Grupa Bucegi

Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Meridionali, cel mai inalt si mai masiv sector
al Carpatilor romanesti.
Limite
in vest Valea Dambovitei, continuata cu culoarul Rucar-Bran;
in est Valea Prahovei o delimiteaza de Carpatii Orientali;
in nord Dep. Brasovului;
in sud Subcarpatii Curburii.

Geneza
Aceasta grupa montana face parte din lantul Carpatilor Meridionali, ramura a Carpatilor romanesti,
inaltati in cea mai noua orogeneza orogeneza alpina.
Punerea in evidenta a masivelor carpatice a inceput mai de mult, in orogeneza hercinica, din a
doua parte a Paleozoicului (Carbonifer si Permian), care a individualizat axul sisturilor cristaline.
Pana in Cretacic, o mare parte din spatiul montan al Meridionalilor a fost acoperit de ape
(Geosinclinalul Carpatic), in care s-au depus formatiuni sedimentare.
Catre sfarsitul erei Mezozoice, in Cretacic, datorita presiunii scutului african Gondwana asupra
geosinclinalului Marii Thetis din sudul Europei, a inceput orogeneza aplina, de mare anvergura,
care a inaltat lantul alpino-carpato-himalaian.
In fazele austrica si laramica (Cretacicul Mediu si Superior) a avut loc ridicarea, cutarea si chiar
incalecarea unor formatiuni peste altele, respectiv incalecarea Panzei Getice cu sedimentarul ei
peste formatiunile cristaline ale autohtonului, strapuns de granitoide si acoperit la randul lui
(autohtonul) de depozite sedimentare.
Ultima faza (laramica) a definitivat structura geologica in panze a Carpatilor Meridionali si a
condus la scufundarea unitatilor vecine: Dep. Transilvaniei (nord) si Depresiunea Getica (sud).
In Neozoic, Carpatii Meridionali au ramas in general sub forma unui bloc relativ rigid, exondat si
supus influentei factorilor exogeni, care au determinat formarea suprafetelor de nivelare. Tot in
aceasta perioada, Panza Getica a fost fragmentata si erodata pe mari intinderi, astfel incat
autohtonul a fost scos la zi.
Sfarsitul Pliocenului si mai ales prima parte a Cuaternarului (Pleisocenul) a corespuns cu racirea
climei, la care s-a adaugat inaltarea epirogenetica a Carpatilor Meridionali (cu cca 1000 m), in acest
fel fiind intrunite conditii de persistenta a zapezilor si aparitia ghetarilor in partile inalte, cu fazele
glaciare cunoscute: Gnz, Mindell, Riss si Wrm si cu perioadele interglaciare corespunzatoare.
Ghetarii au fost prezenti la altitudini de peste 2000 m, ei atingand 6-8 km lungime si coborand pana
la 1350-1400 m.
Holocenul se caracterizeaza prin incalzirea climei, topirea ghetarilor, care au lasat in urma relieful
glaciar, bine evidentiat in Carpatii Meridionali, reprezentat prin: creste, strungi, circuri, vai, morene
si praguri glaciare.
Din Cuaternar pana in prezent acesti munti au fost si sunt supusi proceselor de modelare: eroziune
eoliana si fluviatila, prabusiri, dezagregare generata de fenomenele inghet-dezghet, dizolvare pe
roci solubile carstice.

Litologia
In litologie predomina sisturile cristaline, conglomeratele specifice conglomerate de Bucegi si
calcarele. Aceste roci confera reliefului un aspect variat.

Caracteristici generale
altitudini peste 2000 m; altitudinile maxime depasesc 2500 in M-tii Bucegi (Vf Omu-2505 m).
aspectul general al partii inalte a Carpatilor Meridionali, ca urmare a proceselor indelungate de
modelare din tot Neozoicul, a ramas sub forma unui relief imbatranit (culmi domoale si
sesuri intinse)
in contrast cu partea inalta de-a lungul vailor apare un relief mult mai accidentat, ca o
consecinta a miscarilor epirogenetice de la sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului, care au

1
 obligat vaile sa se adanceasca mult pe verticala, ele fiind foarte active in privinta eroziunii si
transportului unor mari cantitati de materiale ce au condus la formarea piemonturilor.
contactul Carpatilor Meridinali cu regiunile vecine este marcat de versanti abrupti ce domina
depresiunile si muntii din vecinatate cu aproape 1000 m.
ei sunt putin fragmentati de vai si depresiuni. Aceaste situatii impun trasatura de masivitate.
Masivitatea reliefului este remarcabila in muntii Bucegi si Leaota, cele doua masive fiind strans
sudate intre ele.

