Muntii

Muntii Bucegi
Bucegi
Mare Ana-Maria
Facultatea de Stiinte Politice
Spr 1
•
• Munţii Bucegi
45.41° N 25.45° E
• Munţii Bucegi sunt munţi în lanţul Carpaţi,
mărginiţi la est de Valea Prahovei; sunt renumiţi
pentru numeroasele staţiuni montane.
• Omul şi Babele sunt două formaţiuni stâncoase
celebre aflate în Bucegi. Vârful Omu din nordul
masivului este cel mai înalt punct din munţii
Bucegi, fiind al optulea vârf din România cu o
altitudine de 2.505 m.
• GRUPA MUNŢILOR BUCEGI
• Aşezare si limite. Această grupă montană se află în extremitatea estică a
sectorului Carpaţilor Meridionali. La est sunt delimitaţi de Valea Prahovei, la vest
de Valea Dîmboviţei, la nord de Depresiunea Braşov, iar la sud de Subcarpaţii
Curburii.
• Relief. Grupa Munţilor Bucegi s-a format odată cu sectorul Carpaţilor
Meridionali şi al întregului lanţ carpatic, în timpul orogenezei alpine care a ţinut
din Cretacic până la începutul Cuaternarului. Catena carpatică s-a definitivat în
timpul Erei Neozoice, în urma ultimelor faze ale orogenezei alpine. Carpaţii
Meridionali, deci şi grupa Bucegilor, au fost înălţaţi în bloc, cu cca 1000 m, la
sfârşitul Neogenului şi începutul Cuaternarului.
• Calcarele şi conglomeratele dau un pitoresc specific Bucegilor.
Caracteristice sunt şi cele trei etaje de platforme netede sau uşor ondulate:
platforma Borăscu, cu pajişti alpine folosite vara pentru păşunatul oilor;
platforma Râu este, mai neregulată ca nivelare; platforma Gornoviţa sau a
Predealului, cu fâneţe şi aşezări omeneşti permanente şi sezoniere.
• Grupa acestor munţi cuprinde următoarele unităţi fizico-geografice: M.
Bucegi care au cea mai mare altitudine în Vf. Omu (2505 m); M.
Leaota, cu altitudini de 2133 m în vârful cu acelaşi nume; M. Piatra
Craiului, cu maxima altitudine de 2238 în Vf. Omu (Baciului), cu
aspectul unei creste alcătuită predominant din calcare; Măgura Codlei
(1292 m), în extremitatea vestică a Depresiunii Braşov. Din această
grupă fac parte şi zonele depresionare: Culoarul Rucăr-Bran, unde se
află pasul Giuvala (1240 m), situat între Piatra Craiului şi M. Bucegi-
Leaota; Culoarul Prahovei care formează limita estică a grupei.
• Clima. Este tipic montană, cu temperaturi medii anuale de 2-6
OC, care, la peste 1800 m altitudine, au valori de 0-2OC, cu
precipitaţii abundente de 800-1200 mm, şi chiar peste, la marile
altitudini, cu vânturi puternice. Climatul alpin apare îndeosebi în Bucegi
şi Piatra Craiului, caracterizat prin temperaturi medii anuale sub 2OC,
precipitaţii cu valori foarte mici şi vânturi extrem de puternice.
• Apele. Reţeaua hidrografică este alcătuită în principal din râurile Prahova,
Ialomiţa, Dîmboviţa şi Bârsa. Lacurile sunt reprezentate de acumulările
antropice, utilizate în scopuri hidroenergetice, amenajate pe cursul Ialomiţei şi pe
cel al Dîmboviţei.
• Vegetaţia. Este dominată de păduri, care la rândul lor cuprind etajul
fagului, care urcă până la 1200 m, şi etajul coniferelor, care urcă până la limita
superioară a păduri. Zona păduri este urmată de zona alpină, numită şi “stepa
rece”, dominată de pajişti, împestriţate la partea inferioară cu tufişuri de enupăr
şi jneapăn sau alţi arbuşti pitici.
• Fauna. În pădurile de foioase fauna este reprezentată de mistreţ, iepure,
lup, vulpe, pisică sălbatică, alături de specii pătrunse fie din silvostepă, cum este
iepurele, fie din etajul coniferelor (căprioara, veveriţa). Pădurile de munte sunt
populate cu animale de interes cinegetic: urs, cerb, râs, apoi cocoşul de munte şi
găinuşa de alun, dintre păsări. În zona alpină apar capra neagră şi acvila de
munte. Apele reci de munte sunt populate cu păstrăv, iar către altitudini mijlocii
apar cleanul şi mreana.
