UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” DIN ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU:
ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI SERVICIILOR

Proiect la

Mărfuri Alimentare și Siguranța Consumatorului

CARACTERIZAREA
PRODUSULUI ALIMENTAR WHISKY

COORDONATOR
Conf. Univ. Dr. Olga Irina Maxim
STUDENT
Stînca Ana-Maria

ARAD
2019
 CUPRINS

Capitolul 1.. Generalităţi privind grupa de produse alcoolice ......... 3

Capitolul 2.. Caracterizarea produsului whisky ................................ 3

2.1. Răspândire, scurt istoric despre apariția whisky-ului ...................... 4
2.2. Indici de calitate ai produsului ......................................................... 5
2.3. Utilizări ale produsului ..................................................................... 6

Bibliografie.............................................................................................. 7

2
Capitolul 1. Generalități privind grupa de produse alcoolice

Băuturile alcoolice sunt băuturile care conținetanol, cunoscut sub numele de alcool sau alcool
etilic. Etanolul din băuturile alcoolice este aproape întodeauna produs prin fermentarea
carbohidraților (diferiți izomeri ai zahărurilor natural) de către anumite specii de drojdii în
absența oxigenului, prinreacția cunoscută ca fermentarea anaerobă.
Cantitatea de alcool dintr-o băutură alcoolică se specific în procente de alcool volumic, dar
cum drojdiile nu pot fermenta băuturi cu mai mult de 14% alcool, unele băuturi alcoolice se
obțin prin distilare, precum este și whisky-ul care face parte din categoria băuturilor tari,
deoarece are mai mult de 30% alcool.

Capitolul 2. Caracterizarea produsului

Whisky este un rachiu nobil și reprezintă o băutură alcoolică cu tăria de 45% vol., obținută
prin distilarea mustului, preparat din secară, porumb, orz, ori malt de orz. În funcție de țara de
origine, ca materii prime se folosesc maltul de orez, orzul, secara, ovăzul, meiul și porumbul.
Whiskey-ul are încă parfumul lumii mari, întinse, o aroma de lux. La început whisky a fost
sinonim cu ’’scotch’’, iar după 1945, însă, a apărut conceptul de ’’bourbon’’. După al Doilea
Război Mondial, până în anii 80, conceptul de whisky a reprezentat un symbol al statului social.
Odată cu valul de imigranți către Lumea Nouă, whisky a ajuns și în America și Canada. Și în
Germania și Austria s-a încercat preparea de whisky, marca germane Rake Rauchzart a cîștigat
o anumită parte din piață, în timp ce whisky de producție austriacă a rămas totuși în zona
produselor ieftine. În ambele țări este vorba despre amestecuri de whisky de malț, scoțian, cu
raciu de porumb, indigen.

Acest tip de whisky este distilat în Scoția, deoarece doar acolo

Scotch whisky se poate distila până la un conținut de nu mai puțin 94,8% ABV,
dar îmbuteliate la cel puțin 40% ABV și să fie măturate în
butoaie de stejar timp de 3 ani.
Ingrediente: apă, malț și drojdie. Ocazional acestea sunt făcute
Malt whisky cu malț care afost mai întâi afumat cuturbă pentru a conferi o
aromă de ceva mai puternică.
Ingrediente: orice tip de cereale. Nu este afumat cuturbă, este
Grain whisky distilat la un nivel mai înalt, fapt care îi oferă o aromă mai dulce
și mai ușoară.
Ingrediente: trio de cereale, inclusiv porumb, malț, deși
American whisky distilatorii mai folosesc și boabe de quinoa, hrișcă, mei și ovăz.
Bourbon Este distilat în mod normal de 2 ori și trebuie să conțină cel puțin
51% porumb și să fie îmbătrânit în butoaie de stejar.
Fig.1 Tipuri de whisky.

3
2.1 Răspîndirea, scurt istoric despre apariția whisky-ului.