Tipuri genetice de relief

relief petrografic
pe conglomerate si gresii, sub actiunea factorilor climatici si a diferentierilor in structura
geologica, pe Platoul Bucegilor s-au format Babele, Ciupercile si Sfinxul, mai intai prin
aparitia unor mici santuri in perioadele cu ploi bogate, apoi prin inghet-dezghet repetat si prin
actiunea vantului.
relieful carstic dezvoltat pe seama calcarelor din M-tii Bucegi si M-tii Piatra Craiului apare sub
forma de chei (Ursilor, Tatarului, Zanoagei pe Ialomita si Cheile Dambovicioarei pe
Dambovicioara), pesteri (Ialomitei, Dambovicioarei), lapiezuri, hornuri, marmite, surplombe.
pe sisturile cristaline relieful este accentuat maturizat, cu culmi greoaie si vai adanci
relieful glaciar
ca si in alte spatii montane cu altitudini ridicate, in jurul varfului Omu au existat in Pleisocen,
conditii de formare a ghetarilor, care coborau radiar pe vaile Ialomitei (sud), Gaura (vest),
Tignesti si Mliesti (nord), Cerbului si Morarului (est).
pe baza formatiunilor din Pestera Ialomitei (prezenta a doua cruste concretionare), Valeria
Velcea, in anul 1959, a stabilit existenta a doua faze glaciare in Carpatii Romanesti: Riss si
Wrm.
relieful glaciar nu s-a pastrat bine evidentiat in acest complex montan, datorita conglomeratelor
de Bucegi si in general, a rocilor putin rezistente la eroziunea postglaciara. Circurile au fost
sparte prin eroziune regresiva (urmare a acestui fapt, lacurile glaciare nu sunt prezente in
acest masiv), vaile si mai ales morenele au fost acoperite cu mase impotante de grohotisuri.
relieful glaciar clasic se mai pastreaza numai pe fatada nordica, respectiv pe vaile Tiganesti si
Malaiesti.
relieful periglaciar
dispunerea Muntilor Piatra Craiului sub forma unei fasii inguste, cu pante accentuate, a condus
la desfasurarea unor intense procese de dezagregare, cu consecinte pronuntate in formarea
unor torenti de pietre, grohotisuri, glacisuri, trene de grohotis;
relieful structural este reprezentat prin:
fronturile de cueste, uneori etajate, rezultate din actiunea retelei hidrografice
culoare depresionare (Rucar Brab si Prahova) axate pe sinclinale si culmi axate pe anticlinale
formatiunile de conglomerate si calcare sunt dispuse in cunoscutele sinclinale suspendate:
Bucegi si Piatra Craiului.
bine dezvoltate sunt si suprafetele structurale, care se dezvolta pe suprafetele stratelor dure si
se extind pe interfluvii. Caracteristice sunt cele trei etaje de platforme netede sau usor
ondulate:Borascu (la peste 2000 m), cu pajisti alpine, folosite vara pentru pasunatul oilor; Rau
Ses (1200-1600 m), mai neregulata ca nivelare; Gornovita sau Predealului (la 1000 m), situata
la periferia spatiului montan, in pasuri (Predeal, Giuvala); prezinta fanete si asezari omenesti
permanente si sezoniere.
relieful fluvial
Apele curgatoare prin eroziune si acumulare au creat vai cu terase, lunci;
Vaile sunt foarte adanci, cu versanti puternic inclinati (in rocile dure). In depresiuni, unde sunt
roci sedimentare mai moi vaile sunt mai largi;
La poalele muntelui apar acumulari piemontane (in depresiuni);

