CAPITOLUL II

REGIUNEA TURISTICA A CARPATILOR SI A SUBCARPATILOR

ROMANESTI

POTENŢIALUL TURISTIC AL CARPATILOR ROMANESTI

Potenţialul turistic are două componente:

1. componenta naturală
2. componenta antropică (social-culturală)

POTENTIALUL NATURAL AL TURISMULUI

Componentele cadrului natural sunt:substratul geologic ,relieful, hidrografia, vegetaţia, fauna,clima

CATEGORII DE RELIEF

RELIEFUL GLACIAR
Formele glaciare sunt de două tipuri: forme de eroziune (spectaculoase pentru turişti) şi forme
de acumulare glaciară.
Apare în Carpaţii Meridionali (în toate grupele – Bucegi cu Omu 2.505 m., Leaota – 2.133 m.,
Făgăraş cu Făgăraş şi Iezer-Păpuşa, Parâng, Retezat) şi Carpaţii Orientali (Rodna – 1.303 m. şi
Maramureş cu urme sigure, dar şi în Călimani – discutabil, periglaciar cu amprentă glaciară, Siriu –
Lacul Vulturilor, probabil periglaciar). În Carpaţii Occidentali nu se pune problema.
Formele de eroziune sunt:
 creste glaciare (custuri – „cuţit”)
 circuri glaciare
 văi glaciare
Relieful glaciar al României, cu microrelieful său caracteristic, a rezultat în urma sistemului de
modelare glaciar şi periglaciar din timpul cuaternarului care a acţionat asupra culmilor montane înalte,
transformându-le într-un labirint de creste, custuri, vârfuri puternic degradate, văi şi circuri glaciare, etc.
Formele de acumulare sunt:
 morenele (de circ şi de vale – mai ales) – la noi apar în special morene de
vale terminare şi frontale. Apar şi morene la altitudini foarte joase – pe Valea
Ialomiţei şi Bistriţei Aurii (pe la 1.300 m.). Au aspect de piramidă: Pietrosul
Rodnei, Ineu, Gărgălău, Parâng, Retezat, Făgăraş.
 creste – Creasta Nordică a Făgăraşului (60 km.), Rodna (30 km.), Parâng
(19 km.), Retezat (18 km. cu custuri în Peleaga şi Păpuşa)
Circurile glaciare sunt mai numeroase decât văile. Apar sub diverse denumiri: zănoage, căldări
glaciare. Sunt independente, simple, complexe (Complexul Bucura din Retezat). Apar şi pe versantul
nordic al Rodnei şi ambele versante ale Făgăraşului.
Munţii Rodnei – creasta principală este compusă dintr-un aliniament de custuri orientate vest-
est, pe circa 30 km., punctat de vârfurile cele mai înalte de peste 2.000 m. (Vf. Pietrosul Mare – 2.304
m., Vf. Rebra – 2.221 m., Vf. Puzdrele – 2.188 m. şi Ineu – 2.279 m.) ale masivului. Sub vârfurile
amintite, pe versanţii nordici, se aciuiesc cele mai mari circuri glaciare complexe din Munţii Rodnei,
separate prin creste secundare (custuri) mai scurte, cu numeroase lacuri glaciare (Buhăescu, Negoescu,
Lala Mare şi Mică, Izvoru Cailor, Galaţi, etc.).
Munţii Făgăraş – se impune creasta nordică principală, de peste 60 km. lungime, frecvent peste
2.500 m. altitudine (în Vf. Moldoveanu – 2.544 m., Negoiu – 2.535 m., Viştea Mare – 2.526 m., Călţun
7
– 2.522 m. şi Vânătoarea lui Buteanu – 2.507 m.), din care procesele de gelifracţie au detaşat „ace” şi
hornuri impozante: Acele Cleopatrei, Turnurile Podragului şi Arpăşelului, Strunga Dracului, etc., ce
constituie în importante elemente de polarizare, de atracţie turistică.
Munţii Iezer – se impun, în primul rând, prin câteva sectoare de custură: Colţii lui Andrei şi
Colţii Cremenei.
Munţii din grupa Parâng – au fost afectaţi de glaciaţiune la altitudini de peste 2.100-2.200 m.,
agresiunea modelării glaciare fiind cea mai evidentă în Masivul Parâng, unde se află şi cele mai
reprezentative circuri complexe, mai mici, ce adăpostesc cochete lacuri glaciare. Cele mai impozante,
prin mărime şi numărul lacurilor adăpostite, sunt circuri complexe. Slăveiul, Roşiile, Mija, Câlcescu,
Găuri, Iezeru, etc. din bazinul Jieţului şi respectiv Lotrului, la care se adaugă şi altele, mai mici, din
bazinul Latoriţei (Urdele, Muntinu) sau circurile simple de pe versantul sudic al Masivului Parâng,
situate la izvoarele Gilortului, Galbenului, Romanului, Iaşului, etc.
Munţii Şureanu – apar urmele proceselor glaciare cu câteva circuri mici, modeste, situate în
jurul Vf. Şureanu (2.509 m.) şi Vf. Lui Pătru (2.130 m.), pe latura nordică a Munţilor Cândrel (Iezeru
Mare, Iezeru Mic, Gropata) sau sub Vf. Ştefleşti din Munţii Lotrului.
Munţii Retezat, Godeanu şi Ţarcu Se constituie în atracţii turistice pitoreşti:
 creasta glaciară principală din Retezat, de circa 18 km. lungime, desfăşurată pe
aliniamentul vârfurilor Zlatna – Şesele – Judele – Bucura –Peleaga – Păpuşa – Vârful Mare, din
care se desprinde o creastă secundară, prelungită spre est, la fel de spectaculoasă, cu vârfuri între
2.300 m. – 2.500 m.: Peleaga – Custura – Lazăru;
 creasta principală stâncoasă, de circa 12 km. lungime, a Masivului Godeanu, orientată pe
direcţia vest-est, cu versantul nordic abrupt şi punctată de o serie de vârfuri de peste 2.100 m.:
Platina, Borăscu Mare, Galbena, Gugu, Moraru, Godeanu;
 stâncăriile sălbatice din custura Mătaniei, Piatra Scorilei, Cleanţu Horei, etc. şi formele
glaciare grupate în jurul Ţarcu (2.190 m.), Vf. Baicului, Vf. Brusturi, Vf.Pietrii, etc. (circuri cu
pereţi stâncoşi, văi glaciare scurte de 1.5-2 km.) – Munţii Ţarcu
 surprinde numărul mare al circurilor glaciare asociate sub forma unor complexe glaciare, cu
un diametru de circa 2-3 km.: complexul Bucurei, Lăpuşnicului, complexul Peleaga din Retezat,
sau complexul Paltina şi cel din Bazinul Pârâului Cârnea din Munţii Godeanu, cu numeroase
circuri suspendate, cu roci mutonate sau praguri, etc. Acestora li se adaugă circurile simple,
izolate, sculptate fie în jurul resturilor suprafeţei de eroziune Borăscu: Zănoaga, Zănoguţa,
Slăveiul, Radeşu, fie de gheţarii mai mici, de pe versanţii nordici al Retezatului: Galeşu, Tăurile
Custurii, Tăul Negru, Pietrele (situate la peste 2.200 m.) sau din Muntele Borăscu, Ţarcu, Blojn,
etc.;
 mulţimea lacurilor glaciare (peste 80), dintre care se impun prin diferite caracteristici:
Bucura – cu o suprafaţă de 10 hectare şi o adâncime de 15,7 m., fiind cel mai extins lac glaciar
din România, Zănoaga – de 29 m. adâncime şi deci cel mai adânc lac glaciar, Tăul Negru, Tăul
Porţii, Galeşu, Slăveiul. O mare parte a lacurilor din grupa Retezat-Godeanu sunt înşirate de-a
lungul unor văi glaciare, fie în spatele unora (Tăul Agăţat, Lia, Viorica, Florica, în lungul văii
Bucura), praguri determinate de prezenţa unor pachete de roci dure, fie în spatele unor morene
frontale (L. Ana).
Munţii Bucegi. Ca forme glaciare relativ bine conservate pot fi menţionate: Custura Padina
Crucii, văile glaciare cu praguri ale Văii Mălăeşti şi Ţigăneşti, sau circurile secundare în trepte –
prezente în complexul glaciar al Văii Moralului.
Atractivitatea reliefului glaciar sporeşte şi în sectoarele unde îşi fac apariţia mările şi râurile „de
pietre” sau „blocuri” din Munţii Parâng, Rodna,Munţilor Retezat .
Cea mai mare suprafaţă ocupata de relieful glaciar caracterizează Munţii Făgăraş (127 km2),
unde sunt peste 170 de circuri şi 50 de văi glaciare, de dimensiuni variate; în timp ce Munţii Retezat
adăpostesc – pe circa 54 km2 – cel mai complex relief glaciar.

