Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație din Chișinău

Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Lucrare de diplomă
Tema: ”Valorificare turismului montan
în regiunea Predeal, România”

Executat de : Gheorghița Ion

Grupa : T-141
Coordonator : Ostrofeț Leonid

Chişinău 2018
0
 Cuprins :

Introducere
Cap I: Turismul montan în România;
1.1. Oferta turismului montan al României:
1.2. Potențialul turistic; Analiza cantitativă și calitativă;
1.3. Potențialul turistic natural;
1.4. Potențialul turistic antropic;
1.5. Evaluarea și ierarhizarea resurselor turistice;
Cap II: Programul de marketing al stațiunii Predeal;
2.1. Strategii de organizare a programelor promoționale de Marketing;
2.2. Procesul de lansare a noilor produse pe piață și servicii pe piața
turistică;
2.3. Direcții strategice în politica de marketing turistic al stațiunii Predeal;
Cap III : Strategii de dezvoltare a turismului montan în România;
3.1. Oportunități și limite ale dezvoltării turismului montan;
3.2. Concepția de dezvoltare a turismului montan la nivel macroeconomic;
3.3. Direcții și strategii de promovare ale produsului turistic al stațiunilor
turistice montane;
 Încheiere
 Bibliografie

1
 Introducere
Importanţa zonei montane în cererea de vacanţe, a generat preocupări ale specialiştilor în scopul
exploatării pentru turism a acestei destinaţii într-un mod eficient, pentru a satisface diversitatea şi
complexitatea nevoilor turiştilor. Astfel, amenajarea în scopuri turistice a zonei montane are o
existenţă de peste un secol, perioadă în care s-au manifestat opinii şi contribuţii importante la
valorificarea resurselor naturale şi a bogăţiilor socio-culturale ale acestei destinaţii turistice.
Problemele actuale ale turismului sunt cele legate de protejarea mediului, printr-o
exploatare a acestuia pe baza principiilor dezvoltării durabile, principii care trebuie avute în
vedere şi în amenajarea turistică a zonelor montane.
Din punct de vedere al potenţialului natural, România dispune de suficiente resurse care
pot răspunde cerinţelor de dezvoltare a turismului montan,atât pentru practicarea schiului, dar şi
pentru sezonul estival. Cu toate acestea,în prezent, trăsătura principală a ofertei montane
româneşti este diferenţa dintre valoarea şi atractivitatea potenţialului turistic şi gradul de
valorificare redus, atât cantitativ cât şi calitativ.
Dintre masivele montane cel mai bine dezvoltate din România se pot enumera: Bucegi,
Piatra Craiului, Postăvarul, Făgăraş, Ceahlău, Parâng şi Cindrel (aici a fost construită prima
staţiune montană din România - Păltiniş).
Printre staţiunile remarcate pentru practicarea turismului montan se află:
Sinaia, Buşteni, Predeal, Păltiniş, Poiana Braşov, Borşa, Semenic, Stâna de Vale, Durău şi altele.
Importanţa exploatării pentru turism a resurselor montane a atras atenţia specialiştilor din
domeniu, care au realizat o serie de studii, analize, în urma cărora se pot evidenţia în principal
următoarele aspecte:
• mare diversitate de aspecte peisagistice, care conferă originalitate şi atractivitate
masivelor montane;
• natură virgină, în mare parte;
• un relief "dulce" în zonele de înălţimi medii (800-1600m), favorabil practicării
turismului, activităţilor în aer liber;
• un important domeniu schiabil şi o garanţie a prezenţei zăpezii la altitudini joase (1000-
1500m), benefice practicării sporturilor de iarnă;
• populaţie numeroasă, primitoare, păstrătoare de tradiţii, existenţa unor locuinţe
tradiţionale de calitate şi a unui patrimoniu cultural religios important;
• mare complexitate a potenţialului turistic, conferită de varietatea şi valoarea resurselor
naturale şi antropice, ceea ce face posibilă dezvoltarea a numeroase forme de turism - odihnă şi
recreere, practicarea sporturilor de iarnă, drumeţie, tratament balnear, speoturism, alpinism,
turism ştiinţific şi profesional, turism rural, religios şi cultural, vânătoare şi pescuit sportiv,
agrement nautic ş.a.
Dotarea zonei montane din România cu echipamente specifice este modestă, aceasta
deţinând ~26% din totalul unităţilor de cazare, cea mai mare parte fiind concentrată în staţiunile
turistice de pe Valea Prahovei - Sinaia, Predeal, Buşteni - şi Poiana Braşov (cu circa 33,5% din
capacitatea de cazare a zonei montane).

2
 În ceea ce priveşte dotările pentru serviciile de alimentaţie, se remarcă prezenţa unei
varietăţi de unităţi, de la restaurantele clasice şi cu specific, până la baruri, bufete ş.a. Ca şi în
cazul unităţilor de cazare în ţara noastră se poate observa o concentrare a acestora în aceleaţi
zone, respectiv Valea Prahovei şi Poiana Braşov.
Din punct de vedere al dotărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă, în România
eforturile au fost concentrate către amenajarea unor pârtii de schi şi instalaţii mecanice de urcat.
În prezent, suprafaţa domeniului schiabil este de 380,8 ha (3,81 kmp), categoric foarte mică,
comparativ cu alte ţări (de 120 de ori mai mică faţă de Germania, de 510 ori mai mică faţă de
Franţa).
Succint,putem evidenţia următoarele:
• numărul total al pârtiilor de schi amenajate în ţara noastră este de 72, având o lungime
totală de 93,34 km, la care se adaugă 15,5 km pentru schi fond, cea mai mare parte aflându-se în
staţiunile de pe Valea Prahovei şi Poiana Braşov (circa 45%); au fost amenajate şi câteva pârtii
de săniuş (la Predeal, Sinaia, Izvoare, etc.)
• structura pârtiilor pe grade de dificultate, cele 72 de pârtii din ţara noastră se împart
astfel:
- pârtii foarte uşoare: 3 (toate în Poiana Braşov)
- pârtii uşoare: 12
- pârtii medii: 43
- pârtii dificile: 14
• pentru schi fond sau schi-plimbare nu sunt amenajate trasee aşa cum se observă în ţările
cu turism de iarnă dezvoltat;
• referitor la instalaţiile de transport pe cablu, România dispune de 65 de instalaţii, dintre
care 8 telecabine, o telegondolă, 17 telescaune, 39 teleschiuri şi babyschiuri, concentrate în
special în Sinaia, Predeal şi Poiana Braşov;
• gradului redus de amenajare şi valorificare a domeniului schiabil în ţara noastră i se
adaugă şi numeroasele dificultăţi privind exploatarea pârtiilor(mai ales de ordin juridic-
proprietatea pământului, dar şi de ordin tehnic - degradări, lipsa zăpezii, lipsa mijloacelor de
întreţinere) şi a instalaţiilor mecanice de urcat (multe dintre ele aflându-se într-o stare avansată
de uzură fizică).
Ca şi structura echipamentelor de cazare şi a celor pentru practicarea sporturilor de
iarnă,dotările pentru agrement,sunt modeste în structura ofertei din România, fiind prezente un
număr redus de cluburi, săli de jocuri, terenuri de sport (tenis, volei, baschet, fotbal), piscine,
lacuri amenajate pentru practicarea diferitelor sporturi, etc. Agrementul se rezumă în principal la
drumeţia montană, precum şi la vizitarea unor obiective de genul: peşteri, parcuri naturale,
castele, mănăstiri,etc.
Alte aspecte ale turismului montan din România:
• zona montană din România este valorificată pentru practicarea drumeţiei, sporturilor de
iarnă, turismului de sfârsit de săptămână, iar în prezent, din ce în ce mai frecvent se remarcă

