10 cele mai frumoase lacuri naturale din

România (GALERIE FOTO)

Țara noastră este „dăruită” cu unele dintre cele mai frumoase lacuri naturale din lume.

Pierdute printre depresiunile montane sau încadrate în peisaje naturale de poveste, lacurile noastre îi
lasă muți de uimire chiar și pe turiștii plimbați prin lumea largă.

Lacurile glaciare de pe cele mai înalte piscuri montane sau barajele naturale desăvârșite de natură
emană o frumusețe incredibilă în orice anotimp, oferind liniştea și desfătarea de care cu toții avem
nevoie.

Pentru că fiecare dintre aceste întinderi de apă este spectaculoasă și unică în felul său, este destul de
greu ca acestea să fie clasificate și ierarhizate. Încercăm să vi le prezentăm pe cele mai frumoase 10
dintre ele, cu mențiunea că lista este departe de a fi închisă.

1. Lacul Bâlea
Situat în inima masivului Făgăraş, la o altitudine de 2040 m, Lacul Bâlea este cel mai mare lac
glaciar din țară și unul dintre cele mai frumoase din masivul făgărășean. Întinderea de apă de peste
45 000 de mp pe care altădată era o insulă ce se apropia de țărm printr-un mic istm a fost
transformată de timp într-o peninsulă ce dezvăluie unul dintre cele mai frumoase peisaje din
România.

Lacul Bâlea și o suprafață de circa 180 ha în jurul lacului au fost declarate, în 1932, rezervație
științifică. Rezervația cuprinde mai multe plante rare, cum este floarea de colț și animale ocrotite:
capra neagră, râsul, acvila de munte.

2. Lacul Ochiul Beiului

La adăpostul Munților Aninei se află Lacul Ochiul Beiului, unul din cele mai fermecătoare lacuri
din România. Lacul este de origine carstică și face parte din Parcul National Cheile Nerei, pe Valea
Râului Beu, unde acesta se întâlnește cu Râul Beușnița. Forma lacului este a unui crater cu
adâncimea de 3,6 metri, iar apa este atât de curată, de un albastru ireal, încât păstrăvii care înoată în
el pot fi admirați în toată splendoarea lor.

Interesant este că acest lac nu îngheață niciodată, temperatura apei rămânând constantă tot timpul
anului, între 4 și 8 grade Celsius. Acest lucru face ca păsările migratoare, stârcii cenușii ori rațele
sălbatice, în loc să plece toamna spre țările calde, rămân aici peste iarnă.

3. Compexul lagunar Razim-Sinoe, judeţul Tulcea

Complexul lagunar Razim – Sinoe este cea mai mare întindere de apă dulce din România. Situat în
sudul Deltei Dunarii acest complex de lacuri ocupă o suprafaţă totală de cca 1145 km2, din care
suprafaţa lacurilor este de 863 km2. Cea mai mare parte a complexului o constituie zona
depresionară, iniţial ocupată de apele maritime şi care a fost segmentată ulterior prin formare de
cordoane şi grinduri. Unitatea Razim, formată din lacurile Razim, Goloviţa, Zmeica şi Babadag a
fost izolată de influenţa mării şi transformată în rezervor de apă dulce pentru alimentarea sistemelor
de irigaţie amenajate în jurul complexului. Unitatea Sinoe, formată din lacurile Sinoe, Nuntaşi şi
Tuzla îşi păstrează legătura cu Marea Neagră printr-un stăvilar. În perimetrul complexului se găsesc
şi câteva insule, dintre care cele mai importante sunt insula Popina şi insula Bisericuţa.

4. Lacul fără fund, judeţul Buzău

Undeva, în inima Munţilor Siriu, cerul se oglindeşte într-un lac legendar. De ochiul de apă ascuns
privirilor curioşilor se leagă poveşti despre care oamenii locurilor spun că au un sâmbure de adevăr.
Lacul Vulturilor sau ”Lacul fără fund” se află într-o zonă puţin cunoscută de turişti, cu peisaje
sălbatice, pe partea estică a versantului Mălâia, în Munţii Siriului la altitudinea de 1.420 metri. Este
un lac periglaciar, aflat pe suprafaţa comunei Chiojdu, judeţul Buzău.Turiştii care cunosc locul, vin
aici să se bucure de liniştea locului şi de frumuseţea munţilor sălbatici. În imediata vecinătate a
”Lacului Vulturilor” se află singura zonă unde pot fi întâlnite caprele negre, protejate de lege,
acestea fiind pe cale de dispariţie.