8
 RELIEFUL VULCANIC
Grefat pe roci vulcanice, este mai puţin spectaculos, dar se constituie în „materie primă” a
turismului – stând la baza apariţiei şi dezvoltării fenomenului turistic în numeroase locuri ale coroanei
carpatice.
Există două areale: Carpaţii Orientali (latura nord-vestică) – Oaş-Ciomatu şi Munţii Apuseni
(Metaliferi).
Forme de relief. Relieful vulcanic caracterizează masivele vulcanice şi este alcătuit din conuri
vulcanice cu sau fără cratere, caldere, platouri vulcanice de lavă şi piroclastite, dyke-uri ,neck-uri,
coloane bazaltice, etc.
Oaş – Gutâi – Ţibleş
Oaş are formă de cupolă. Apar „insule” vulcanice, „înecate” în depozite sedimentare
Gutâi se evidenţiază „Creasta Cocoşului”, un dyke vulcanic dezvoltat pe andezite şi câteva
vârfuri impozante dispuse în semicerc: Gutâiul Doamnei, Gutâiul Mic şi mare, Mogoşa, Văraticul, etc.
Masivul Igniş (1.307 m.) este bine conservat, cu un platou vulcanic întins, cu depresiuni
suspendate primitoare (Poiana Izvoarele de pe Valea Runcu, cu staţiunea climaterică Izvoarele şi Poiana
lui Ştefan la izvoarele Marei) şi chiar chei sălbatice sculptate de Mara (Cheile Tătarului), Runcu, (Cheile
Runcului), etc.
Ţiblesul are formele vulcanice cele mai multe, Este un masiv subvulcanic reprezentat prin cupole
vulcanice: Ţibleş (1.893 m.) şi Neteda (1.322 m.).
Călimani – Gurgiu – Harghita
Călimani. Principalele elemente de atracţie turistică se leagă de marginile craterului iniţial, unde
eroziunea a modelat creste dantelate, pereţi verticali (Faţa Gardului), coloane grupate (12 Apostoli) sau
singuratice (Tihu, Pietrele Roşii) şi chiar mici circuri glaciare suspendate pe marginea craterului.
Gutâi. Relieful vulcnaic este reprezentat de un aliniament de aparate vulcanice, de 1.500-1.700
m, cu cratere bine conservate: Masivul Fâncel – Bătrâna, conurile Saca, Tătarca etc.
Harghita. În terminaţia sud-estică a Harghitei se află Ciomatu Mare (1.301 m.), cu două cratere,
din care unul foarte bine păstrat: lacul vulcanic Sf. Ana şi craterul Mohoş (lac colmatat).
Munţii Apuseni. Se înalţă sub formă de cupolă, ruiniforme, nu există conuri vulcanice sau alte
forme. În schimb există detunatele: Detunata Goală şi Detunata Focoasă,

RELIEFUL SUBVULCANIC
Munţii Bârgău. Compus din roci sedimentare (fliş transcarpatic) şi roci vulcanice. Are un aspect
de cupolă: Vf. Heniu Mare (1.611 m.) şi Vf. Toroiaga.

RELIEFUL DEZVOLTAT PE CALCARE ŞI CONGLOMERATE

Este o formă de relief spectaculoasă, prezentă în toate sectoarele carpatice.
Carpaţii Orientali
Munţii Rodnei. Apar chei, stânci-colţi, abrupturi.
Grupa axială a Orientalilor: Rarău (uluc sinclinal), Pietrele Doamnei, Popii Rarăului
În Obcina Mestecănişului apar culmi semeţe: Adam şi Eva şi în Ceahlău. Apar şi forme
predominante din conglomerate calcaroase: Toaca, Dochia, Ocolaşul Mare şi Ocolaşul Mic, Panaghia.
Ceahlăul se impune în peisaj prin aspectul său inedit, unic,. La periferia masivului se individualizează o
serie de abrupturi, cu aspect ruiniform, cele mai impozante fiind cele mai mărginesc bazinele pâraielor
Izvorul Muntelui, Neagra şi Pârâul Schitului, ideale pentru practicarea alpinismului.
Munţii Ciucaş (1.529 m.). Se impun prin relieful rezidual extrem de pitoresc care apare fie pe
liniile de creastă sau în apropierea acestora, fie în zona abrupturilor marginale. Atrag atenţia, astfel, o
serie de stânci cu forme dintre cele mai ciudate, de cele mai multe ori grupate, dar şi izolate: Ciobanul
cu Oile, Babele la Sfat, Tigăile Mici şi Mari, Sfinxul Ciucaşului, Mâna Dracului, Turnul Vulturilor,
Podul de Aramă.

9
 Carpaţii Meridionali
Munţii Bucegi „Sfinxul”, „Babele”, „Ciupercile” de pe platoul Bucegilor sunt cele mai
reprezentative pentru relieful Bucegilor. Apar forme cu aspect ruinat, de căteţi, ace, colţi, turnuri,
abrupturi, ce generează un turism special – alpinismul.
Mai apare şi în Masivul Iezer-Păpuşa, Căpăţânii şi zona Cazanelor.

Carpaţii Occidentali
Aici apar în Munţii Transcău cu un relief tipic calcaros, dar şi în Munţii Codru-Mona şi Munţii
Pădurea Craiului.

