Munii Fgra constituie vertebra cea mai interesant i masiv din ntreaga coloan vertebral a Carpailor Romniei.

Stau marturie suprafaa lor de aproape 3000 km ptrai, desfaurarea crestelor pe direcia est-vest ce nsumeaz 70 km, n care altitudinile se menin frecvent la peste 2000m. Limea ntre poriunile terminale nord-sud este de pn la 40 km, avand o structura armonioas de o auster frumusee cu interfluvii etajate i circuri glaciare adnci, subliniate de particularitaile biopedoclimatice ce alctuiesc expresia sintetic a peisajului alpin tipic Fgrailor. Cel mai important este sectorul somital al crestelor nalte peste care se i deruleaz majoritatea potecii marcate ce strabate creasta din Valea Oltului (360 m) respectiv de la Halta C.F.R. Poiana Valea Mrului pn la Curmatura Tamaului. Limita administativ a teritoriului sibian se oprete ns n dreptul Vf. Tra. Privii din interior Fgraii dezvaluie de fapt doua tipuri de relief (uor de distins pentru un experimentat). Unul nalt, ruiniform, modelat spectaculos de glaciaiuni i pe care-l denumim relief glaciar i crino-nival iar altul mai monoton cu forme rotunjite, modelat mai ales de toreni sau ape curgtoare care au spat vi nguste i adnci. Este relieful fluvio-torenial. Dac am privi lanul fgraan de sus, din avion s zicem, ne-ar frapa imediat accentuata lor disimetrie n profil transversal i forma sa clar de miriapod. Astfel, ruptura tectonic care a produs prabuirea i naterea depresiunii transilvane a determinat individualizarea munilor prin abruptul creat. n aceasta parte (nord) clinul muntelui coboar dur cu mai bine de 2000 m, pe o distan de 10 km n linie aerian (n Colul Vitei avem 2500 m n timp ce jos, n vale, satul Vitioara abia atinge 600 m). Peste 80% din relieful Fgrailor conserv pregnant urmele glaciaiunilor cuaternare, reliefate de numeroasele lacuri glaciare prezente n tot masivul. Creasta principal este sprijinit n aceasta parte (nord) de 26 contraforturi picioare scurte i puternic nclinate, 17 dintre aceste muchii (cum le denumesc oamenii locului) se prelungesc, unele prin dealuri pana n ara Oltului (care este de fapt lucrarea apelor care au dizolvat i depozitat aici n grosime de zeci de metri, pietrele muntelui de odinior).

Alte 5 muchii nu ating aceasta zon ci se termina undeva la jumatatea distanei iar 4 muchii (dinspre est spre vest Podragu, erbota, Suru, chiau ) sunt cele mai scurte. S mai notm c cele 8 din cele 14 vrfuri ale Carpailor Romniei care depesc 2500 m se gsesc n Fgra. Acestea sunt: Moldoveanu, Negoiu, Colul Vitei, Lespezi, Cornul Calunului, Vnatoarea lui Buteanu, Hrtopu i Dara. n Fgra se localizeaz cea mai dens reea hidrografic din Carpai (0,8 km/kmp), toate praiele masivului fiind tributare Oltului (spre nord nord vest) i Argeului (spre sud). Cele peste 60 de lacuri glaciare ale Fgrailor nsumeaz 24 ha de luciu de ap. Blea 4,65 ha, Podragu 2,86 ha(15,5 m adancime), Urlea 2ha, Capra 1,83 ha, Avrig 1,48 ha. Lacul de la cea mai mare altitudine din tar, 2282 m Tul Mioarelor i Lacul nvrtitei (din Nucoara) care, (fenomen rar) este gzduit de o interesant cuv de gips. Valorile radiaiilor solare globale (anuale) sunt n Fgra de 110 Kcal/cm2 avand o durat de 1800 ore/an (calculul este valabil pn la 1000 m altitudine sud i 1500 m nord). Temperaturile medii prezint o diferen de 1-2 grade Celsius ntre feele nord-sud. Media anual a temperaturilor este cuprins ntre 0-2 grade Celsius (n zona somital). n luna ianuarie temperaturile medii oscileaz ntre 7-9 grade Celsius, n iulie atinge 7 grade, iar maxima nregistrat este de 20 grade Celsius. Vntul este predominant spre vest. Precipitaiile multianuale ating valori de 1200-1400 ml/m2. Muntii Fagarasului fac parte din lantul Carpatilor Meridionali. Ei se ntind ntre Masivul Piatra Craiului si Defileul Oltului de la Turnu Rosu pna la Cozia pe o distanta ceva mai mare de 70 km. n latime masoara 40 km, acoperind o suprafata de aprox. 3000 km2. Asezare, Limite La nord, Muntii Fagarasului sunt marginiti de Depresiunea Fagarasului, cunoscuta si cu numele de Tara Fagarasului sau Tara Oltului. La vest, Valea Oltului constituie o demarcatie foarte precisa ntre Muntii Fagarasului