3
solicitarea anumitor staţiuni (Predeal, Sinaia, Călimăneşti, Căciulata, etc.) pentru turismul de
afaceri şi reuniuni;
• multe zone montane sunt bogate în resurse terapeutice, aspect care determină posibilitatea
practicării turismului balnear;
• zona montană are ca şi caracteristică principală sezonalitatea, iar acestea se manifestă
prin prezenţa a două perioade de sezon: hivernal (cu luna de maxim - februarie) şi estival (cu un
vârf de sezon în august);
• din punct de vedere al eficienţei economice- evidenţiată în principal prin gradul de
ocupare, se poate preciza că acesta are în medie o valoare de ~30%, iar în structura unităţilor de
cazare se remarcă următoarele valori:în hoteluri - 50-60%,în vile - 40-50%,iar la cabane -25-
30%;
• se mai pot remarca şi alte câteva aspecte importante din punct de vedere al eficienţei
sociale şi anume:
- datorită întinderii mari a zonei montane din România şi atractivităţii deosebite a acesteia, ea
poate oferii oricând şi oricui un loc ideal de recreere, de refacere a forţei de muncă sau de
petrecere activă a timpului liber, fie prin turismul organizat, fie în mod neorganizat, pentru un
sejur mai lung sau doar pentru sfârşitul săptămânii;
- prin existenţa reţelei de cabane, zona montană oferă posibilitatea practicării turismului şi
categoriilor de persoane cu venituri mai modeste în special tinerilor; de asemenea, existenţa unei
baze de cazare aparţinând sindicatelor, în unele staţiuni, poate contribui la dezvoltarea turismului
social;
- în ultimii ani începe să se contureze tot mai mult turismul rural în zona montană, o formă a
turismului alternativ şi o variantă de promovare a turismului de masă;
- eficienţa socială care poate fi caracterizată şi prin nivelul servirii, prin gradul de satisfacere a
cerinţelor turiştilor, prin nivelul de calificare a personalului sau prin unii indicatori privind
trasportul pe cablu(timpul de aşteptare a schiorilor la instalaţii, accesul la aceste instalaţii - ca
raport între lungimea totală a instalaţiilor mecanice de urcat şi numărul locurilor de cazare din
staţiune, gradul de satisfacere a cererii pentru transportul pe cablu - ca raport între capacitatea
instalaţiilor şi cea de cazare,etc.) arată faptul că rezultatele se plasează sub nivelul cerinţelor
turiştilor, ceea ce nu influenţează doar eficienţa socială, ci şi mărimea eficienţei economice.
În final, se poate afirma că în România există posibilităţi de dezvoltare a turismului
montan atât prin amenajarea unor masive încă neintroduse în circuitul turistic, dar şi prin
îmbunătăţirea ofertei actuale. Dacă la cele anterioare se alătură şi o activitate intensă de
promovare, se poate ca în viitor să se atingă ritmuri superioare ale sosirilor şi încasărilor care
implicit vor conduce la satisfacerea cerinţelor turiştilor şi creşterea eficienţei activităţilor
specifice.
Pe parcursul lucrării se va urmării prezentarea turismul montan românesc din punct de
vedere al locului şi rolului acestuia în cadrul pieţei turistice româneşti, al tendinţelor în evoluţia
capacităţii de cazare în funcţiune şi al dezvoltării staţiunilor montane în contextul practicării unui
turism durabil.

4
Cap I: Turismul montan în România;
1.1. Oferta turismului montan al României:
1.2. Potențialul turistic; Analiza cantitativă și calitativă;
1.3. Potențialul turistic natural;
1.4. Potențialul turistic antropic;
1.5. Evaluarea și ierarhizarea resurselor turistice;

1.3. Potenţialul turistic natural

Potenţialul natural al turismului reprezintă totalitatea elementelor fizico-geografice dintr-

un teritoriu care au capacitatea de a exercita o atracţie asupra unor potenţiali turişti.1 Prin
îmbinarea parţială sau totală a trăsăturilor dominante ale elementelor mediului natural se
conturează aprecieri cantitative şi calitative asupra potenţialului turistic natural al unui teritoriu.
Nu toate elementele mediului natural au însă acelaşi grad de atractivitate pentru turişti.
Astfel, se detaşează ca atracţii deosebite unităţile montane, formele ciudate de relief, masivele
acoperite cu zăpadă tot anul sau o mare perioadă dintr-un an, elementele deosebite ale vegetaţiei,
fauna cinegetică, râurile şi cascadele, gheizerele şi lacurile, izvoarele minerale. Deşi reprezintă
principalul element de atractivitate pentru un flux turistic,ele nu trebuie desprinse din ansamblul
componentelor mediului natural din care fac parte.Din această cauză, elementele mediului
natural ce devin obiective ale circulaţiei turistice trebuie studiate în contextul peisajelor din care
fac parte, evaluând gradul de integrare al acestora în peisaj, nivelul lor de asociere, starea de
echilibru a componentelor peisajului.
Resursele turistice create de societatea umană s-au format de-a lungul istoriei
omenirii,îmbogăţinde-se treptat cu noi valori, pe măsura creşterii gradului de cultură şi civilizaţie
a popoarelor. Obiectivele turistice de natură antropică existente în prezent au apărut iniţial,
pentru scopuri şi cu funcţii diferite de cele actuale.Pe măsura trecerii timpului, au căpătat patima
vremii,s-au încărcat de semnificaţii şi au ajuns să dobândească atractivitate, intrând în categoria
de patrimoniu turistic antropic.Bogăţia acestuia s-a amplificat de la o etapă istorică la alta,pe
măsura dezvoltării societăţii omeneşti,iar creşterea actuală, ca număr de obiective turistice de
natură antropică şi ca diversitate pe unitatea de suprafaţă, este considerată fără precedent.
Ca şi în cazul obiectivelor turistice naturale, atractivitatea obiectivelor turistice antropice
rezultă din reflectarea asupra lor, a unor elemente ca:unicitate(singularitate), vechime, inedit,
1