RELIEFUL CARSTIC
Este cel mai spectaculos relief, cu cel mai mare potenţial turistic, cu o mare varietate de forme.
Este de două tipuri: de suprafaţă şi subteran.
Forme exocarstice: lapiezuri, doline, uvale, văile seci, polii Polia Ocoliş din Apuseni
Forme endocarstice: avene şi peşteri. Apar stalactite (ţurţuri) şi stalagmite (pe podea).
Peşterile impresionează prin formaţiuni concreţionale, monumentalitate, lungime (Peştera
Vântului – 50 km. de galerie însumeată, Peştera Topolniţa), gheţari (Peştera Scărişoara, Focul Viu),
vestigii paleontologice (Peştra Urşilor – Ursus peleus, Rarău – Peştra Liliecilor), vestigi cu picturi
rupeste (Peştera Cuciulat din Sălaj, pictură în ocru – calul este foarte bine realizat, din perioada altamira,
în Banat apar 2-3 schelete ale unui cupru de oameni preistorici).
Peşterile sunt adevărate „palate” subterane care pot concura adesea cu măreţia templelor create
de mâna omului. Ele apar în zonele calcaroase ca forme endocarstice, care au generat speoturismul.
Elementele cele mai admirate de turişti sunt speleotermele – depuneri de calcit prin picurare
(stalagmite, stalactite, coloane „mnacaroane”); prin prelingere capilară (draperiile, baldachinele) sau
prin precipitare.
Stalactitele sunt formaţiuni ce atârnă din tavanul peşterilor, adevâraţi „ţurţuri” formaţi din calcit,
care se nasc în urma picurării necontenite a apaei din tavan.. Exemplare numeroase, de o rară frumuseţe,
se întâlnesc în Peştera Urşilor (de lângă Chişcău), Topolniţa, Pojarul Poliţei, etc.
Stalagmitele se sprijină pe „podeaua” peşterii şi pot fi considerate „replici” ale stalactitelor, care
se înalţă în locurile unde apa prelinsă pe stalactită cade pe planşeu.
Pri unirea celor două formaţiuni se nasc coloanele ce pot forma adevărate „păduri”: în Peştera Topolniţa
– Galeria Coloanelor, în Peştera Osoi – „Sala Pădurii împietrite”, etc.

REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ A PEŞTERILOR

Carpaţii Orientali
Apar în jur a 20 de peşteri. Amintim câteva importante din punct de vedere turistic, situate în
Rodna: Izvorul Tăuşoarelor ( peste 15 km., cu o denivelare de 400 m, de natură tectonică în principal şi
mai puţin de origine carstică, fără concreţiuni spectaculoase, situată în partea sudică a masivului),
Peştera Liliecilor (de natură tectonică, cu intrare prin avene), Peştera Munticelu (în Cheile Bicazului,
mai bine concreţionată).
Carpaţii Meridionali
Sunt foarte numeroase.
Buceci – Piatra Craiului. Apar în bazinul Dâmboviţei şi Ialomiţei, unde există cea mai înaltă
peşteră de la noi – Peştera Bucşoiu (2.300 m. altitudine, cu 1 km. lungime).
Parâng. Apar în Munţii Căpăţânii: Peştera Polovragi (Bazinul Olteţuluu), Peştera Muierii
(Bazinul Gilort – prima peşteră electrificată).
Şureanu: Peştera Tecuri, Peştera Şura Mare, Complexul Cioclovina-Ponoraci.
Vâlcan şi Mehedinţi din grupa Retezat. Apar peste 250 de peşteri, multe formate prin
concreţiuni: Peştera Cloşani, Peştera Vâlcan.
Munţii Cernei: Peştera Haiducilor.
10
 Podişul Mehedinţi. Sunt formate din calcare, în număr de peste 20, foarte bine concreţionate. Se
include şi Podul de la Ponoare, un pod natural, tot ce a mai rămas din tavanul unei peşteri. Alta este
Peştera Topolniţa de peste 20 km.
Carpaţii Occidentali
Munţii Banatului. Sunt peste 90 de peşteri: Peştera Comarnic (4 km., cu forme interesante,
galerii subterane şi mici lacuri).
Munţii Apuseni. Sunt cel mai bine înzestraţi cu forme endocarstice. Au peste 2.500 de peşteri.
Piatra Craiului: Peştera Vântului (exploraţi aproximativ 52 km.), Peştera Vadu Crişului (cu un
râu care se varsă în Crişul Repede printr-o cascadă), Peştera Meziad (mult vizitată până în 1970-1980).
Munţii Bihorului: zona Cetăţile Ponorului, Platoul Padiş ()doline, cursuri subterane, lacuri
subterane), Peştera Galbena (cu un curs subteran, numeroase ponoare, dispariţii alte apelor sub pământ,
cu o polie considerată singura polie propriu-zisă de la noi din ţară – Polia Ponor), Peştera Urşilor şi
Peştera de la Cişcău (bogată în resturi de Ursus Peleus, care a fost descoperită în 1975 printr-o
întâmplare, cu acces restricţionat, este singura peşteră de la noi cu amenajări la norme europene –
300.000 turişti pe an), Peştera Scărişoara (partea sudică a Bihorului, peşteră cu gheţar-fosil din
Pleistocen şi cu microclimat specific), Peştera Pojarul Poliţei (una dintre cele mai frumoase peşteri, dar
interzisă accesului public). Apar şi alte peşteri cu gheţari, dar mai mici. În estul Munţilor Bihor, în
bazinul Someşului, apare Peştera din Valea Firii (a doua ca lungime din România), Peştera Altarului şi
Peştera Zmeilor.
Munţii Trascău. Sunt munţi calcaroşi. Aici se găsesc spectaculoasele Cheile Turzii, cu câteva
peşteri mici.
În mod eronat, unii autori prezintă cascadele la forme de relief. Ele sunt obiective hidrografice,
căderi de apă.

VĂILE CARPATICE ŞI IMPORTANŢA LOR PEISAGISTICĂ ŞI TURISTICĂ

Sunt de regulă, pitoreşti, îndeosebi cele transversale, de tip chei, defilee, dar şi cele longitudinale.
De fapt, foarte multe dintre văile montane au sectoare succesive longitudinale şi transversale (exemplu:
Bistriţa Moldovenească, în aval de Cârlibaba). Din punct de vedere turistic, mai atractive sunt văile
transversale.