de o parte, si Muntii Lotrului, respectiv Muntii Capatnii, de partea cealalta. Spre sud, culmile masivului se continua cu Muscelele Argesului si Cmpulungului. Sirul depresiunilor Cmpulung, Bradetu, Arefu, Jiblea concretizeaza ntr-o anumita masura limita sudica. Limita estica a Muntilor Fagarasului a fost si mai este nca subiect de discutie ntre specialisti. Ea poate fi plasata ntr-o zona cuprinsa n dreptul Vaii Dmbovitei. Din punct de vedere turistic se poate considera ca linie de demarcatie prul Tamasului, Brsa Tamasului si Curmatura Foii, aceasta fiind granita unde roca devine de alta natura (pe Tamas sisturile cristaline sunt pe partea dreapta, calcarele Pietrei Craiului pe malul opus). Limita de demarcatie cu Iezer Papusa (Fagarasul Sudic) este formata tot de Valea Dmbovitei cu prul Boarcasu si prul Oticu pna la Rul Doamnei. Geologie Muntii Fagarasului sunt formati din roci metamorfice provenite din rocile sedimentare si eruptive preexistente care au suferit transformari, metamorfozndu-se sub forma de sisturi cristaline. Relieful Muntii Fagarasului se prezinta sub forma unei creste principale, o veritabila coloana vertebrala orientata pe directia est-vest din care se desprind mai multe culmi laterale att spre nord ct si spre sud. Privita dinspre nord, creasta principala apare ca o nsiruire de vrfuri separate prin sei putin adnci. ntre vrful Lutele (2176 m) la est si Gavanul (Lacustele, 2135 m) la vest, pe o lungime de 45 km, co o singura exceptie (Curmatura Zrnei) creasta se mentine la o altitudine mai mare de 2100 de m. Datorita eroziunii ghetarilor care s-a manifestat mai puternic n partea umbrita (Nordica) a masivului, vaile cu orientare septentrionala sunt n general scurte, accidentate, echidistante si se ramifica putin. Culmile sudice, mai putine la numar sunt mai domoale si mult mai ntinse. Muntii Fagarasului sunt cei mai nalti munti ai Romniei. n cuprinsul lor se afla opt din cele 14 vrfuri ale muntilor Romniei care ating altitudinea de

2500 m : Moldoveanu (2544 m), Negoiu (2535 m), Coltul Vistei Mari (2527 m), Lespezi (2522 m), Cornul Caltunului (2510 m), Vnatoarea lui Buteanu (2507 m), Hrtopu (2506 m), Dara (2500 m) Relieful din zona nalta poarta amprenta glaciara. Aici se ntnesc circuri si vai glaciare, cu profil transversal n forma de U, despartite prin custuri ascutite. n jumatatea inferioara vaile devin nguste si adnci. Reteaua Hidrografica Apele din masivul Fagarasului sunt incluse n doua mari bazine hidrografice: al Oltului si al Argesului. Oltul dreneaza toate apele versantului nordic si apele Topologului de pe versantul sudic. Restul praielor sudice sunt asociate bazinului hidrografic al Argesului. Lacurile Lacurile glaciare ale Muntilor Fagarasului, desi nu au dimensiunile celor din Retezat, ca frumusete pot sta alaturi de acestea din urma. Cel mai ntins este Blea(4,65 ha) urmat de Podragu, Urlea, Capra Cel mai adnc este Podragu (15,5 m). La cea mai mare altitudine din Carpatii romnesti este situat Lacul Mioarelor (2282 m) aflat n caldarea glaciara Hrtopul Leaotei. n ultimele decenii au aparut mai multe lacuri de baraj artificial. Cel mai mare este Vidraru la intrarea n Cheile Argesului, urmat de Vasalatu, Vlsan etc. Monumente si relicve Un exemplu concludent este cetatea Poienari ce dateaza din vremea lui Vlad Tepes si care troneaza acum mai jos de barajul de pe lacul Vidraru asupra vaii Argesului. Construita la vremea ei inaccesibil, pe o culme foarte abruta ce se nalta n lungul vaii, nconjurata din trei parti de prapastii de cel putin 150 m, pastreaza nca elemente din structura si organizarea sa. Privind prin golurile zidurilor se nfatiseaza o priveliste minunata a Vaii Argesului. Toponimie