5
dimensiune, formă, funcţie, semnificaţie, perioada de timp,etc. Valabilitatea acestor însuşiri poate
fi verificată şi raportată la spaţiul naţional sau cel internaţional. De asemenea, trebuie raportată la
o anumită perioadă istorică de timp.

MUNŢII CARPAŢI

Carpaţii româneşti acoperă 36% din suprafaţa ţării şi se impun în ansamblul turistic
naţional ca o importantă zonă turistică. Deşi au concurenţi puternici în mai multe state europene,
cum sunt: Munţii Alpi, Balcani, Pirinei sau Tatra, Carpaţii româneşti prezintă unele particularităţi
care le conferă multă originalitate, ceea ce înseamnă că au capacitatea de a stârni amatori de
sporturi de iarnă, alpinism şi drumeţie montană.
Sistemul montan se caracterizează printr-o diversitate de aspecte peisagistice şi o mare
complexitate de potenţial turistic, date de particularităţile diferitelor tipuri de relief (glaciar,
fluviatil, structuralo-litologic, etc), alternarea unităţilor montane, submontane şi depresionare, a
culoarelor de văi, varietatea şi configuraţia învelişului vegetal şi a reţelei de ape şi lacuri, o mare
bogăţie de ape minerale şi termominerale, fondul cinetic şi piscicol deosebit de reprezentativ, etc.
Toate acestea prin specificul şi modul de îmbinare în spaţiu conferă originalitatea şi nota
de atractivitate turistică a munţilor noştri.
Munţii Carpaţi, accesibili pretutindeni, oferă condiţii favorabile pentru o valorificare
complexă în turism, atât pentru formele de bază – odihnă şi tratament – cât şi pentru cele
specifice – sporturi de iarnă, drumeţie, alpinism, speoturism, cunoaştere, vânătoare, pescuit.
Munţii Carpaţi cu dispunerea lor circulară – din care cauză anticii i-au asemuit cu o
cunună - închid în mijlocul lor un podiş înalt de 400 – 600 m., mărginit în mare parte de un lanţ
de depresiuni bine individualizate şi adăpostite. ”Castelul” orografic al Carpaţilor româneşti este
dominat de înălţimi ce depăşesc 2.000 m., printre care şi 10 vârfuri principale cu peste 2.500 m.
În exterior , Carpaţii sunt înconjuraţi de şiruri de dealuri subcarpatice, fragmentate de numeroase
depresiuni.
Comparativ cu alte lanţuri muntoase, Carpaţii româneşti au o masivitate relativ redusă
datorită multiplelor văi transversale ce îi fragmentează, depresiunilor şi culoarelor depresionare
ce pun în evidenţă masive sau grupe mari orografice.

6
 Culmile lor sunt, în general, rotunjite şi au lungimi ce nu depăşesc 30 km., iar
depresiunile intramontane, în număr de peste 300, şi numeroasele trecători şi pasuri facilitează
legături permanente cu zonele extracarpatine.
Cununa carpatică românească, cu tot ansamblul de culmi şi masive de depresiuni şi văi, a
fost divizată în trei mari unităţi, avându-se în vedere poziţia ocupată în teritoriu: Carpaţii
Orientali, Carpaţii Meridionali, Carpaţii Occidentali.

CARPAŢII ORIENTALI, care se întind de la graniţa nordică la depresiunea Braşov şi

râul Prahova, se caracterizează prin existenţa a trei şiruri paralele de masive cu direcţia nord –
sud ce corespund unor fâşii diferenţiate prin vârstă şi înfăţişare: fâşia de vest cu culmi montane
vulcanice, mai joase şi de formă conică, în nord (Oaş, Gutâi –1443 m., Ţibleş – 1835 m.) mai
înalte şi cu cratere bine conservate în sud (Călimani – Vf. Pietrosu – 2303 m. şi Vf. Ineu –2.279
m.;Suhard, Hăşmaşu Mare, Bistriţei – 1859 m.;Ceahlău –1907m; Tarcău; Ciuc, Nemira); fâşia de
est are culmi constituite din roci sedimentare cutate (fliş), cu înălţimi mai reduse în nord
(Obcinele moldoveneşti –1208 m., Stânişoara – 1539 m.) şi în munţii Vrancei (Penteleu – 1772
m., Ciucaş – 1954 m.)
O altă caracteristică a Carpaţilor Orientali o constituie existenţa unui însemnat număr de
depresiuni, de culoare depresionare lungi şi de văi care fragmentează puternic această unitate
montană. Cele mai mari depresiuni sunt cele ale Maramureşului, Dornelor, Giurgeului şi
Ciucului – care separă şirul culmilor vulcanice de ceilalţi munţi – Braşovului (Ţara Bârsei) – ce
pare o câmpie cu altitudini de 500 – 600 m.-, precum şi depresiunile din partea estică –
Câmpulung şi Comăneşti. Circulaţia în această zonă montană este facilitată de existenţa a
numeroase trecători (Prislop –1416 m., Mestecăniş-1096 m., Tihuţa 1.200 m., Buciu– 1273 m.,
Tuşnad – 1301 m., Oituz – 866 m., Predeal – 1001 m.).
Carpaţii Orientali şi zonele imediat învecinate reprezintă o regiune cu importante şi
variate atracţii turistice.
Masivul Căliman, cel mai grandios edificiu vulcanic din România, oferă peisaje de o
mare spectaculozitate, cum sunt acea uriaşă „căldare” remodelată de gheţarii cuaternari şi
stâncile vulcanice, numite „12 Apostoli”(un areal de 200 ha, în jurul lor fiind declarată rezervaţie
geologică), care au înfăţişarea unor obeliscuri înalte de 8-12m.
Munţii Giumalău cu o înălţime maximă de 1.857 m., au aspectul unui uriaş bloc, alcătuit din
formaţiuni cristaline, cu spinări rotunjite, dispuse radiar în jurul vârfului principal.