CHEILE
Cele mai spectaculoase sectoare de văi montane sunt CHEILE
Exemple de chei apar în toate sectoarele carpatice.
Carpaţii Orientali
Cheile apar în munţii vulcanici de nord, săpate în andezite bazaltoide (roci efuzive): Cheile
Tătarului (de pe Mare), Cheile Runcului (în bazinul Bistriţei, o serie de mici chei până la Vatra Dornei,
mai importante în aval de Vatra Dornei: Zugreni – între bazinul Rarău şi Munţii Bistriţei, cu versanţi de
2-3.000 m., Toancele – în aval, sector sălbatec). Cheile Bicazului sunt unele dintre cele mai
spectaculoase şi cele mai accesibile (Se impune prin înălţimea foarte mare şi verticalitatea pereţilor,
măsoară circa 8 km., cu adâncimea albiei de peste 200 m. şi chiar 300 m. în anumite sectoare, cu două
compartimente: Cheile Mare – sculptate în calcare şi Cheile Mici – în conglomerate. Sectorul de
maximă îngustare se înregistrează în perimetrul cunoscut sub denumirea de „Gâtul Iadului”, cu pereţii
foarte apropiaţi, cu frecvente surplombe, grote mici. Un aspect monumental îmbracă Piatra Altarului sau
Turnul Bardăului, situată în partea centrală şi pe stânga văii Bicaz, un obiectiv turistic de prim ordin
pentru alpinişti, datorită dificultăţii deosebite a traseelor). Sunt formate din: Stânca sau Piatra Altarului
(8 km. lungime), aşa-zisele Cheile Mari şi Cheile Mici (cele din aval, exploatări de calcare). Afluenţii
Bicazului au şi eu chei – Şugău, Bicăjel. Pe valea superioară şi mijlocie a Moldovei există mici sectoare
de chei: Cheile Lucavei (afluent spre Lucina), Cheile Botoş, Cheile Izvorul Alb (Piatra Buhii).
Carpaţii de Curbură
Cheile de aici se formează pe gresii: Cheile Tişiţei (în bazinul hidrografic Putna), Cheile Râşnov,
Cheile Vârghişului (în Perşani).
11
 Carpaţii Meridionali
Pe Ialomiţa Superioară se localizează 7 sectoare de chei: Cheile Urşilor, Cheile Peşterii, Cheile
Tătarilor, Cheile Zănoagei, Cheile Orzei, Cheile Dobreştilor.
Munţii Piatra Craiului. Apar pe partea estică, pe Valea Dâmboviţei, mai multe chei cu peşterile
adiacente. Se evidenţiază complexul carstic Dâmbovicioara (de la Podul Dâmboviţei), Cheile
Zărneştilor.
Munţii Făgăraş: Cheile Argeşului (valoarea turistică este amplificată de prezenţa barajului
Vidraru şi Lacul Vidraru, de vecinătatea ruinelor Cetăţii Poienari, amenajări rutiere de tip tunel şi
viaducte, de 2,5 km. lungume).
Munţii Parâng: Cheile Olteţului (lângă Polovragi), Cheile Galbenului (pe afluenţii Gilortului,
lângă Peştera Muierii), Cheile Jieţului (pe Jiul de Est), Cheile Cibinului.
Retezat-Godeanu: Cheile Runcului (Munţii Vulcan cu Peştera Cloşani), Cheile Sohodolului
(„sohodol” – valea seacă, Munţii Mehedinţi), Cheile Corcoaiei (Munţii Cernei).
Carpaţii Occidentali
Munţii Aninei: Cheile Caraşului , Cheile Nerei (18 km. lungime, printr-un peisaj geomorfologic
şi hidrografic deosebit. În funcţie de natura rocilor străpunse, cheile prezintă sectoare de îngustare de 20-
50 m., unde pereţii cheii ce înalţă cu 200-250 m. deasupra talvegului, prezentând în partea superioară
turnuri şi colţi uriaşi de calcare şi sectoare de lărgire – unde turistul poate întâlni sălaşe sau diferite
obiective turistice: Lacuri – Lacul Dracului, peşteri numeroase), Cheile Minişului (în partea centrală, de
14 km., au un prim sector foarte îngust şi sălbatic şi altul ceva mai larg, dar cu un peisaj deosebit de
atractiv, cu peşteri suspendate deasupra albiei, cu izbucuri – Bigăr, Irma, Miniş, Baba Stana, etc.)
Munţii Banatului: Cheile Cimişului, Cheile Bârzavei.
Munţii Apuseni: Cheile Geoagiului, Cheile Ampoiţei, Cheile Gălbii, Cheile Râmeţului, Cheile
Hăşdatelor (Cheile Turzii – spectaculozitate, relativ accesibile, pe jos, relativ aproape de Cluj-Napoca).
Munţii Bihorului: Cheile Ordâncuşii, Cheile Sighiştetului (afluent al Crişului Negru), Cheile
Galbenei, Cheile Roşiei (Pădurea Craiului), Cheile Iadei.

DEFILEELE
Carpaţii Orientali
Pe Bistriţa Ardeleană (în apropierea Colibiţei, cu formare vulcano-sedimentar, cu aspect sălbatic
în sectoarele de îngustări), Delifeul Zugrenilor, defileul Mureşului (Topliţa-Deda, din roci vulcanice,
bazinele depresionare – Lunca Bradului, Stâncel). Pe Oltul superior apar Defileele Jigodin, Tuşnad,
Racoş (taie Perşanii în partea nordică).
Carpaţii Meridionali
Defileul Prahovei, Defileul Oltului (Turnu Roşu – Cozia), Defileul Jiului (Lainici – Vâlcan –
Parâng, caracterizat printr-o „sălbăticie” rar întâlnite, unul dintre cele mai impunătoare defilee din
România, cu o vale deosebit de îngustă, cu versanţi abrupţi, meandre încătuşate, rupturi frecvente de
pantă în albia minoră), Defileul Cernei.
Carpaţii Occidentali
Defileul Mureşului (Mureşul realizează mai multe defilee, mai mici sau mai mari: Defileul
Topliţa-Deda – un culoar transversal veritabil, săpat de Mureş în lungul contactului dintre Munţii
Călimani şi Masivul Fâncel – Munţii Gurghiu în roci vulcanice, pe 44 km., prin succesiunea unor
sectoare de evidentă îngustare şi bazinele depresionare, cu un potenţial de habitat deosebit, Defileul
Orăştiei – de măsură epigenetică, desfăşurat între confluenţa Sebeşului şi, respectiv, Sighişelului cu
Mureşul, între Deva şi Lipova – se conturează un culoar de tip defileu, unde Mureşul a sculptat câteva
defilee ce nu depăşeşte 8-9 km., în alternanţă cu sectoarele de lărgiri puternice), Defileul Crişului
Repede (de 40 km., aparţine geografic de la contactul Munţilor Pădurea Craiului – Vlădeasa şi respectiv
Meseş-Plopiş, fiind săpat – în mare parte – calcarele mezozoice ale marginii nordice a Pădurii Craiului,
unde s-a format şi unul din sectoarele cele mai spectaculoare, cu înfăţişare sălbatică, cu peşteri, turnuri,
marmite, surplonite), Defileul Crişului Negru, Defileul Someşului (Jibou, Mic şi Mare, săpate în roci

12
dure granitice, şisturi cristaline şi metamorfice, îngustate în generale şi cu rupturi de pantă), Defileul
Dunării (Baziaş – Gura Văii).

RELIEFUL PERIGLACIAR
Sunt asociate cu formele glaciare (periglaciar – în jur, nu neapărat pe lângă).
Procesele genetice sunt influenţate de vânt, îngheţ/dezgheţ (gelivaţia), variaţia temperaturii),
dezagregarea, acţiunea acelor de gheaţă purtate de vânt, avalanşe.
Forme de relief: Sfinx, Babele (Sfincşi şi alţii), torenţi de blocuri, culoare de avalanşe, câmpuri
de blocuri.