Referitor la toponimia diferitelor locuri din muntii Fagaras am considerat interesanta si aplicabila nomenclatura pe care o utilizeaza ciobanii, tinnd seama ca acestia au fost primii care au cutreierat aceste meleaguri. Aceasta nu intra n contradictie cu nomenclatura geografica ci o prin completeaza. Pastorii considerau prin notiunea de munte suprafata de pasunat ce o puteau folosi si de obicei aceasta era reprezentata printr-o caldare glaciara sau coasta unui picior de munte sau chiar doar o parte dintr-o caldare glaciara. De aceea acelasi picior al unui munte privit dintr-un loc putea sa aiba o denumire iar dintr-un altul o alta denumire. Relativ la vrfuri, vrful care primea denumirea caldarii era cel ce parea cel mai impunator si nu neaparat cel mai nalt. n general acestea nsa nu erau comune mai multor munti cazurile fiind rare astfel ca denumirile geografice se potrivesc ntocmai cu cele pastorale. Ca sa dau totusi un exemplu, Vrful Moldoveanu este cel mai impunator dinspre muntele (caldarea glaciara) Moldoveanu dar el poate fi denumit de asemenea Vrful Vistea Mare dinspre valea Vistei (nsa nu este cel mai impunator, acela fiind Coltul Vistei Mari) sau vf. Galbena dinspre muntele Galbena. Pe baza acestor consideratii n cele ce urmeaza munte nu voi ntelege neaparat forma de relief ci termenul mult mai general, fara a intra n contradictie cu denumirile geografice. Dupa cum se poate observa stna este o prezenta obligatorie pe fiecare vale a acestor munti. Prezenta unui numar asa de mare de stni este datorata suprafetelor mari de pasunat. Locul propice de amplasare al unei stni este la liziera padurii la aprox. 1600 m, deoarece printre necesitatile unei astfel de industrii de brnzeturi sunt apa si lemnele, precum si apropierea unei suprafete de pasunat. Nu lipsesc nsa si asa numitele bordeie ciobanesti aflate cu mult peste 2000 m unde sunt tinute diversele turme care nu sunt crescute pentru lapte: sterpe, miei, berbeci. Din laptele de oaie se prepara cas, telemea, urda, brnza de burduf (care tine mult timp daca este pastrata ntr-un loc racoros), jintita, etc.