• Solurile. Sunt corelate cu roca şi clima, precum şi cu vegetaţia. Solurile
argiloiluviale (cenuşii şi brun-roşcate), numite argiluvisoluri, apar în munţii nu prea
înalţi. În climatul răcoros şi umed apar solurile brune şi brune acide, iar sub
pădurile de fag şi răşinoase sunt solurile podzolice, sărace în humus. Etajarea se
încheie cu solurile alpine brune acide, de climat rece, precipitaţii abundente şi
vegetaţie de pajişte.
• Rezervaţiile. Cuprind: rezervaţia forestieră Sinaia, rezervaţia floristică şi
faunistică Piatra Craiului şi rezervaţia de peisaj şi de floră Bucegi.
• Resursele naturale. Principalele resurse ale grupei le formează pădurile de
foioase şi răşinoase, valorificate în industria de prelucrare a lemnului; păşunile şi
fâneţele naturale favorizează creşterea bovinelor şi a ovinelor. Potenţialul
hidroenergetic al Ialomiţei şi Dîmboviţei este valorificat în hidrocentrale.
• Populaţia. Masivitatea, altitudinile mari, fragmentarea redusă au influenţat
instalarea aşezărilor stabile în culoarele de vale şi în zona depresionară a
culoarului Rucăr-Bran. Fenomenele demografice influenţează evoluţia demografică
a populaţiei. Astfel natalitatea înregistrează valori mijlocii, mortalitatea are
valoarea medie pe ţară, iar sporul natural este de –0,6% . Densitatea populaţiei
are valori mari în zonele depresionale şi în culoarele de vale (peste 100 locuitori
pe km2) şi sub 25 locuitori pe km2 în celelalte zone.
• Aşezările urbane. Oraşele regiunii fac parte din categoria oraşelor mici
(sub 25000 locuitori), cum sunt: Buşteni, Sinaia, Azuga şi Predeal,
acesta din urmă fiind oraşul aflat la cea mai mare altitudine din ţară
1220 m .
• Aşezările rurale. Satele, de mărime mică (sub 500 locuitori) şi
mijlocie (între 500-1500 locuitori), sunt de tip risipit sau împrăştiat, cu
gospodăriile despărţite prin fâneţe şi păşuni, cum sunt cele din
platforma Banului, sau de tip adunat în bazinele depresionare.
• Agricultura. Terenurile arabile sunt reduse şi solurile au
fertilitate redusă. Culturile sunt restrânse, mai ales pe versanţii
însoriţi şi în depresiuni; predomină cele de cartofi şi porumb. Păşunile şi
fâneţele au favorizat dezvoltarea creşteri bovinelor mai ales în arealele
aparţinând judeţelor Argeş şi Braşov. Creşterea ovinelor, mai ales a
celor din rasa ţurcană, are vechi tradiţii în satele brănene şi pe cursul
superior al Prahovei. La Azuga este o unitate industrială de prelucrare
a lânii şi o fabrică de bere.
• Aşezările urbane. Oraşele regiunii fac parte din categoria oraşelor mici
(sub 25000 locuitori), cum sunt: Buşteni, Sinaia, Azuga şi Predeal,
acesta din urmă fiind oraşul aflat la cea mai mare altitudine din ţară
1220 m .
• Aşezările rurale. Satele, de mărime mică (sub 500 locuitori) şi
mijlocie (între 500-1500 locuitori), sunt de tip risipit sau împrăştiat, cu
gospodăriile despărţite prin fâneţe şi păşuni, cum sunt cele din
platforma Banului, sau de tip adunat în bazinele depresionare.
• Agricultura. Terenurile arabile sunt reduse şi solurile au
fertilitate redusă. Culturile sunt restrânse, mai ales pe versanţii
însoriţi şi în depresiuni; predomină cele de cartofi şi porumb. Păşunile şi
fâneţele au favorizat dezvoltarea creşteri bovinelor mai ales în arealele
aparţinând judeţelor Argeş şi Braşov. Creşterea ovinelor, mai ales a
celor din rasa ţurcană, are vechi tradiţii în satele brănene şi pe cursul
superior al Prahovei. La Azuga este o unitate industrială de prelucrare
a lânii şi o fabrică de bere.