PASURI SI TRECATORI
Pasul de vale (trecătoarea) apare într-un anumit punct de-a lungul unei văi şi leagă două zone
joase (depresiuni) situate în acelaşi bazin hidrografic cu altitudini mai mici. De exemplu, pe Olt, Turnu
Roşu (400 m.) şi Cozia (301 m.). Pasurile de culme apar pe interfluvii, pe cumpene de apă, legând două
zone joase situate pe de o parte şi alta, în bazine hidrografice diferite, la altitudini mari: Mestecăniş între
Dorna şi Moldova (1.096 m.), Poarta Orientală între Timiş şi Cerna (540 m.). Această a doua categorie
este mai importanta din punct de vedere turistic, sunt puncte de belvedere, de vedere, puncte de popas,
cu amenajări turistice, încrucişări de trasee turistice.

HIDROGRAFIA SI POTENTIALUL TURISTIC AL ACESTEIA

Carpatii au o gama larga de resurse hidrografice (râuri, lacuri, ape subterane). Calitativ, ele
corespund şi sunt valorificate economic. Repartiţia resurselor este largă în profilul spaţial. Apele
contribuie într-un mod specific la constituirea peisajului turistic. Ele generează forme variate de
turism:balnear – ape minerale, turismul de agrement – lacurile în general; trebuie menţionate şi
nămolurile terapeutice, mofetele emanaţii uscate de dioxid de carbon.

APELE MINERALE
Apele minerale ocupă un loc aparte în cadrul resurselor turistice potenţiale, generând una dintre
cele mai vechi forme de turism – turismul balnear. Importanţa lor deosebită se datoreşte eficienţei în
prevenirea şi tratamentul – prin cură internă şi externă – a diferitelor afecţiuni, dar mai ales varietăţii lor
hidrochimice şi unui număr impresionant de izvoare cu debite exploatabile. Resursele au fost
valorificate în scopuri balneare încă din perioada ocupării romane a Daciei (acum două milenii). Există
amenajări de tip terme: Băile Herculane (din Antichitate), Geoargiu Băi, Călan.

GENEZA APELOR SUBTERANE MINERALE ŞI TERMALE

Apele minerale carbogazoase sunt legate de aureola mofetică, de vecinătatea fostelor şi
actualelor areale vulcanice: vestul Carpaţilor Orientali şi Apuseni. În prezenţa zăcămintelor de sare de
pe cele două aliniamente extra şi intracarpatic (Subcarpaţii propriu-zişi şi cei transilvăneni). Apar ape
minerale clorosodică, iodurate, etc. Tot aici, dar şi în munţii flişului, apar şi ape bogate în sulfaţi
(sulfatate). În zona depresiunilor montane în vecinătatea sărate din Câmpia Română şi litoral. Există
resurse de nămoluri terapeutice.

A.APELE CARBOGAZOASE
Cunoscute în circa 3.000 puncte (lanţul vulcanic este cel mai lung din Europa şi rivalizează cu
altele). Au apărut şi s-au dezvoltat staţiuni ca: Vatra Dornei, Sângeorz Băi, Borsec, Băile Tuşnad,
Covasna, Lipova, Stâna de vale, Buziaş, Tinca. Zăcămintele sunt utilizate doar pentru necesităţile locale,
dar de perspectivă sunt şi în alte puncte (staţiunile balneoclimaterice sunt localităţi ce dispun de un
elemente balnear, apă şi un mediu favorabil sub aspectul climei). Ca staţiune climaterică amintim
Câmpulung Moldovenesc.

13
 Apele carbogazoase, alcaline şi alcalino-feruginoase apar la Sângeorz Băi, Malnas, Bixad,
Vâlcele, Tinca. Apele carbogazoase-feruginoase apar la Slănic Moldova („perla Moldovei”), Biborţeni,
Lipova,în aureola mofetică a eruptivului Oaş – Gutâi – Ţibleş şi Călimani –Gurghiu – Harghita, cel mai
extins areal cu acelaşi hidrochimism se grupează la Bixad, Săpânţa, Valea Borcului, Bilbor, Borsec,
Băile Harghita, Homorod, Tuşnad, Sâncrăieni, Bodoc, Covasna, Zizin, Malnaş, etc. Alte areale cu
mofete şi izvoare carbogazoase există si in Muntii Metaliferi.

B. APELE SĂRATE / CLOROSODICE

Apele sarate se utilizează în cură externă, pentru tratamentul afecţiunilor aparatului locomotor,
reumatismelor degenerative, afecţiunilor ginecologice, etc. Lacurile sărate formate în vechi ocne de sare
părăsite (Ocna Sibiului -230 g./l., Ocna Dej – 260 g./l., Ocna Mureş – 266 g./l.).
Apele minerale clorurate-sodice hipotone (1-15 g./l.) provin din izvoarele minerale prezente în zona
cutelor diapire şi sunt folosite predominant în cură internă, inhalaţii, pulverizaţii, gargarisme: Sângeorz
Băi, Slănic Moldova, Călimîneşti-Căciulata, Băile Olăneşti, Buziaş, SărataMunteoru, Târgu Ocna,
Brădet, Bălţăteşti, Covasna, etc.
Legate de izvoare în zonele de masive de sare din Subcarpaţi, de pe marginea Depresiunii
Transilvaniei, prezenţa lacurilor sărate naturale, antropice sau cu origine mixtă sunt dependente de
zonele cu zăcământ. Astfel de lacuri sărate apar la: Bălţăteşti, Oglinzi, Tg. Ocna (Subcarpaţii Moldovei),
Slănic Prahova, Ocnele Mari, Govora (Subcarpaţii Getici). În Transilvania apar următoarele: Bazna,
Sovata, Ocna Sibiului, Ocna Mureşului, Turda, Cojocna, Praid, Ocna Dejului. Din Depresiunea
Maramureşului merită amintită Ocna Şugatag (fost masiv de sare). Apele clorosodice hipotone apar in :
Sângeorz Băi, Slănic Moldova, Călimăneşti, Căciulata, Băile Olăneşti, Buziaş.

C. APELE SULFUROASE
Se găsesc mai ales în Subcarpaţi, dar şi în munţii flişului. Sulfurile sunt frecvente în Carpaţii
Orientali şi Apuseni. Pucioasa, Nicolina – Iaşi, Mangalia, Băile Herculane, Olăneşti, Călimîneşti, Băile
Govora – staţiuni de interes general.

D. APELE IODURATE
Apar în general în Subcarpaţi. Au concentraţii modeste şi sunt folosite pentru tratarea
afecţiunilor endocrine şi metabolice.Staţiunile ce exploatează apele iodurate sunt Bălţăteşti, Băile
Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata, Bazna, Praid.
Prezenţa atâtor tipuri şi subtipuri de ape minerale este un atu pentru multe staţiuni balneare, ce îşi pot
astfel diversifica activităţile de profil

E .MOFETELE
În România, mofetei de la Covasna mofetă cu cea mai mare puritate din Europa.
Alte mofete cu valori ridicate se întâlnesc la Sântimbru Ciuc şi Harghita Băi (94%), Băile Tuşnad
(predomină dioxid de carbon şi compuşi gazoşi de sodiu), Vatra Dornei, Sângeorz Băi, Buziaş, etc. Alte
centre: Turia, Balvanyos.