7
Masivul Rarău (1651 m. altitudine maximă) prezintă intruziuni calcaroase care au dat naştere
unui relief pitoresc – cu turnuri şi piramide – dintre care „Pietrele Doamnei” impresionează în
mod deosebit.
Munţii Bistriţei(cu Vf.Pietrosu – 1791 m.) puternic fragmentaţi, prezintă văi prăpăstioase care
oferă privelişti captivante( defilee, chei, pante abrupte şi multe stânci golaşe).
Alături de încântătoarele peisaje montane, un principal factor generator de turism în
Carpaţii Orientali îl reprezintă staţiunile balneoclimaterice, dezvoltate ca urmare a prezenţei unei
multitudini de izvoare cu ape minerale, precum şi a altor factori curativi (climat specific, ozon,
turbă, emanaţii de bioxid de carbon, ş.a.). Amintim dintre ele pe cele mai importante, mai
renumite şi mai bine înzestrate cu instalaţii de cură: Vatra Dornei şi Sângiorz - Băi, în zona
nordică, Borsec, Băile Tuşnad, Slănic Moldova în zona centrală, iar spre sudul Carpaţilor
Orientali, Covasna.

CARPAŢII MERIDIONALI, cei mai înalţi şi mai masivi din întreg lanţul Carpaţilor
româneşti – ceea ce l-a determinat pe geograful francez Emmanuel de Martonne să-l numească
„Les Alpes de Transylvanie”- se desfăşoară în continuare spre vest, de la Valea Prahovei până la
Culoarul Timiş Cerna, care îi desparte de Munţii Banatului. Spre Nord separarea de Munţii
Apuseni este făcută de Valea Mureşului, iar spre Nord-Vest de Culoarul Bistriţei şi de
depresiunea Haţeg care-i despart de Munţii Poiana Ruscă.
Fiind formaţi în mare parte din şisturi cristaline cu intruziuni granitice, Carpaţii
Meridionali sunt puţin fragmentaţi de văi şi depresiuni, prezentând un grad apreciabil de
masivitate. La extremităţi, în structura lor geologică îşi fac frecvent apariţia calcare şi
conglomerate care au dat naştere la câteva peisaje cu un pitoresc specific. O altă caracteristică a
Carpaţilor Meridionali o constituie prezenţa a trei nivele de eroziune care apar ca întinse
platforme uşor ondulate sau chiar netede, una la 2000 m. altitudine, cu pajişti alpine, a doua la
1.200 – 1.600 m., mai ondulată, şi ultima, cea inferioară, la 1000 m. cu păşuni, fâneţe, cu păduri
şi cu pitoreşti aşezări omeneşti, permanente sau sezoniere(pe această platformă, în Munţii
Orăştiei s-au găsit vestigiile capitalei dacice a lui Decebal – Sarmizegetusa Regia).
În Carpaţii Meridionali se află numeroase circuri şi văi glaciare, urme ale gheţarilor
cuaternari precum şi lacuri glaciare, toate de o neasemuită frumuseţe şi de o mare atracţie
turistică.
Apele au reuşit totuşi să sape în stânca dură câteva trecători destul de joase, ca Turnu
Roşu – 400 m. şi Cozia – 309 m. pe Olt , Lainici – 450 m., pe Jiu, La acestea se adaugă multe
pasuri de înălţime, care au favorizat circulaţia peste munţi: Giuvala (124o m.) pe unde s-a

8
amenajat şoseaua Rucăr – Bran, Bâlea (la peste 200 m.)pe care s-a construit mai recent, şoseaua
numită „Transfăgărăşean” iar în Munţii Parâng, tot la peste 2000 m. a existat în timpuri străvechi
un drum roman.
Carpaţii Meridionali sunt formaţi din patru grupe de masive montane. Acestea sunt de la
est la vest următoarele: Munţii Bucegi care ating 2.505 m. în Vf. Omu, Munţii Făgăraş cei mai
înalţi din ţară, care se ridică sub forma unui zid crenelat având piscuri care trec de 2.500 m.
altitudine (Vf. Moldoveanu – 2.544 m. şi Vf Negoiu – 2.535 m.) Munţii Parâng – Cindrel, care
ating şi altitudinea de 2.519m şi sunt vestiţi prin pitorescul culmilor şi al văilor prăpăstioase;
Munţii Retezat – Godeanu care ajung la altitudinea de 2.509 m. cu Vf. Peleaga şi au o structură
geologică mai complexă (apar frecvent calcare şi conglomerate), ceea ce a favorizat apariţia
numeroaselor fenomene carstice de mare atracţie: chei, sohodaluri, ponoare, peşteri, etc.
Resursele turistice ale Carpaţilor Meridionali constau din monumente istorice şi de
arhitectură (cetăţi, lăcaşe de cult, castele, conace, etc.) vestigii arheologice cu semnificaţii
deosebite din viaţa poporului român, staţiuni balneoclimaterice, aşezări pitoreşti evidenţiate de
specificul lor etnografic şi folcloric. Cele mai numeroase dotări turistice sunt concentrate în aria
Munţilor Bucegi, pe Valea Prahovei şi în Culoarul Rucăr – Bran. Masiv Montan cu vechi tradiţii
turistice, Bucegii dispun de posibilităţi pentru practicarea tuturor formelor de turism, pentru
cazare şi alimentaţie, de mijloace de transport pe cablu, pârtii de schi, săniuş, bob. În afara
hotelurilor şi vilelor existente în oraşele de pe Valea Prahovei, în Munţii Bucegi funcţionează
peste 20 de cabane. Masivul învecinat. Munţii Piatra Craiului dispune şi el de 4 cabane şi o
bogată reţea de poteci marcate.
Marginile Masivului Bucegi sunt, în general, puternic abrupte, înălţaţi aproape pe
verticală, dând o impresie copleşitoare de cetate celor aflaţi la poalele munţilor. Din vârful său
cel mai înalt – Vf. Omu, 2.505 m. - pornesc radiar mai multe culmi, cu pante abrupte, praguri,
doline, chei, etc. toate de un pitoresc aparte. Partea sa de sud este formată de un platou, situat la
cca. 2000 m., cu pajişti alpine şi cu impresionante forme de eroziune, adevărate opere de artă ale
naturii: Sfinxul, Babele, ş.a. Între obiectivele turistice de valoare ale Bucegilor se remarcă Valea
Glaciară a Mălăeştilor, Hornurile Mălăieştilor, Acele şi Brâul Mărarului (la 2.375 m. altitudine),
Canionul, Turnurile şi Brâul Bucsoiului (2.490 m.), cascadele Vânturiş, Urlătoarea, Caraiman,
pitoreştile văi ale Jepilor, Cerbului, Alba, cheile formate pe Valea Ialomiţei; cheile Urşilor, ale
Peşterii, ale Tătarului (mari şi mici), Zănoaga Mică şi Zănoaga Mare. Spre vest, Masivul Bucegi
este mărginit de culoarul Rucăr - Bran în jurul căruia predomină o serie de formaţii carstice, cum
sunt cheile şi peştera Dâmbovicioara, cheile Ghimbavului şi Rudăriţei, peşterile Urşilor şi Colţul