Relieful
M-tii Bucegi
o prezenti in partea estica a grupei
2
 o se caracterizeaza prin existenta unui nod orohidrografic in jurul Vf. Omu (2505 m) format din
conglomerate ce au in masa lor blocuri de roci cristaline si calcare - din care se desfasoara
doua culmi (aliniamente) intre care patrunde adanc Valea Ialomitei.
Muntii Leota (Vf. Leaota, 2133 m)
o sunt situati in vestul Muntilor Bucegi si par ca un promontoriu ce inainteaza spre Culoarul Rucar
Bran;
o reprezinta cel mai vechi nucleu al acestei grupe;
o aici pe sisturile cristaline, relieful este greoi si domol, caracterizandu-se printr-o masivitate
accentuata;
M-tii Piatra Craiului (Vf. La Om, numit si Piatra Viscului, 2238 m)
o sunt situati la vest de culoarul Rucar Bran;
o reprezinta un flanc de sinclinal suspendat, constituit din calcare mezozoice, accentuat
tectonizate, cu numeroase diaclize;
o sunt orientati pe directie NE/SV, avand o lungime 25 Km.
o dispunerea spatiului montan sub forma unei fasii inguste, cu pante accentuate, a condus la
desfasurarea unor intense procese de dezagregare, cu consecinte pronuntate in formarea unor
torenti de pietre, grohotisuri, glacisuri, trene de grohotis, toate sub forma haotica, care
inmagazineaza apreciabile rezerve de apa, la baza lor fiind situate izvoarele vailor ce dreneaza
unitatea.
In aceasta grupa montana se inglobeaza doua culoare depresionare, axate pe sinclinale:
o Culoarul Rucar-Bran, unde se afla Pasul Giuvala (1240 m)
o Culoarul Prahovei, ce constituie limita intre Carpatii Meridionali si Orientali.

Clima
Factorii care influenteaza clima:
Relieful, prin altitudine si orientarea culmilor muntoase introduce modificari locale: scaderi de
temperatura in raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mari.
Fragmentarea reliefului - climat de adapost in Culoarul Prahovei si in Culoarul Rucar-Bran.
Pe fondul climatului temperat continental moderat al tarii, Grupa Bucegi se inscrie in caracteristicile
generale ale climatului de munte, cu doua etaje climatice:
1. Etajul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2C, veri scurte si ierni lungi, precipitatii peste
1200 mm, ce cad in toate lunile anului (o parte din ele sub forma solida) si vanturi puternice,
in sezonul rece viscole si geruri intense.
2. Etajul de munte cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 0-6C, precipitatii abundente
(800-1200) mm si vanturi puternice.

Apele
Raurile din grupa de sud si sunt afluenti ai Dunarii:
Ialomita, care patrunde adanc in Bucegi (izvorand de sub Vf. Omu)
Prahova, afluent principal al Ialomitei, la est
Dambovita (afluent al Argesului)
Barsa (afluent al Oltului)
Apele raurilor au provenienta pluviala, dar si nivala si subterana.
Lacurile sunt reprezentate prin acumularile antropice, utilizate in scopuri hidroenergetice,
amenajate pe cursul superior al Ialomitei (L. Scropoasa) si pe cel al Dambovitei.
Apele subterane cuprind ape freatice de mica adancime, influentate de precipitatii si lipsite de
continuitate.

Vegetatia
Factorii care influenteaza vegetatia:
fragmentarea - pe vai reci si in depresiuni se produc inversiuni de vegetatie, esentele
termofile uracand pe culmi, iar cele de clima rece coborand pe vai reci, umbrite.
altitudinea vegetatia se caracterizeaza prin etajarea speciilor vegetale dupa altitudine.
Padurea se extinde de la poalele muntilor pana la 1800 m.
3
 o Etajul fagului (Fagus silvatica) urca pana la peste 1200 m, iar in amestec cu rasinoase
(etajul de amestec) urca pana la 1400 m.
o Etajul coniferelor este compus din molid (Picea abies), brad (Abies alba), pin (Pinus
sylvestris) si pe alocuri zada si se ridica pana la peste 1800 m.
Zona alpina
o (etajul alpin) se intalneste la altitudini peste 1800 m; mai este numita si zona de stepa
rece deoarece aici domina pajistile cu flori viu colorate: zambrul, smardarul numit si bujorul
de munte (Rhododendron Kotschyi), floarea de colt;
o la partea inferioara se gasesc tufisuri de ienupar (Juniperus sibirica) si jnepeni (Pinus
montana) sau alti arbusti pitici, ca afinul si merisorul (etajul subalpin).
Vegetatia azonala. In lungul vailor, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica, de
lunca, compusa din: stuf, papura, rogoz, cu palcuri de salcii, plop, arin.

