COLEGIUL NAȚIONAL „VASILE ALECSANDRI”

l
BACĂU
 Mediile geografice se diferenţiază în raport cu un element
dominant, care poate fi clima, vegetaţia, relieful, apa sau
activitatea umană.
Mediile de pe uscat se desfăşoară pe 29% din suprafaţa
Terrei, fi ind prezente la toate latitudinile, având însă o
dezvoltare mai mare în emisfera nordică, unde ponderea
uscatului este mai mare.
 Mediul tropical umed
între 5 ° lat. N - 5° lat. S.
climat cald (20 - 25°C) și umed
(2.000-3.000 mm/an, marcat de lipsa
anotimpurilor).
păduri veșnic verzi, etajate,
luxuriante, cu denumiri specifice:
selvas, în Brazilia, hylaea, în Africa,
bosanes, în America Centrală.
Fluvii cu debite mari: Amazon, Zair
(Congo).
soluri cu fertilitate redusă, roșcate,
Okapi – Pădurea ecuatorială, Africa
de tip laterit;
defrișări tot mai intense;
concentrare redusă a populaţiei.
 Mediul tropical cu două anotimpuri
între 5° - 12° lat. N și S;
climat cald (20-25°C) cu două
anotimpuri: ploios și secetos.
precipitaţii bogate (2.000-11.000
mm/an).
păduri musonice şi savane în Asia de
S-E, nordul Americii de Sud, savane
şi păduri galerii în Africa.
savana este denumită campos în
Brazilia și llanos în Venezuela.
soluri cu fertilitate redusă, de tip
laterit, şi soluri roşii de savană.
concentrări sporite de populaţie în
Asia de S-E şi reduse în Africa.
 Mediul tropical arid şi semiarid
între 12° - 30° lat. N și S.
climat cald, secetos tot timpul anului
(sub 200 mm/an).
temperaturi ridicate, de peste 40-50°C
ziua (maxima 58,5°C în Libia, la Al Aziziah). Văi
seci, numite ueduri.
mari deşerturi: Sahara, Kalahari (în Africa),
Arabiei, Iran, Thar (în Asia), Marele Deşert de
Nisip, Victoria (în Australia), Atacama (în America
de Sud).
la sud de Sahara se dezvoltă o zonă semiaridă,
denumită Sahel.
soluri slab dezvoltate, păstorit nomad și
agricultură practicată în oaze.
concentrări reduse de populaţie.
 Mediul subtropical (mediteraneean)
între 30-40° lat. N şi S, Bazinul Mării
Mediterane, California, sud-estul Australiei,
Chile;
climat cu veri calde secetoase, ierni blânde
cu ploi.
vegetația pădurilor a fost defrişată în timp,
domină tufărişurile de tip macquis, gariga
(Franţa), frigana (Grecia), chiapar (California),
mattora (Chile), scrub (Australia).
pe versanții însoriți domină culturi de viţă-de
vie, măslin, citrice, cereale;
solurile sunt roşcate – castanii, fertile, de tip
Terra Rossa.
concentrări mari de populaţie.
Civilizaţii milenare.
 Mediul temperat arid
între 40° - 50° lat. N, în interiorul
continentelor.
climat secetos cu veri calde şi ierni geroase.
deşerturi şi semideşerturi în zona
temperată: Gobi, Kîzîlkum, Karakum, Takla-
Makan în Asia, Precaspic în Europa, Utah,
Nevada în America de N etc.
nomadism în Asia.
soluri slab fertile, frecvent sărăturate.
concentrări reduse de populaţie.
 Mediul temperat continental
între 40° - 55° lat. N şi S în estul Europei, în
Asia Centrală, Argentina (pampas), America de
N (preerie), sudul Africii (veld).
veri calde şi ierni reci.
vegetaţie de stepă (ierburi) și silvostepă
(ierburi și pâlcuri de pădure).
soluri fertile de tip cernoziom.
terenuri transformate agricol, se practică
cultura plantelor cerealiere.
importante zone de pășunat.
concentrări medii de populaţie.
 Mediul temperat oceanic
între 40° - 60° lat. N şi S pe faţadele
oceanice ale Europei, Asiei, Americii şi în Noua
Zeelandă.
climat moderat termic, cu precipitaţii bogate
tot anul, mai intense iarna;
păduri de foioase, în mare parte defrişate
pentru terenuri agricole.
soluri de tip argiloiluvial, cu fertilitate medie.
concentrări ridicate de populaţie în zonele
litorale.
peisaj puternic antropizat.
 Mediul forestier boreal
între 50° - 60° lat. N.
climat răcoros, cu veri scurte şi ierni geroase
(minima absolută – 71,2 °C la Oimeakon).
păduri de conifere (taiga în Siberia).
soluri îngheţate în adâncime (permafrost).
în America de Nord apare cel mai mare
copac din lume: Sequoia gigantea (Arborele
mamut).
se practică creşterea animalelor, vânătoarea
şi pescuitul.
populaţie rară, cu concentrare în zonele
de exploatare a resurselor de subsol.
 Mediul subpolar
în nordul Europei, Asiei și Americii de Nord;
la 60°-70° lat. N și S;
climat subpolar cu veri răcoroase cu
precipitaţii reduse;
vegetaţie de tundră;
solul îngheţat în adâncime;
populaţie rară. Vara se practică vânătoarea şi
pescuitul;
în nordul Eurasiei se cresc reni.

Mediul polar
la Nord de Cercul Polar de Nord, în Groenlanda;
în Antarctida, între 70 - 90 ° lat. N şi S.
acoperit de calota glaciară (Antarctida,
Groenlanda) sau banchiză (Arctica, Antarctica).
temperatură minimă absolută –89,2°C în
Antarctida, la staţia Vostok.
nu este favorabil activităţilor umane permanente.
 Medii montane
sunt caracteristice munţilor înalţi, indiferent
de zona climatică; la fiecare 1.000 m,
temperatura scade cu 6,5°C.
munţii înalţi constituie zone de acumulare a
zăpezii care contribuie la formarea gheţarilor
montani și la asigurarea unui debit constant
pentru râuri.
vegetaţia și solurile sunt etajate pe verticală,
pornind de la bază, unde caracteristicile
biopedoclimatice sunt similare cu cele ale
zonei în care se află.
factorul antropic și-a făcut simţită prezenţa
îndeosebi în depresiuni și pe versanţii însoriţi.
activităţile economice specifice sunt legate
de creșterea animalelor, minerit, hidroenergie,
exploatarea lemnului și turism.
 Mediul litoral
se dezvoltă în vecinătatea ţărmurilor, pe
platformele continentale, până la 200 m
adâncime;
este bine luminat şi aerisit, având o mare
varietate de plante şi animale;
activităţi economice intense; Poluare cu
produse industriale (ex. petrol) şi menajere.
Mediul pelagic
se dezvoltă în stratul de apă de la suprafaţă, în
care pătrunde lumina. Este bine oxigenat, fiind
bogat în fitoplancton, zooplancton şi necton.
Mediul abisal
se dezvoltă mai jos de limita până la care
pătrunde lumina.
deţine cea mai mare parte din Oceanul
Planetar. Este un mediu afotic, cu salinitate şi
presiune mari. Există puţine specii de vieţuitoare,
cu adaptări specifice.