Agenţi, procese şi forme de relief

I. Agenții interni și relieful creat

Relieful Terrei este continuu transformat (modificat) de două categorii de agenți: interni și externi.
Agenții sunt forțe care, datorită energiei de care dispun, creează diferite forme de relief.

◉ Agenții interni = totalitatea factorilor, proceselor ce acţionează din interiorul Pământului deformând scoarţa
terestră
◉ Cuprind: mișcările tectonice (orogenetice și epirogenetice), magmatismul, vulcanismul și seismele (cutremurele
de pământ).
I. Mișcările tectonice sunt deplasari ale placilor tectonice pe orizontala sau pe verticala.
Se împart în mișcări orogenetice și mișcări epirogenetice.
a) Mișcările orogenetice = au loc in sectoarele de ciocnire a placilor; se produce cutarea, metamorfozarea si
inaltarea materialelor ce alcatuiesc marginile acestora si in urma actiunii placilor tectonice rezulta munti de cutare,
care se asociaza in lanturi de sute sau mii de km.
În acest caz, contactele dintre plăcile tectonice sunt de tip:
1. rift, este o despicătură în scoarța terestră suboceanică. Curenții magmatici ascendenți din manta produc o mare presiune asupra
scoarței terestre, subțiind-o până când aceasta se fisurează până la suprafață. Această fractură profundă în scoarța terestră se
numește rift și determină fragmentarea plăcii tectonice existente în două plăci mai mici. Prin rift, masa fierbinte care alcătuiește
miezul Pământului iese prin aceste fisuri aproape de suprafața scoarței. Materia topită care nu reușește să iasă la suprafață prin
rift, se deplasează lateral pe sub plăci, împingîndu-le în direcții opuse, iar riftul se lărgește permițînd magmei să iasă în continuare
din manta. În spațiul rezultat prin depărtarea marginilor riftului se formează, prin răcirea magmei, o scoarță oceanică alcătuită din
roci bazaltice. În zonele de rift pot avea loc cutremure de pământ și erupții vulcanice.
2. coliziune (subducție), se referă la zona diametral opusă celei de rift. Placa oceanică se ciocnește cu
alta și se scufundă înapoi în astenosferă unde se topește. Vor rezulta cutremure și lanțuri muntoase
vulcanice pe continent sau arcuri vulcanici pe ocean, se formează foselor oceanice (gropile abisale)
Subducția se produce sub un unghi de 50-60 de grade și pe o suprafață numită plan Benióff.
a. Contact de tip rift b. Contact de tip coliziune

De-a lungul timpului au avut loc mai multe orogeneze:

❖ Orogeneza caledoniană, când au fost înălțați: Munții (Alpii) Scandinaviei, Munții Scoției, nordul Munților
Appalachi, Podișul Casimcei ș.a.
❖ Orogeneza hercinică, evidențiată prin: Masivul Central Francez, Munții Pădurea Neagră, Meseta Spaniolă,
Munții Ural, Alpii Australieni, sudul Munților Appalachi, Munții Măcin etc.
❖ Orogeneza alpină (cea mai nouă), pusă în evidență de: Munții Alpi, Munții Pirinei, Munții Carpați, Munții
Caucaz, Munții Himalaya14, o parte din Munții Atlas, Munții Anzi, Munți Stâncoși.
b) Mișcările epirogenetice sunt specifice scoartei continentale rigide care executa miscari lente de coborare sau
inaltare, fara a deranja structura stratelor.
când mișcările sunt pozitive (ridicări) se produc extinderi ale uscatului și retrageri (regresiuni) ale mărilor;
14
Munții Himalaya sunt cei mai înalţi din lume (8.848 m în Vârful Everest sau Chomolungma / „Zeiţa mamă a munţilor”; 8.850 m, după
alte surse), sunt situaţi în partea central-sudică a Asiei. Sunt cei mai tineri de pe continent, având o vechime de până la 15 mil. ani. Împreună
cu Munţii Karakorum formează cel mai înalt sistem montan, cu 14 vârfuri la peste 8.000 m: Kanchenjunga, 8.585 m, Everest, 8.850 m,
Makalu, 8.470 m, Cho Oyu, 8.182 m, Gosainthan, 8.126 m, Manaslu, 8.125 m, Lhotse, 8.545 m, Annapurna, 8.078 m, Dhaulagiri, 8. 178 m,
Nanga Parbat, 8.126 m, Gasherbrum I, 8.062 m, Gasherbrum II, 8.038 m, Broad Peak, 8.051 m, şi K2, 8.611 m (După: Mărculeţ I. (coord.),
Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p. 55).
⬥ când mișcările sunt negative (scufundări) au loc retrageri ale uscatului și înaintări (transgresiuni) ale mărilor.
Procesul tectonic de lăsare lentă a fundului unui bazin de sedimentare, pe măsura acumulării de materiale, ca
efect al apăsării acestora, se numește subsidență.
✍ Activitate individuală
Exercițiul I: Analizează schiţele de mai jos (a, b și c). În comparație cu schița marcată cu litera a, care dintre celelalte două schi țe indică:
1. transgresiunea marină? .........c...................
2. regresiunea marină? .........b...................

