicatori statistici pentru turism;
Politică în domeniul fiscal care să aibă ca scop stimularea dezvoltări economice, investirii
şi creării de noi locuri de muncă în sectorul privat.
Realizarea acestor politici are la rândul ei la bază programe referitoare la produsul turistic,
destinații turistice din Zonă Predeal. Astfel, se au în vedere:
Reinvestițiile şi modernizarea unităților de cazare;
Diversificarea ofertei turistice de sporturi, recreere, distracție;
Mărirea animației din zonele turistice;
Descoperirea, amenajarea şi reamenajarea unor obiective turistice istorice şi culturale;
Dezvoltarea circuitelor turistice, precum şi a excursiilor de o zi;
Dezvoltarca scrviciilor turistice la nivel intemațional;
Promovarea unei imagini favorabile în ceea ce priveşte stațiunile din județ;
Creşterea calității amenajărilor turistice;
Modernizarea treptată a produsului turistic într un cadru planificat coordonat, la
standarde înalte;
Asigurarea unui turism cu specific care să reflecte trăsăturile locale;
Dezvoltarea turismului oriunde există un potențial turistic.
Una dintre cele mai importante viitoare surse de venituri este turismul. De aceea, punerea în
aplicare a unor programe cu finanțare internă sau externă, participarea la acțiuni de promovare în
țară şi străinătate, valorificarea potențialul natural şi antropic sunt cîteva din direcțile de acțiune
în vederea dezvoltării turismului din Predeal.
Programe pentru dezvolarea şi modernizarca bazei turistice;
Organizarea servicilor ”Salvanont” care vor coordona acțiunile de prevenire a
accidentelor montane şi de salvare a persoanelor accidentate;
Refacerea pârtiei de bob şi sanie din Predeal;
Realizarea uror trasee turistice cu caracter cultural-istoric;
Reabilitarea zonelor, monumentelor, clădirilor de interes turistic;
Susținerea inițiativei private în crearea şi dezvoltarea de unități turistice cu servicii la
standarde internaționale;
Atragerea unui număr sporit de turişti prin acțiuni promoționale în țară şi străinătate;
Modernizarea infrastructurii rutiere;

50
 Infrastructură de comunicați, de promovare şi informare turistică în timp real pe Internet
şi TV cu privire la pârțiile de schi din Predeal;
Refacerea drumurilor Repararea bazelor sportive existente, precum şi amenajarea unor
baze noi.

2.3. Direcții strategice în politica de marketing turistic al stațiunii Predeal;

Strengths (puncte forte)

Punctele forte ale potențialului turistic din Predeal sunt reprezentate de resursele turistice
naturale, precum şi de cele antropice.
Resursele turistice naturale constau în:
Relieful variat care determină prezența numeroaselor obiective turistice naturale:
domenii schiabile, trasee pentru drumeții şi alpinism, chei şi văi;
Climatul temperat-continental este favorabil dezvoltării turismului montan, balnear,
datorită condiților optime practicării sporturilor de iarnă, drumețiilor, curelor balneo-
climaterice;
Existența a numeroase rezervații naturale, precum şi a unor parcuri naturale care
stimulează turismul;
Hidrografia: numeroasele şi variatele ape curgătoare sunt folosite pentru agrement şi
balneo-turism;
Existența unei vegetați variate şi a unei faune bogate şi diverse are ca efect dezvoltarea
turismului profesional şi ştiințific datorită valorii lor. Pe lângă speciile obişnuite există și
specii declarate monumente ale naturii.
Fauna are valoare estetică, recreativ-cinegetică şi ştiințifică.
Resursele turistice antropice sunt reprezentate de:
Echipamentele turistice;
Unități de cazare existente în toate zonele turistice. Reamenajarea unităților de cazare
din ultimii ani a generat o creştere a numărului de turişti;
Mijloacele de transport turistic. Dezvoltarea mijloacelor de transport turistic a stimulat
dezvoltarea turismului şi, totodată, a permis accesul în anumite zone;
Structurile de agrement. Serviciile de agrement dau posibilitatea turiştilor să-şi petreacă
timpul liber într-un mod cât mai plăcut. Agrementul constituie astăzi motivația
oamenilor de a călători pentru a practica diverse sporturi, pentru a se relaxa şi distra;

51
 Existența turiştilor români, cât şi a celor străini. Consumul turistic are efecte economice
pozitive atât pentru organizatorii de călătorii, pentru dezvoltarea turismului, cât și pentru
dezvoltarea celorlalte ramuri ale economiei cu care turismul intră în contact.

Punctele slabe ale turismului din Valea Prahovei sunt:

Lipsa promovării turismului şi a informaților legate de zonele turistice poate genera

pierderea potențialilor clienți care aleg alte destinații pentru a-şi petrece vacanța;
Lipsa investițiilor şi a preocupării în ceea ce privește zona turistică;
Nivelul de degradare în care se află echipamentele turistice;
Căile de acces şi mijloacele de transport turistic slab dezvoltate.
Inexistența unor drumuri care să dea turiştilor siguranță în ceea ce priveşte călătoria;
Numărul redus al mijloacelor de transport pe cablu şi lipsa modernizării lor;
Existența unui număr mic de structuri de agrement;
Numărul mic de turişti în structurile de primire în raport cu capacitatea de cazare
existență;
Valorificarea redusă a potențialului turistic;
Calitatea slabă a serviciilor;
Poluarea.

Opportunities (oportunități)

Oportunitățile sunt reprezentate de posibilitățile de valorificare a potențialului turistic într-o

anumită zonă. În Predeal întâlnim nenumărate oportunități, printre care:
Reabilitarea drumurilor începând cu cele principale şi terminând cu cele auxiliare;
Deoarece Predeal reprezintă un important punct de acces spre traseele montane,
consider că este importantă recondiționarea traseelor și a marcajelor (care se găsesc într-
o stare foarte proastă, în unele locuri fiind chiar inexistente);
De asemenea, ar putea fi îmbunătățite condițile de cazare din majoritatea cabanelor
turistice;
Recondiționarea instalaților de transport pe cablu;
Reamenajarea pârtiilor din Predeal așa încât să se ridice la standarde internaționale;

52
 Lărgirea gamei de servici oferite şi atragerea turiştilor în stațiuni pe tot parcursul anului,
prin organizarea de seminarii, cursuri de scurtă durată, activități de tratament, de
cosmetică, de dietă.
Dezvoltarea turismului de afaceri şi reuniuni în stațiunile turistice;
Organizarea unor festivaluri periodice sau ocazionale, unor manifestări specifice zonei
sau anotimpurilor;
Revigorarea turismului cultural itinerant pentru cunoaşterea unor zone cu valoare
turistică;
Creşterea capacității de cazare la nivelul oraşelor pentru a se dezvolta turismul de
afaceri, turismul de reuniuni şi congrese;
Modenizarea mijloacelor de transport turistic şi diversificarea serviciilor oferite în
timpul călătoriei;
Apariția şi dezvoltarea unor produse turistice specifice zonei: turismul religios,
ecologic, automobilistic, de echitație, agroturismul;
Conceperea unei strategii de diversificare a serviciilor turistice oferite de agențiile de
turism, astfel încât să fie atractive pentru fiecare turist, să ofere altemative şi posibilități
de petreccre a timpului liber în orice împrejurare și la orice oră din zi;
Ridicarea calității serviciilor prestate de resursa umană din turism. Creşterea sectorului
privat din turism;
Dezvoltarea unor produse turistice noi la nivel internațional, bazate pe valori turistice
culturale şi naturale, incluzând activități speciale şi călătorii individuale;
Dezvoltarea unor centre turistice în locuri istorice şi zone montane, ca puncte de popas
în circuite sau ca bază pentru circuite;
Cazarea turiștilor în structuri de primire pitoreşti, de bună calitate, care să reflecte
arhitectura și cultura locală.

