II.

Geografia petrolului

In secolul XX, industria si civilizatia s-au bazat pe energia furnizata de petrol.. Petrolul se compune in principal din substante numite hidrocarbonati- molecule formate din hydrogen si carbon, alaturi de alte substante. Petrolul poate lua forme diferite, printre care titeiul lichid, gazele naturale sau o substanta vascoasa, groasa, numita asfalt sau bitum. Petrolul este o substanta organica. El s-a format din materie organica, respectiv din mici plante si animale. Titeiul si gazele naturale, ca si carbunii, sunt considerati combustibili fosili. Procesul de formare a petrolului au avut loc in urma cu milioane de ani. Cea mai mare parte a titeiului din centrul si nordul Marii Nordului s-a format din alge si bacterii ingropate in mal si namol, pe fundul marii, in perioada jurasica. Materia ingropata a putrezit si a fost transformata treptat in titei de catre caldura si presiune care a comprimat in acelasi timp si malul si namolul, transformandu-le in straturi de roca. Picaturile de titei s-au infiltrat in sus prin rocile permeabile, roci poroase sau ce contin crapaturi prin care pot patrunde lichidele sau gazele. Titeiul si-a continuat drumul pana cand a intalnit un strat impermeabil sau solid. Titeiul a inceput apoi sa se acumuleze in straturile de roci permeabile din imediata apropiere, numite de geologi "capcana".

Titeiul este important deoarece este curat si mai ieftin decat carbunele si mai usor de transportat decat gazele naturale. Supranumit "aurul negru", el asigura aproape jumatate din energia utilizata in lume. Titeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor, printre care diferite tipuri de petrol, motorina sau cherosenul. Petrolul este utilizat si pentru producerea unor lubrifianti uleiosi si a vaselinelor necesare functionarii utilajelor si masinilor. Petrolul este utilizat si la producerea asfaltului necesar soselelor si la fabricarea unei mari varietati de produse din industria petrochimica: cosmetice, medicamente, vopsele, explozibili, fertilizatori, fibre sintetice cum ar fi nylonul, cerneluri, insecticide, coloranti, mase plastice si cauciucuri sintetice utilizate la anvelope. Titeiul si gazele naturale exista pe toate continentele si sub toate platformele continentale. Unele campuri petroliere sunt in productie activa. Alte zacaminte urmeaza sa fie

exploatate. Estimarile asupra duratei pe care o mai au rezervele petroliere se bazeaza pe doua cifre: rezervele deja descoperite care pot fi exploatate economic, utilizand tehnologiile actuale si rata productiei dintr-un an de referinta. Rezervele totale de petrol din 1989 erau estimate sa dureze 41 de ani, la un nivel al productiei din 1988. Cresterea rezervelor ca urmare a unor noi descoperiri, cresterea sau diminuarea productiei, sau utilizarea unei noi tehnologii pot modifica aceste estimari. Inainte de 1970, Marea Britanie era aproape complet dependenta de petrolul importat. In 1969 s-au descoperit zacaminte de petrol marin si productia a inceput in 1975, facand din Marea Britanie un producator important. In 1990, Marea Britanie a devenit al noualea producator de titei din lume, din zacaminte marine. Expertii preconizeaza insa un slab declin al productiei, dar Marea Britanie va ramane unul dintre producatorii importanti ai secolului al XXI-lea. Cele mai mari rezerve de titei se afla in tarile Orientului Mijlociu, care detin aproximativ 65% din rezervele mondiale cunoscute. La sfarsitul anilor 1980, Iranul, Irakul, Kuweitul si Emiratele Arabe Unite detineau rezerve petroliere care urmau sa ajunga peste 100 de ani, la un nivel al productiei al anului 1988. La inceputul anului 1989, rezervele Arabiei Saudite aproximativ 25% din rezervele mondiale totale erau estimate a ajunge vreme de 90 de ani la nivelul productiei anului 1988.

