MunȚii

țarcu
Proiect realizat de Dicu Darius
 cAractere generale
Munții Țarcu reprezintă o unitate montană
aparținând părții vestice a Carpaților
Meridionali. Unitatea geografică a Munților
Țarcu ocupă regiunea de nord-vest a
Carpaților Meridionali, suprafața sa fiind
asemănătoare cu cea a unui triunghi
dreptunghic, cu catetele aproape egale,
orientat spre văile râurilor Timiș și Bistra,
respectiv cu ipotenuza formată din cele două
vai cu direcții opuse, cea a
râului Rece (=Râul Hideg) și cea a
râului Șes, continuat de valea Râului Mare,
la rândul său afluent al Râului Strei.
 Altitudinea
Culmea principală are orientare dinspre nord-
est
înspre sud-vest. Altitudinea maximă a masivului
este
atinsă în vârfurile Căleanu, cu 2.192
m (2.190 după alte
surse), Țarcu, cu 2.190 m, și Pietrii cu 2.162 m.
Este alcătuit din patru masive
principale, Țarcu
Căleanu, Baicu-Nedeia și Pietrii-
Petreanu (cunoscut și
ca Bloju), care formează culmea principală,
și Muntele
Mic (cu altitudinea maximă de 1.802 m, atinsă
Iarna în Munții
Țarcu
 Accesibilitate

Munții Țarcu sunt accesibili dinspre mai multe zone:

dinspre valea sau culoarul
Bistra (localitatea Bucova, Caraș-Severin, fiind un
bun punct de plecare), dinspre Hațeg aflat în județul
Hunedoara, dinspre Poiana Mărului, dinspre Munții
Godeanu, dinspre partea estică a munților Retezat,
respectiv dinspre mai multe localități de pe
culoarul Timiș - Cerna, aflate la sud
de Caransebeș pe drumul spre Orșova.
 Geologie
În munții Țarcu predomină sisturile cristaline slab metamorfozate, străpunse de
masive granitice, și formațiunile vechi, paleozoice și mezozoice, ce alcătuiesc
soclul regiunii. În timpul mișcărilor tectonice ample din cretacicul mediu,
continuate și terminate în cretacicul superior, acest soclu rigid a fost încălecat de
o pânză de acoperire alcătuită din șisturi cristaline puternic metamorfozate în
adâncime. În timpul îndelungatei perioade de eroziune care a urmat, aceasta
pânză a fost fragmentată și înlăturată în mare parte. Din ea au rămas petice
restrânse, ca cel din partea de nord-vest a masivului, la altitudini modeste și cel
din vf. Țarcu, de unde se extinde către sud-est, alcătuind munții Godeanu.
Eroziunea nu numai că a dezvelit de sub pânză formațiunile domeniului
danubian, dar a lăsat urme evidente în însuși aspectul reliefului. În munții Țarcu
se întâlnesc numeroase resturi dintr-o amplă suprafață de netezire, suspendată la
2000-2200m, suprafața Borascu. O a doua suprafață de nivelare, Râul Șes, se
întâlnește la înălțimea de circa 1400m în culmile Poiana Înaltă, Pleasa și în
lungul râului Șes.
Lacul Poiana
Mărului
 Prin poziție și altitudine, munții Țarcu au un rol de baraj în calea circulației maselor de aer
ce pătrund atât din nord și nord-vest, cât și din sud și sud-est. Temperatura medie anuală
a aerului este de 8 °C la poale, 5,5 °C la Cuntu și 0 °C la vf. Țarcu, în timp ce la stația
meteo de la Caransebeș, aflată în Culoarul Timișului, la 200m, aceasta are valoarea de
10,5 °C. În ianuarie, luna cea mai rece, temperatura medie a aerului are valori cuprinse