F .NĂMOLURILE TERAPEUTICE / PELOIDE

Nămolurile de turbă a fost utilizat pentru prima dată la Vatra Dornei, în 1880, urmat de Borsec în anul
1889, importante resurse de acest gen existând la Vatra Dornei, Borsec, etc

14
 APELE DE SUPRAFATA SI POTENTIALUL LOR TURISTIC

Sunt valoroase în diferite moduri: pentru sporturi nautice (foarte slab dezvoltate), turism piscicol
(indirect), posibilitate pentru agrement (pe maluri se găsesc numeroase baze de agrement, în deosebi,
agrement de sfârşit de săptămână din orizontul local).În legătură cu apele curgătoare, există obiective
etnografice interesante: mori, pive, steji, vâltori, dârste (instalaţii de prelucrare textilă ţărăneşti),
şteampuri de sfărâmat minereuri.Sunt importante şi ca surse de apă, pentru staţiunile turistice sau
unităţile cu profil turistic, etc.

APELE CURGĂTOARE
De regulă, râurile, mai ales în zona montană, prezintă praguri, repezişuri (cataracte – la noi nu
apar), cascade (căderi de apă cu valori mai mari sau mai mici). Focalizează atenţia populaţiei urbane,
mai ales prin turismului de sfârşit de săptămână (weekend).
Malurile înalte şi stâncoase ale râurilor (Oltul, Someşul Mare, Bistriţa, Arieşul, Cerna) atrag prin:
repezişuri, cascade, drumeţii, alpinism, sporturi nautice cu grad ridicat de risc (caiac-canoe).

CASCADELE
Denumirile populare ale multora dintre cascade de la noi sunt foarte sugestive, având o acoperire
semantică sonoră, acustică (zgomotul pe care îl face apa în cădere), la fel cu alte toponime populare
(spontane).
Cascada Duruitoarea (de 30 m., pe pârâul Rupturi, în nord-vestul Munţilor Ceahlău), Cascada
Vânturiş (în Munţii Bucegi, pe Izvorul Dorului), Cascada Urlătoarea (pe Valea Urlătoarea), Cascada
Săritoarea Ieţului (în Munţii Apuseni, pe Valea Iadei, pe afluentul Iadei – Ieduţu), Cascada 7 Scări (în
Maivul Piatra Mare, pe versantul vestic, cascadă în trepte, în bazinul Timişului), Cascada Moara
Dracului (în Masivul Rarău, pe un curs de apă învolburată, ce induce ideea de zgomot).
Alte cascade: Casca Bâlea (localizată în Făgăraş, pe versantul nordic, pentru că este mai abrupt,
importantă prin denivelare, într-o zonă înaltă cu peisaj foarte frumos glaciar, situat lângă un lac şi o
cabană, dar şi şosea Transfăgărăşean), Cascada Cailor (în Munţii Rodnei, pe versantul nordic, cu o
diferenţă de nivel de 152 m., de la 1.245 m. la 1.093 m., relativ uşor accesibilă dinspre Borşa, într-un
masiv cu caracter de horst unde apar faliile Dragoş-Bodă, pronunţată în nord, pe calcare metamorfice),
Cascada Negoescu (în Munţii Rodnei), Cascada Bistra Mare şi Cascada Bistra Mică (pe afluenţii
Bicazului dinspre Ceahlău), cascadele din Munţii Bucegi (mai ales pe partea dreaptă, versantul
prahovean: Valea Cerbului, Valea Jepilor, Valea Pleşului), Cascada Bohui (în Munţii Banatului, pe
pârâul omonim, la ieşirea din Peştera Bohui), Cascada Iadolina (în Munţii Apuseni, pe Valea Iadei),
Cascada Vârciorog (în Munţii Apuseni, pe afluentul cu acelaşi nume al Arieşului), Cascada Vadu
Crişului (în nord-vestul Munţilor Apuseni, formată la vârsarea în Crişul repede a cursului subteran Vadu
Crişului).
Alte cascade: Cascada Moara Dracului (în Munţii Apuseni, cu o denivelare de 20 m., în zona de
izvoare a Drăganului), Cascada Rădesei (în Munţii Apuseni, cu o cădere de 5-6 m., la confluenţa Rodnei
cu Pârâul Feredeu, de unde începe Someşul Cald), Cascada Beuşniţei (în Cheile Nerei), Cascada
Zănoaga (pe Ialomiţa), Cascada Putnei (în Munţii Vrancei, cu o cădere de 10-12 m., dezvoltată pe un
banc gros de gresii rezidente, cretacice, rezervaţie geologică şi peisagistică), etc.

LACURILE
Sunt o componentă importantă a peisajului geografic. În ţara noastră se găsesc 3.400 de lacuri ,
însumând 1% din suprafaţă, astfel: 57% lacuri naturale şi 43% lacuri antropice

15
 1. LACURILE GLACIARE (circa 171 de lacuri)

Carpaţii Orientali
Sunt în număr de 23, dar nu obligatoriu apar în zonele cu relief glaciar.
Munţii Rodnei. În număr de 20, jumătate din ele îşi merită numele: Inău, Inăuţul, Buhăiescu,
Iezerele Pietrosului Ştiol (probabil acelaşi cu Repedea, Lala Mare – peste 4 hectare). După unii, lacul
glaciare sunt şi Iezer (din Călimani, după cuvântul slav „lac”) şi Vulturilor (din M. Siriu). Dar, după
majoritatea, este eronat, sunt lacuri periglaciare (lacuri de nivaţie sau, eventual, lacuri de acumulare).
Carpaţii Meridionali
Sunt cele mai numeroase, în număr de 160-170 lacuri.
Munţii Retezat. Sunt în număr de 70, cele mai importante fiind Bucura şi Zănoaga (lacuri de circ
sau de vale glaciară). Importantă este şi complexul Bucura (în partea centrală). Bucura, Lia, Ana,
Viorica, Florica, Tăul Porţii, Tăul Agăţat, Galeşul. Este cel mai tipic complex. Mai apare şi complexul
Zănoaga în Parcul Naţionat Retezat: Judele, Tăul Răsucit, Tăul Unit, Tăul Ascuns, Zănoguţa.
Munţii Făgăraş. Există 30 de lacuri glaciare, datorită faptului că relieful este mult mai înclinat.
Important este Lacul Bâlea (4,6 hectare, 11,3 m. adâncime). Pe partea nordică apar lacurile Doamnele şi
cele de pe Valea Caprei: Capra, Urlea, Podragu Mare.
Munţii Parâng. Relieful glaciar este restrâns aici. Apar lacurile: Câlcescu (dispusă cu Gâlcescu),
Roşiile, Mândra, Lacul Fără Fund, Tăul Îngheţat, Iezerul Şureanu („iezer” înseamnă „lac”, deci lacul
Iezer este incorect gramatical).
Munţii Bucegi. Lacurile apar mai ales în nord, datorită reliefului. Nu există lacuri de nici un fel
datorită faptului că, din punct de vedere litologic, substratul calcaros nu permite adunarea apei.
Lacurile glaciare există de după topirea gheţarilor (după Pleistocen), deci nu se datorează topirii
gheţarilor.

2. LACURILE DE NIVAŢIE
Sunt lacuri de origine glaciaro-nivală sau crio-nivală. Exemple: Lacul Reţiţis din Munţii
Călimani, Lacul Vulturilor (din Munţii Siriu, format într-un relief de acumulare, amplasat sub vf.
Mălăia) şi Lacul Baia Vulturilor (din Munţii Semenic).