Europa Occidentala reprezinta cea mai mare importatoare de petrol, evidentiinduse statele: Franta (83.719 mii t. n 1996), Germania (102.867 mii t. n 1996), Italia (74.288 mii t. n 1996), Olanda, Marea Britanie. America anglo-saxona constituie a doua zona importatoare de petrol, petrol provenit din zona Orientului Mijlociu si Apropiat, din Venezuela, Mexic. Astfel n 1996 S.U.A. a importat 373.600 mii t. petrol brut si 92.000 mii t. produse rafinate, 44,8% (833.000 mii t) din consumul propriu provenind din importul de petrol brut. Cea mai importanta zona exportatoare este Orientul mijlociu si cel apropiat care n 1996 a realizat 51,2% din exportul mondial de petrol, din care 741.000 mii t. petrol brut si 111.000 mii t. produse rafinate. A doua zona exportatoare este Africa, care realizeaza 17,07% din exportul mondial, respectiv 82.639 mii t. din Nigeria, 53.060 mii t. din Libia.

53.060 mii t. din Libia.

Rafinarea petrolului pe Glob Capacitatea mondiala de rafinare este inegal raspndita pe glob, ponderi mari revenind statelor consumatoare din Europa Occidentala (26%), America de Nord (26%), tarile Europei de Rasarit si CSI (15%), Japonia (8%). Tarile Orientului Mijlociu, America Latina, Africa, Asia de Sud si Sud-Est, Oceania, au numai 24% din capacitatile de rafinare mondiale. Rafinariile au fost amplasate n functie de o serie de criterii: n regiunile de exploatare, n porturile de import sau export, n jurul regiunilor industriale consumatoare. Se disting patru zone de concentrare a centrelor de rafinare: Zona Europei Occidentale - Franta, cu capacitati de rafinare n zona Parisului (Vernon, Gargenville), Lyon, Le Havre, Marsilia, Alsacia, Lorena; - Germania prezinta localizari n zona Renano-West-faliana, n sudul tarii (Ingolstadt), Hamburg si Kln;

- Marea Britanie are rafinarii numai n zona litorala con-centrate n estuarul Tamisei (Isle of Grain, Sellhaven, Coryton), pe tarmul Tarii Galilor (Pembroke), n estuarul Mersey (Stanlow), pe tarmul Marii Nordului (Dundee, Killingholme, Teesport, Billingham), la Marea Mnecii (rafinariile Fawley din Southampton, cea mai mare din tara). Cresteri mari ale capacitatii de rafinare s-au nregistrat n Olanda, cu Rotterdam si rafinaria Pemis; apoi n Belgia cu centrul Anvers; Spania (cu rafinarii n porturile Cartagena, Tarragona, Santa Cruz); Suedia cu centrul Gteborg. CSI dispune de rafinarii amplasate n regiunile de exploatare a petrolului de la Baku, Grozni, Kuibisev, Ufa, Guriev, Reazan lnga Moscova; Kirisi lnga Sankt Petersburg, Gorki, Iaroslavl, Nijni Novgorod, Mozr, Omsk, Angarsk, Krasnoiarsk, Habarovsk. Zona Americii de Nord: - S.U.A. rafinriile sunt amplasate n Golful Mexic si vecinatati (Houston, Texas, City, Port Artur); n nord-estul SUA (Chicago, Toledo, Cleveland); n Midcontinent (Tulsa, Ponca City), Los Angeles, pe Valea Mississippi la Baton Rouge. - Canada - rafinriile sunt amplasate n regiunea Marilor Lacuri: are rafinarii la Montreal, Sarnia, Halifax, Vancouver. Mexicul are rafinarii la Minatitlan, Ciudad Madero, Salamanca.

Regiunea Caraibilor: n Venezuela se afla rafinaria Falcon-Amnay-Bay, cele din zona Maracaibo, El Cardon sau Lorenzo, Cabimas, precum si cele din n zona Oriente la Puerto, la

Cruz si Caripito. De asemenea, n insulele Aruba, Curacao, Trinidad-Tobago, Puerto-Rico, Virgine si Bahamas sunt amplasate mari rafinarii.

Asia de Sud-Est - China - are amplasate rafinarii n porturile Shanghai, Luda, Fushun si la Beijing. - Japonia importa petrol pentru ntreaga capacitate de rafinare. Rafinariile sunt amplasate n zona Tokio (Kawasaki, Chiba, Yokohama); n insula Honshu (Kobe, Osaka, Tokuyama); n insula Hokkaido (Barato, Muroran); Shikoku si Kyushu (Oita, Onoda). n Africa sunt amplasate rafinarii n porturile Durban (R.S. Africana); Conakry (Guineea), Dakar (Senegal), Temu (Ghana), Freetown (Sierra Leone), Casablanca (Maroc), Dares-Salam (Tanzania), Mombasa (Kenya), Kaduna (Nigeria), Alexandria (Egipt).