• Turismul. Activitatea turistică s-a
dezvoltat datorită potenţialului ridicat
oferit de Valea-Prahovei, abruptul
Bucegilor şi stâncile binecunoscute
“Babele” şi “Sfinxul”, carstul de pe
Valea Ialomiţei, Culoarul Rucăr-Bran,
masivul Piatra Craiului cu peştera şi
cheile Dâmbovicioarei, apoi staţiunile
climaterice Sinaia, Poiana Ţapului,
Buşteni şi Predeal.
•
Rezervatii Bucegi
• In perimetrul orasului Sinaia, in Bucegi si la poalele Garbovei se gasesc mai multe rezervatii naturale
si monumente ale naturii.
Cunoasterea lor de catre amatorii de drumetie presupune si obligatia stricta a protejarii cuvenite.
Rezervatia Arinis
Pe malul stang al Prahovei, la intrarea in cartierul Cumpatul imediat dupa podul de cale ferata pe
partea drepta, se afla REZERVATIA ARINISUL, cu o suprafata de 1,4 ha. Aici este pus sub
ocrotire, in special, arinul alb.
Rezervatia Bucegi
Cea mai extinsa si cea mai importanta rezervatie se gaseste in spatiul Muntilor Bucegi.
REZERVATIA PRINCIPALA DIN BUCEGI dateaza din anul 1935 si are o suprafata de aproximativ
6680 ha; se infatiseaza ca o potcoava uriasa si se intinde de-a lungul versantilor estici, nordici si
vestici ai masivului muntos, de la Sinaia si Saua Strunga, cuprinzand cunoscutele abrupturi ale
Caraimanului, Jepilor si Costilei. Limita inferioara a Rezervatiei (pe versantul prahovean al Bucegilor)
se situeaza la 1000 - 1100 m altitudine, iar cea superioara la 2505 m in Varful Omul.
Pe versantul sudic al Caraimanului si pe Valea Jepilor exista o Zona Stiintifica de protectie absoluta.
• Peisajul ei morfologic cuprinde abrupturi spectaculoase, poduri interfluviale vaste,
custuri, circuri si vai glaciare, chei si alte forme carstice, precum si numeroase forme
de relief fluviatile (rezultate din actiunea apelor curgatoare). Din punct de vedere al
vegetatiei, Rezervatia Bucegi cuprinde specii remarcabile. Cu totul deosebit este
arboretul secular de brad de la Sinaia (zona Peles), unde exista arbori monumentali cu
o insltimi de pana la 50 m si cu diametre considerabile. Tot aici se remarca prezenta
unei specii cu o raspandire sporadica in Carpati, si anume Tisa, prezenta pe stancile de
la Sfanta Ana, pe Valea Pelesului, pe stancile de sub Poiana Stanii si in alte locuri. O
alta varianta este Salba Moale, care se afla numai in cuprinsul acestei rezervatii, in
apropierea stancilor de la Sfanta Ana, Jepii Mari si pe Valea Urlatoarea Mica. De
altfel, pozitia adapostita si prezenta calcarelor au favorizat, in zona stancilor Sfanta
Ana, mentinerea unor elemente termofile mai rare: liliacul, iedera alba, etc. Printre
jnepeni se intalneste o alta specie de arbusti, mai rara in tara noastra (Lanicera
coerulea). Tot sub ocrotire este pus si cel mai de seama reprezentant al florei
lemnoase din acest etaj: zambrul, relict glaciar, prezent sub Brana Mare a Jepilor sau
in Valea Gaura si pe Muntele Gutanu. Dintre asociatiile de tufarisuri pitice cea mai
insemnata este cea de Rhododendron kotschyi.
• Rezervatia Pestera
REZERVATIA PESTERA are o suprafata de 225 ha si include zona forestiera de pe muntii Cocora si Batrana, Pestera
Ialomitei, Cheile Pesterii si Ursilor, Valea Horoabei. Aici sunt ocrotite atat formele caracteristice, specifice acestei parti
a Bucegilor, cat si molidisuri, tufarisuri de jneapan, palcuri de larice si zambru. Chiar langa Cabana Pestera, la 1590 m
altitudine, se afla faneata alpina Poiana Crucii, unde se intalnesc specii ca Paisul rosu si Ghintura galbena.

