Relațiile sociale reprezintă ansamblul interacțiunilor interindividuale care îndeplinesc următoarele condiții: sunt fundamentale – societatea fiind, în ultimă instanță, un ansamblu de indivizi care interacționează; durabile și stabile; desfășurate pe baza unor norme/reguli stabilite formal și informal, și care devin modele statornicite în practica socială/codificări ale comportamentelor; au la bază interese, scopuri individuale sau colective.
! Interacțiunile pot fi directe ( de ex., în cadrul unui grup de studenți), dar și
indirecte ( de ex., la nivelul unei comunități urbane). Dar, întotdeauna relațiile sociale includ relații între persoane; prin urmare sunt relații interpersonale ( de ex., relațiile dintre state se realizează prin intermediul diplomaților).
! Existența relațiilor sociale presupune interdependența dintre două sisteme, și
anume:
1. sistemul social global - societatea reprezintă un ansamblu de relații sociale/o
varietate a lor; manifestarea Eului social, a individului ca personaj (veșmântul social al personalității); funcționarea societății după o logică globală; 2. sistemul de personalitate – trăsăturile de personalitate ale fiecărui individ, logica proprie/personală; manifestarea Eului intim.
! Cele două sisteme sunt dinamice, deschise, implicând o serie de schimbări; în
consecință, generează o multitudine de relații sociale ( în speță, în societatea contemporană caracterizată printr-un dinamism alert și complex).
II. Tipuri de relații sociale:
a) După specificul activității: o economice o culturale o juridice o educaționale o religioase o politice b) În funcție de rol-statusuri: o familiale o de muncă/colegiale o de vecinătate o de prietenie o de amiciție o ierarhice ( conform organigramei) c) După natura lor: o cooperare o comunicare o negociere o toleranță o solidaritate o conflictuale o marginalizare d) După cadrul/contextul în care se desfășoară: o interindividuale o intergrupale o individ – grup o individ – stat o individ - societate e) După gradul de reglementare juridică: Relații formale – indirecte, impersonale, fragmentare, sporadice;sunt ghidate de logica globală a socialului ( de Coduri, regulamente, legi juridice): de ex., la nivelul organizațiilor, insituțiilor, comunităților, sau cele legate de rol-statusuri oficiale; Relații informale – de tip față-în-față, profunde, complete, durabile; reglementarea lor se face prin norme sociale difuze; vizează aspecte particulare ale vieții individului ( familie, dragoste, prietenie, timp liber, sociograma).
!!! În ultimă instanță, relațiile interpersonale nu sunt simple expresii ale
relațiilor sociale, întrucât ele nu se ghidează doar după logica globală a socialului, ci exprimă totodată logica proprie a interacțiunii dintre persoane, generată de factorii de personalitate și regăsită în natura interacțiunii, independent și indiferent de contextul social dat. III. Efectele dinamicii societății asupra relațiilor sociale
în societatea contemporană: a. Individul este încurajat și susținut șă-și afirme personalitatea ( egalitatea de șanse, criteriul meritocrației); b. O fragmentare a Eului, alienare de sine și de ceilalți, analfabetism funcțional.
Soluția este o nouă cultură a relațiilor interpersonale având ca repere:
Teoria relațiilor sociale;
Teoria resurselor umane; Modelul organic.
Scopul este creșterea calității vieții individului, satisfacția cu propria viață.