AMURG IN DELTA de ION PILLAT

,Cât vezi cu ochiul, verde, păpurişul

Se-ndoaie-n vântul serii, foşnitor.

Din când în când şi-arată luminişul

Un ochi de apă moartă. Un cocor

Cu aripa deschisă se ridică

Din stuf, sfâşietor de trist scâncind,

Sau cai tătari, dând roată fără frică,

Sălbăticiţi, nechează pe un grind.

Amurgu-mbracă Delta toată-n aur

Cu turla unui sat lipovenesc,

Dar umbrele ostroavelor de plaur

Albastrul cenuşiu îl împânzesc.

Vaporul taie noaptea şoptitoare,

Şi valul ce se-ntunecă-ntr-una,

Când cele cinci coline cresc în zare,

De aur vânăt cum e pruna”.

Titlul poeziei,,Amurg în Deltă”arată momentul intermediar între zi şi noapte, urmând imediat după
coborârea soarelui,este un timp situat înainte de înfăptuirea unui miracol şi anunţă marea călătorie,
sugerează dispariţia luminii sângerânde a soarelui care moare în negura nopţii.Momentul asfinţitului
întristează fiinţa, îi crează o predispoziţie specială de jale şi nostalgie(Delta este un complex vegetal și
zoologic ).

Poezia lui Ion Pillat este un pastel, tabloul descris este încărcat de emoție,iar caracterul liric al poeziei se
face simțit prin nota de ușoară melancolie din perspectiva poetului,ce se adresează unui
privitor,îndemnându-l să vadă întinderea verde,unde ,,păpurișul”-loc al fragilității și mlădierii, al
umilinței- ascunde ,,un ochi de apă moartă”, apa neagră sugerează nemișcarea timpului,ca un hotar
între două lumi. ,,Ochiul”asociat cu lumina şi capacitatea de percepţie spirituală vede cocorul, pasărea
călătoare ce poartă semnul luminii paradisiace şi al întunericului infernal,îl aude tânguindu-se. Din
bezna adâncurilor,caii sălbatici sunt purtătorii vieţii şi ai morţii, fiind legați de apa ce hrăneşte şi
îneacă,sunt liberi,,fără frică”. Imaginea Deltei în amurgul focului solar cuprinde,,turla”,clopotnița, dintr-
un,,sat lipovenesc”pe decorul umbrit al,,ostroavelor de plaur”-loc al singurătății,unde se naște o lume
nouă.Finalul poeziei are un ton melancolic,privirea urmărește,,vaporul”plutind în ,,noaptea
șoptitoare”,timp al misterelor, dintre tărâmul vieţii şi al morţii,iar,,valul”prinde nuanța
întunericului,purtând,,cele cinci coline”în călătoria timpului instabil.

Caracterul liric al textului este dat de limbajul folosit prin intermediul căruia poetul îşi exprimă
emoţiile, imaginile vizual-auditive ale amurgului sunt completate de epitete:,,foșnitor,sfâșietor de
trist,cenușiu”;personificarea,,noapte șoptitoare”creează un fundal muzical trist;metafora,,aur
vânăt”reflectă nuanța amurgului ce se stinge-n noapte. Descrierea Deltei în amurg este predominant
vizuală.Poetul a ales cifra,,cinci”,pentru a atrage atenția spre frumusețea vieții și transmite o vibrație de
primitivism,unde aventura și mișcarea vieții și a timpului sunt imprevizibile

Rima poeziei este încrucișată, iar măsura versurilor de 11-10 silabe,ritmul iambic al poeziei se adaugă
imaginii și ceasului melancoliei privind legănarea păpurișului,zborul cocorului,veșnica frământare a
timpului în locul unde ia naștere viața continuu.