3. LACURILE DE BARAJ NATURAL

Cel mai cunoscut este Lacul Roşu – „perla Carpaţilor Orientali”

4. LACURILE CARSTOSALINE (LACURILE FORMATE ÎN MASIVE DE SARE)

Sunt foarte importante pentru turismul balnear. Cel mai cunoscut este Lacul Ursu de la Sovata.
Alte lacuri la Sovata. Aluniş, Verde, Roşu (primele două au nămoluri sapropelice de calitate deosebită şi
fenomenul de helioterapie). În Depresiunea Maramureş sunt foarte multe lacuri. Majoritatea sunt
naturale (35 la număr), dar mai mici: Mihai, Vârşing, Alb, Pipiriga de Jos, Pipiriga de Mijloc. Alte
lacuri: Lacul Gavrilă, Tăul fără Fund, Lacul Roşu, Lacul Coştiui, Ocna Şugatag.
La Ocna Sibiului există lacuri formate prin acumularea apei în vechile exploatări de sare
părăsite. Au suprafeţe modeste, dar sunt de adâncimi şi peste 100 m. Se localizează în vecinătatea
Sibiului: Horia, Cloşca, Crişan, Brâncoveanu.
În Subcarpaţii Prahovei găsim lacurile: Baia Baciului Grota Miresei (de 1.300 m2 şi 32 m.
adâncime, în „Muntele de Sare” şi unică la noi în ţară până în 1999, când, în urma proceselor de
eroziune şi dizolvare laterală, lacul s-a scurs), dar şi Telega, Sărata-Buzău, Ocnele Mari.

5. LACURILE VULCANICE
Lacul Sf. Ana este un lac unicat, cantonat pe structuri vulcanice. Este format în craterul
Masivului Ciomatu Mare (950 m., suprafaţa de 22 hectare, adâncimea maximă de 7 m.). Are o formă

16
circulară aproape perfectă. Aici s-a dezvoltat staţiunea balneoclimaterică Băile Tuşnad. Gradul de
mineralizare este foarte redus datorită rocilor vulcanice puţin solubile.

6 LACURILE FORMATE PE CALCARE SAU / ŞI LACURILE CARSTICE PE CALCARE

Exemple: Lacul Ighiu (Munţii Trasăcu), Lacul Vărăşoaia (Masivul Bihor), Lacul Ponor (zona
Padiş – Munţii Apuseni),.

7 LACURILE ANTROPICE (DE BARAJ NATURAL)

Multe dintre acestea sunt folosite pentru amenajarea de staţiuni. Exemple:
Lacuri ce dispun de complexe turistice de cazare şi agrement: Izvorul Muntelui, Vidra, Vidraru
(însoţit de Transfăgărăşan, cu hoteluri, posibilităţi de capare, de practica a pescuitului sportic – lac
populat cu păstrăv, scobar, clean – luciuc apei folosit pentru sporturi nautice şi pentru plimbări de
agrement cu ambarcaţiuni uşoare), Trei Ape (cu un complex turistic de cazare şi agrement cochet, teren
de sport, ştrand, sporturi nautice), Fântânele-Beliş (cu o mică staţiune, bază turistică de agrement –
nautic, teren de sport, ştrand – posibilităţi de practica a schiului pe pârtiile din apropiere), Oaşa (cu
complexul turistic Oaşa de pe Valea Sebeşului), Valea Drăganului, Văliug.
Baze turistice mai modeste: Prisaca (pe Cerna – la 5 km. de Băile Herculane), Mărghitaş şi
Buhui (Munţii Aninei), Secu, Firiza, Călineşti-Oaş, Poiana Uzului, Pângăraţi, Cinciş, Leşu, Tarniţa,
Gilău, Poiana Mărului, Călineşti, Dăneşti.

CLIMA SI ACTIVITATILE TURISTICE

BIOCLIMATUL DE MUNŢI
Cura de aer de munte influenţează anemiile, în stările neurovegetative hiperfuncţionale,
insomnii, persoanelor convalescente. Se explică prezenţa numeroaselor staţiuni climaterice montane.
Acest climat se recomandă celor cu afecţiuni ale tiroidei (hipertoroida), astmă bronşic alergic,
afecţiuni pulmonare, evolutive (boli declanşate, tratate sau sub tratament). Înainte de apariţia
antibioticelor, erau recomandate staţiunile montane pentru tratarea bolnavilor de TBC.
Climatul de munte este o cură de răcire. Se recomandă persoanelor sănătoase în primul rând. În
zonele montane, la peste 1.900-2.000 m., stressul bioclimatic este maxim, climato-terapia este
contraindicată. Valoarea altitudinală de 2.000 m. este limita maximă pentru cura climaterică. La peste
2.000 m., solicitarea biologică este extrem de mare, încât poate fi suportat decât de tineri şi oameni
sănătoşi (agrement, drumeţii, sejur de iarnă, sport, etc.).
Există numeroase staţiuni în acest areal bioclimatic la noi. Borşa, Mogoşa (1-1.200 m. –masele
de aer din vest cu precipitaţii), Durău, Lacul Roşu, Soveja, Cheia, Sinaia, Buşteni, Azuga, Poiana
Braşov, Predeal, Pârâul Rece, Păltinişul (Sibiu), Rânca (Gorj), Băişoara şi Beliş-Fântânele (Cluj),
Arieseni (Alba), ş.a.
Exemple de staţiuni montane: Vatra Dornei, Câmpulung, Sângeorz Băi, Borsec, Băile Tuşnad,
Covasna, Slănic Moldova.

MICROCLIMATUL DE SALINĂ, MICROCLIMATUL DE PEŞTERĂ

Între salină şi peşteră există diferenţe însemnate sub aspectul aerosolilor, prezenţei umidităţii,
curenţilor de aer (dinamica).
Rolul curativ al microclimatului de salină (foste exploatări de sare).La noi, experimente s-au făcut mai
întâi la Praid – după 1961. Între 1971-1972 apar şi la Slănic Prahova, iar mai târziu la Tg. Ocna.

POTENTIALUL TURISTIC BIOGEOGRAFIC

17
  padurile din marginea localitatilor ( pentru recreere la sfarsit de saptamana localizate de obicei la
marginea marilor orase)
 padurile parc ( Vatra Dornei, Dumbrava Sibiului etc) au rol recreativ dominatnt.
 parcurile dendrologice: ( Sumeria, Gura Humorului , parcul din fata cetatii Suceava etc)
 gradinile botanice ( Jibou)
 padurile strabatute pe anumite trasee turistice( ex Bucegi, Muntii Baiu).
 paduri cu arbori seculari ( Slatioara din estul Muntilor Rarau, Padurea valea Putnei din E M
Giumalau, in M Buzaului la Hartagu si Viforita, in M Calimani.
 rezervatii botanice , forestiere ( turbariile de la Tusnad, Borsec, Poiana Stampei. Exista si
rezervatii cu un anumit component floristic ( Ponoare, Tismana, Vad- Depres Fagaras).
 rezervatii faunistice in muntii inalti ( capra neagra, ursul carpatic), in ape ( lostrita pe Bistrita)
 pastravariile cele mai multe sunt pe vaile carpatice, si in Subcarpatii Gorjului
 parcurile nationale: Parcul national Retezat, Parcul national Rodna
 rezervatii ale biosferei: Retezat, Rodna, Domogled - Valea Cernei, Cheile Nerei, Apuseni,
Bucegi, Semenic Cheile Crasului, Ceahlau, , Calimani, Piatra Craiului, Cheile Bicazului etc