clima între -3 și -4 °C la poale și -8 și -9 °C la peste 2000m. La stația Cuntu aceste valori sunt
de -4,8 °C, iar la stația vf. Țarcu de -9 °C. Luna cea mai caldă, iulie, cunoaște temperaturi
de 16-18 °C la poale, și sub 10 °C la peste 2000m. La Muntele Mic temperatura medie
anuală atinge 7-8 °C. În cursul anului, luna iunie este cea mai ploioasă, în lunile iunie-
septembrie și aprilie-august cantitățile de precipitații sunt mai mari de 110mm. Lunile cele
mai secetoase sunt octombrie și noiembrie. Numărul de zile cu îngheț este de 150 la
poale și 200 pe culmile cele mai înalte. O mare parte din cantitățile de precipitații cad sub
formă de zăpadă. Prima ninsoare poate să cadă chiar la sfârșitul lunii august, dar și foarte
târziu, prin decembrie. Practic, la peste 1500m, poate ninge tot timpul anului. Durata
stratului de zăpadă este cuprinsă între 75-100 zile la poalele muntelui și 200 zile în
regiunea alpina și pe versanții nordici. La stația vf. Țarcu grosimea depășește de obicei
100cm, iar în circurile glaciare poate să atingă 2-3m. La vf. Țarcu predomină vânturile de
nord și sud, iar viteza vântului este cuprisă între 6-10m/s și 2-5m/s, iar la Cuntu vânturile
dominante sunt cele de nord-est și sud-vest, iar viteza este cuprinsă între 2-5 m/s și 6-
10m/s.
În majoritatea lor, râurile din munții Țarcu aparțin bazinului
hidrografic al Timișului. Excepție face doar râul Mare, care
aparține Streiului. Râurile principale au o direcție nord-est-
sud-vest (râul Rece, Lung și alb) sau sud-vest-nord-est (Mare
și Șes). Râul Șes își are izvoarele pe versantul de sud-vest al Rețea
vf. Godeanu și constituie limita între aceștia și munții Țarcu.
Principalii săi afluenți sunt: Scheiu, Matania, Baicu,
Carciova și Zeicu. Râul Mare se formează din unirea apelor
hidrografică
râului Șes cu cele ale Lapușnicului Mare. Primește afluenți
din munții Țarcu pârâiele Tomeasa, Netiș și pârâul Pietrei,
Bistra și Valea Mare, cu obârșie în căldările glaciare de sub
vârfurile Custurii, Bloju, Petreanu și de sub Dealul Negru.
Râul Rece izvorăște dintr-o căldare glaciară aflată pe fața
estică a vf. Țarcu; are o lungime de circa 34km. Râul Lung,
de 29 km lungime și afluentul său Pârâul Alb, de 24 km, își
au obârșiile pe versantul vestic al vf. Țarcu.
Râurile din Munții
Țarcu
 Mai la nord urmează pârâiele Armenis, Ilova, Bolvășnița și Sebeș. Bistra își are
obârșiile sub vf. Custurii și Dealul Negru, izvorând din lacul Bistra, aflat la 1900m
altitudine. În drumul său primește apele pârâielor Lupu, Bucovița, Marga și cele ale
Bistrei Mărului. Regiunea nord-estică a munților este drenată de pârâul Zeicani și de
afluentul lui, Zlatina, ce își poartă apele spre depresiunea Hațeg. În văile și căldările
glaciare există mai multe lacuri. Astfel, în căldarea glaciară Oboroacele, se află Iezerul
Țarcu, la 1950m, cubărit între grohotișuri. Taul Pietrele Albe și Taul Lucios, se află în
căldarea cu același nume de pe versantul sudic al masivului Baicu, la 1785m. Lacul
temporar Corciova, situat la circa 1540m, în valea cu același nume, are o suprafață de
0,45 ha și adâncimi de 10-20cm. Sub vf. Custurii, în Căldarea Netișului se găsesc trei
lacuri la peste 1900m, cel mai mare se află la 1940m, are o suprafață de 1,1 ha și o
adâncime de 3,5m. Căldarea glaciară de la obârșiile Bistrei Boului, străjuită de vf.
Cununii și Dealul Negru, adăpostește alte trei lacuri, cel mai mare are o suprafață de
1,1 ha, o adâncime de 7m și se află la 1960m altitudine.
La înălțimi de peste 1600-1800m, pe suprafețele de nivelare și pe vârfurile cele mai
înalte, se desfășoară o vegetație de pajiști și tufărișuri alpine și subalpine, în care se
întâlnesc păiușul roșu (Festuca rubra), iarba vântului (Nardus stricta) și iarba mieilor
(Festuca ovina). La peste 1900m. pajiștile sunt alcătuite din coarnă. Spre limita pădurii se
dezvoltă pâlcurile de jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus sibirica), smirdar
(Rhododendron kotschyi), afin (Vaccinium myrtillus) și merișor (Vaccinium
flora
vitis-idaea). Se remarcă prezența zimbrului (Pinus
cembra), un arbore ocrotit, în Custura Mătaniei.
 smirdar PAJIȘ
TE
IARBA
ienupăr
VÂNT
ULUI
 În zona alpină și subalpină semnalăm prezența
caprei negre (Rupicapra rupicapra), iar în
jnepeniș, deseori întâlnim cocoșul de munte
(Tetrao urogallus urogallus). Cele mai numeroase
specii faunistice sunt legate de pădure. Aici trăiesc
ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus),
căprioara (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus
scrofa), veverița (Sciurus vulgaris fuscoatea),
jderul de piatră (Martes foina) și șoarecele gulerat
(Apodemus flavicollis). Apele repezi și lacurile
glaciare sunt populate cu păstrăv (Salmo trutta
fario) și păstrăv curcubeu (Salmo gairdneri
irideus), dar și cu lipan (Thymallus thymallus).
 urs
Zimbri
Pește bufniță
Vă mulțumesc
pentru atenția
acordată!!!