Threats (riscuri)

Amenințările sunt reprezentate de riscurile care apar și care pot deveni puncte slabe ale
turismului într-o anumită zonă. În Predeal, acestea sunt reprezentate de următoarele:
Poluarea solului, a apelor şi a aerului;
Lipsa unor organisme special înființate pentru reamenajarea şi permanenta verificare a
itinerariilor turistice;
Vechimea şi starea de uzură a unora dintre mijloacele de transport pe cablu;

53
 Înființarea unor structuri de primire turistică ultramoderne în zone puțin populate
amenință buna funcționare a cabanelor, campingurilor şi căsuțelor turistice din zonele
respective;
Prețurile ridicate în raport cu serviciile oferite;
Serviciile slabe de catering, cu precădere lipsa unui personal calificat în unitățile de
alimentație;
Lipsa unor programe de promovare a turismului.

Cap III : Strategii de dezvoltare a turismului montan în România;

3.1. Oportunități și limite ale dezvoltării turismului montan;

Pe considerentul turismului responsabil, principalul argument pentru expunerile de mai jos va
fi următorul: implementarea noțiunii de dezvoltare durabilă nu se poate realiza decât prin
înțelegerea relației simbiotice dintre activitatea de turism și mediul natural. Astfel, cu cât
peisajul de ansamblu se apropie de veleitățile primare, naturale, cu atât circulația turiștilor
este mai potentată. Invers, cu cât mediul înconjurător este mai antropizat (în sensul:
degradat!), cu atât mai diminuat este fluxul turistic.

Carpații Românești constituie cel mai sălbatic perimetru montan al Europei și cel mai mare
masiv muntos, de pe continent, aflat în cadrul aceleiași frontiere. Acești munți ocupă o treime
din totalul suprafeței României (cca 80.000 kmp).

Potențialul turistic al Carpaților Românești este dat de:

-o mare varietate a cadrului natural;
-o consistență zestre turistică antropică rezultată prin însumarea elementelor și vestigiilor
arheologice, patrimoniului etnografic și cultural – istoric.
În această ordine de idei, interesul crescând al turiștilor străini pentru componenta montană
românească este dat de diminuarea atracțiilor naturale și antropizarea accentuată a spațiului
montan în țările alpine ale spațiului Uniunii Europene, respectiv valențele ridicate ale
factorilor de mediu, nealterați, din munții României, fapt favorizant pentru deplasarea
turistică – pe incoming – spre arealul carpatic național.

54
Acest cumul de factori favorizanți menționați anterior, în contextul pieței turistice libere,
globale și al unui cadrul managerial și legislativ bine pus la punct poate duce la o dezvoltare
socio-economică și de mediu mai mult decât armonioasă a spațiului montan național.
În condițiile economiei de piață, cererea pentru produse turistice montane oscilează în
permanență, îndeosebi în sens ascendent, posibilitățile materiale, facilitățile de transport,
nevoia de cunoaștere și de activități extraprofesionale, acționanad ca o pârghie emulativă în
favorizarea acestui proces. Asfel, apar noi trenduri de manifestare care dacă nu-și vor găsi
într-o perioadă anume o ofertă echivalentă, vor da naștere unei “cereri fără piață” și vor dirija
fluxurile turistice interne spre destinații de peste hotare. Pentru o țară cum este România, în
care turismul montan la nivel de masă nu a experimentat multe decenii în evoluție, este
obligatorie cunoașterea practicilor de “timp liber” și a categoriilor sociale cu un orizont
deschis spre practicarea turismului montan, scopul fiind determinarea grupurilor – țintă de
turiști români (dar și străini) care să accepte ofertele destinațiilor românești și formulele de
vacanță de care vor putea beneficia la aceste destinații.

Dacă luăm în calcul strategia urmărită de palierul turistic montan românesc sunt de dorit
următoarele direcții de acțiune:
-o tactică vizând redresarea (în scopul recuperării piețelor de profil pierdute);
-o direcție de dezvoltare, în scopul obținerii, pe parcurs, a unor performanțe net superioare în
acest domeniu, comparativ cu perioada actuală.
Implementarea acestor strategii nu se poate realiza decât ca o țintă pe termen mediu și lung,
undeva la orizontul anilor 2020-2025. Vorbim aici de data minimă la care baza tehnico-
materială, corelată cu infrastructură de transport și “vizibilitatea” arealelor turistice, poate
atinge un nivel mediu de satisfacție comparabil cu cel din Uniunea Europeană.

În ceea ce privește domeniul schiabil – ca și principala componentă a turismului montan în

sezonul alb – deși suprafața eligibilă pentru practicarea sporturilor de iarnă a crescut simțitor
în ultimii 10 ani, ea rămâne la o valoare de 300 de ori mai mică, în comparație cu Franța sau
de 100 ori mai mică, în comparație cu Germania, iar o proporție în jur de 50% din acest
domeniu amenajat se regăsește în Munții Bucegi, Postăvaru și Clăbucetele Predealului (deci
un perimetru foarte restrâns). Adăugăm la aceste constatări faptul că majoritatea părțiilor au
lungimea sub 1 km, multe dintre ele aflându-se la altitudini joase (unde omătul nu rezistă
mult timp), iar infrastructura care susține sporturile de iarnă este depășită sau insuficient
dezvoltată.

55
Sezonalitatea activităților turistice în stațiunile montane pe componenta „albă” este o altă
problemă delicată din punct de vedere al:
-întreținerii echipamentelor de profil în extrasezon;
-canalizării resurselor financiare;
-identificării și drămuirii factorului uman cu competențe în turism;
-deformării condițiilor de muncă printr-o activitate la cote ridicate în timpul sezonului și lipsa
aproape totală a „obiectului muncii” în restul anului;
-dezechilibrelor sociale create de ocuparea locurilor de muncă în sezon de către un număr
mare de ne-localnici.
Per ansamblu, alinierea turismului românesc pe componența sporturilor de iarnă la
standardele existente în țările cu tradiție în domeniu reprezintă o doleanță ce necesită o
politică complexă și susținută printr-un program guvernamental de amploare. De asemenea, o
ingerință mai mare a statului în organizarea activității operatorilor din turism este de dorit, în
scopul corelării deciziilor luate la nivel macroeconomic cu cele la nivel microeconomic
(unități de cazare și alimentație publică etc.). Vorbim aici de o mai mare coerență în ceea ce
privește: – politica turistică; – canalizarea corectă a fluxurilor de capital și investiții; –
stimularea cererii; – conexiunile cu alte ramuri ale economiei naționale (transport, agricultura
locală, silvicultura etc.). În contextul mai sus menționat, adoptarea de către stat al unui „Plan
al Zăpezii” și crearea unui departament integrat, după modelul „Comisiei Interministeriale
pentru Amenajarea Turistică a Muntelui (C.I.A.M.-1968)” din Franța sunt esențiale pentru
susținerea dezvoltării turismului montan, îndeosebi pe componenta albă.
Organizarea domeniului schiabil tinand cont de niste parametri moderni este primordiala,
avand in vedere experienta globala si tendintele din aceasta sfera, care incetatenesc ideea
cum ca practicarea sporturilor de iarna va ramane si pe viitor principala activitate asociata
turismului montan. In deplin respect pentru concepte precum „turism responsabil” sau
„dezvoltare durabila”, este de dorit realizarea unui studiu de specialitate finantat de
structurile Ministerului Turismului pentru identificarea si cartarea domeniului schiabil
potential al Carpatilor Romanesti (tinandu-se seama de orientarea versantilor, altitudine,
persistenta a zapezii in functie de particularitatile climatice, ariile protejate), acesta fiind
ulterior inclus intr-un proiect de lege de care sa se tina cont in proiectarea partiilor de schi.
Scopul urmarit este eliminarea investiilor nerentabile din partea unor investitori si autoritati
locale, precum si a situatiilor jenante in care se amenajeaza partii la altitudini joase, sau in
zone cu climat bland, expunere sudica, in care zapada nu rezista etc.;