Era anului 1494 când a apărut prima menționare a unei licori din orz, și de atunci scoțienii și
irlandezii se mai ceartă încă și în ziua de astăzi pe paternitatea mult-gustatului whisky. Se pare
că mult mai mulți irlandezi decât scoțieni au emgrat de-a lungul timpului în America, pentru
că și acolo se bea tot whiskey. Cea mai mare răspândire a whiskey-ului este în Irlanda, Scoția,
America. Whiskey – scris cu e, se regăsește în Irlanda și pe scara largă în America, dar nu și în
Scoția sau pentru malțuri simple fabricate în alte părți ale lumii, inclusiv Suedia, Japonia și
India (unde este cunoscută ca fiind whisky).
Cuvântul de ’’whiskey’’ provine din gaellic-ul ’’uisge’’, devenit ’’usky’’, varianta abreviată
de la ’’uisge beatha’’, care înseamnă ’’apa vieții’’, mai bine cunoscută din latinescul ’’aqua
vitae’’. Whiskey-ul, ca multe alte tipuri de alcool, a fost inițial folosit în scopuri medicale, atât
pentru uz interne, cât și pentru cel extern, credința cum că ar prelungi viața era destul de
comună.
Legenda spune că Sfântul Patric este cel care a introdus procedeul distilării în Irlanda în
secolul al V-lea, orecum și toate secretele triburilor de scoți, cunoștințe care ar fi provenit din
Spania și Italia. Istoric e că tehnicile de distilare au fost aduse în Irlanda și Scoția undeva între
anii 1100-1300 de către călugării care au călătorit în Europa continentală, unde se distila mai
multparfumul decât alcoolul, considerat benefic în tratamentul împotriva pojarului sau
colicilor. Un proverb vechi irlandez spune: ’’Ce nu poate vindeca whiskey-ul nu are leac’’. Și
în ziua de azi un irlandez ar prescrie cu ușurință un pahar de licoare fiartă în caz de vreo răceală.
Cum vinul nu se obținea ușor în aceste zone, se distila berea de orz într-un lichior care a devenit
whiskey-ul. În Analele din Clonmacnoise*(1405) găsim prima referință la această băutură, în
contextul morții unei căpetenii care a consumat-o excesiv în ziua de Crăciun. În Scoția, prima
dovadă a existenței producției de whiskey provine dintr-unfragment din ’’Exchequer
Rolls’’(1494), care menționează un transport de malț călugărului John Cor, din ordinul regelui,
pentr a-l folosi la fabricarea de aqua vitae. Între anii 1536 și 1541 regele Henric al VIII-lea al
Angliei dizolvămănăstirile, trimițându-i pe călugări printre laici. Producția de whiskey se mută
astfel în gospodăriile private, iar procesul de distilare era unul ideal, saturația se realiza rapid
ceea ce conferea un gust brutal comparativ cu ceea ce avem azi.
O licoare apreciată, după cum se întrevde din unele documente precum cel semnat de Robert
Swinhurts în secolul al XVII-lea: ’’Băut cu moderație încetinește vîrsta, întărește tinerețea,
ajută digestia, elimină melancolia, liniștește inima, calmează mintea și înviorează spiritul’’.
După implimentarea taxei pe malț din 1725 foarte multe distilerii au fost închise, fie forțate să
lucreze noaptea, când întunericul ascundea fumul care se ridica din distilator, iar distilarea a
fost legalizată abia în anii 1823.
Deși la început băutura nu era considerată decât un fel de de bere distilată, whiskey-ul a
evoluat într-o băutură complexă pe baza mai multor tipuri de decoct de malț, mai multor
combinații de grâne fermentate care oferă fiecărei mărci un gust distinct.

* Analele din Clonmacnoise – sunt o formă de scriere istoricărelativ concisă, care înregistrează în sens
cronologic, an de an, evenimetele considerate importante din existența unei societăți sau a unui stat.

4
2.2 Indici de calitate al whisky-ului

Pe piață există whisky contrafăcut, nu există nici un dubiu în privința la acest lucru. Dacă
vrei să nu pierzi bani și să nu te enervezi degeaba, iată cum să recunoști o sticlă adevărată de
whisky:

 Timbrul – verifică timbrul dacă este intact, peste el nu trebuie să mai fie un alt timbru.
 Nivelul de umplere – canittatea de whisky din sticlă este un indicator al originii
băuturii. De cele mai multe ori, variantele originale sunt pline doar până la jumătatea
gâtului sticlei, iar în cazuri rare, până la gât.
 Verifică fundul sticlei – whisky-ul îmbuteliat înainte de 1970 va afea sedimente pe
fund. Lipsa acestora este un semn că sticla afost reumplută cu altă băutură.
 Agită sticla – whisky-ul de calitate, cu peste 40% concentrație alcoolică va face bule
care vor rezista 20-30 de secunde. Dacă acestea dispar imediat înseamnă că în sticlă
este altceva.
 Uită-te la margini – dacă cumperi o sticlă veche de whiskey este suficient să te uiți la
marginile etichetei. Vei observa dacă a fost lipită din nou, pentru că se vor vedea urme
proaspete de adezis.