5. Lacul Bucura, judeţul Hunedoara

În munții Retezat se află lacul Bucura, cel mai întins lac glaciar din România. Are o suprafață de 8,9
hectare, o lungime de aproximativ 550 de metri și o lățime maximă de 225 de metri. Adâncimea
maximă a lacului este de 15,7 metri. Lacul Bucura este amplasat într-o zonă deosebit de frumoasă,
la o altitudine de 2040 m, de unde se poate simți cu adevărat magia muntelui.

6. Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana este singurul lac de origine vulcanică din România care s-a format pe fundul
craterului unui vulcan stins, la o altitudine de 950 m. Acesta se găsește în Munții Ciomatu Mare,
lângă Tușnad în Parcul Natural Mohos
Lacul are o formă ovală și ocupă o suprafață de 220.000mp, având o adâncime medie de 6.4 metri.
Pentru că este alimentat exclusiv din precipitații, lacul Sfânta Ana este considerat lacul cu cea mai
curată apă din țară, cu un grad de mineralizare a apei foarte mic și cu o puritate a apei apropiată cu
cea a apei distilate.

7. Lacul Capra

Munții Făgăraș ascund un alt lac a cărui frumusețe pare imposibil de descris în cuvinte pentru cei ce
nu su fost acolo. Este vorba despre lacul glaciar Capra, ce se află pe versantul sudic al Masivului
Făgăraş, la 2230 m altitudine.
Lacul are o adâncime de 11 m şi o culoare albastră intensă.

8. Lacul Roşu
Lacul Roşu este un lac de baraj natural, situat în Harghita, în Carpaţii Orientali, la 26 de kilometri
de Gheorgheni. Este locul unde Transilvania se întâlneşte cu Moldova şi oferă peisaje de vis şi o
atracţie unică: o adevărată pădure scufundată.

Formarea Lacului Roşu s-ar fi produs, conform specialiștilor în anul 1838, când, în urma unui
cutremur, terenul a alunecat formând astfel o închidere pe vale. O altă posibilă dată de formare este
în anul 1837, în urma unor furtuni puternice, care au făcut ca masa argiloasă să se deplaseze şi să
obtureze valea. Martori ai alunecării de teren sunt copacii pietrificaţi, ale căror trunchiuri retezate
ies la suprafaţa lacului.

9. Lacul Ursu, judeţul Mureş

Monument unic al naturii în Europa, lacul Ursu, cel mai mare lac sărat și helioterm din Europa, are
o suprafață de 40.235 mp, o circumferință de 1 180 m și o adâncime maximă ce depășește 18 m.
Lacul este un SPA natural unic în Europa, cu proprietăți tămăduitoare pentru cei care suferă de boli
reumatice, dar este și un loc excelent pentru relaxare. Acesta s-a format în 1875 odată cu prăbușirea
unei exploatări de sare, umplută ulterior cu apă de la ploi și cu cea a pârâielor ce coboară de pe
versanții din apropiere.

10. Lacul Ghioroc, judeţul Arad

Lacul Ghioroc, cu o suprafață de peste 10 ha și o adâncime maximă de 10 m, este o atracție turistică
locală atât pentru practicarea pescuitului, cât și pentru scăldat. Este numit și "Litoralul de acasă", un
punct de atracție foarte căutat de către arădeni datorită plajei amenajate cu nisip, sezlonguri și
umbrele. Spre mijlocul lacului există și două insule destul de mari, puse la vânzare de către
proprietari.
Lacul Sfânta Ana, din Harghita, singurul lac vulcanic din România. Este situat în masivul Ciomatu,
de pe stânga Oltului, în apropiere de Tuşnad. Lacul este aşezat pe fundul craterului unui vulcan
stins, denumit Ciomatu (sau, după alte surse, Ciomadu), din masivul vulcanic Puciosu. Lacul Sfânta
Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor, are o
lungime de 620 m şi o lăţime maximă de 460 m, o suprafaţă de 19,50 ha şi o adâncime maximă de 7
metri. Lacul Sfânta Ana este o rezervaţie complexă naturală, geologică, floristică şi faunistică, fiind
legat de Băile Tuşnad prin poteci turistice.