III.Geopolitica petrolului

Petrolul domin geopolitica de peste 60 de ani, indiferent de ceea ce se dorea a fi prezentat drept eviden. Criza petrolier din anii '70 ai secolului trecut n-a fcut altceva dect s sublinieze acest adevr care, ncet ncet devine truism. Tot ceea ce se ntmpl n zona Golfului de peste trei decenii constituie secvene strns legate ntre ele, mai mult dect pare la prima vedere, a unor elaborri post criza petrolier

amintit. S-ar putea spune c dou au fost condiionrile majore ale geopoliticii petrolului i ele o vor domina nc mult vreme: 1. Reducerea dependenelor: Dei ne-am obinuit s considerm c cei aflai n poziii avantajoase sunt posesorii de resurse petroliere, iar consumatorii nu dispun de prea multe alternative, realitatea demonstreaz c, depinznd de consumatori prea puternici, posesorii nu se situeaz pe poziii prea confortabile, fiind nevoii s fac fa unor presiuni mult mai diversificate i exercitate de subieci mult mai numeroi dect i-ar fi dorit. Este ceea ce se ntmpl astzi n jurul petrolului caspic i din regiunea Golfului. 2. Diversificarea surselor i resurselor. La prima vedere ar prea o continuare a primei condiionri, dar diversificarea va disipa dependenele n ansamblu, va crea condiii favorabile alegerii acestora, va conduce la intensificarea voit i temporar a dependenelor. Diversificarea resurselor se simte deja din plin pe piaa gazelor naturale, iar a surselor se observ n interesul crescnd pentru Africa. ntr-o lume n care petrolul asigur 40% din energia lumii i peste 90% din combustibilul mijloacelor de transport, geopolitica nu poate ignora premisa c economiile industrializate pot oricnd intra n foame de energie, ceea ce ar declana competiii cu un ridicat potenial conflictual pentru rezervele existente. Companiile petroliere avanseaz previziuni ngrijortoare. Pentru fiecare 10 barili vndui, prospectorii lor identific doar 4 n loc. De aceea, multe firme consider c singura cale de a opri aceast tendin este rentoarcerea n Orientul Mijlociu de unde, unele au fost ndeprtate n timpul naionalizrilor din anii '60-'70. Principalii actori ai geopoliticii petrolului astzi sunt SUA i Rusia. Fiecare dintre ei demonstreaz c i-au elaborat politici i strategii solide n acest domeniu. Obiectivele lor sunt diferite, dar faptul c exist o anumit complementaritate ntre obiective face ca, pe termen lung, cei doi s coopereze,bineneles neexcluzndu-se competiia pentru poziii ct mai favorabile. Bazndu-se pe resurse energetice, n special pe petrol i gaze naturale, Rusia, al doilea productor de petrol al lumii, i urmrete cu consecven obiectivul de a realiza un sistem al dependenelor n care poziia sa s dispun de ponderea necesar pentru o dezvoltare economic evident, care s-o fac ascultat n toate problemele lumii i s-i asigure securitatea.

