Nichita Stnescu

Poetul i soldatul
Poetul ca i soldatul
nu are via personal.
Viaa lui personal este praf
i pulbere.
El ridic n cletii circonvoluiunilor lui
sentimentele furnicii
i le apropie, le apropie de ochi
pn cnd le face una cu propriul su ochi.
El i pune urechia pe burta cinelui flmnd
i i miroase cu nasul lui botul ntredeschis
pn cnd nasul lui i botul cinelui
sunt totuna.
Pe cldurile groaznice
el i face vnt cu aripile psrilor
pe care tot el le sperie ca s le fac s zboare
S nu-l credei pe poet cnd plnge
Niciodat lacrima lui nu e lacrima lui
El a stors lucrurile de lacrimi
El plnge cu lacrima lucrurilor.
Poetul e ca i timpul
Mai repede sau mai ncet
mai mincinos sau mai adevrat
Feriii-v s-i spunei ceva poetului
Mai ales ferii-v s-i spunei un lucru adevrat
Dar i mai i, ferii-v s-i spunei un lucru simit
Imediat el o s spun c el l-a zis,
i o s-l spun ntr-aa fel nct i voi
o s zicei c ntr-adevr
el l-a zis

Dar mai ales v conjur,

nu punei mna pe poet!
Nu, nu punei niciodat mna pe poet!
...Dect numai atunci cnd mna voastr
este subire ca raza
i numai aa mna voastr, ar putea
s treac prin el
Altfel ea nu va trece prin el,
i degetele voastre vor rmne pe el,
i tot el va fi acela care se va luda
c are mai multe degete dect voi.
i voi vei fi obligai s spunei o da,
c ntr-adevr el are mai multe degete...
Dar e mai bine, dac-mi dai crezare,
cel mai bine ar fi s nu punei
niciodat mna pe poet.
...i nici nu merit s punei mna pe el.
Poetul e ca i soldatul
nu are via personal.