Citeste mai mult: adev.ro/pbbmxj

Lacul fără fund sau Lacul Vulturilor. Este un lac periglaciar aflat în Munţii Siriului, la o altitudine
de 1.420 m, în apropierea localităţii Gura Siriului din comuna Siriu, judeţul Buzău, România şi se
află pe suprafaţa comunei Chiojdu. Adâncimea sa maximă este de 2,5 m. Despre acest lac circulă
prin Borşa tot felul de zvonuri. Unii spun că lacul nu ar avea fund şi ar avea legătură directă cu
Marea Neagră. Localnicii vorbesc că la un moment dat s-ar fi aruncat în lac nişte lemne care au ieşit
în mare, scrie realitatea.net. Faima acestui lac s-a dus pentru altceva însă. Şi anume dacă îl priveşti
de sus, de pe vârful Pietrosu Rodnei, poţi să îţi dai seama că are forma României. Până să ajungi la
Iezer însă ai de parcurs un drum lung care măsoară aproape 10 km. Însă la final toţi turiştii constată
că merită efortul.

Citeste mai mult: adev.ro/pbbmxj

Oltina - cel mai mare liman fluviatil (lac format prin bararea cu aluviuni aduse de Dunăre a gurii de
vărsare a unui râu mic) din ţară, situat tot în Dobrogea, dar pe latura dunareană a Constanţei, în
apropiere de Ostrov şi de punctul de trecere cu bacul, spre Călăraşi, cu o suprafaţă de 22 kmp. Lacul
Oltina este o zonă protejată. Zona a fost declarată Arie de protecţie specială avifaunistică prin
Hotărârea de Guvern nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecţie
specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România)[5]
şi include rezervaţia naturală omonimă.

Citeste mai mult: adev.ro/pbbmxj

2. Ce specii populeaza raurile de munte?
In raurile de munte viata este extrem de diversa si cu adaptari specifice. Nu e usor sa rezisti cand
curentul apei ameninta sa te impinga la zeci de kilometri departare sau cand hrana e destul de
limitata. Si totusi varietatea speciilor este foarte mare.In raurile de munte convietuiesc
microorganisme, alge, muschi, spongieri, planarii, raci, insecte si larve de insecte, pesti si amfibieni.
Dintre mamifere, vidra- specie protejata- depinde in mod esential de prezenta pestilor in rauri,
pastravul determinand-o sa urce pana la 1500 m altitudine.

In cazul pestilor, atunci cand conditiile sunt bune putem intalni si cateva specii protejate la nivel
european cum ar fi porcusorul de vad (Gobio uranoscopus), chiscarul (Eudontomyzon mariae),

zglavoaca (Cottus gobio) sau lostrita (Hucho hucho).

Pestii din apele Romaniei

Pestii apelor de la munte

– păstrăvul (Salmo trutta fario)

– zglăvocul (Cottus gobio)
– Zvîrluga (Cobitis taenia)
– grindelul (Nemachilus barbatulus)
– beldiţă (Albur-noides bipunctatus)
– lostriţa (Hucho hucho)
– lipanul (Thymallus thymallus)
– boişteanul (Phoxinus phoxinus)
– mreana (Barbus barbus)
– cleanul (Leuciscus cephalus)
– scobarul (Chondrostoma nasus)

Pestii ce ctraiesc in apele curgatoare mari

Somnul (Silurus glanis)

şalăul (Stizostedion lucioperca)
Bibanul (Perca fluviatilis)
avatul (Aspius aspius)
văduviţă (Leuciscus idus)
babuşca roşie (Scanlinus erythrophthalmus)
fusul (Aspro streber)
pietrarul (A. zingel)
ghigorţul(Acerina cerne/)
mihalţul (Lota Iota)

Pestii care traiesc in balti si iazuri

Plevuşcă (Leucaspius delineatus)

obleţul (Alburnus alburnus)
blehniţă (Rhodeus sericeus)
plătica (Abramis brama)
Carasul (Carassius carassius)
linul (Ţinea ţinea)
ŞTIUCA (Esox lucius)
CRAPUL (Cyprims carpio) CHIŞCARUL (Misgurnus fossilis)
CAMBULA (Pleuronectes flesus)
SCRUMBIILE DE DUNĂRE
CHEFALUL (Mugii cephalus)

Avatul este un pește de apă dulce, care trăiește în apele curgătoare din Europa Centrală și Europa de
Est ajungând până la Volga. Limita de sud arealului de răspândire fiind Dunărea, limita de vest
Rinul, spre nord ajunge până în sudul Suediei și Finlandei iar limita de est fiind Volga. Prin
construirea canalului Main-Dunăre a început să se răspândească și în Europa de Vest. Avatul este
un pește care vânează în apropiere de suprafață, preferă apele repezi. In Germania care este limita
de vest a arealului său de răspândire este considerat ca un pește periclitat pe cale de dispariție.

