Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
,,Țara Sfântă’’
Busuioc Andrei
Basescu Rares
Mihai Stefan
Tanase Andrei
Hartă și așezare
Statul Israel este o
republica parlamentara
localizată în Orientul
Mijlociu de-a lungul malului
de est al Mării Mediterane.
Se învecinează cu Libanul
în nord, Siria în nord-est,
Ioradania și Cisiordania,
în est, Egipt și Fâșia Gaza,
la sud-vest, și conține
caracteristici geografice
diverse în suprafața sa relativ
mică.
Are capitala în orașul
Ierusalim.
Relief
Suprafața este de aproximativ 20.770 km
pătrați, dintre care doi la sută este apă.
În ciuda dimensiunii sale mici, Israelul
prezintă o mare diversitate geografică
pornind de la deșertul Negev, în sud, până
la zonele muntoase din Galileea, Carmel și
spre Înălțimile Golan în partea de nord.
Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile
Mediteranei este populată de
aproximativ 70% din populația națiunii.
La est de zonele muntoase centrale se află
Valea Iordanului, care formează o mică
parte din cei 6.500 de kilometri din Valea
Rift. Râul Iordan curge de-a lungul Văii
Iordanului, de la Muntele Hermon, prin
Valea Hulah și Marea Galileii la Marea
Moartă, punctul cu altitudinea cea mai
mică de pe suprafața Pământului.
Cel mai mare makhtesh din lume este
Craterul Ramon în Negev.
Climă
Temperaturile în Israel variază foarte
mult, mai ales în timpul iernii.
Regiunile mai mult muntoase pot fi
vântoase, friguroase și uneori
înzapezite.
În Ierusalim ninge cel puțin o dată în
fiecare an. Orașele de coastă, cum ar
fi Tel Aviv și Haifa, au un climat
tipic mediteranean, cu ierni reci,
ploioase și veri lungi, calde.
Zona Beer Șeva și Negevul de Nord
au un climat semiarid, cu veri calde,
ierni reci, dar cu zile mai puține
ploioase decât cele caracteristice
climatului mediteranean. Negevul
de Sud și zonele Arava au climă
deșertică, cu veri foarte calde și
uscate, și ierni blânde, cu câteva zile
de ploaie. Cea mai mare temperatură
a Asiei continentale (53,7 °C) a
fost înregistrată în 1942, la Kibuțul
Tirat Zvi în valea nordului râului
Iordan.
Patru regiuni diferite fitogeografice
există în Israel, din cauza localizării
țării între climatul temperat și cel
tropical
Hidrografie
Rețeaua hidrografică este slab
dezvoltată deoarece condițiile
climatice nu sunt favorabile
pentru formarea unor resurse
suficiente apelor de suprafață.
Perioada ploioasă ține doar 3-4
luni pe an iar 60% din precipitații
se evaporă, doar 10% ajung în
straturile acvifere și doar 5-10%
se scurge temporar pe văi.
Israelul are un singur curs de apă
mai important, râul Iordan și
două lacuri, Marea Moartă și
lacul Tiberiada (Marea Galileii).
În Israel a fost condtruit un canal
de aducțiune a apei din singura
sursă certă – Keneret, către
regiunile din sud, cu mare deficit
de apă, luînd astfel naștere
Canalul Național, cel mai mare
proiect de dezvoltare din Israel.
Fauna și Vegetația
Vegetatia forestieră este restransă.
In regim natural predomină
vegetatia xerofilă (adaptată la
uscăciune).
Fauna este relativ săracă în
mamifere – hiena, șacalul,
leopardul – și bogată în reptile –
șerpi, șpopârle – și păsări, circa 400
de specii.
Ierusalim este
centrul religios al
celor trei religii
importante ale
lumii:
-Crestinism
-Islamism
-Mozaism
Kibuțurile
Kibuțul este un tip de comunitate
rurală cooperatistă colectivă
caracteristică Israelului.
Membrul unui kibuț este numit în
ebraica modernă kibutznik
(kibuțnic), termen format sub
influență slavă, după tipicul
limbii idiș.
În Israel în anul 2012 existau
un număr de 274 de kibuțuri.
Majoritatea kibuțurilor (80%) sunt
situate la periferie - în nordul și
sudul țării.
Ca idee de bază kibuțul implică
un grad avansat de cooperație
agricolă în care totul în cadrul său
este proprietate colectivă a
membrilor săi. Kibuțul Degania
(foto) este cel mai vechi kibuț
din Israel.