Nichita Stnescu

Un soldat...
Un soldat inndu-se cu minile de marginea unui nor... De bocancii lui, cu minile ncletate se ine alt soldat. De bocancii lui altul, apoi altul, apoi altul i altul, i-aa pn-n miezul pmntului. Eu m las s-alunec pe irul lor ca pe-o frnghie, i-alunecnd, cataramele centurilor lor, mi zgrie faa. i-alunecnd, mi zgrie pieptul i-alunecnd, alunecnd, mi sfie fii de carne, i-alunecnd, alunecnd rmne din mine numai scheletul. Cnd n sfrit ajung, m-ntind cu tmpla pe o piatr. n timp ce dorm, fiile smulse se-ntorc de sus i m-nvelesc. M-ajunge din urm i sngele pierdut, i durerea. Deschid ochii, m uit. Coloana de soldai, nu se mai vede. Probabil c vntul a-mpins-o cu nor cu tot, n alt parte.