Babușca (Rutilus rutilus, numit popular și bălos) este un pește teleostean din familia ciprinidelor,
lung de 25–35 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen și cu înotătoarele roșii.
Este un peste raspandit in intregul bazin hidrografic al Dunarii, al Nistrului, Niprului si in cel al
altor rauri care se varsa in Marea Neagra si Marea Caspica. In tara noastra se intalneste in numar
mai mic sau mai mare in aproape toate lacurile naturale (Lacul Rosu, Snagov, Caldarusani,
Scrovistea, lacurile bucurestene, etc.), in cele artificiale (lacurile de acumulare, toate iazurile din
Moldova si Transilvania, lacul Bicaz etc.), pe tot cursul Dunarii in Delta, precum si in aproape toate
raurile de ses, in canale etc.

Batca provine din apele Suediei, dar se găseşte în Europa în foarte multe ape dulci de la nord de
Pirinei, din Alpi şi Alpii Dinarici, iar la răsărit până în Ural şi Caucaz.
La noi se găseşte pe tot cursul Dunării până la vărsare, în complexul lagunar Razelm-Sinoe, în
zonele de şes ale râurilor Someş, Mureş, Crişuri, Bega, Olt, Argeş, Ialomiţa, Siret, Prut. Trăieşte şi
în lacurile Snagov, Căldăruşani, precum şi în multe lacuri, bălţi şi canale de şes, în numeroase iazuri
din estul şi sudul ţării, precum şi în bălţile din lunca Dunării.

Acest peste mic poate fi gasit pretutindeni in raurile reci, limpezi si cu cursul relativ rapid din
Europa, din nordul Alpilor si pana in Marea Nordului si Marea Baltica. Traieste in toate apele care
alcatuiesc bazinulul Marii Negre.
In Romania, beldita se gaseste in toate raurile mai mari, ca Prut, Siret, Bistrita, Trotus, Barlad,
Dorna, Gilort, Somes, Mures, Crisuri, Olt, Timis, Bega, Jiu, Tarnava Mare, Cibin, Varghis, Cerna,
Crasna, Bereteu, in portiunile superioare, in Transilvania traieste si in multe lacuri si helesteie dintre
dealuri si de campie (Zau de Campie, Taureni, Cefa, Taga, Inand etc.).
Bibanul este numele dat speciilor din genul Perca, grup de pești gregari răpitori de apă dulce,
răspândiți nativ în Europa (exceptând Spania, Italia, Grecia) și Asia. A fost introdus în Australia,
Noua Zeelandă și Africa de Sud. Există și o specie nord-americană, Perca flavescens, și una
asiatică, Perca schrenkii.

BOARTA – Rhodeus sericeus amarus

Face parte din familia Cyprinidae, pitica ciprinidelor, este adesea confundata cu puiul de platica.
Poarta,in functie de localnici, diverse denumiri; blehnita, boarca, chitic lat, latita, erdeata.
Profileaza in mai toate apele curgatoare ale tarii noastre, in balti, iazuri, jepsi si garle izolate.

Cara este un peste raspandit in Romania, Bulgaria, Bosnia, Polonia, Ucraina, si Rusia.
In Romania traieste in zonele superioare ale celor mai multor rauri din zona mrenei si pana in zona
scobarului.
Carasul poate fi gasit in toate tarile europene, occidentale si rasaritene. In tara noastra, carasul s-a
raspandit in Transilvania, Oltenia, Muntenia si mai ales in Moldova. Poate fi gasit si in Dunare si in
baltile de revarsare ale acesteia, in Delta, in sistemul de lacuri Razelmn-Sinoe si Tasaul de pe
litoral, precum si pe cursurile inferioare ale raurilor Siret, Prut, Olt, Jiu si Mures.

Este raspandit in toata Europa si Asia.