Vrful Moldoveanu, cu toate ca este cel mai nalt nu este situat pe creasta principala a masivului ci n lateral, pe piciorul ce coboara din Coltul Vistei Mari la 30 min spre sud dincolo de o custura accidentata. Cele doua vrfuri fiind att de apropiate au aspectul, din departare, al unui trapez. Drumul standard pe care este parcurs masivul consta din urmarirea crestei principale de la est catre vest sau viceversa. Aceasta modalitate, n felul ei spectaculoasa, rateaza ocazia vizitarii vailor si versantilor sudici (majoritatea cabanelor se afla pe vaile nordice) si tot ce poate fi vazut n aceasta directie. De exemplu, exista mai multe cai posibile de a ajunge pe vf. Moldoveanu dinspre sud, evitnd parcurgerea traseului de creasta. Unul dintre acestea este cel ce porneste din Valea Argesului, de la coada lacului Vidraru si se ntinde pe Valea Buda si apoi pe muntele Moldoveanu pna pe vrful Moldoveanu. O alta metoda consta din a parcurge Valea Rea, una dintre vaile sudice si adnci, parasind-o n dreptul stnii si urcnd muntele Galbena, intrnd apoi pe Plaiul Mare pe care daca este urmat, ne conduce de-a dreptul spre vrf. n cele din urma a patra posibilitate este parcurgerea drumului oilor, de-a lungul Plaiului Mare, drum de cteva zile, domol, care porneste din dreptul comunei Bradetu si ajunge pna sub vrf. Asezarea cabanelor predominant pe partea nordica a masivului se datoreaza n primul rnd faptului ca turismul n munti s-a dezvoltat la nceput pe vremea Imperiului Austro-Ungar, Transilvanenii avnd astfel un avantaj economic important si fiind primii care au construit cabane. De aceea Podragu, Negoiu, Suru (arsa), Blea (arsa), Brcaciu, Urlea, Turnuri, etc. sunt toate situate pe versantul nordic. n ajutorul turistilor sunt nsa construite refugii alpine ca: Berevoescu, Zrnei, cel Curmatura Vistei, Scara si Caltun. Dintre acestea, singurul care nu se afla pe creasta principala este Caltun, el aflndu-se lnga lacul cu acelasi nume. Refugiul din Curmatura Vistei este cel mai rezistent, fiind construit n 1989 din caramida si cu acoperis de carton asfaltat dupa ce cele anterioare din zona, n Valea Rea si respectiv n partea opusa n nord, pe Valea Vistea Mare, au fost luate de vnt respectiv avalansa.

Lacurile glaciare ofera un loc propice pentru asezarea unei tabere de corturi asigurnd o sursa potabila de apa. n general acestea sunt nsa mult peste liziera padurii astfel nct nu se poate face focul cu lemne. Cea mai grea portiune turistica a masivului este Custura Saratii care se afla ntrer saua Cleopatrei si vrful Serbota. Este un traseu predominant de catarare nsa nu excesiv de dificil recomandabil nsa numai pe vreme uscata si numai celor bine echipati. Spre deosebire de Moldoveanu ale carui pante nu sunt foarte abrupte, cel de-al doilea vrf ca naltime din tara, Negoiu, se prezinta altfel. Din orice parte ar fi escaladat el este oricum mult mai abrupt dect primul. Fie ca este atacat din caldarea cu acelasi nume, fie ca este urcat printr-una din strungile din creasta principala (Strunga Dracului sau Strunga Doamnei) fie ca este escaladat dinspre cabana Negoiu, el tot att de impunator pare. Poate si din acest motiv, acest vrf a fost considerat pna la o cartografiere mai atenta, cel mai nalt vrf din tara, el aparnd impunator si dinspre tara Fagarasului de unde se vede n toata splendoarea spre deosebire de Moldoveanu care, fiind sudic nu poate fi vazut din zone locuite. Printre ciudatenii ale reliefului acestor munti pot fi enumerate Acul Cleopatrei, un vrf ascutit si foarte nalt de stnca si fereastra Zmeilor, un ochi de stnca erodat n aceasta roca. Varietatea de drumuri forestiere permite o explorare sistematica a acestui masiv parcurgnd diversele vai laterale pe care putini le cunosc. Din acest motiv am avut surpriza sa ntlnesc ciobani care sa-mi marturiseasca ca pe valea pe care pasc oile lor nu mai fusesera turisti de 3 ani de zile. Este adevarat ca valea respectiva, nordica, prezenta impedimentul de a nu avea un acces imediat pe creasta principala n schimb puteau fi vazute o multime de animale specifice zonei de mare altitudine printre care si turme de capre negre.

Una dintre vaile cele mai contorsionate ale Fagarasului poate fi considerata Valea Dmbovitei care desparte trei grupe mari de munti: Fagarasul propriu-zis, cel sudic si Piatra Craiului. Aceasta vale este sub forma unui S care porneste din pasul Rucar Bran si se continua ca delimitator ntre Piatra Craiului si Fagaras avnd barajul de la Pecineagu n partea inferioara. Pe cursul mijlociu sunt cteva poteci de acces spre Piatra Craiului sudica (de ex. Garofita Pietrei Craiului) iar apoi la confluenta Boarcasului cu Valea Vladului se despart cai de acces spre Iezer Papusa, masiv ale carui pajisti alpine se ntrezaresc cu greu. Continund drumul pe Valea Vladului se poate ajunge la refugiul Berevoiescu dupa ce n prealabil se depaseste stna de pe valea respectiva .