Deocamdat, ea nsi este dependent de veniturile obinute prin exportul de petrol. Pe msur ce ponderea acestora n construcia bugetului scade, fiind nlocuite cu alte venituri oferite de o economie n revenire,obiectivul strategic se nfptuiete. Obiectivul strategic urmrit de SUA este acela de a-i asigura pe termen lung resursele necesare meninerii ritmurilor de dezvoltare economic prin accesul la resurse i libertatea tranzitului. Este un obiectiv complex, de durat, iar realizarea lui impune implicarea decisiv n procesele de stabilizare a lumii i de ntrire a securitii prin ncurajarea pieii libere, a valorilor democratice, a transparenei i predictibilitii n aciunile celorlali actori ai lumii. Oricum proiectele n care se angajeaz sunt considerate investiii mai ieftine dect valoarea eventualelor pierderi economice provocate de disfuncionaliti ale fluxurilor energetice. S.U.A. vd n petrolul rusesc o posibil alternativ stabil la petrolul obinut din Orientul Mijlociu, o regiune imprevizibil i unde se pot produce evenimente care s afecteze ritmicitatea livrrilor. Rusia, la rndu-i, consider ptrunderea petrolului su pe piaa american un nceput pentru viitoare construcii economice i de securitate fiabile. De aceea, pe termen lung, interesele celor doi coincid, chiar dac pe termen scurt apar episoade care in mai curnd de concurena economic. O zon dominat astzi de concurena ntre cei doi actori este cea a Mrii Caspice. Dar complexitatea zonei, conflictualitatea potenial, disputele juridice asupra mrii propriu-zise vor obliga, mai devreme ori mai trziu, pe toi subiecii internaionali implicai, inclusiv pe cei doi, s coopereze pentru meninerea stabilitii ei, altcumva vor avea toi de pierdut destabiliznd piaa energetic, ceea ce ar putea afecta toate rile lumii i provoca reacii mult mai periculoase. Bogat n petrol i gaze naturale, zona Mrii Caspice include interesele statelor nvecinate nemijlocit: Azerbaidjan, Kazahstan, Iran, Rusia i Turkmenistan. ntre aceste ri exist puncte de vedere deosebite referitoare la statutul i modalitile de exploatare a resurselor, ceea ce mpiedic demararea unor programe pe termen ndelungat. De asemenea, vecintatea cu regiunea Orientului Mijlociu, Caucaz i bazinul Mrii Negre, face ca i alte state s aib interese majore n acea zon. ntr-o msur destul de consistent i Romnia va avea avantaje n cazul unor soluii care s ofere stabilitate livrrilor energetice.

Statutul juridic incert nu ncurajeaz firmele s investeasc masiv n infrastructura petrolier i a gazelor naturale n zon. Acest lucru face s creasc interesul pentru cea existent i care este controlat n mare msur de Rusia, aflat n cutarea investiiilor strine. n ultim instan, viitoarele trasee vor trece sau nu prin teritoriul rusesc, dar petrolul va trebui s tranziteze prin ele i acesta este lucrul cel mai important i avantajos pentru stabilitatea unei regiuni ntinse a globului pmntesc. Un actor tot mai prezent pe piaa petrolier este China. Pentru a-i susine ritmurile de dezvoltare are nevoie de livrri constante de petrol. n acest sens, are o relaie special cu Rusia i Kazahstan, sursele cele mai apropiate, dar i Arabia Saudit. ntr-un fel sau altul, toate economiile statelor vor resimi noul statut al Chinei de mare consumator de resurse energetice. Creterile preurilor la petrol n 2004 sunt puse i pe seama faptului c n acest an, al doilea mare consumator de petrol al lumii a devenit China, devansnd Japonia. Un alt actor care i-a declarat interesul pentru petrolul caspic este India. Perspectiva este susinut de proiectul de realizare a magistralei de transport NordSud care ar urma s lege portul indian Mombay de la Oceanul Indian cu porturi iraniene (Bender-Abbas, Bender-Amirabad, Anzeli), prin Marea Caspic, portul Olia cu Sankt Petersburg. Aceast rut va scurta durata transportului ntre Asia i Europa cu 10-12 zile, ceea ce ar nsemna o reducere a cheltuielilor de transport cu aprox. 20%.18 India sper ca proiectul s fie completat cu conducte petroliere care s fac legtura cu cele existente, facilitndu-i,astfel, accesul la petrolul din nord. Proiectul este susinut i va fi finanat de state europene, India, Rusia, dar i de Kazahstan i Turkmenistan. Desigur, interesele geopolitice sunt mari,predomin astzi relaiile de putere n care fiecare ncearc s-i impun voina asupra celuilalt, opiunile sunt diferite i aceste realiti ofer o imagine nu tocmai ncurajatoare. Dar ceea ce susine optimismul n posibilitatea stabilizrii reale a regiunii este faptul c nici un actor din zon nu respinge avantajele dezvoltrii i nu ncearc s se izoleze. n condiiile globalizrii, aceast realitate a scos n prim plan dimensiunea cooperativ a geopoliticii, dei n-au fost eliminate disfuncionaliti care au impus i manifestri ale geostrategiei n continuarea geopoliticului.