In Romania este intalnit in aceleasi zone ca si cleanul cu care, de altfel esti si foarte strans inrudit.
Lungimea obisnuita este de 15-17 cm, rar peste 25 cm. In general cantareste pana in 200g,
exceptional poate atinge 1 kg.
Corpul este alungit si mai comprimat lateral, solzii mari, capul ingust, botul scurt, gura mica,
subterminala, colturile ei ajungand pana sub nari. Spatele este negru sau cafeniu, laturile argintii –
galbene – albastrii. Burta alba.
Peşte comun, cleanul este răspândit în aproape toate bazinele acvatice din Europa, cu excepţia
apelor de altitudine. De formă fusiformă, corpul cleanului este îndesat, relativ cilindric, îmbrăcat în
solzi mari, cicloizi. Capul este relativ mare, cu gura terminală, largă, a caror comisuri ajung până la
marginea anterioară a ochilor. Înnotătoarele sunt potrivit de dezvoltate, cu marginea analei convexă.
Culoarea cleanului este verde metalic sau verde maroniu pe partea dorsală, alb-argiuntiu pe părţile
laterale, iar regiunea ventrală este albă. Înotătoarele dorsală şi caudală sunt de nuanţă fumuriu-
ruginie, iar cele pectorale au o culoare roşiatică, cu extremităţile galbene. De talie mijlocie, cleanul
are o lungime medie de 25-45 cm, dar poate atinge şi lungimi de până la 60-70 cm. Greutatea medie
este de 300-600, putând ajunge până la 4 kg.

Raspandire cosacul cu bot turtit – Abramis sapa : Cu un areal destul de redus cosacul traieste in
fluviile nordice ce se varsa in Marea Neagra , Marea Caspica dar si in fluviile sudice ce se varsa in
Marea Caspica . In tara noastra il gasim pe tot parcursul Dunarii , la varsarea fluviilor mari in
Dunare ca , Prut , Siret , Mures , Somes , Olt , Timis .dar si in lacul Razelm .

Lungimea corpului poate atinge 1 m, iar masa maximum 40 kg. Este acoperit cu solzi mari. Spatele
este, de obicei, negricios, cu nuanțe albăstrii sau verzui, flancurile arămii sau arămii-gălbui, iar
abdomenul albicios. Cavitatea bucală este subterminală, cu buze groase. Crapul posedă patru
mustăți, două nări, doi ochi, și botul. Pe trunchi și pe coadă se găsesc înotătoare perechi (două
ventrale și două pectorale) și neperechi (dorsală, anală și codală, care prezintă doi lobi egali).
Înotătoarele sunt acționate de mușchi, iar peștele este acoperit cu mucus și solzi. Există două forme
de crapi: crapul cu spatele jos și crapul cu spatele înalt. Este răspândit aproape pe tot globul,
populând apele dulci și cele salmastre. Trăiește până la 30 de ani, uneori și mai mult.
Provine din familia codului (Gadidae) din apele nordice. Probabil ca s-a retras in apele mai sudice
ale continentului european pe la sfarsitul erei glaciare. Poate fi intalnit pretutindeni pana in regiunile
nordice ale Italiei.
In Romania, mihaltul traieste in toate apele curgatoare, altitudinea superioara fiind zona scobarului.
Bineanteles, nu este la fel de numeros in toate raurile; exista unele ape in care se prinde foarte rar
cate un exemplar de mihalt. Cel mai adesea apare in Mures, Olt, Cormos, Somes, Crisuri, Tisa,
Bega, Timis, Jiu, Cerna, Prut, Siret, Suceava, Dorna si Bistrita. Este prezent si in Dunare, precum si
in lacurile create prin revarsarea Dunarii, ba chiar si in Delta, desi intr-un numar mult mai redus.

Morunasul, “Vimba Vimba” in lucrarile stiintifice, se intalneste la noi pe raurile Prut, Siret, Bistrita,
dar si pe afluentii acestora. Este pestele cu corpul cel mai alungit, comprimat lateral. Botul este
proeminent, cu falca de sus mai mare si gura arcuita, cu partea inferioara in forma de potcoava.
Maxilarul superior este mult mai lung decat cel inferior. De aici i se trage si numele de morunas,
deoarece seamana foarte mult la bot cu morunul. Culoarea capului este cenusie, burta este alb-
argintie, cenusiu-galbuie pe spate, cu laturile si abdomenul argintii.
Mreana este unul dintre pestii cei mai caracteristici pentru raurile noastre din regiunile de deal.
Mreana vanata (barbus meridionalis petenyi), ruda sa, traieste in portiunile superioare ale acelorasi
ape, in zona lipanului si a scobarului. Mreana este un peste deosebit de raspandit mai ales in Europa
Centrala, unde poate fi gasit in aproape toate raurile. Limita nordica a raspandirii sale este paralela
55.
In Romania, mreana traieste in Siret, Prut, Arges, Tisa, Somes, Olt, Mures, Tarnave, Crisuri,
Hartibaciu, Jiu, Timis, Bega, Cerna, Cibin, Raul Negru, Cormos, Bistrita etc., dar poate fi gasita si
in Dunare, in cantitate mai mica.

