AFRICA

CENTRALA
 Parcul Naţional Lopé
 Parcul Naţional Lopé este un parc naţional situat în centrul statului
Gabon. Deşi regiunea este în mare parte acoperită de pădure tropicală , în
nordul parcului se găsesc ultimele rămăşite ale savanei create în Africa
Centrală în urma cu 15,000 de ani. Devine prima zona din Gabon protejată
de lege după infiinţarea Rezervaţiei Naturale Lopé-Okanda în anul 1946.
În 2007 , peisajul din Lopé-Okanda este adăugat Listei Patrimoniului
Mondial de UNESCO.
 Parcul deţine o mică
staţie de cercetare ,
numită Mikongo şi
condusă de Societatea
Zoologică din Londra ,
având baza în satul
Mikongo , de unde îşi
primeşte şi numele.
Infrastructura existentă
poate acomoda şi turişti
la bază , incluzând câteva
cabane şi o sală de mese
largi în aer liber , de
unde pădurea tropicală
este doar la câţiva metri
distanţă.
 Parcul Naţional Serengeti
 Parcul Naţional Serengeti este situat într-o regiune de
savană africană din Tanzania de nord, la est de Lacul
Victoria şi se întinde până la graniţa din sudul Kenyei.
Parcul ocupă o suprafaţă de 30.000 km².
 Denumirea de „Serengeti” provine din limba masailor (în
traducere „ţară nesfârşită”). Ea are în mare parte un
relief de şes cu vegetaţie tipică savanelor, spre sud
apar coline spre nord în regiunea de câmpie apar
crânguri de salcâmi, partea centrală este aproape
complet lipsită de arbori. Regiunea Ngorongoro din sud-
est este o regiune vulcanică care a devenit din anul
1979 patrimoiniu UNESCO. Muntele cel mai înalt are
altitudinea de 1.850 m deasupra n.m. iar zonele mai
joase au altitudinea de 950 m deasupra n.m.. Regiunea
Serengeti care înconjoară parcul se întide pe o
suprafaţă de 14.763 km² este o regiune renumită ca
rezervaţie naturală. Până în timpurile coloniale în
Tanzania n-a fost necesar să se ia măsuri de protecţie a
naturii sau a animalelor, deoarece băştinaşii vânau numai
strictul necesar şi nu cauzau poluarea mediului
înconjurător. Această situaţie se va schimba în secolul
XIX a sosirea coloniştilor europeni, care dornici de
profit au pornit o vânare intensiv cu arme moderne a
animalelor din regiune. Această intervenţie nedorită a
omului a dus la dezechilibrul ecologic al regiunii locuite
de masai.
In anul 1929 Serengeti devine
rezervaţie naturală iar în 1951,
iar în anul 1951 este declarat
parc naţional. In anul 1959
regiunea vulcanică Ngorongoro
aflată în sud va separat de
Serengeti fiind declarat
(Conservation Area- Regiune de
protecţie a animalelor
sălbatice), regiune în care se va
interzice masailor să păşuneze
cu animalele.

In parc există peste 1,6 milioane

de animale erbivore şi mii de
carnivore. Predomină antilopele
gnu, zebrele şi bivolul, dintre
gazele se pot aminti anilopele
Thomson şi Elefant care sunt
cunoscute pentru rezistenţa lor
la uscăciune şi distanţele mari
parcurse pentru căutare de
hrană.
Parcul Naţional Kruger
 Parcul Naţional Kruger din
nord-estul Republicii Africa
de Sud se numără printre cele
mai mari rezervaţii naturale
de pe glob. Parcul are o
suprafaţă de 18.989 km² şi
adăposteşte zebre, antilope,
bivoli, gazele, struţi, girafe
etc.Parcul a fost întemeiat în
1898 de Paulus Kruger,
preşedintele de atunci al
republicii Transvaal. La
început parcul a fost cunoscut
sub numele de rezervaţia
Sabie, dar a primit numele
actual când s-a unit cu
rezervaţia Shingwedzi, câţiva
ani mai târziu. În anul 1927, a
fost deschis publicului.
 Terenul rezervaţiei a fost împărţit în trei regiuni naturale pentru a facilita
orientarea vizitatorilor şi pentru a face posibilă delimitarea zonelor locuite de
cele peste 147 de specii de mamifere, 500 de specii de păsări, 120.098 de specii
de reptile şi 60.000 de feluri de insecte.

 Partea sudică, o savană presărată cu coline şi acoperită de arbori, se întinde de la

râul Crocodile până la râul Sabie şi cuprinde Skukuza, centrul administrativ al
parcului. La nord de râul Sabie începe partea centrală a parcului, care se continuă
până la râul Olifants. Pe această suprafaţă întinsă, pe care ploaia cade mult mai
rar decât în sud, predomină savanele deschise, acoperite de ierburi. La nord,
acestea sunt înlocuite de nişte savane numite mopane, pe care cresc tufişuri rare
şi rahitice
 Cilma este tropicală de
tranziţie, cu ierni blânde şi
veri fierbinţi. Sezonul
ploios durează din
octombrie până în martie.
cantitatea medie
multianuală de precipitaţii
în sud şi sud-vest este de
aproximativ 700mm.
 Parcul Naţional Kruger este
celebru pentru numărul
mare de animale de pradă,
de animale copitate şi de
reptile, dintre care multe
sunt ameninţate cu
dispariţia. Lângă
adâpătoarea Matjulu, din
apropiere de tabăra luxoasă
Berg-en-Del, pot fi
observaţi rinoceri care îşi
potolesc setea.În apropiere
de Pretoriuskop, poate fi
vâzut un leopard sau un
ghepard plecat la vânatoare
de antilope.
 Malurile râului Sabie au fost luate în
stăpânire de hipopotami şi de
crocodili, dar poposesc aici şi lei care
obişnuiesc să pândească antiloprle
lângă locurile lor favorite de adăpat.
Mergând în direcţia barajului Lower
Sabie pot fi întâlnite multe tipuri
rare de păsâri. Jabiru africani,
berzele din specia Anastomus,
marabu şi ibişii sunt numai câţiva
reprezentanţi ai numeroaselor specii
de păsări acvatice.
 Masai Mara
 Masai Mara este o rezervaţie
naturală aflată în sud-vestul
Keniei, respectiv până la graniţa
de nord-vest a Tanzaniei. A fost
înfiinţată în anul 1961. Are o
suprafaţă de 1.510 km², adică
de peste şase ori suprafaţa
municipiului Bucureşti. Mii de
animale trăiesc în această
rezervaţie, printre care se pot
număra:antilope, zebre, gnu şi
lei. Regiunea din jurul
rezervaţiei este populată de
tribul Maasai de sute de ani.
Pentru că se află la sud de
Ecuator, cele mai friguroase luni
sunt iunie şi iulie. Aici se
organizează safari cu maşini de
teren. Turişti speră să vadă
"Marele Cinci": leu,
leopard,elefant, bizon şi rinocer.
Parcuri si gradini