Nichita Stnescu

Basorelief cu eroi
Soldaii cei tineri s-au aezat n vitrin, chiar aa cum au fost gsii, mpucai n frunte, ca s fie vazui s-au aezat n vitrin, respectndu-i ntocmai micarea lor ultim, profilul, braul, genunchiul, micarea lor ultim, cnd au fost mpucai pe neateptate n frunte sau ntre omoplai cu o flacr mai subire dect un deget de copil care arta luna. n urma lor a rmas goal baraca, mirosind a obiele, a igri strivite, a fereastr nchis. Valizele de lemn care umplu baraca mai clnne nc din fierul minerelor, aa cum clnne luna din fierul minerelor acum, cu puin inainte de-a fi deschis, ca s se caute-n ea scrisorile vechi i fotografiile vechi ale timpului. Soldaii cei tineri stau dai cu cear pe fee i pe mini, ca s luceasc dai cu cear ca s luceasc, dai cu cear, i aezai ntocmai aa cum erau n secunda cnd viaa s-a rupt i moartea a-nghiit secunda. Stau aa nemiscati, ne-ncetind s luceasca, i noi ne uitam la ei cum am privi luna rsrind chiar din mijlocul pieii. Pentru noi, care suntem acum de-o vrsta cu ei, dei stau de ani lungi n vitrin, pentru noi, care i-am ajuns din urm i trecem de ei, i inim btnd avem, i memorie, o proaspt, din cale-afar de proaspt memorie, soldaii cei tineri s-au aezat n vitrin i se imit pe ei nsui ntr-una, ca i cum ar fi vii.