56
În momentul de față, canalizarea spre multe din destinațiile spațiului montan românesc a
unor fluxuri de turiști intermediați de tour-operatori consacrați la nivel european (Dertour,
Thomas Cook-Neckermann, TUI etc.) nu ar face decât să creeze discomfort și un feedback
negativ țării noastre per ansamblu, dacă ne gândim la gradul de satisfacție scăzut dat de
nivelul lacunar al factorilor ce converg la crearea produsului turistic. Turismul românesc
funcționează la un nivel de avarie, având în vedere gradul scăzut de contribuție a acestei
activități economice la PIB-ul țării (cca 5%, în condițiile în care în Croația turismul
contribuie în ultimii ani cu până la 25% din PIB, iar în Bulgaria cu până la 14% din PIB!).
Până la la alinierea practicii turismului montan la standardele medii ale Uniunii Europene,
este de dorit identificarea și încurajarea acelor categorii de turiști care manifestă interes
pentru activități desfășurate în Carpații Românești, indiferent de gradul de satisfacție oferit
de bază tehnico-materială.

În ciuda creșterii numărului de sosiri al turiștilor străini în țara noastră, cea mai mare parte a
circulației turistice montane se realizează în spațiul național. În contextul mobilității turiștilor
români și a diversificării obiceiurilor acestora în ceea ce privește “bifarea” mai multor
obiective și activități turistice într-o perioadă scurtă, se constată o fragmentare a timpului
petrecut de vizitator într-un anumit areal turistic, ca și o împărțire a timpului alocat
concediului, între perioada de vară și cea de iarnă. În această ordine de idei, turismul de
scurtă durată (în week-end și în zone montane apropiate) capătă o amploare deosebită.
Este de dorit:
-extinderea facilităților de acces înspre zonele montane tradițional de interes turistic (atât la
nivelul infrastructurii, cât și a fluidizării condițiilor de trafic);
-diversificarea ofertei turistice în arealele montane relativ apropiate de marile centre urbane
tradițional emițătoare de turiști (București, Brașov, Sibiu, Cluj, Timișoara, Iași ș.a.);
-campanii de educare și canalizare a gustului pentru anumite tipuri de manifestări, pe măsură
ce cresc posibilitățile financiare ale turiștilor.

Stratificarea pieței turistice, îndeosebi la nivelul practicanților de turism montan, duce la

necesitatea unei viziuni diferențiate, având în vedere segmentarea cererii în funcție de preț și
necesitați de manifestare. În acest context, un mai mare interes pentru practică și necesitățile
turismului de tip low-budget (backpacking, caravane etc.), de o amploare deosebită la nivel
european și global, este de preferat și în arealul carpatic românesc.

57
Îndeosebi la nivelul drumeției montane (trekking), analiză și cunatificarea fluxurilor turistice
din ce în ce mai consistente de la an la an poate aduce plusvaloare în întreaga economie
montană. Extinderea rețelei de campinguri, sate de vacanță, refugii și cabane alpine pe care
se sprijină drumeția ca și component de bază a turismului activ, de petrecere a timpului liber,
necesită eforturi investiționale care pot fi foarte bine îndreptate spre fondurile de
convergență, având în vedere accentul care se pune pe relația dintre turism și dezvoltarea
durabilă în spațiul Uniunii Europene.
În practica turismului montan, independent de gradul de satisfacție oferit de bază materială și
de infrastructură, s-a impus în ultimul timp și componența “off-road-ului” (așa-numitul
“endurism”), o adevărată constantă în ceea ce privește evoluția numărului de amatori care
practica această formă de recreere (îndeosebi străini) cu mașini de teren, motociclete ș.a.
Paradoxal, slabă dezvoltare a infrastructurii de transport, cumulată cu factorii naturali
nealterați creează un potențial extins de dezvoltare a endurismului, în contrast cu declinul
acestei activități în Europa montană suprapopulată și supradezvoltată la nivelul cailor de
transport.

Turismul de off-road reprezintă o sursă foarte bună de venit pentru micile comunități locale
din zona montană unde se practica această activitate, acești amatori căutând facilități de
cazare, alimentație și activități cultural-artistice specifice unei vacante active. Problema care
se pune la nivelul acestui tip de activitate turistică este nivelul dezorganizat la care se
practică, cu efecte greu de determinat asupra mediului și în deplin dezacord cu turismul
responsabil ce se dorește a fi promovat. Este nevoie de o lege care să delimiteze trasee stricte
de desfășurare, să limiteze accesul în parcurile naționale și rezervațiile naturale și să prevadă
sancțiuni la nivelul celor existente în Uniunea Europeană pentru cei care se abat de la cadrul
reglementat. Simptomatic pentru lipsa cadrului legal bine pus la punct de practicare a off-
road-ului, merită amintite aici vorbele unui cetățean german, participant la un raliu în Munții
Apuseni: „În Germania legea interzice aşa ceva. Nu putem intra cu maşinile prin astfel de
locuri frumoase. Pedepsele sunt foarte mari. Aici, în România, este minunat şi nici nu e
scump. Cu bani puţini totul se aranjează cu oficialii” (http://www.jurnalul.ro/editorial/4×4-
54-529382.htm).
Impactul extinderii amenajărilor turistice și a practicilor turistice, asupra mediului montan,
reprezintă o variabilă care de multe ori nu este luată în calcul așa cum trebuie, ducând la
alterarea resurselor peisagistice pe care s-a clădit această “industrie fără fum” în spațiul
carpatic. Eroziunea solului, defrișările masive în scopuri lucrative sau pentru extinderea

58
amenajărilor turistice, drumeția, escalada sau schiul în zone protejate, acumularea de deșeuri,
poluarea aerului printr-o circulație rutieră în creștere, lipsa mijloacelor de tratare a apelor
menajere în zona cabanelor și a stațiunilor alpine, acestea sunt doar câteva din efectele
negative pe care turismul prost gestionat le poate aduce spațiului montan.
Majoritatea acestor activități negative pentru mediu au fost și sunt experimentate și de țări cu
vechime în turismul montan (S.U.A., Franța, Italia, Elveția etc.), concluzia readucându-ne
spre argumentul de pornire al acestor expuneri, în speță natură cât mai virgină, neafectată de
antropizare, favorizează deplasarea fluxurilor turistice, pe când degradarea factorilor de
mediu prin turism de masă și alte activități economice necontrolate poate duce la un recul în
circulația turistică respectivă.