Rezervatia Turbaria
La poalele Muntilor Lapticii se afla o alta mica rezervatie - TURBARIA LAPTICII. Accesul la aceasta rezervatie se face
utilizand drumul forestier care insoteste Izvorul Ialomitei catre sud.
Rezervatia Zanoaga
Din drumul forestier care insoteste Izvorul Ialomitei catre sud, se desprinde o poteca ce duce catre o alta importanta
rezervatie din Bazinul Ialomitei, si anume REZERVATIA ZANOAGA. Pe branele si grohotisurile de la poalele versantului
sudic al Muntelui Zanoaga sunt adapostite plante termofile sud-europene, sud-mediteraneene sau balcanice, care
reprezinta raritati in flora tarii: Secele montanum (iris dacica), Athamantha hungarica, Lonicera coerulea etc.
Rezervatia Babele
REZERVATIA BABELE include atat interesante forme de relief (Babele, Sfinxul, etc.), cat si asociatii vegetale alpine
cum ar fi argintica, iarba rosie, micsunea de munte, etc.
Pe cel mai inalt varf din Bucegi, Omul, la peste 2500 m altitudine, sunt ocrotite asociatiile de tundra alpina, cu o specie
endemica pentru Meridionali - Poa Contracta.
In ansamblul masivului Bucegi, in special, in rezervatii, sunt ocrotite animale cum ar fi: capra neagra, rasul, vulturul plesuv
sur, cocosul de munte.
 PARCUL NATURAL
BUCEGI
• Conservarea diversitatii biologice, utilizarea durabila a componentelor ei si impartirea echitabila a
beneficiilor care rezulta din utilizarea resurselor naturale reprezinta conditiile prioritare ale
managementului parcurilor naturale, prin care se urmareste mentinerea interactiunii armonioase a
omului cu natura, promovand pastrarea folosintelor traditionale ale terenurilor, consolidarea
activitatilor, practicilor si culturii traditionale ale populatiei locale.
• Majoritatea statelor lumii si in special statele europene manifesta o reala ingrijorare fata
de utilizarea irationala a componentelor diversitatii biologice, fata de lipsa generala de informatii si
cunostinte cu privire la aceasta precum si insuficienta unor capacitati institutionale, tehnice si
stiintifice care sa furnizeze baza intelegerii fenomenelor de degradare a mediului la nivel continental
si national.
• Dependenta stransa si traditionala a comunitatilor umane cu habitatele in care traiesc si
necesitatea conservarii acestora, astfel incat sa fie capabile sa raspunda nevoilor si aspiratiilor
generatiilor prezente si viitoare a determinat organizarea unui sistem unitar de arii protejate la
nivel national.
• Identitatea fizico-geografica si geopolitica de necontestat a spatiului Carpatic, avand ca
rezultat aparitia unei arii carpatice de rezistenta traditionala etnoculturala, in care vatra Bucegilor
ocupa un loc bine determinat, a creat necesitatea infiintarii unui cadru organizat in care sa fie
promovate tehnici de utilizare a resurselor naturale in acord cu practicile traditionale si compatibile
cu cerintele conservarii biodiversitatii: Parcul Natural Bucegi.
• 1.2. SCOPUL SI CATEGORIA ARIEI PROTEJATE
• 1.2.1. Scopul
• Scopul declarat al Parcului Natural Bucegi este acela de proteja si a
conserva ansamblurile peisagistice in care interactiunea activitatilor umane
cu natura de-a lungul timpului a creat o zona distincta, cu valoare
semnificativa peisagistica si culturala, deseori de o mare diversitate
biologica cu mentinerea capitalui natural la un nivel optim de functionare,
cat mai apropiat posibil de regimul initial de functionare.
• Pozitia Masivului Bucegi in cetatea Carpatilor sud-estici care se inalta in
mijlocul spatiului geografic romanesc confera acestui scop caracterul de
national , dar mai ales mareste responsabilitatea celor ce au raspunderea
aplicarii acestor principii.
• Deasemenea prin scopul urmarit vor fi asigurate si conditiile optime pentru
activitatile educationale, recreative si de cercetare stiintifica.