Fauna
Respecta de asemenea legea repartitiei pe trepte de altitudine.
In padurile de foioase intalnim: mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul
(Canis lupus), vulpea, pisica salbatica (Felis silvestris), alaturi de specii patrunse fie din silvostepa
(iepurele) fie din etajul coniferelor (caprioara Capreolus capreolus si veverita). Se adauga o mare
varietate de pasari: mierla, pitigoiul de munte, ciocanitoarea, cinteza.
In etajul coniferelor se intalnesc mamifere de interes cinegetic (ursul brun - Ursus arctos, ras, cerb),
alaturi de veverita, caprioara, iar dintre pasari: cocosul de mesteacan, gainusa de alun, acvila de
munte.
In zona alpina se mentine o relicta din glaciarul tarziu, capra neagra -Rupicapra rupicapra- . Dintre
pasari se intalnesc: cinteza alpina, zaganul sau vulturul barbos, acvila de munte (Acvila
chrysaetus).
Fauna acvatica este reprezentata prin cea de altitudini mari: in apele reci de munte este domeniul
pastravului si al lostritei, iar mai jos cleanul si chiar mreana.

Solurile
Sunt strans corelate cu roca, clima si vegetatia.
Apar soluri brune si brune acide numite cambisoluri, favorizate de un climat racoros si umed.
Mai sus, sub padurile de fag si conifere, dominante sunt solurile podzolice (sarace in humus). In
zona alpina, cu climat rece, cu precipitatii abundente si vegetatie de pajiste sunt reprezentante
solurile alpine brune acide. Acestea, ca si cele podzolice se numesc spodosoluri.
Solurile azonale In depresiuni apar soluri cu surplus de umiditate hidromorfe (lacovisti) ca si
soluri halomorfe. In luncile raurilor se dezvolta soluri aluvionare de lunca.

Resursele
In aceasta grupa exista o variata gama de resurse ale solului.
Padurile de rasinoase sau de rasinoase in amestec cu fagul sunt foarte extinse. Lemnul lor
este folosit in industria de prelucrare a lemnului sau pentru obtinerea de celuloza si hartie prin
chimizare.
Pasunile si fanetele favorizeaza cresterea ovinelor si bovinelor.
Terenurile arabile sunt restranse, dar in Culoarul Rucar Bran sunt valorificate in diverse culturi
(orz, ovaz, secara, porumb, cartof).
Apele curgatoare (Ialomita si Dambovita) sunt valorificate in hidroenergie.
Din albiile raurilor se extrag nisipuri si pietrisuri, utile la terasamente, ca balast.

Populatia
Popularea celor doua culoare si a zonei montane s-a intensificat pe masura aparitiei si dezvoltarii
unor activitati industriale, alaturi de cele pastorale si forestiere.
Astfel in prezent zona se inscrie in areale de densitate de sub 25 loc./kmp, de 50-75 loc./kmp si de
100-150 loc./kmp in Valea Prahovei si Culoarul Rucar Bran.

4
Asezarile
Desi are altitudini mari aceasta grupa montana este cuprinsa in aria de umanizare. Pana la 1000-
1200 m inaltimile sunt populate cu asezari permanente, iar mai sus apar asezari sezoniere pentru
fan, pastorit sau de exploatare forestiera. In zona pajistilor alpine numarul cabanelor turistice a
sporit.
In raport cu conditiile de mediu, asezarile sunt fixate in zonele de culoare si depresiuni, omul fiind
prezent insa, peste tot prin activitatile desfasurate: exploatatea diferitelor resurse ale solului si
subsolului, valorificarea pasunilor si fanetelor prin cresterea animalelor, a resurselor
hidroenergetice, turism.
Asezarile rurale
Asezarile rurale se concentreaza in depresiuni, in zone de contact, pe vai si chiar pe culmile
netede.

1. Dupa modul de distribuire a gospodariilor in teritoriu este caracteristic:

satul risipit sau imprastiat, cu gospodariile despartite prin fanete si pasuni, specific zonelor
montane
satul linear, cu concentrare pe vai
satul compact, cu casele lipite perete de perete, in depresiunile intramontane
2. Dupa numarul de locuitori sunt:
sate mici (sub 500 loc) in munte
sate mijlocii (500-1500 loc) in depresiuni
sate mari (1500-4000 loc) in Culoarul Prahovei
3. Dupa functiile economice
profil agro-industrial, (in Culoarul Rucar-Bran)
pastoral
forestier
functiuni economice complexe prin dezvoltarea industriei mici si artizanale.
Asezarile urbane
Orase cu 25.000-50.000 loc:
Predeal, Azuga, Busteni, Sinaia, toate In Culoarul Prahovei, detinand functii industriale
dar si climaterice