Un tipar de succes și demn de urmat în ceea ce privește perpetuarea activității turistice în

spiritul dezvoltării durabile îl reprezintă regiunea Tirolului din vestul Austriei, areal al cărei
politică în ceea ce privește turismul a dus la creșterea numărului de vizitatori fără a se
constata modificări masive la nivelul peisagistic de ansamblu. Se disting câteva linii de
acțiune principale, ce pot fi incluse cu succes în politica românească privitoare la turismul
montan și nu numai:
-stațiunile montane să fie dezvoltate în cadrul localităților deja existente, diminuându-se
apariția acestora în spații virgine;
-extinderea rețelei de unități de primire turistică cu dimensiuni reduse, care să genereze un
impact material important pentru locuitorii satului/comunei/regiunii și o satisfacție pe măsură
în rândul turiștilor, prin condițiile găsite de aceștia din urmă, apropiate de specificul zonei;
-susținerea și încurajarea activităților pastorale și a tradițiilor rurale/culturale, care aduc un
plus de autenticitate și se mulează pe așteptările turiștilor;
-încurajarea agriculturii locale, includerea acesteia într-o relație simbiotică, complementară,
cu turismului din perimetrul respectiv;
-reglementarea strictă prin lege a fenomenului „caselor de vacanță”, pentru a se evita riscul
urbanizării stațiunilor;
-conștientizarea importanței mediului natural nealterat pentru dezvoltarea activităților
turistice, prin campanii susținute în rândul vizitatorilor și a populației locale.

Ar mai fi de adăugat aici, ca un „must-do” la nivel legislativ: – adoptarea unui plan integrat
la nivel arhitectural și al artei decorative, care să țină cont de imaginea tradițională a zonei
sau a regiunii. În acest fel se elimină „kitsch-ul” care a căpătat o amploare formidabilă la

59
nivelul construcțiilor și care nu corespunde cu așteptările în plan cultural și estetic ale
vizitatorilor.
O particularitate independentă de activitatea turistică montană, dar care afectează indirect și
acest domeniu, este dată de exploatarea intensivă a anumitor resurse, impactul fiind major
asupra parametrilor de mediu. Vorbim în primul rând de microhidrocentralele private, lipsa
unui control riguros asupra proceselor de sistematizare ducând la situația unor lucrări de
mântuială, în deplin dezacord cu normele tocmite în documentația prealabilă, turistic vorbind
fiind un dezastru prin peisajul alterat care se vădește în urma acestor activități.

Tot aici, incendiile așa-zis spontane care „bântuie” în ultimul timp culmile carpaține creează
un disconfort de mediu, implicit turistic, mai mult decât frapant. Se cuvine un mic
raționament și pe această temă, ghidat fiind de informațiile obținute de la mulți adminsitratori
de cabane turistice, asociații montane sau chiar Salvamont. Pe scurt: se pare că acei interesați
de subvențiile acordate pentru pășunat prin intermediul APIA (Agenția pentru Plăți și
Intervenții în Agricultură) depun solicitări cu multe zero-uri pentru a primi acești bani.
Condiția este dată de întreținerea pajiștii la un nivel optim pentru pășunat. „Băieții deștepți”
ai multor primarii din zonele montane, declarați în acte mari fermieri pentru a acesa fondurile
(deși în realitate este posibil să nu dețină nici un cap de bovină/ ovină!!!) premeditează
incendiile din zonele de pajiște cu tendința de împădurire spontană, în ideea în care, la un
simplu control de rutină, prezența vegetației arboricole poate duce la sistarea plăților din
fonduri europene. Astfel, am ajuns să trăim un paradox pe multe meleaguri montane
autohtone: în loc să ne bucurăm că natura se reface prin forțe proprii, căutam să o distrugem
și mai tare!
Cu referire la problematica sensibilă a industriei lemnului și a defrișărilor ce au atins cote
alarmante pe meleaguri românești, nu pot aduce decât un argument statistic mai mult decât
alarmant pentru situația de facto: ca stat european ce include cea mai mare catenă muntoasă
din interiorul aceleiași frontiere, ca suprafață montană ce atinge 31 % din totalul acestei țări,
pădurile însumează un sfert din teritoriul național (conform unui studiu din anul 2012 al
Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice – ICAS), sub limită europeană de 30 % și sub
limită ecologic necesară pentru sustenabilitatea factorilor de mediu!!!

O mică paranteză se cuvine a se face și cu privire la Culmea Pricopanului – supranumită

Făgărașul Dobrogei – perimetru cu înălțimi medii de 300 de metri, deosebit de spectaculoase
și al cărei limite de protecție a fost stabilită, legal, pe curbă de nivel de 100 m. Prin demersuri

60
tenebroase s-a reușit mutarea acestei limite pe curbă de 200 m pentru a netezi accesul
societăților comerciale cu monopol în exploatarea granitului, cât mai adânc în inima celor
mai vechi munți atât din România cât și din Europa, înjumătățindu-se practic arealul de relief
eludată de la practicile comerciale lucrative. Este un caz de suprafață protejată pe hârtie, dar
intens agresată antropic la nivel concret, fapt pentru care se înscrie în categoria unităților
montane cu o evoluție rapidă spre ceea ce numim dezastru ecologic.
ltă, așadar, că responsabilitatea pentru turismul montan nu ține doar de actorii implicați în
domeniu (operatori de profil și vizitatori), practic voința susținută politic, normele de
echitate, lucrările efectuate conform studiilor de impact trebuind să primeze și în domeniile
altor activități care au în prim-plan spațiul geografic în speță.

În zona montană, un rol deosebit în reglementarea relațiilor dintre conservarea factorilor de

mediu și necesitățile de odihnă, recreere și culturalizare, îl au parcurile naționale.
Dacă la nivel teoretic legislația ce vizează cadrul de organizare și funcționare a parcurilor
naționale și ariilor protejate este bine fundamentată, în practică aplicarea acesteia lasă de
dorit, fiind nuanțată în funcție de nevoile anumitor grupuri de interese.

Se recomandă:
-înființarea unei autorități centrale (în subordinea primului-ministru) care să administreze
întreaga rețea de parcuri naționale, prin preluarea acestora de la Romsilva și/sau alte
organisme de profil cu rol de așa-zisă gospodărire (nota bene: există argumente care converg
spre concluzia că demersurile multor organizații silvice pentru a lua în gestiune ariilor
protejate s-au făcut tocmai pentru că aceste organisme ce au ca scop valorificarea resurselor
pădurii să nu fie deranjate în exploatarea lor de către alte asociații care chiar au în centrul
activității conservarea naturii și pot ajunge să controleze respectivele zone cu statut special);
Rezu-compatibilizarea (armonizarea) pe cai legislative a intereselor operatorilor turistici care
acționează în zona parcurilor naționale, în scopul creării unor produse turistice în
concordanță cu dezideratele dezvoltării durabile;
-un mai bun control al dispersiei fluxurilor turistice în aceste zone protejate, prin sporirea
numărului de rangeri și printr-un sistem integrat de informare (panouri, indicatoare, hărți,
broșuri) pentru a se evita supraaglomerările și o presiune antropică ridicată asupra mediului;
-studii în vederea aprecierii circulației turistice adecvate, de la caz la caz, și definirea
capacității de primire turistică, sustenabilă din punct de vedere al condițiilor naturale.

