dar nu pentru ziduri, nu, nu. Duceam cuvintele acestei limbi romane dar nu pentru a fi spuse de guri. Noi suntem, iubito, aceiai. Numai pietrele s-au schimbat, numai iarba. Domnete pe-aici violetul, tcerea, cleiul tmplresc, oh, da, cu care ne lipim braele rupte. Noi suntem, iubito, aceiai i nici nu se cunoate, oh, da, c sufletul nostru-i ntors dintr-o cltorie n lumea perechilor, unu cu unu, pom cu pom, iarb cu iarb, piatr cu piatr.