Murgoiul baltat este originar din China (fluviile Iantz si Sitz). Traieste si in bazinul fluviului Amur,
precum si in unele ape din Vietnam, Japonia si insula Taiwan.
In tara noastra a fost introdus accidental din China (in anul 1960, sub forma de alevini, impreuna cu
transportul de alevini de pesti fito-zooplanctonofagi) in crescatorii si apoi s-a raspandit in multe ape
naturale curgatoare, balti, iazuri si helesteie.
Obletele se gaseste ca specie atat in ape statoare , in lacuri , iazuri , balti si toate apele de la campie
si deal dar si in toate apele curgatoare de ses si deal din tara noastra . De altfel obletele prefera mai
ales vara locurile cu apa si curenti mai puternici care aduc o cantitate mai mere de hrana , hranindu-
se de primavara devreme pana toamna tarziu chiar si in noembrie .

Traieste in general la adancime si e cu preponderenta nocturn. Se hraneste cu diverse animale de pe

fundul apei, larve de insecte, mici crustacee, icre. Isi depun icrele din martie pana in mai pe
bancurile de prundis si nisip. Au cate doua inotatoare dorsale, distantate intre ele, fara radii
spinoase. Solzii lor sunt rugosi la suprafata (ctenoizi), conferind asprime corpului.

Este un peste de apa dulce, raspandit in aproape toata Europa, de la Cercul Polar pana in Alpi si
Pirinei si din Irlanda pana in Urali. Traieste si in ape salmastre din Baltica, Azov, Caspica si Aral.
In Romania este un peste comun in apele dulci, fara prea mare importanta pentru pescarii nostri.
Traieste in rauri, din zona mrenei pana in Delta, in apele salmastre ale Razelmului si a fost intalnita
chiar si pe litoralul Marii Negre.

Specie de apă lent curgătoare, populează râuri care au substrat compus din nisip, la ape puţin
adânci.
Corpul este alungit şi mai cilindric de cât la alţi porcuşori. Coloritul este brun-cenuşiu pe spate şi
alb-gălbui pe flancuri, pictat cu 7 până la 9 pete mari negricioase, aranjate dinspre cap spre coadă.
Pe înotătoarea dorsală şi codală se văd slab 2 rânduri de striaţii închise.
Uşor de confundat cu ruda sa apropiată porcuşorul-de-şes (Romanogobio vladykovi), acesta are însă
pedunculul codal aplatizat şi orificiul anal situat înspre posterior, aproape de înotătoarea anală.

Prezent în apele lent curgătoare din zona de şes până în cea colinară, preferă apele liniştite şi adânci
cu fund nisipos sau argilos. Este un peşte de fund, având corpul special conformat cu capul aplatizat
şi gura situată ventral, cu două mustăţi în colţuri. Coloritul este unul de camuflaj, brun-cenuşiu
uneori cu reflexii verzui, cu laturile alb-gălbui de-a lungul cărora se întind de la cap spre coadă circa
7 până la 12 pete negricioase mari. Înotătoarele sunt transparente, cea dorsală şi cea codală sunt
pătate pe radii dând impresia a două dungi.
Deşi seamănă cu ruda sa apropiată ghiborţul, răspărul
este mai lunguieţ, turtit lateral, mai subţire şi cu capul mai alungit.
Privit lateral, capul are formă triunghiulară. Ochii situaţi în
jumătatea posterioară a capului, privesc lateral şi au formă
ovală în sens longitudinal. Profilul dorsal urcă aproape rectiliniu de la vârful
botului până la inserţia dorsalei, după care coboară. Profilul ventral
este aproape orizontal. Pedunculul caudal este mai scund şi mai gros decât la
ghiborţ, iar pectoralele sunt ceva mai ascuţite decât la acesta. Solzii sunt
ctenoizi şi lipsesc de pe cap piept şi abdomen, până în dreptul
înotătoarelor pectorale.

