Tgduiri

Arbori cu crengi tgduitor aplecate

fac scoar n jurul unui launtric suspin.
Pe toate potecile zilei
cu surs tomnatic
Cristoi nali pe cruci de arin.

Grele din nalime cad ciocrlii

ca lacrimi suntoare ale dumnezeirei peste ogor.
Pe drumuri pornit
iscodesc semnele
ntregului rotund deprtat:
pretutindeni e o tristee. E o negare. E un sfrit.

Pe urmele mele coapte

moartea i pune srutul galben
i nici un cntec nu mai ndeamn
s fiu nc o dat.
Fac un pas i optesc spre miaznoapte:
Frate, triete tu, dac vrei.
Mai fac un pas i optesc spre miazzi:
Frate, triete tu dac vrei.
Din sngele meu nu mai e nimeni chemat
S-i ia nceputul trairilor
nu, nu mai e nimeni chemat.

Pe caile vremii se duc i vin

cu pas adnc ca de soart
albe fecioare i negre fecioare:
ndemnuri cereti
s fim nc o dat,
s fim nc de o mie de ori
s fim, s fim!
Dar eu umblu lng ape cnttoare
i cu faa-ngropat n palme - m apar:
eu nu! Amin.