61
În ultimii ani, iubitorii de natură practicanți ai turismului de relaxare și grupurile de turiști
care caută aventură sunt segmentele de vizitatori cu cea mai rapidă creștere în ansamblul
fluxurilor de profil, necesitând o atenție deosebită în cadrul strategiei montane pe această
nisă, a parcurilor naționale.
Datorită faptului că aceste segmente de turiști tind să aibă o identitate de grup bine definită și
sunt bine organizate, ele pot constitui un important aliat, dar și o resursă în programele de
supraveghere ale ariilor protejate. Printr-un manageriat eficient la nivel centralizat se pot
dirija în sens convergent interesele celor două segmente de turiști identificate anterior, cu
cele ale conservaționiștilor, numitorul comun fiind pasiunea pentru munte.
Mai concret:
-turiștii iubitori ai muntelui se pot transforma în mesageri și aliați în eforturile de conservare
a naturii, fiind o resursă umană care, gestionată corect, poate substitui o bună parte din
personalul necesar administrării unui parc național (rangeri, ghizi, salvamontiști etc.);
-învățând aceste grupe de turiști să dezvolte un comportament responsabil în ceea ce privește
protejarea resurselor de mediu, ele pot servi efectiv în managerierea unui parc național
montan, prin autodeterminarea de care pot da dovadă, devenind un fel de asistenți ai parcului,
autofinanțați;
-aceleași grupe de vizitatori pot constitui un instrument efectiv de popularizare a atracțiilor
montane în rândul altor categorii de turiști.

Consider că aspect esențial al problematicii turismului montan necesitatea conștientizării de

către vizitatori a normelor etice și standardelor de comportament ce trebuiesc urmate în
momentul intrării în acest spațiu geografic. Printr-un efort susținut al factorilor de decizie
implicați în problematica turismului montan (în colaborare cu ONG-urile de profil), se va
urmări informarea turiștilor în ceea ce privește codurile de conduită, universal acceptate, cum
ar fi „Declarația Kathmandu cu privire la Activitățile Montane” (1982) și „Declarația Tyrol”
(2002), ambele documente fiind adoptate și publicate de organizații internaționale de profil,
precum „Federația Internațională de Alpinism și Escaladă”, „Uniunea Internațională pentru
Conservarea Naturii (IUCN)” ș.a.
Pentru o informare optimă, turiștii trebuie să aibă acces la aceste informații înainte de a pleca
de acasă, prin intermediul Internetului, a publicațiilor scrise (broșuri, articole de revistă,
buletine informative, cărți și hărți montane), televiziunii sau radioului. Această introducere
preliminară trebuie reiterată în cadrul punctelor de acces în zona montană. În ambele cazuri,
informația transmisă trebuie să accentueze faptul că însușirea normelor respective de

62
conduită are un efect benefic pentru bunăstarea personală, pentru conservarea peisajului în
ansamblul său și pentru delectarea tuturor vizitatorilor cu un cumul de factori de mediu
montan care pot rămâne nealterați atât în prezent cât și în viitor.
Inocularea – pe diferite canale – a acestor norme etice, poate avea un rol primordial pentru
spațiul montan, ca și suport al desfășurării activității de turism. Astfel, printr-o politcă de
informare bine pusă la punct și un efort bugetar suportabil, se poate reduce semnificativ
presiunea antropica asupra muntelui.

În ultimii 22 de ani, distrugerea economiei montane (îndeosebi a zootehniei) și lipsa unor

politici din partea organismelor guvernamentale care să stopeze declinul ocupațiilor istorice
ale locuitorilor din acest spațiu, a generat fenomenul exodului în masă al generațiilor tinere
din așezările spațiului montan.
În era globalizării, în care economia de piață și consumatorismul au atins cote ridicate,
tradiția rurală idilică, milenară, începe să pălească din cauza nevoilor de emancipare ale
individului. Destrămarea multor mii de gospodării, rămânerea pe alocuri doar a unor nuclee
de populație ajunsă la vârsta senectuții, toate acestea apar ca niște constante într-un tablou
posomorât ce anunță declinul accentuat al spațiului rural carpatic – cu o vechime de mii de
ani – în contextul goanei accelerate după înavuțire. Se află în această situație așezările rurale
din Munții Apuseni, Obcinele Bucovinei, Munții Banatului, Mehedinți, Buzău, Vrancea…și
exemplele pot continua.
Din sumedenia de factori care pot stabiliza și perpetua această civilizație milenară, turismul
își are rolul sau bine definit. Îndeosebi turismul rural poate căpăta o extindere deosebită, în
strânsă concordanță cu expansiunea fenomenului urban și a nevoii populației de întoarcere
spre origini.
Prin încurajarea practicării acestui tip de turism și extinderea unităților de cazare
aparținătoare localnicilor, se poate da un nou impuls spațiului rural din zona de munte,
creându-se:
-o bază economică stabilă pentru așezările rurale;
-un nivel optim de conservare a calităților naturale și umane ale spațiului montan;
-un mod de educație și de creștere a calității vieții pentru cei care practica această activitate;
-dezvoltarea unor noi preocupări care să devină în timp profesii;
-perpetuarea unor meșteșuguri și obiceiuri aflate în pragul extincției.
Turismul rural este o activitate economică ce poate „exploda” în viitor, având în vedere
potențialul existent de civilizație și obiceiuri populare arhaice, dublate de un cadru natural cu

63
veleități deosebite și o imagine romantică, de puritate, conservată de-a lungul timpului.
Totodată, calitatea de stat membru al Uniunii Europene face din România o țară ușor de
vizitat, numărul străinilor care ne descoperă crescând de la an la an. Esențial pentru buna
funcționare a acestui concept ar fi o serie de măsuri de încurajare stipulate prin lege:
-amenajări turistice care să aparțină în exclusivitate comunității rurale, singură în măsură să
păstreze nealterat farmecul țărănesc;
-ridicarea standardelor multor pensiuni private în scopul clasificării acestora și includerii într-
un circuit turistic recunoscut;
-extinderea canalizărilor și a sistemelor de alimentare cu apă potabilă, ca și condiție sine qua
non pentru un turism civilizat;
-înlesniri acordate din partea statului (credite pe termen lung cu dobândă fixă, scutire de
impozit pe activitatea desfășurată, sprijin logistic, formare de personal);
-încurajarea atelierelor de manufactură locale pentru crearea unui sistem vandabil de produse
artizanale cu specific;
-consultanță specializată pentru accesarea fondurilor europene;
-încurajarea permanentă a afacerilor „mici și mijlocii” cu capital familial;
-sistem de promovare turistică mai agresiv în țară și străinătate;
-formarea unor ghizi specializați (pe componența: vânătoare, turism itinerant, schi, interpreți,
drumeție etc.) folosindu-se membrii ai comunităților locale;
-înțelegerea nivelului așteptărilor străinilor, prin obținerea de consultanță din rândul țărilor cu
tradiție în domeniu (Austria, Germania, Franța, Irlanda);
-extinderea facilităților de folosire a sistemelor de plată electronice;
-extinderea facilităților de tip rent-a-car în special pentru turiștii străini amatori ai acestei
activități turistice.