Roșioara are o lungime medie de 20-30 cm, putând atinge 50 cm lungime și o greutate de 2–3 kg.
Peștele are un corp turtit lateral, înotătoarele pectorale de culoare roșiatică sunt așezate în
aproprierea branhiilor, corpul este acoperit cu solzi mari rotunzi. Spatele și partea laterală a corpului
este de culoare cenușie verzuie spre adbomen devine de culoare argintie. Inotătoarele dorsale,
abdominale și coada au culoare portocalie roșiatică. Roșioara se poate confunda ușor cu „ Rutilus
rutilus” singura diferență este forma gurii.
Șalăul este un pește răpitor care trăiește în apele cu un curs domol, lacuri sau în apele din porturile
Europei. El poate fi întâlnt în Elba, Odra, Rin, Dunăre sau afluenții acestora. Preferă apele adânci,
tulburi, peștele poate atinge 40 cm – 1,30 m lungime, o greutatea până la 19 kg, și o vârstă de 10 –
20 ani.
Depune icrele pe fundul apei, primăvara din mai până în iunie când temperatura apei atinge 12 °C –
15 °C. Icrele se lipesc de plantele sau pietrele din apă. Masculul va păzi icrele de alți pești, puietul
devine apt de reproducție la vârsta de 2 – 5 ani când atinge o lungime de 30 – 40 cm.
Șalăul este după știucă cel mai important pește răpitor din Europa, el vede și în ape tulburi având un
auz mai bun decât crapul.

Scobarul (Chondrostoma nasus) este un pește care se găsește în apropierea apelor montane, în zona
colinară și rar în Dunare. Este un pește deosebit de rezistent la factorul de poluare. Îl găsim pe
fundul apelor reci cu fund nemâlos, cu pietriș. Circulă în grupuri și i se vede prezența datorită
strălucirii argintii care se propagă în apă atunci când soarele stralucește. Ca hrană preferă algele pe
care le roade de pe pietre. Primavara consumă icrele altor pesti și viermi de apa. Colorația este
verde-masliniu pe spate, argitiu pe burtă și inotătoare sângerii. Capul scobarului are caracteristica
(de unde i se trage numele latinesc) că maxilarul superior este mai lung decat cel inferior, având o
proeminență de tip “nas”. În interior, peritoneul este negru ca și cavitatea mațelor, de aici este
poreclit în popor: “mațe-negre”. Este un peste care are activitate continuă pe parcursul intregului an.
Această specie a ajuns în Europa în penultimul deceniu al secolului 19, fiind adusă din S.U.A.
Prima oară a apărut în Franţa (1881), apoi în Germania (1885), pentru ca azi sa fie prezentă în
aproape toate ţările continentului nostru.
În România eset întâlnit mai ales în Mureş, Crişuri, Someş, Timiş şi Bega, dar există multe
exemplare şi în crescătoriile de crap din judeţul Bihor (Cefa, Inand, Taimasda).
Somnul pitic seamănă ca formă cu somnul obişnuit, deşi nu este înrudit cu acesta, întrucât face parte
din altă familie (Ictaluridae). Atât pe maxilarul inferior, cât şi pe cel superior, peştele are câte 4
mustăţi. Cele de pe maxilarul superior sunt repartizate astfel: două în apropierea colţului gurii,
aplecate în jos, celelalte două în apropierea ochilor şi îndreptate în sus, puţin înapoi, ca nişte coarne.
Cele 4 mustăţi de pe maxilarul inferior sunt mai scurte şi dispuse într-o singură linie. În spatele
înotătoarei dorsale, somnul pitic are o înotătoare adipoasă, la fel ca peştii din familia păstrăvului.

Somnul (Silurus glanis) este o specie de pește răpitor de talie mare din familia Siluridae. El este
răspândit mai ales în Europa Centrală și Europa de Est, dar și în Asia de Vest putând fi întâlnit și în
Afganistan sau Kazahstan. Somnul trăiește frecvent în bălți, lacuri, pe cursul inferior al fluviilor mai
mari, ca și la gura lor de vărsare în Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Caspică. Peștele preferă
locurile adânci cu mâl și ape tulburi.
Regina sau Sorete îl găsim în aproape toate bălţile din lunca Dunării, în Delta şi în apele de câmpie,
legate de cursurile curgătoare. Este un peşte de fund, atras de zone nisipoase si mâloase.