9
Surpat. La vest de culoar se înalţă Munţii Piatra Craiului posesori şi ei a unor atractive forme
carstice.
Al doilea segment mai intens frecventat de turişti este lanţul Munţilor Făgăraş, care a
devenit mai accesibil după darea în exploatare a Transfăgărăşeanului (1977) – drum asfaltat care
traversează creasta principală a munţilor printr-un tunel lung de 890 m., situat la 2050 m.
altitudine. Pe versantul nordic sunt multe cabane, vizitate cam tot timpul anului, însă cu
precădere vara, la începutul toamnei şi iarna. Cele mai noi locuri de popas se află pe valea Bâlei,
la Bâlea - Lac (2034 m.) şi Bâlea - Cascadă (1234 m.). Alte opt cabane îşi aşteaptă oaspeţii pe
acest versant. Pe partea cealaltă versantul sudic a fost şi el dotat cu cabane, la Voina şi Cuca, apoi
în extremitatea estică, la Cumpăna, la Piscul Negru şi Valea cu Peşti, pe malul Lacului de
acumulare Vidraru, iar în capătul vestic pe muntele Cozia şi, pe valea Oltului, la Hanul Cozia,
cabana şi popasul turistic Valea Oltului.
Marea majoritate a acestor cabane înlesnesc accesul turiştilor spre semeţele creste ale
Făgăraşului unele dintre ele oglindite în apele unor lacuri glaciare ca Bâlea, Capra, Podrogu
Mare, Avrig şi Urlea.
Deşi dispune de un potenţial turistic bogat şi variat grupa munţilor Parâng nu posedă,
încă, dotări corespunzătoare, aşa încât în această zonă fluxurile de vizitatori sunt mai reduse.
Există în acest masiv muntos circuri glaciare în care s-au format lacuri (Câlcescu, Tău Fără
Fund, Stăneiciu), morene, grohotişuri, unde privirea întâlneşte creste semeţe ce ajung până la
2.518 m. (Vf. Parângu Mare), povârnişuri abrupte, iar pe marginea sudică o serie de peşteri în
care se află interesante forme concreţionare (Peştera Muierilor, Polovragi, ş.a.) precum şi cheile
cu pereţi maiestuoşi de pe văile Oltului şi Galbenului.
În munţii Cindrel şi Şureanu care au forme mai domoale şi platforme mai largi pe culmi,
se află de asemenea circuri şi văi glaciare, iar în partea marginală – peşteri, dintre care mai
cunoscute sunt: Şura Mare şi Ciclovina.
În grupa munţilor Retezat - Godeanu atracţia turistică majoră o constituie numeroasele
circuri glaciare în care s-au format peste 80 de lacuri, cel mai întins dintre ele(nu numai din zonă,
dar şi din ţară) fiind Bucura. Amintim dintre celelalte „ochiuri de mare” - cum le spun localnicii-
Zănoaga, Galeşu, Gemenele, Tău Negru, Ana, Florica, etc. Aspectul general, alpin şi subalpin cu
stânci şi vârfuri ascuţite – dintre care peste 20 depăşesc altitudinea de 2.300 m. – le conferă
titlul de cei mai pitoreşti munţi din România. Datorită specificului reliefului, aici s-au dezvoltat o
floră şi o faună care nu se mai întâlnesc în alte părţi ale ţării, fapt ce a dus la organizarea unui
Parc Naţional (din 1935) cu o suprafaţă de 20.000 ha.

10
 Extremitatea vestică a Carpaţilor Meridionali, alcătuită din Munţii Mehedinţi şi Cerna,
abundă în structuri calcaroase şi, deci, în forme carstice dintre cele mai felurite: peşteri
(Clocoşani – rezervaţie speologică, Grota Haiducilor, Grota cu Aburi), chei importante
(Motrului, Sohodolului, Runcului), ponoare, poduri naturale, ş.a.
Munţii Banatului, prin potenţialul lor turistic bogat şi prin amenajările existente, oferă
multiple condiţii pentru iubitorii de drumeţii şi frumuseţi naturale. Varietatea peisajelor lor se
datorează structurii geologice şi litologice foarte diferite. Relieful este reprezentat de culmi
muntoase ce nu depăşesc 450 m. (Vf. Piatra Goznei –1449 m.), fragmentate de văi, uneori destul
de adânci, care au dat naştere unor chei atrăgătoare.
În partea centrală a grupei, structura calcaroasă a formaţiilor geologice a favorizat apariţia
a numeroase forme caracteristice cu un pitoresc aparte, dintre acestea remarcându-se peşterile
Comarnic, Popovăţ, Racoviţa, Talasu, Buhuş, Româneşti, cheile Minişului, Caraşului, Nerei,
podul suspendat Ceucea; izbucurile din văile Minişului şi Caraşului, precum şi măiestuosul
culoar tectonic construit de Dunăre prin fierăstruirea transversală a Carpaţilor, pe o lungime de
134 km. culoar mărginit de pereţi stâncoşi ce ajung ce ajung la o înălţime de 1.s200 m. Acest
sector al Dunării cunoscut sub numele de Porţile de Fier, a fost transformat într-un imens lac de
acumulare, realizat prin barajul de la Gura Văii, de fapt un complex sistem hidroenergetic şi de
navigaţie, construit prin cooperare româno-iugoslavă.
De asemenea, lacurile antropice Valing, Gozna, Secu, Trei Ape, ş.a. ca şi lacurile naturale
Ochiul Beiului şi Lacul Dracului, prin lucrările de amenajare şi dotare ce s-a efectuat în jurul lor
au devenit lacuri de mare atracţie turistică, precum, de altfel, aceasta întreagă zonă bogată în
păduri de răşinoase şi foioase cu numeroase specii de plante de tip mediteranean.
Centrul turistic montan al Banatului este situat în Munţii Semenic, accesibili atât cu
telefericul cât şi cu mijloace auto. Aici s-au amenajat mai multe complexe turistice bine dotate:
Semenic, Crivaia, Trei Ape şi Secu. Nu putem trece cu vederea nici potenţialul turistic natural de
o mare valoare de care dispun Munţii Aninei: lacurile de acumulare Mărgăritaş şi Buhui, peştera
Buhui, cu cel mai lung rău subteran din România, cheile Minişului, Caraşului, Nerei, cascadele
Benşniţei, Lacul Dracului, peşterile Comarnic, Liliecilor şi Peştera cu apă.