Existența „Asociației Naționale pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural” (ANTREC) și

conectarea acesteia la rețeaua EUROGITES („Federația Europeană de Turism Rural”) a
deschis calea conlucrării cu alte organisme din turismul rural european. Pe lângă aceasta, în
ultimii ani a apărut și „Asociația Cele Mai Frumoase Sate din România”, deosebit de
dinamică în a aduce în atenția turiștilor civilizația rurală autohtonă. Rămân însă o serie de
măsuri – enunțate mai sus – care nu pot fi perpetuate decât printr-o susținută voință politică.
Adăugăm la cele stipulate anterior o serie de factori perturbatori care frânează expansiunea
turismului rural :
-degradarea mediului prin poluare și exploatare intensivă a resurselor de sol și subsol;

64
-infrastructura săracă (drumuri, transporturi etc.);
-servicii medicale și de urgență lacunare;
-imagine deseori nefavorabilă în anumite țări emițătoare de turiști;
-prețuri piperate pentru servicii care nu se ridică așteptărilor;
-lipsa unui sistem integrat de colectare și procesare a produselor agro-zootehnice locale.

Așadar, un cumul de factori pozitivi și negativi acționează în zona turismului montan

românesc, cea de-a doua categorie constituind o provocare, în contextul responsabilității ce o
clamăm pentru „industria fără fum” practicată în respectivul spațiu geografic.
Post Scriptum:
Este de dorit, chiar necesar, identificarea și includerea unei stațiuni/areal montan într-un
proiect pilot de modernizare și extindere a infrastructurii de transport și a bazei tehnico-
materiale, în scopul ridicării acesteia la standarde din țări alpine în ceea ce privește
practicarea sporturilor de iarnă (și nu numai), a eficientizării relațiilor dintre turism și mediu,
comunitate locală, agricultura și alte domenii complementare „industriei fără fum”. Acest
lucru poate fi realizat cu sprijin și logistica umană din spațiul francez și austriac (regiunea
Tirolului), aceste două modele de dezvoltare montană constituind vârful de referință pentru
toate țările care și-au dezvoltat componenta alpestră a turismului, atât din Europa, cât și de
peste ocean (S.U.A., Canada sau Japonia). Raționamentul pentru acest demers de promovare
a unui proiect-pilot este acela de a demonstra pe plan național cum că se poate realiza, adapta
și gestiona un areal montan românesc la standarde europene și – prin contagiune – se poate
crea o emulație și în alte areale carpatice în care converg interesele autorităților
locale/regionale cu cele ale tuturor operatorilor implicați în turism (nota bene: Bulgaria s-a
impus pe piața montană a turismului european cu un număr de doar 3 stațiuni – Borovets,
Pamporovo, Bansko – ale căror condiții și dotări la nivelul stațiunilor similare din Alpi au
dus la includerea lor inclusiv în circuitul concursurilor europene sau mondiale de schi).

3.2. Concepția de dezvoltare a turismului montan la nivel

macroeconomic;
În principiu, turismul montan reprezintă o componentă deosebit de importantă a ofertei
turistice din România, cu trăsături bine definite și cu unele caracteristici specifice care îl
diferențiază de turismul montan din Europa și din lume. Cu toate punctele slabe și limitele
care ar putea încetini dezvoltarea turismului montan, există totuși mari perspective de

65
extindere a acestei forme de turism, de creștere a interesului turiștilor români și străini pentru
zona montană, odată cu îmbunătățirea ofertei curente, cu dezvoltarea stațiunilor, cu
amenajarea continuă a altora și creșterea efectivă a eforturilor de promovare.
În acest context, obiectivele, strategiile și acțiunile concrete îndreptate spre dezvoltarea
turismului montan atât la nivel macroeconomic, cât și în plan teritorial, la nivelul stațiunilor
trebuie să fie urmărite în permanență de toate organismele centrale și locale. Astfel,
elaborarea și fundamentarea strategiilor de dezvoltare a stațiunilor montane trebuie să se
bazeze pe o viziune integratoare a turismului montan, în strategia globală de dezvoltare a
turismului românesc concepută la nivel național și care să urmărească realizarea obiectivelor:
extinderea amenajărilor turistice, a gradului de echipare turistică a zonei montane;
creșterea fluxurilor turistice interne și internaționale către zona montană din România;
promovarea unui turism montan de calitate, competitiv pe piață europeană;
creșterea eficienței a tuturor activităților turistice din zona montană;
îmbunătățirea condițiilor de trai ale locuitorilor zonei montane.

ROLUL STATULUI ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI MONTAN ROMÂNESC

Dezvoltarea turismului montan în țara noastră, care dispune de un bogat potențial natural și
de o vastă experiență, necesită o coordonare la nivel macroeconomic și mai ales elaborarea
unui plan de dezvoltare pe termen lung și mediu.

În turism, statul se implică, în general la elaborarea legislației aferente în efectuarea de

investiții în infrastructura generală și cea turistică, în promovarea activității turistice pe piața
internă și externă, inprotecția turiștilor în calitate de consumatori, inconservarea și protejarea
mediului. Statul este acela care stabilește politica economică a acestui sector, el poate prelua
din experiența altor țări, dar întreaga strategie de dezva turismului montan va ține seama în
primul rând de particularitățile acestui produs turistic al țării noastre, dar totodată și de
oportunitățile și limitele mediului extern.
Atât pentru elaborarea dar și pentru urmărirea strategiei de dezvoltare a turismului montan,
statul român trebuie să se implice în urma direcții principale:

 elaborarea concepției globale de valorificare superioară a resurselor montane, pe baza

unui program pe termen lung;
 consilierea și superviarea proiectelor locale de amenajare turistică;