POTENTIALUL TURISTIC ANTROPIC

Potenţialul turistic antropic reprezintă ansamblul de obiective create de societate care

îndeplinesc condiţiile valorificării pe plan turistic. Acesta s-a conturat în timp istoric, îmbogăţindu-se
treptat în urma ascensiunii creative a omului, care a produs mereu noi valori, „îmbogăţindu-şi” mediul
artificial, în concordanţă cu creşterea pretenţiilor sale de cultură şi civilizaţie

Obiectivele turistice de natura istorica. In majoritate sunt urme de cultura materiala si vestigii
nde asezari si cetati din epoci diferite . In acest sens se pot enumera :
 Urme de asezari si culturi din paleolitic (Stefanesti pe Prut)
 Vestigii ale unor asezari dacice ( Sarmisegetuza dacica, Costesti, Blidaru), daco
romane(Sarmisegetuza ulpia traiana)
 Ruinele unor cetati medievale: ( la Suceava, Cetatea Neamtului etc), cetati
taranestu ( Prejmer, Harman in Depr Brasov)
 Locuri de batalii insemnate pentru istorie, indicate prin mausolee, troite,
monumente, cimitire ale eroilor ( Calugareni, Podul Inalt, Selimbar, Marasesti, Marasti,
Oituz, etc).

Obiective turistice cu insemnatate arhitectonica si artistica. Inglobeaza segmente ale creatiei

umane rezultate de-a lungul secolelor, ele relevand atat curente artistice nationale cat si influenta unora
de rang international care au fost adaptate. Se includ:

 Biserici, manastiri, moschee, sinagogi etc care au fost construite si refacute in

secole diferite realizate in stilurile arhitectonice romanic, gotic, renascentist, baroc etc. In
toate provinciile istorice sunt biserici de lemn ortodoxe Cele mai faimoase biserici vechi
de lemn cu turle inalte, expresie a exceptionalei tehnici arhitecturale sunt cele din
Maramures - Budesti cu o turla inalta de 53 m, Rozavlea, Bogdan Voda. cea din Ieud
este considerata cea mai veche din Maramures (1364). Tot aici a functionat si prima
scoala romaneasca si s-a descoperit cea mai veche scriere romaneasca « Zbornicul de la
Ieud » - fapt care l-a facut pe Nicolaie Iorga sa afirme ca tinuturile maramuresene au fost
si ‘’leaganul scrisului romanesc ‘’
 Edificii civile ( indeosebi din sec XVII-XX) – palate ( in marile orase), conace,
culte, case boieresti, castele ( Transilvania , Peles) etc. Acestea sunt construite in diferite
18
 stiluri arhitectonice ( romanic, gotic, neogotic, renastere, baroc, brancovenesc, empire,
modern etc). Intre ele remarcabile prin dimensiuni si valoare artistica sunt cele din
orasele mari : Brasov, Sibiu, Isi, Alba iulia, Hunedoara, cluj Napoca)
 Monumente , statui, busturi ale unor personalitati , constructii si placi
comemorative
 Muzee, expozitii si case memoriale ( Casa memoriala Ciprian Porumbescu,
Mihai Eminescu , M Sadoveanu

Tinuturile Bucovinei inglobeaza pagini de istorie, traditii si obiceiuri stravechi, monumente

unice si mestesuguri specifice, ctitorii medievale care atesta o permanenta spirituala si istorica a
locuitorilor acestor meleaguri. Zona este presata pe toata intinderea ei cu biserici si manastiri renumite
pentru picturile exterioare si interioare, edificii unice in lume ( au primit in 1975 premiul ˝Marul de aur
˝, acordat de Uniunea Internationala a Jurnalistilor si Scriitorilor din Turism) . Manastirile au fost
ridicate aproape toate in secolele XV – XVI in timpul domniei voievozilor Stefan cel Mare si Petru
Rares. Fiecare dintre acestea are o culoare dominanta ( ˝ albastrul de Voronet ˝, ˝verde de Sucevita ˝ etc)
si prezinta scene unice prin compozitia lor grafice , care descriu etape importante din religie sau care
oglindesc momente din istoria europei ( Cucerirea Constantinopolului la Humor, Geneza la Voronet,
Scara Virtutilor la Humor, etc). Regiunea istorica bucovina , al carei teritoriu se intinde in prezent peste
zona din apropierea oraselor Suceava , Campulung Moldovenesc si Radauti din Romania si Cenauti din
Ucraina . Aceasta zona ofera privelisti de o rara frumusete, la care se aduga mai multe manastiri
construite de fosti domnitori si boieri moldoveni ( Musatinii, Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, petru
rares, Stefan Tomsa, alexandru Lapusneanu, Familia Movilestilor s.a), fiecare cu culoarea sa specifica :
Voronet ( albastru), Humor (rosu), Sucevita (verde), Moldovita (galben) si Arbore(combinatie de
culori).

Obiective turistice cu caracter etno folcloric : pun in evidenta obiceiuri strabune, obiective ale
creatiei populare, festivaluri artistice populare.

 muzee cu profil de arta si arhitectura populara ( case, acareturi taranesti, stane, tesaturi ,
cusaturi, obiecte de uz gospoderesc etc. Renumite sunt: Bujoreni Valcea, Golesti Arges,
Dumbrava Sibiului, Suceava langa cetate, Negresti –Oas, sighetul Marmatiei
 Constructii de lemn ( case, porti, biserici), Jud Maramures, Gorj, Harghita , Covasna etc
 Ateliere de prelucrare artistica a lemnului (Valcea, Hunedoara, Arges Maramures etc)
 ceramica populara ( ceramica neagra la Marginea ( Suceava), ceramica rosie la Sacel
Maramures, , eramica alba la horezu, Vladesti ( Valcea)
 sarbatorile populare, targurile etc. Novaci, Huta certeza, Prislop, Lopatari, satele din
Marginimea Sibiului, din Culoarul Bran Rucar.

Obiective cu carácter economic

Sunt mai putine, ele reflectand un anumit stil de constructie sau mod de exploatare economica
specifice unor perioade istorice. Intre cele mai pastrate sunt unele poduri de piatra din sec XVI – XVII
in Moldova, pe raul Barlad, calea ferata cu cremallera de la Oravita –Anina, barajele de la Vidraru,
Bistrita, somesul Cald, Lotru etc. Mori de piiatra sau de vant , planul inclinat de la Covasna, vechi
exploatari de aur ( Rosia Montana) , sare ( Cacica, Slanic, Targu Ocna etc), carbune, petrol etc

Alte obiective artistice sau comemorative.

In aceasta grupare se includtoate festivalurile artistice ( indeosebi musícale), locurile in aer liber
unde sunt concentrate rezultate ale creatiei artistice populare ( sculpturi in lemn, piatra, Cimitirul vesel
de la Sapanta) sau culte , cimitire ale eroilor (1916- 1918 , 1941 -1944, revolutiei din 1986.

19
20