Munţii Gilău - Muntele Mare

Reprezintă cel de-al doilea compartiment înalt al Munţilor Apuseni,

situaţi aproximativ în nord - estul acestora, fiind sprijiniţi în nord pe
Depresiunea Huedin, în sud pe Arieş, în timp ce în est ajung până la
Culoarul Iara - Săvădisla, iar în vest se întâlnesc cu Munţii Bătrâna şi
Vlădeasa. Sunt drenaţi de Someşul Rece şi Someşul Cald, de unele văi
afluente ale Crişului Repede şi de o seamă de afluenţi de stânga ai
Arieşului (Iara şi Poşaga, în primul rând). Sunt constituiţi din şisturi
cristaline şi intruziuni granitice, acestea din urmă prezentându-se, relativ
central, sub forma unui "L", la care se alătură, în sud -vest, sedimentarul
cretacic (pe suprafeţe reduse însă), în cadrul cărora văile s-au adâncit
puternic. In ansamblu, unitatea se caracterizează prin frecvenţa ridicată a
culmilor rotunde şi a suprafeţelor plane, de la care se lasă, spre văi,
versante cu pantă accentuată. Acţiunea factorilor subaerieni, începută în
Danian, a condus la formarea suprafeţelor de nivelare: Fărcaş - Cârligaţi
(Danian - Oligocen), deasupra căreia se ridică unele vârfuri ce depăşesc 1
600 m (Muntele Mare, 1 826 m; Balomireasa, 1 632 m; Dumitreasa, 1
638 m); Măguri - Mărisel (Sarmaţianul Mediu şi Superior), urmărite de
Emm. de Martonne în excursia geografică din vara anului 1921 şi apoi
profund studiate de către Gheorghe Pop (1957 - 1980), prin metoda
depozitelor corelate. Marginal şi de-a lungul unor văi este prezent nivelul
inferior: Feneş -Deva (Pliocen - Cuaternar). Anumite suprafeţe ale celor
două masive sunt ocupate de calcare, în care s-a format relieful carstic:
chei (Runcului, Valea Ocoliş), izbucuri (izvor intermitent), cum sunt cele
ale Bujorului (intermitent) şi Feredeului, ambele pe Valea Poşaga.

Climatic, Masivul Gilău - Muntele Mare, situat în "umbra"

Bihorului şi Vlădesei, se caracterizează prin procese catabatice, cu
influenţe, în primul rând, în reducerea evidentă a cantităţilor de
precipitaţii: 843 mm/an Ia Băişoara (1 385 m altitudine), 925 mm/an la
Măguri - Răcătău (1 219 m)-şi 766 mm/an la Giurcuţa (1 100 m).
Vegetaţia naturală forestieră, reprezentată prin molid şi brad, apoi fag şi
mai jos celelalte foioase, a fost supusă unei accentuate acţiuni de
intervenţie antropică (umană), mai ales în Munţii Gilăului, unde a fost
îndepărtată de pe suprafeţe întinse pentru a face loc păşunilor şi fâneţelor
secundare (Gr. P. Pop, 1985). Aceste teritorii, îndeosebi Munţii Gilăului,
corespund cu fixarea a numeroase aşezări de tip risipit, deosebit de
specifice fiind Mărişel şi Măguri, iar în Muntele Mare a avut loc
"ridicarea" populaţiei la munte, respectiv "roirea" pentru oierit a
populaţiei, în acest fel formându-se aşezări noi, proprietare de munte:
Muntele Filii, Muntele Băişorii, Muntele Cacovei etc. Reţeaua
hidrografică din nord-estul acestui masiv a fost amenajată în sistem
complex: baraj de anrocamente(aglomerare dematerie,bolovani), pe
Someşul Cald, la Beliş, cu o hidrocentrală subterană la Mărişelu (220
MW), baraj din beton în arc la Tarniţa (45 MW), apoi la Someşul Cald
(12 MW) şi Gilău (5 MW), în acumulările de pe Someşul Cald fiind
"întoarsă" apa şi din văile Iara şi Someşul Rece.

Prin amenajarea complexă de pe Someşul Cald, câştigul cel mai

semnificativ constă în alimentarea cu apă potabilă a oraşului CIuj-
Napoca, precum şi a altor centre mai apropiate sau mai îndepărtate: Gilău,
Floreşti, Aghireş şi cele de pe Someşul Mic, în aval de Cluj-Napoca până
la Gherla. Resursele subsolului sunt reprezentate prin: minereu de fier în
zona Masca Băişoara, nisipuri cuarţoase la Făgetu Ierii, feldspat la
Someşul Rece (preparat la Căpuşu Mare, folosit în industria porţelanului),
precum şi unele materiale de construcţii. Valorificarea materialului
lemnos se realizează prin producţia de cherestea Ia Valea Ierii, precum şi
prin numeroase unităţi mici ce au apărut după anul 1990.

Întregul teritoriu al Munţilor Gilău - Muntele Mare dispune de un

potenţial turistic natural şi antropic (interventie umană) important,
valorificarea acestuia fiind facilitată de prezenţa în vecinătatea celor două
centre urbane principale, respectiv CIuj-Napoca şi Turda. Atât pe
Someşul Mic, în amonte de Gilău, cât şi în zona Băişoara, cabanelor şi
altor amenajări turistice mai vechi s-au adăugat, mai cu seamă începând
cu anul 1990, numeroase construcţii private de vacanţă, astfel încât se
poate considera că au apărut "noi sate" în locurile respective (Muntele
Băişoara, malurile lacurilor Fântânele şi Someşului Cald etc).