Insă indicii de calitate a whisky-ului în sine sunt:

 Vârsta - whisky-ul trebuie să aibă o perioadă de îmbătrânire maxim de 2 ani, deoarece

devine mai valors, vârsta mai totdeauna trecută pe etichetă este un indiciu brut despre
calitatea acestuia.
 Culoarea - culoarea whisky-ului este de cele mai multe ori naturală, singurul adaos
legat de colorant permis prin lege este caramelul, a cărei prezență trebuie specificată pe
etichetă. În general culoarea se datorează procedeelor de maturare a butoaielor folosite.
 Distilarea - există 2 metode de obținere a whisky-ului bun: metoda tradițională, care
folosește alambicul* simplu și numai malț re orz și metoda Coffey*.
 Mirosul – mirosul mult depinde și de tipul de whisky în sine, nu trebuie să fie -înțepător,
ci ceva dulce de regulă.

*Alambicul – este o instalație utilizată pentru distilarea lichidelor. Este alcătuit dintr-un cazan de distilare,
așezat peun focar, dintr-o serpentină de răcire și dintr-un recipient de colectare a distilatului.
*Metoda Coffey – o metodă inventată de scoțianul cu același nume, care folosește alambicuri cu coloane de
distilare și cereale nemalțificate (grîu, porumb sau secară) în combinație cu malț verde de orez.

5
2.3 Utilizări ale whisky-ului

Consumul de whisky a crescut odată cu industrializarea, atunci când tot mai multe persoane
din mediul rural, unde se obișnuiește a se produce și a consuma produse tradiționale
românești, eu migrat către mediul urban, mai encipat din punct de vedere al deschiderii către
consumul de băuturi din import, a căror valoare, de multe ori mai mare decât cea a produselor
autohtone, dar și în strânsă, legătură cu calitatea acestora, și-o permiteau să o plătească.
Dezvoltarea consumului de whisky în Româania a avut loc odată cu dezvoltarea relațiilor
de schimb comercial, ce mai mare amploare luând-o din momentul prăbușirii sistemului
comunist ce îndrăgea libertatea economică și încuraja consumului produselor autohtone.
Pe piața românească whisky-ul se comercializează într-un sortiment restrâns, având în
principal o calitate inferioară, fapt ce se reflectă în prețurile destul de scăzute (prețul unei
sticle de whisky pornește de la 100 EUR și nu are limite), spre deosebire de gama variată
existentă pe plan mondial.
În România, principalii ofertanți de whisky sunt:
 Jack Daniel’s, cel mai cunoscut sortiment fiind ’’Black Label’, îmbuteliat în sticle de
0,7 l și 1 l;
 Teacher’s;
 Grant’s;
 Johnnie Walker;
 J&B;
 Jim Beam;
 Jameson;
 Black&White;
 White Horse.

Principalii importatoti români ai acestor mărci sunt:

 BDG Import – importator al mărcii Jack Daniel's;
 Cristalex România – importator al mărcilor Jeam Beam, Grant’s și Teacher’s;
 Pernod Richard – importator al mărcilor Ballantine’s și Jameson;
 Sollers PPD – principal importator al mărcii Johnnie Walker, J&B, Black&White,
White Horse;
 Alexandrion Group România – importator al mărcii Grant’s;
 Maru Liquors – importator al mărcii Johnnie Walker.

6
Bibliografie:

1. http://www.stylereport.ro/gourmet/7-lucruri-mai-putin-cunoscute-despre-whisky

2. https://vzboltay.com/alcohol/whiskey-bourbon/938-izvestnye-marki-viski.html

3. https://gradusinfo.ru/alkogol/viski/raznovidnost/rejting.html

4. Cartea ’’Whisky în producție casnică’’ de Peter Jăger, Editura

M.A.S.T

5. Cartea ’’Coniacul – Distilate din vin – Preparare - Învechire’’ de

Editura Alex Alex