66
  rezolvarea problemelor legate de proprietatea funciară în general și asupra
domeniului schiabil în particular;
 elaborarea legislației aferente în scopul sprijinirii inițiativelor particulare (scutiri de
taxe, impozite etc), al încurajării investițiilor străine sau autohtone în zona montană;
 realizarea directă sau indirectă a unor investiții pentru îmbunătățirea infrastructurii
rutiere în zonă;
 promovarea și susținerea turismului de masă și a turismului social, prin suportarea de
la bugetul asigurării sociale a unei cote din cheltuielile de vacanță ale unor categorii
sociale cu venituri modeste;
 accentuarea cooperării turistice cu țările cu o bogată experiență în dezvoltarea și
promovarea turismului montan;
 protejarea și conservarea mediului, prin elaborarea unui set de legi a căror aplicare în
timp și spațiu este foarte strict controlată, să stopeze degradarea resurselor turistice și
a mediului în general, atât de către agenții economici, cât și de către turiști.
PRINCIPALELE COORDONATE ALE DEVZOLTĂRII TURISMULUI MONTAN ÎN
ROMÂNIA
 Dezvoltarea turismului montan în țara noastră presupune și impune totodată
valorificarea superioară a tuturor resurselor zonei montane, a introdus acest produs
turistic să devină unul de referință pentru turismul românesc și competitiv pe plan
internațional. Aceasta se poate realiza prin conceperea și urmărirea unui program pe
termen lung, elaborat la nivel național, care să includă următoarele direcții de acțiune:
 evaluarea cantitativă și calitativă a tuturor resurselor turistice ale zonei montane;
 cartarea întregului domeniu schiabil al Carpaților, având în vedere lipsa informațiilor
în acest domeniu;
 zonarea turistică a masivelor montane și stabilirea priorităților în valorificarea
acestora în funcție de valoarea resurselor, accesibilitate și funcționalitate pentru
turism;
 elaborarea și promovarea unor proiecte pilot de amenajare a unor situri pentru schi
nordic (schi fond, biatlon, sărituri cu schiurile, schi randonee), care întrunește bune
condiții de dezvoltare în zona montană românească;
 sprijinirea realizării proiectelor de noi stațiuni montane sau de dezvoltare a celor
existente, în arealele de mare atractivitate și cu un bun potențial de dezvoltare a

67
 sporturilor de iarnă cum sunt: Capra-Balea (proiect mai vechi), Arieșeni, Peștera
Padină-Țihută, Brașov, Semenic, Stană de Vale etc;
 elaborarea unor proiecte de modernizare a infrastructurii generale și turistice;
 încurajarea dezvoltării activităților turistice în întreaga zonă montană, caracterizată
printr-o mare diversitate și integrate celorlalte activități economice ale localnicilor și
atragerea comunităților locale în susținerea dezvoltării turistice;
 protecția și conservarea mediului prin crearea de zone protejate în zona montană și
promovarea lor ca probleme "ecoturistice", precum și prin dezvoltarea unei
infrastructuri pentru ecoturism în întreaga zonă montană.

Pentru o gestionare corespunzătoare a unui asemenea proiect este necesar un cadru

instituțional adecvat, care, în contextul organizării actuale nu există. În acest sens, specialiștii
din domeniu consideră foarte necesară constituirea unei Comisii naționale a zonei montane,
în ale cărei atribuții prioritare să fie consfințită elaborarea unei concepții globale de
dezvoltare a turismului montan, precum și coordonarea proiectelor locale de amenajare și
dezvoltare a arealelor montane și susținerea promovării acestei zone pe piața internă și
internațională.

3.3. Direcții și strategii de promovare ale produsului turistic al stațiunilor

turistice montane;

Situata in randul tarilor al caror potential turistic este divers si bogat, Romania nu a reusit să
se valorifice la adevarata sa valoare. Perioada de dupa 1990 se caracterizeaza printr-un volum
al circulatiei turistice interne si internationale relativ scazut, un volum al incasarilor, in principal
al celor valutare, aproape nesemnificativ, comparativ cu celelalte tari receptoare din zona.
Dezvoltarea turismului in perioada actuala și atribuirea rolului de sector economic prioritar
in contextul alinierii sale la nivelul cerintelor internationale reprezinta un deziderat.

Una dintre cele mai inclestate si rafinate batalii in materie de promovare, pe care o poarta
toate tarile lumii, se duce in domeniul turismului, deoarece atragerea de turisti constituie cea
mai avantajoasa afacere a acestui inceput de mileniu.
Obiectivele strategiilor si politicilor de promovare turistica in Romania

68
In domeniul comunicarii si promovarii turismului din Romania, printre obiectivele ce vor
fi urmarite mentionam:
• reconsiderarea locului turismului intern
• impulsionarea circulatiei turistice interne;
• cresterea numarului vacantelor petrecute de romani in tara;
• cresterea ponderii cheltuielilor
• atragerea cat mai multor segmente de consumatori atat din interior,
• recastigarea pietelor pierdute dupa 1989 si penetrarea pe noi piete turistice;
• fidelizarea clientelei turistice actuale;
• crearea unei imagini sugestive a turismului romanesc;
• sugerarea unei imagini de multilateralitate a ofertei, care poate sa satisfaca o gama diversificata
de motivatii si preferinte turistice;
• comunicarea unei imagini cat mai exacte a produsului turistic romanesc:
Strategia promovarii turismului montan
Potentialul montan al Romaniei, care ocupa 36% din suprafata tarii, nu este inca valorificat pe
masura resurselor sale si a variatelor categorii de turisti care pot fi atrasi, si anume: amatori de
sporturi de iarna, drumetii, alpinism, speologie, vanatoare si pescuit, de practicare a
cicloturismului, escalada, para-panta, rafTing, deltaplan etc.
Chiar si Parcurile Nationale si Rezervatiile Biosferei din zona montana reprezinta un
potential turistic inca insuficient valorificat. Dar practicarea turismului in limitele acestor zone
protejate implica și organizarea de actiuni de protejare a resurselor.
Pentru realizarea acestui obiectiv, precum si a celor pe termen mediu si lung stabilite
prin strategia de promovare sunt necesare o serie de actiuni specifice care sa aiba ca scop
promovarea de formule noi de petrecere a unor vacante active, care sa urmareasca:
• atragerea unor segmente ale populatiei pentru care activitatile practicate in aer liber reprezinta
un hobby;
• stimularea tuturor categoriilor de tineri care ar putea fi interesati in practicarea unor activitati
sportive, cu caracter general;
Niveluri ale strategiei de promovare a turismului
Strategia de promovare a turismului din România se structureaza pe trei niveluri (ceea ce dorim
insa sa subliniem este necesitatea cooperarii stranse si eficiente intre aceste niveluri
ale promovarii turismului romanesc):

69
I. Strategia de promovare la nivel national este elaborata si aplicata, in principal, de
Ministerul Turismului, avand ca obiectiv central promovarea produselor turistice romanesti atat
pe piata interna, cat si pe pietele externe, prin activitati specifice birourilor de promovare si
informare turistica din tara si strainatate.
Programul National de Marketing și Promovare elaborat și aplicat anual de
Ministerul Turismului urmarește promovarea Romaniei ca destinatie de vacante si calatorii pe
piata turistica interna și internationala. Acest program vizeaza realizarea urmatoarelor obiective
specifice:
a) imbunatatirea imaginii produsului turistic romanesc pe pietele exteme;
b) stimularea parteneriatului dintre sectoral public și privat și conșientizarea rolului și
importantei turismului in economia nationala;
c) recaștigarea pietelor turistice externe, partenere traditionale inainte de 1989 si caștigarea altora
noi;
d) stimularea cererii turistice interne și intenationale pentru vacante si calatorii.

II. Rolul conceperii si punerii in practica a strategiei de promovare la nivel zonal revine
asociatiilor de promovare regionale din România. Problematica acestora este prezentata pe larg
in continuare.
III. La nivel micro, fiecare agent economic din industria ospitalitatii isi stabileste in mod
individual propriile politici de promovare a ofertei turistice.
Firmele turistice mici din Romania nu detin resurse financiare substantiale pentru
sustinerea propriei imagini. Majoritatea agentiilor de turism investesc in editarea de prospecte,
mape, invelitori cartonate pentru biletele de avion (continand logo-ul firmei si alte date de
identificare) sau cataloage de sezon pentru prezentarea program elor lansate.