• Zona muntilor Bucegi despre care exista referiri inca din secolul XV, a fost
propusa pentru protejare in anul 1936, datorita peisajelor inegalabile si a
diversitatii speciilor de plante si animale specifice acestui masiv.
• . DESCRIEREA PARCULUI NATURAL BUCEGI
• 2.1.Descriere generala
• Parcul Natural Bucegi este situat la limita estica a Carpatilor Meridionali, limitele sale supunandu-se peste
limitele Masivului Bucegi.
• Asezat intre Valea Prahovei, Campia Barsei si Masivul Leaota, Masivul Bucegi este alcatuit, in linii generale,
dintr-un arc de culmi in forma de potcoava, deschis catre sud, din mijlocul caruia izvoraste Ialomita.
• La est se margineste cu Valea Prahovei si cu portiunea inferioara a afluentului ei, Valea Cerbului.
• La nord se margineste cu depresiunea trecatorii Bran si cu campia Barsei.
• La vest se margineste cu vaile si culmile dincolo de care se ridica Masivul Leaota si Muntii ce despart Bazinul
Dambovitei de cel al Barsei.
• La sud limita este Valea Izvorul Dorului si Valea Ialomicioarei, separarea dintre aceste doua ape fiind formata
de Muntele Paduchiosu. (Harta cu localizarea se prezinta in anexa 2)
• Cele doua ramuri principale ale potcoavei, care inchid intre ele bazinul superior al Ialomitei, converg la
extremitatea nordica a masivului in Vf. Omu (2505 m).
• Ialomita este singurul curs de apa mai insemnat, ce strabate masivul de la nord la sud, prin centrul sau
depresionar.
• Vaile principale alpine ce descind din jurul Vf. Omu, sunt toate vai glaciare, cu profil caracteristic in forma de U,
cu circuri succesive asezate in trepte si cu morene.
• Pe suprafata parcului carstul se caracterizeaza printr-un aspect insular al unor sisteme relativ unitare ce
prezinta o importanta deosebita prin frumusetea peisajului cat si prin interesul stiintific in ceea ce priveste
particularitatile geologice si morfologice precum si prin geneza lor. Din cele sase sisteme majore identificate, o
importanta deosebita o au:
• Sistemul Batrana – Pestera Ialomitei (Cheile Ursilor, Pestera Ialomitei);
• Sistemul Horoabele (Lespezi, Cheile Horoabei, Izbucul din Sura Horoabei);
• Sistemul Ratei(Pestera Ratei-cel mai important fenomen endocarstic).
• Pesterile din Valea Tatarului caracterizate printr-o mare cantitate de
resturi de Ursus Spelaeus si instrumente de tip paleolitic superior
reprezinta cea mai inalta statiune paleolitica din tara noastra(1548 m).
• Din punct de vedere al impactului factorului antropic asupra mediului
natural, printr-o abordare generala putem aprecia ca abrupturile de mari
dimensiuni, stancoase si salbatice pastreaza numeroase particularitati ale
mediului natural dar podurile slab inclinate de la inaltimi cat si interiorului
masivului cu pante domoale au fost afectate puternic prin pasunat, in
special, dar si printr-un turism necontrolat. Exploatarile forestiere,
constructia drumurilor alpine, a liniilor de transport pe cablu ca si
deschiderea unor cariere de piatra si amenajarea unui sistem
hidroenergetic au contribuit si mai mult la modificarea negativa a mediului
natural.
• 2.1.1.Localizare si acces
• Parcul Natural Bucegi este localizat pe teritoriul administrativ a trei
judete: Dambovita, Prahova si Brasov, fiind situat in extravilanul
localitatilor: Moroeni, Sinaia, Busteni, Azuga, Bran, Simon, Moeciu de Sus.
• Puncte de acces in Parcul Natural Bucegi
• Auto
• Prahova
• Ploiesti – Sinaia – Valea Izvorului – Paduchiosu – Cuibu Dorului – Dichiu
• Ploiesti – Sinaia – Valea cu Brazi – Cota 1400
• Busteni – Cabana Gura-Diham
• Telecabina: Sinaia spre cota 2000, Busteni spre cabana Babele si Pestera.
• Poteci turistice: plecarea se face din localitatile: Moroieni, Sinaia, Busteni,
Azuga, Predeal, Bran, Rasnov si Moeciu de Sus.