Traieste indeosebi in apele statatoare, bogate in vegetatie, dar si in cele curgatoare pana in zona
deluroasa.
Are corpul relativ gros, cilindric si alungit, avand , de regula, lungimea obisnuita 30 – 40 cm
(exceptional 1.5 m), iar greutatea de 0.500 g – 1 kg (exceptional 6 – 25 kg).
Botul de forma unui cioc de rata. Gura mare, larg despicata, cu multi dinti. Falca de jos mai lunga
decat cea de sus . Inotatoarea dorsala situata mult spre coada.
Coloratia variaza dupa ape, de la cenusiu – verzui la galben – verzui pe spate; burta alba, laturile
vargate, marmorat. Inotatoarele cu mai multe dungi transversale de culoare neagra – cenusie.
Este un peste specific baltilor, raurilor si lacurilor de acumulare din zona de ses, putand atinge 60cm
lungime si 8kg greutate. Exemplarele medii masoara 30-40cm si cantaresc 0,5-2,5kg. Aspectul
exterior se aseamana cu cel al cleanului si cel al rosioarei. Are corpul indesat, prelung, usor
comprimat lateral, acoperit cu solzi mari bine fixati. Spatele este usor curbat, capul mic si gura
mica, terminal, taiata oblic in jos. Are carnea grasa, gustoasa, cu putine oase.

Este intalnita in paraie, in majoritatea raurilor (Prut, Siret, Bistrita, Mures, Somes, Olt, Tarnave,
Niraj, Bega, Arges) si afluentii lor, incepand cu zona pastravului si pana la varsarea Dunarii in
Marea Neagra. Mai poate fi intalnita si-n barajele de acumulare, Dunare si Delta ei,
Corpul pestelui este alungit si puternic comprimat lateral, aproape de aceeasi grosime pe toata
lungimea sa, fiind acoperit cu solzi mici si desi. Acestia lipsind cu desavarsire de-a lungul liniei
laterale. Poate atinge o lungime maxima de 15cm si o greutate de 20g (majoritatea exemplarelor
masoara 8-10cm si cantaresc 7-10g).
Lacul Vidraru, cel mai adânc lac din România - Adâncimea maximă a apei este de 155 m lânga
barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime la coronament de 307 metri. Realizată prin punerea în
practică a unui concept modern, ce a permis captarea apelor dintr-un bazin hidrografic cu o
suprafaţă de 745 kmp, amenajarea Vidraru - formată din lacul cu acelaşi nume, barajul din beton în
dublu arc, galeria de aducţiune, centrala subterană şi galeria de fugă - rezistă de o jumătate de secol,
iar specialiştii spun că nici n-am avea motive reale de îngrijorare pe viitor. Barajul Vidraru, dat în
folosinţă în anul 1966, este cel mai mare baraj în arc din România, iar la data inaugurării sale se
clasa, cu cei peste 166 de metri înălţime, între primele cinci baraje în arc din Europa, ocupând locul
9 pe plan mondial. Deşi ierarhia s-a modificat, iar Barajul Vidraru a ajuns pe locul 27 între barajele
de acest tip din lume, edificiul rămâne în continuare unul dintre cele mai sigure. Istoria
impresionantului edificiu s-a scris de-a lungul a peste 5 ani şi jumătate, timp în care s-au realizat
volume astronomice de lucrări: s-au forat 42 km de galerii subterane, s-au excavat 1.77 milioane mc
de roca, s-au turnat 930 de mii de mc de beton şi au fost montate peste 6.000 tone de echipamente
electromecanice. Lucrarea a costat 1,47 miliarde lei la acea vreme, iar investiţia a fost amortizată în
28 de ani.
Citeste mai mult: adev.ro/pbbmxj
Izvorul Muntelui-Bicaz- cea mai mare acumulare de pe râurile interioare. Lac de acumulare sau de
baraj artificial, ce s-a format pe râul Bistriţa, la poalele Munţilor Ceahlău, cu o suprafata de 33 kmp.
Direcţia sa generală este de la nord-vest spre sud-est, având frecvente zone de extindere laterală, cea
mai importantă fiind cea de pe râul Bistricioara. Are un perimetru de 71 km şi un volum maxim de
apă de 1.250 milioane mc. fiind totodată al doilea lac artificial din România, ca mărime şi al treilea
ca înălţime.