CARPAŢII OCCIDENTALI, cu mozaicul lor petrografic, morfo-hidrografic şi social-

cultural, se constituie într-o adevărată cetate turistică, desfăşurându-se între valea Mureşului la
sud şi cea a Someşului la Nord, un amplu arc ce închide la vest întinsul podiş al Transilvaniei.
Principalul nod orografic al Apusenilor îl constituie Munţii Bihor, care ating altitudinea maximă
în vârful Curcubata (1850 m.) şi care sunt alcătuiţi, în partea nordică, din formaţii calcaroase ce

11
au interesante fenomene specifice, concentrate, cu deosebire, în renumitul platou carstic Padiş –
Scărişoara – Bătrâna. O altă subunitate a Apusenilor, Munţii Pădurea Craiului, atinge altitudinea
de 1.014 m. cu Vf. Ordâncuşa şi are structuri calcaroase, abundând în fenomene carstice. Grupa
montană Vlădeasa – Gilău (1838 în Vf. Vlădeasa) fiind formată din roci eruptive şi cristalin, se
remarcă prin existenţa unor spectaculoase defilee şi nivele de eroziune. Munţii Codru – Moma,
cu înălţimi relativ modeste (1012 m. în Vf. Pleşu), au o construcţie geologică variată în care
predomină, din nou, formaţiunile calcaroase, cu respectivul cortegiu de fenomene tipice. Cel mai
scund compartiment al apusenilor îl formează Munţii Zarandului (836 m. în Vf. Dracea), care are
un fundament eruptiv granitic şi oferă o suită de văi prăpăstioase cu caracter sălbatic dar şi
multe păşuni întinse pe culmile lor scunde.
Munţii Metaliferi, conţinând apreciabile zăcăminte de minereuri neferoase şi având o
structură geologică complexă(cristalină, eruptivă şi sedimentară), prezintă o varietate mare de
peisaje atrăgătoare : piscuri semeţe (cel mai înalt dintre ele –Vf. Vâlcan având 1.264 m.), resturi
de cupole vulcanice, ca în Detunata (1169 m.), poduri şi platforme pe care s-au dezvoltat aşezări
pitoreşti de tip risipit. Compartimentul cu cele mai caracteristice culmi calcaroase din Apuseni îl
constituie Munţii Trascăului, dominaţi de vârfurile Ciumărna – 1300 m., Bededeu –1227 m.,
Trascău-1217 m. Se întâlnesc aici multe stânci cu aspect columnar, văi şi chei impresionante
(Turzii, Râmeţilor, Feneşului) precum şi peşteri cu formaţiuni concreţionare de o rară frumuseţe.
Pitorescul munţilor Apuseni este sporit de vegetaţia lor bogată reprezentată de păduri de
fag ce alternează cu păduri de conifere şi cu pajişti montane întinse. El este întregit de
compartimentele antropice, foarte dense şi foarte variate în care se întâlnesc vestigii arheologice,
elemente de etnografie şi folclor, monumente istorice şi de arhitectură de o incontestabilă
valoare.
Potenţialul nostru speologic are o recunoscută valoare ştiinţifică şi estetică. Acesta
dispune de peste 10.900 de peşteri, România situându-se pe locul al treilea în Europa – alături de
Iugoslavia şi Franţa. Între acestea sunt şi peşteri de dimensiuni mari, adevărate complexe carstice
subterane, cu râuri şi cascade (Topolniţa, Cetăţile Ponorului, etc) sau cu sisteme dezvoltate pe
mai multe etaje, unele bogat şi frumos concreţionate (peste 300) şi altele cu mineralizaţii rare sau
cu picturi murale (Peştera Cuciulat, Peştera lui Adam, ş.a.), dar nu toate interesează sau nu toate
pot fi valorificate în turism. O mare parte din acestea, prin valoarea ştiinţifică şi estetică se
constituie ca unicate pe plan naţional şi internaţional, fiind declarate monumente ale naturii sau
rezervaţii speologice, aşa cum sunt peşterile: Topolniţa, Cetăţile Ponorului, Şura Mări, Peştera de
la Izvorul Tănşoarelor , Gheţarul de la Scărişoara, Peştera Urşilor de la Chiscău, etc, multe
intrate deja în circuitul turistic.

12
 Fără a avea înălţimea Alpilor, Carpaţii româneşti prezintă un intens domeniu schiabil,
desfăşurat pe cca. 1200 – 1400 m. altitudine ( de la 800 la 2200 m.) şi, în general lipsit de
avalanşe de zăpadă şi ferit de viscole. Fizionomia şi expunerea reliefului, dispunerea altitudinală
a acestuia, alături de condiţiile meteorologice, sunt factori favorizanţi ai sporturilor de iarnă.
Cele mai întinse şi importante domenii schiabile se localizează între 1500 şi 1800 m. altitudine,
cum ar fi cele din munţii Bucegi, Parâng, Muntele Mic, Postăvaru, Retezat, Rodnei, Vlădeasa,
etc., dar se poate schia până primăvara târziu, şi la 1900 – 2000 m. iar circurile glaciare din
Făgăraş, Rodna şi Retezat, după cum , şi în Staţiunile montane Scărişoara şi Stâna de Vale,
situate numai la 1200 – 1400 m. înălţime, dar şi în calea maselor de aer mai oceanic, schiatul se
practică mai mult de patru luni pe an.
Unele masive montane, ca Muntele Mic – Ţarcu, Parâng, Rodnei, Făgăraş, Bucegi,
permit amenajarea de pârtii şi mijloace de transport pe cablu, în sistem cascadă de la etajul
inferior 900 – 1000 m., la cel superior, montan, 2.200 m. permiţând o valorificare succesivă a
domeniului schiabil şi prelungirea sezonului de sporturi de iarnă până în aprilie – mai. În Carpaţi
s-a conturat şi un important domeniu pentru alpinişti, mai ales în partea de est a Carpaţilor
meridionali, Centrele de alpinism de la Buşteni, Braşov şi Sibiu fiind recunoscute pe plan
naţional şi internaţional. Sunt peste 325 de trasee cu grade diferite de dificultate pentru
alpinismul de vară şi de iarnă localizate mai ales în masivele în care predomină formele glaciare
sau abrupturile calcaroase, cum sunt: Piatra Craiului( 218 ), Retezat ( 71 ), Apuseni(69 ), Cheile
Bicazului( 42 ), Făgăraş(11), etc.
Oglinzile de apă, naturale sau artificiale, deosebit de numeroase în ţara noastră constituie
un remarcabil potenţial turistic. Lacurile de munte – fie că sunt glaciare, vulcanice sau de baraj
natural se constituie prin ele însele ca obiective turistice.