Forme
II. Magmatismul = totalitatea proceselor legate de apariţia, magmatice
deplasarea si consolidarea magmei în scoarţa Pământului.
Formele rezultate se numesc: batolite, lacolite şi filoane.
Exercițiul II: Observați imaginea alăturată și descrieți cele trei
forme generate de magmatism și marcate cu literele a, b și c.
a – batolit: corpuri elipsoidale de dimensiuni foarte mari
b - lacolit: eplise mici, sprijinte pe un picior ce indica locul de unde a venit
magma
c – filoane: au aspect de bare alungite, provin din dezvelirea lavelor
injectate pe planurile de stratificaţie ale conului; apare sub forma unor pereţi
circulari, care închid o depresiune inelară, un crater fals rezultat în urma
dezagregării rocilor mai puţin rezistente

III. Vulcanismul = totalitatea proceselor legate de iesirea si consoidarea magmei la suprafata. Toate se inscriu intr-un
proces numit ERUPTIE VULCANICA, iar rezultatul este APARATUL VULCANIC.
Aparatul vulcanic este compus din mai multe elemente.
✍ Activitate individuală
Exercițiul III: Analizează aparatul vulcanic alăturat și scrie părțile
componente. Descrie aceste componente.
VATRĂ-locul de provenienţă a lavei
COŞ- sector prin care lava şi gazele ies la suprafaţă
CON-forma creată prin acumulare şi consolidarea materiei
topite la suprafaţa scoarţei
CRATER-partea superioară a conului, prin care ies lava, vaporii
de apă, gaze, cenuşă, bombe
PLATOURI VULCANICE-suprafeţe rezultate din consolidarea
lavelor
Produsele vulcanismului sunt:
✦ Lava15 este o magmă sărăcită în gaze. După conținutul în dioxid de siliciu (SiO 2) sunt:
⬥ lave acidice (bogate în SiO2) sau vâscoase sunt scoase la suprafaţă când are loc o erupţie puternică - erupţia explozivă a unui
vulcan care aruncă în aer materia pe distanţe uriaşe; lava poate fi foarte periculoasă pentru locuitorii aflaţi în apropiere de
locul erupţiei.
⬥ lave bazice (sărace în SiO2) sau fluide sunt scoase la suprafaţă cu viteză mică când are loc o erupţie vulcanică silenţioasă - erupţia efuzivă.
15
Nyiragongo este vulcanul în craterul căruia se află, încă din 1928, un mare lac de lavă fierbinte (lungimea de circa 300 m şi lăţimea de 160 m). Este situat în
Marele Graben (Congo, Africa), la 1 o31’ lat. S și 29 o15’ long. E. Are altitudinea de 3.470 m şi a avut cea mai recentă erupţie în anul 2010 (După: Mărculeţ I.
(coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p. 86).
✦ Emanații gazoase:
⬥ fumarole, emanaţii vulcanice cu vapori de apă şi sulf
⬥ solfatare, emanaţii vulcanice ce conțin hidrogen sulfurat, bioxid de carbon, vapori de apă care cu hidrogenul
sulfurat dau naștere la acid sulfuric și substanțe elementare ca sulf
⬥ mofete, emanaţii vulcanice ce conțin un amestec în care componenta principală o constituie dioxidul de carbon
(cel puțin 90 %), iar cea secundară este reprezentată in proporții variabile de alte gaze cum ar fi SO2, unele gaze
rare, vapori de NH3, etc., sunt gaze terapeutice
✦ Piroclastite (produse solide):
⬥ bombe sau blocuri vulcanice, fragmente peste 64 mm de lavă solidificată ce pot atinge o dimensiune de mai
mulţi metri cubi
⬥ lapili, fragmente între 2 – 64 mm
⬥ nisip vulcanic, cenușă vulcanică, particule sub 2mm
Regiunile geografice cu cele mai numeroase și ample procese vulcanice sunt: „Cercul de Foc al Pacificului” (în
jurul Oceanului Pacific), Dorsala Medio-Atlantică, Marele Rift African și Bazinul Mării Mediterane.
✍ Activitate în perechi
Exercițiul IV: Cu ajutorul hărții murale și a atlasului geografic, desenați, pe harta de mai jos („Principalele regiuni
vulcanice de pe Terra”), principalele regiuni vulcanice de pe glob.
Principalele regiuni vulcanice de pe Terra 🕮 Lectură
 Fuji-Yama/Fuji-San – vulcanul
cu cea mai perfectă formă conică
(simetrică) – este situat în Insula
Honshū (în nordul Peninsulei Izu), la
35o21’35” lat. N și 138o44’02” long.
E. Este alcătuit dintr-un con central,
înalt de 3.776 m, înconjurat de conuri
mai mici (circa 100) cu înălţimi de
1.500-1.900 m. Între inelul de conuri
mai mici şi conul principal se află o
depresiune cu lacuri vulcanice. Cea
mai recentă erupţie a avut loc în
perioada 1707-1708.
 Tambora, vulcanul cu cea mai
puternică erupţie din timpurile
moderne,
este situat în Insula Sumbawa (Arhipelagul Sondele Mici, Indonezia), la 8 o15’ lat. S și 118o00’ long. E. Erupţia
sa din aprilie 1815 a fost de opt ori mai violentă decât erupţia vulcanului din Insula Krakatoa, din august 1883, în
cazul căreia zgomotul a fost auzit în Australia şi în Madagascar, iar cenuşa vulcanică a făcut de mai multe ori
înconjurul lumii, înainte de a se depune într-un strat de 60 cm. Exploziile produse în perioada 10-12 aprilie s-au
auzit până la 1.750 km, iar bombele cântărind 5 kg au fost proiectate până la distanţe de 40 km. Au fost
pulverizaţi 150 km3 de cenuşă şi s-au înregistrat 92.000 de victime. Ultima dată a erupt în anul 1967.
După: Mărculeţ I. (coord.), Mic dicționar geografic școlar cu superlative și singularități, Vol. I, Geografie fizică, București, 2014, p.
85-86.
IV. Mişcările seismice (cutremurele de pământ)= miscari bruste ale scoartei terestre datorate eliberării bruşte a
unor energii acumulate sub formă de tensiuni elastice între plăcile tectonice.
Cauzele formării seismelor sunt: deplasarea scoartei terestre; eruptiile vulcanice; activitatea antropica; eruptiile
subacvatice.
✍ Activitate individuală
Exercițiul V: Cu ajutorul textului din document, completați organizatorul grafic de mai jos.
Document
• Punctul în care are loc declanșarea seismului se numește hipocentru, iar proiecția la suprafață se numește
epicentru.
• În funcție de adâncimea hipocentrului, cutremurele se împart în: cutremure de suprafață (până la 100 km),
cutremure cu adâncimi medii (între 100 și 300 km) și cutremure profunde (peste 300 km).
• Mișcarea seismică se transmite prin unde seismice longitudinale (cu viteze de propagare de 7-13 km/s) și
transversale (cu viteze de 4-7,3 km/s).
• Intensitatea seismelor se măsoară în grade Mercalli (12), iar magnitudinea, în grade Richter (cu valori între
0
și 9, cu numere fracţionale).
 A/F 1. Lacoliţii sunt corpuri vulcanice.
A/F 2. Scara Mercalli este compusă din 12 grade.
A/F 3. Seismele cu hipocentrul la adâncimi de 30 km sunt considerate profunde.
A/F 4. Gropile abisale se formează în rifturi.
A/F 5. Lapilii sunt produse vulcanice solide.
A/F 6. Mofetele au un conținut ridicat de dioxid de carbon.
A/F 7. Transgresiunile marine se produc atunci când mișcările epirogenetice determină coborârea
uscatului.
A/F 8. Munții Carpați au fost înălțați în orogeneza alpină.
A/F 9. Scara Richter măsoară intensitatea seismului.
A/F 10. Contactul de tip rift determină formarea planului Benioff.