Asociatii de promovare regionala

In industria ospitalitatii din Romania a aparut un nou concept si instrument de
marketing: promovarea regionala. Aparitia acestui concept a fost inspirata de practica mondiala
in domeniu a tarilor cu vechi traditii in turism.
Este vorba de un proces de structurare a ofertei turistice pe destinatii locale de anvergura, avand
o personalitate juridica bine definita, un nume recunoscut, format sau in formare pe
piata internationala. Aceasta tendinta de afirmare și promovare regionala in turism s-a bazat pe

70
faptul ca, la acest nivel local, realitatile concrete din practica turistica sunt cunoscute mai bine
decat la nivel central, adica la Ministerul Turismului.
Asociatiile de promovare regionala din romania sunt :
1. Asociatia de turism montan Prahova , infiintata in anul 1996, la initiativa a 18 din cele mai
reprezentative localitati din zona montana a judetului Pahova. Este prima asociatie de profil din
Romania, care vizeaza dezvoltarea regionala, prin promovarea turismului in tara si in strainatate,
beneficiaza de sprijin logistic si financiar din partea guvernului Elvetiei, prin intermediul
Fundatiei Inter Assist.
2. Asociatia de promovare si dezvoltare a turismului Maramures are ca membri fondatori
operatori ce apartin celor trei judete turistice din nord-vestul tarii: Maramures, Salaj si Satu-
Mare.
Printre obiectivele acestei asociatii zonale de promovare a turismului mentionam:
• elaborarea unei strategii pe termen mediu si lung privind dezvoltarea turismului in cele
trei importante judete din nord-vestul țării;
• conceperea unei baze de date in legatura cu obiectivele turistice aflate pe teritoriul acestora si
perspectiva lor de lansare in circuital turistic intern si international;
• atragerea de programe si finantari care sa permita in egala masura atat punerea in valoare
a bogatului potential al zonei, cat si cresterea calitatii prestatiilor turistice in toate cele trei judete;
• dezvoltarea cooperarii cu administratia centrala si locala si promovarea celor mai
atractive produse turistice ale zonei, editarea, multiplicarea si difuzarea de materiale de
promovare, inclusiv prin publicatii proprii;
• acordarea de burse de studiu in tara si strainatate pentru formarea de specialisti in
domeniul promovarii.
3. Asociatia pentru Turism Bucovina (ApTB)
Asociatia a fost infiintata in noiembrie 2001, din initiativa Camerei de Comert si
Industrie Suceava, a Serviciului Integrat de Consultanta pentru Economic in Romania (IBD) si a
Ministerului Turismului. Pe parcursul derularii activitatii a beneficiat de sprijinul CIPE-USAID,
care s-a implicat in finalizarea unor actiuni ale asociatiei (consultanta, finantare).
Activitatea de baza vizeaza elaborarea unei strategii de marketing prin care punctele de
interes ale Bucovinei sa fie sublimate si diversificate, cu ajutorul unor consultanti germani.
Printre obiectivele , Asociatiei pentru Turism Bucovina putem mentiona:
• elaborarea unei strategii privind promovarea și dezvoltarea turismului in Bucovina;
• elaborarea unei baze de date cu obiectivele și unitatile turistice din Bucovina;
• atragerea de programe si finantari in vederea cresterii calitatii produsului turistic Bucovina;

71
• organizarea de mese rotunde, seminarii, conferinte etc;
• elaborarea de studii de piata privind industria ospitalitatii in zona;
• promovarea cooperarii cu administratia centrala si locala;
• promovarea cooperarii si a unei comunicari eficiente intre institutiile guvernamentale
si neguvernamentale si organizarea de mese rotunde in acest sens;
• editarea de materiale promotionale; editarea și difuzarea de materiale informative inclusiv
in publicatii proprii;
• acordarea de burse de studii in tara si strainatate;
• initierea de activitati economice pentru atingerea scopului (și printr-o agentie economica);
• atragerea si utilizarea, in conditiile legii, a unor surse financiare sub forma de donatii, subventii,
contributii, sponsorizari, taxe, cotizatii pentru prestatii si asistenta;
• promovarea schimbului de date, informatii, publicatii, specialiști, cooperarea cu asociatii
și organisme similare de profil din tara si strainatate;
• organizarea unor cursuri de instruire, calificare si perfectionare a personalului din turism;
• crearea unor parteneriate cu asociatii din tara si strainatate, care promoveaza scopul asociatiei;
• participarea la targuri de turism interne si internationale

BIBLIOGRAFIE
I. Legi și acte normative ale României
1. Legislație europeană și națională în turism: http://www.anat.ro/legislatie/
2. Master Planul pentru turismul național al României 2007 – 2026
3. Master Plan în turism pe Valea Prahovei şi Zona Brasov – Râşnov, beneficiar Ministerul
Turismului, 2008

II. Manuale, monografii, cărți și broșuri

72
4. Cîndea Melina, Spaţiul geografic românesc-organizare, amenajare, dezvoltare, Ed.
Economică, Bucureşti, 2001, 448 pag.
5. Gherasim Toader, Gherasim Daniel, Marketing turistic, Ed. Economică, Bucureşti, 1999,
240 pag.
6. Glăvan Vasile, Turismul în România, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, 160 pag.
7. Lupu Nicolae, Hotelul - Economie şi management III, Ed. All, Bucureşti, 2002, 510 pag.
8. Minciuc Rodica, Economia Turismului, Ed. Uranus, Bucureşti, 2000, 310 pag.
9. Neacșu Nicolae, Turismul şi dezvoltarea durabilă, Ed. Expert, Bucureşti, 2000, 229 pag.
10. Nedelea Alex, Piaţa turistică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003, 212 pag.
11. Nedelea Alex, Politici de marketing în turism, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, 262 pag.
12. Nistoreanu Puiu, Management în turism, Ed. ASE, Bucureşti, 2002, 284 pag.
13. Nistoreanu Puiu, Producţia şi comercializarea serviciilor turistice, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2004, 331 pag.
14. Niță Constantin, Piaţa turistică a României, Ed. Ecran Magazin, Braşov, 2000, 341 pag.
15. Pălău Nicoleta, Statistica în turism, Ed. Albastră, 2003, 344 pag.
16. Snak Oscar, Economia Turismului, Ed. Expert, Bucureşti, 2001, 600 pag.
17. Țigu Gabriela, Tehnica operaţiunilor de turism, ediţia a III-a, Ed. All Beck, Bucureşti,
1999, 432 pag.
18. Țigu Gabriela, Turism montan, Ed. Uranus, Bucureşti, 2002, 300 pag.

III. Site internet

19. http://strategia.cndd.ro/docs/comentarii/smd.pdf , 21 martie 2018.
20. http://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap20.pdf , 30 martie 2018.
21. http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2007-01/30_Virciorovan%20Petru.pdf , 7 aprilie 2018.
22. http://www.campinaturism.ro/images/articles/Studiu%20si%20strategie%20turism
%20Campina_1454495197.pdf , 16 aprilie 2018
23. http://www.creeaza.com/afaceri/turism/Strategii-de-dezvoltare-in-tur179.php , 20 mai 2018.
24. http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea1.pdf , 22 mai
2018.

73