Capitolul II: Programul de marketing al stațiunii Predeal

2.1. Strategii de organizare a programelor promoționale de Marketing

13
Produsul turistic și activitatea turistică în general sunt puternic dependente de ceea ce doreşte
turistul și de ceea ce îl motivează pe acesta. Marketingul este o condiţie esenţială pentru
asigurarea reuşitei oricărei iniţiative din turism.
În condiţiile actuale de intensificare a luptei de concurență între ofertanţii de produse turistice pe
plan intern și internaţional, este de cea mai mare importanță formarea unei clientele stabile, care
să asigure totodată promovarea produsului turistic local în rândul turiştilor potenţiali pe diferite
pieţe. Principala cerinţă ce se impune pentru realizarea acestui deziderat major constă în
asigurarea unor condiţii calitativ superiore de prestare a serviciilor turistice oferite , creearea
elementelor de natură să genereze impresii favorabile și în acelaşi timp durabile în rândul
vizitatorilor.
Astfel, pentru a cunoaște motivaţiile, gradul de mulţumire a turiştilor, propunerile și sugestiile
constructive ale acestora, este necesar un contact permanent, un dialog viu și sincer cu vizitatorii,
contact ce se poate realiza prin lansarea unei problematici de opinie. Unul din instrumentele de
bază cu care operează cercetarea de marketing este ancheta prin sondaj.
Prezentul studiu și-a propus să determine cadrul optim de desfacere a produsului turistic al
staţiunii Predeal.
Serviciul de marketing turistic prin Centrul de Informare și Promovare Turistică Predeal, a
efectuat pe perioada anilor 2015-2016 studii ale opiniilor turiştilor în vederea realizării planurilor
de acţiune și strategiilor pentru anii viitori.
Am considerat acesta modalitate ca fiind cea mai apropiată de realitate și absolut necesară dacă
se are în vedere realizarea de studii concrete care să ducă la fundamentarea măsurile ce trebuiesc
luate pentru soluţionarea problemelor existente.
Studiile au fost făcute pe sezon (vară, iarna) și au urmărit o anumită problematică, datele
obţinute putând fi comparate de la an la an, obținându-se astfel tendinţe care în timp să poată
conduce la realizarea de previziuni.
Tema propusă admite o accepţiune mai largă și se referă la “Opinii și motivări ale turiştilor
sosiţi în staţiunea Predeal”
Tipul cercetărilor: cercetare descriptivă, adică acel tip al cercetării care iai propune să
evidenţieze și să descrie caracteristicile cererii turistice manifestate în staţiunea Predeal.

Sezonul de iarnă în stațiunea PREDEAL în perioada 2015-2016.

14
• Eşantionul a fost de 300 turişti (in medie), din diferite categorii profesionale;

• Provenienţa turiştilor din toate judeţele ţării;

• Vârsta celor chestionaţi a fost cuprinsă între 18 - 50+ ani;

• Perioada efecuării studiului: pe toată durata sezoanelor de iarnă 2013-2014, 2014-2015,

2015-2016.
• Investigarea a fost făcută în zona care prezintă flux maxim de turişti pentru
perioada studiată şi anume zona de schi Clabucet.

Obiective ale cercetării:

1. Pârtii preferate de turişti;
2. Durata medie a sejurului;
3. Motivul principal de alegere a staţiunii Predeal;
4. Parerea turiştilor despre prețurile practicate în Predeal;
5. Staţiunea de munte preferată;
Care sunt principalele modalitati de promovare a staţiunii Predeal
Părerile turiştilor chestionaţi au avut următoarea structură de-a lungul perioadei studiate:
1. Pârtii preferate de turişti:

Pentru studiul preferinţelor turiştilor în ceea ce priveşte pârtiile de schi,

am ales câteva dintre cele mai reprezentative dintre ele. Astfel avem în
vedere Pârtiile: Clăbucet, Clăbucet Sosire, Variantă, Subteleferic.
PÂRTIA CLABUCET
Sezon A fost preferată de (%) dintre
turiști
2013-2014 15
2014-2015 22
2015-2016 14

Preferinţele turiştilor pentru pârtia Clăbucet nu înregistrează oscilaţii mari.

Scăderea sezonului 2015-2016 față de 2014-2015 se explică prin faptul că transportul pe cablu
care deserveşte pârtia Căbucet a avut o perioadă importantă de nefuncționare, timp în care
instalaţia a fost înlocuită.

15
Pârtia Clăbucet Sosire a cunoscut o scădere în ceea ce priveşte preferinţele turiştilor. Față de
57% înregistrați în sezonul 2013-2014, celelalte două sezoane studiate arată o scădere vizibilă a
preferinţelor turiştilor pentru pârtia Clăbucet Sosire. Exigențele turiştilor cresc de la sezon la
sezon, lugimea pârtiilor devine mai importantă de la sezon la sezon. Zăpadă artificială și
iluminatul nocturn sunt fără îndoială avantaje deosebite însă produc destul de des aglomerări
care displac turiştilor.
PÂRTIA CLABUCET VARIANTA
Sezon A fost preferată de (%) dintre
turiști
2013-2014 2
2014-2015 6
2015-2016 27

Pârtia Clăbucet Variantă a început să fie de la sezon la sezon mult mai solicitată datorită
îmbunătățirilor care i-au fost aduse în ultimii ani. Este aleasă în special de către cei care vor să
evite aglomeraţia.
PÂRTIA SUBTELEFERIC

Pârtia Subteleferic este preferată de schiorii profesionişti datorită gradului de dificultate ridicat.
Chiar dacă marea majoritate a turiştilor preferă pârtiile medii ca și grad de dificultate, Pârtia
Subteleferic prezintă un potenţial deosebit pentru organizarea de competiţii națioanale și
internaţionale. Partia Subteleferic și-a demonstrat valoarea odată cu organizarea la Predeal a
celei de-a 47-a ediţii a Campionatului Mondial Militar. Proba de schi alpin din cadrul
campionatului s-a desfășurat în bune condiţii pe pârtia de la Predeal. Este o pârtie omologată
internaţional și reprezintă o provocare pentru practicanţii profesionişti ai acestui sport.