🕮 Lectură
Scara Mercalli
Gradul I: Nu este simțit. Animalele și păsările devin neliniștite. Gradul II: Este simțit numai de puține
persoane care se găsesc în repaus (în special de cele de la etajele superioare). Gradul III: Este simțit de unele
persoane din interiorul clădirilor. Gradul IV: Este simțit de mai multe persoane din interiorul clădirilor și de
unele aflate în exterior. Gradul V: Este simțit de aproape toată lumea. Multe persoane sunt sculate din somn.
Gradul VI: Este simțit de toată lumea. Mulți se sperie și fug din locuințe. Unele mobile grele se deplasează.
Gradul VII: Cei mai mulți oameni părăsesc locuințele. Clădirile prost construite înregistrează stricăciuni
considerabile. Este perceput și de persoanele aflate la volan. Gradul VIII: Casele se deplasează pe fundațiile lor,
iar pereții ușori sunt aruncați în afară (unii pereți din cărămidă se prăbușesc). Gradul IX: Provoacă panică
generală, stricăciuni considerabile (chiar în structuri special construite) și crăpături mari în teren. Gradul X:
Distruge cele mai multe structuri din cărămidă și provoacă alunecări de teren. Gradul XI: Dărâmă majoritatea
clădirilor din cărămidă, distruge poduri și îndoaie puternic șinele de cale ferată. Gradul XII: Provoacă distrugeri
aproape totale. Au loc modificări ale reliefului, iar unele obiecte sunt aruncate în sus.
După: Grecu Florina, Hazarde și riscuri naturale, Edit. Universitară, București,
2004, p. 51.