16
Un alt atu al pârtiei îl reprezintă noua instalaţie de transport pe cablu care deserveşte atât pârția
Clăbucet cât și partia Clăbucet Subteleferic, și care a îmbunătățit substanțial calitatea serviciului
de transport pe cablu în stațiunea Predeal.
2. Durata medie a sejurului
Sezon 2 zile 7 zile 14 zile
% % %
2013-2014 14 70 16
2014-2015 21 62 17
2015-2016 13 79 8
Durata medie a sejurului rămâne constantă de-a lungul sezoanelor studiate. La fel ca și în anii
precedenți studiului, se observă ca în stațiunea Predeal este foarte practicat turismul de weekend.
În ultimul sezon 2015-2016 ponderea celor care au ales un astfel de turism a crescut față de
sezonul precedent cu 8%. Numărul turiștilor care au un sejur mai mare de trei zile reprezintă
doar 8% din totalul turiștilor sosiți în stațiunea Predeal.
3. Motivul prinicpal de alegere a stațiunii Predeal

În acest caz se poate observa un fenomen interesant în ceea ce privește motivația turiștilor care
aleg stațiunea Predeal. Sportul ca și motivație înregistrează aceiași pondere ca și ”odihnă
recreere”. De cele mai multe ori turiștii chestionați au asociat cele douămotivații ca fiind
complementare, chiar dacă la final au ales una dintre ele. Ideea care se desprinde din acest
context este aceea că sportul poate fi considerat în stațiunea Predeal modalitate de recreere și
odihnă.

4. Părerea turiștilor în legătură cu prețurile practicate în predeal;

17
Turiștii sosiți în stațiunea Predeal consideră că prețurile din stațiunea noastră sunt mari și foarte
mari. Părerile turiștilor au rămas relativ constante de-a lungul sezoanelor studiate. Astfel în
proporție de 50% (în medie) turiștii consideră prețurile ca fiind mari, iar aproximativ 30% dintre
ei spun despre acestea că sunt foarte mari.

5. Stațiunea de munte preferată;

18
Din graficul alăturat rezultă clar că stațiunea preferată de către turiștii chestionați este Predealul
(~70%). Având în vedere că turiștii au fost chestionați în stațiunea Predeal, procentul celor care
preferă alte stațiuni poate fi considerat relativ mare. (15% Sinaia, 12% Poiana Brașov). Astfel,
principalele stațiuni concurente ale Predealului sunt clar evidențiate din acest studiu.

6. Sugestii privind o mia bună cunoaștere a stațiunii Predeal

19
Toate formele de informare și promovare a stațiunii au fost considerate ca fiind necesare și pe
viitor pentru o mai bună cunoaștere a stațiunii Predeal. Oricare formă de promovare poate fi
eficientă și contribuie la dezvoltarea sistemului inormațional menit să aducă Predealul în atenția
potențialilor turiști.

BIBLIOGRAFIE
I. Legi și acte normative ale României
20
1. Legislație europeană și națională în turism: http://www.anat.ro/legislatie/
2. Master Planul pentru turismul național al României 2007 – 2026
3. Master Plan în turism pe Valea Prahovei şi Zona Brasov – Râşnov, beneficiar Ministerul
Turismului, 2008

II. Manuale, monografii, cărți și broșuri

4. Turism montan, Gabriela Ţigu, Ed. Uranus, Bucureşti, 2002, 300 pag.
5. Statistica în turism, Nicoleta Palău, Ed. Albastră.
6. Producţia şi comercializarea serviciilor turistice, Puiu Nistoreanu, V. Dinu şi
Alex Nedelea, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004.
7. Piaţa turistică, Alex Nedelea, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003.
8. Ecoturism şi turism rural, P. Nistoreanu, Ed. ASE - Bucureşti, 2003
9. Potenţial turistic românesc Eldorado al viitorului, Ion Stănescu, Ed. „Paco”, 2002.
10. Resursele turistice pe Terra, Vasile Glăvan, Ed. Economică, Bucureşti, 2000.
11. Ghidul turistic al României, Publirom Advertising, ediţia VI, 50.000 ex.
12. Turismul în România, Vasile Glăvan, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, 160 pag.
13. Politici de marketing în turism, Al. Nedelea, Ed. Economică, Bucureşti, 2003.
14. Management în turism, Puiu Nistoreanu, Ed. ASE, Bucureşti, 2002.
15. Managementul prestaţiei turistice, Puiu Nistoreanu şi N. Tudorescu, Ed. Cargo, Turnu-
Severin, 2002.
16. Lexicon de termeni turistici (1700 de termeni), N. Lupu şi colectivul, Ed. Oscar Print,
Bucureşti, 2002.
17. Hotelul - Economie şi management III, Nic. Lupu, Ed. All, Bucureşti, 2002, 510 pag.
18. Economia Turismului, O. Snak, N. Neacşu, P. Baron, Ed. Expert, Bucureşti, 2001, 600
pag.
19. Marketing turistic, Toader Gherasim, Daniel Gherasim, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
20. Spaţiul geografic românesc-organizare, amenajare, dezvoltare, Melinda Cândea, Florina
Bran, Ed. Economică, Bucureşti, 2001, 448 pag.
21. Economia Turismului, Rodica Minciu, Ed. Uranus, Bucureşti, 2000.
22. Turismul şi dezvoltarea durabilă, N. Neacşu, Ed. Expert, Bucureşti, 2000.
23. Piaţa turistică a României, Niţă Constantin, Ed. Ecran Magazin, Braşov, 2000.
24. Tehnica operaţiunilor de turism, G. Stănciulescu şi G. Ţigu, ediţia a III-a, Ed. All Beck,
Bucureşti, 1999.

21
 III. Site internet
25. http://strategia.cndd.ro/docs/comentarii/smd.pdf
26. http://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap20.pdf
27. http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2007-01/30_Virciorovan%20Petru.pdf
28. http://www.campinaturism.ro/images/articles/Studiu%20si%20strategie%20turism
%20Campina_1454495197.pdf
29. http://www.creeaza.com/afaceri/turism/Strategii-de-dezvoltare-in-tur179.php
30. http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea1.pdf

22