SOCIOLOGIE

Socializarea

I. Definiție și caracterizare generală

Definiție:
Socializarea reprezintă un proces de interacțiune socială prin care sunt dobândite
cunoștințe (valori științifice), norme (formale și informale), valori morale, modele de comportament
pozitive/dezirabile.

Caracteristici:
 Proces social de transmitere a componentelor culturale;
 Are la bază învățarea socială, individul dobândind astfel,competențe/abilități de a îndeplini
anumite rol-statusuri, de a comunica optim în cadrul relațiilor interumane(relațiior sociale);
 Contribuie la formarea,dezvoltarea și afirmarea personalității,la adaptarea și integrarea
individului în viața socială;
 Vizează transformarea omului din ființă biologică în agent social – apt să participe la viața
socială, să se adapteze și să se integreze în societate atăt la nivel micro, cât și macro-social;
 Facilitează dobândirea capacității de a acționa în funcție de normele, valorile socio-culturale
ale timpului în care există și conviețuiește cu ceilalți, de a ține pasul cu dinamica socială,
evitând analfabetismul funcțional.

II. Teorii despre socializare

1. Din punct de vedere ontogenetic, socializarea se desfășoară stadial.
a) Teoria psihanalitică (S.Freud)
b) Teoria cognitivă/dezvoltării intelectului (J.Piaget)
2. Din punct de vedere extensional, sinele social se dezvoltă prin interacțiunile cu diverse
medii sociale( de ex., jocul/joaca la copii – în cadrul cărora copiii conștientizează rolurile
îndeplinite,prezența celuilalt generalizat, precum și regulile care guvernează
interacțiunile respective – ceea ce-l va pregăti pentru adaptarea ulterioară la exigențele
sociale.
c.Teoria interacționismului simbolic (Mead)

III. Factorii socializării/Agenții socializatori

Factorii socializării sunt:

o Biologici/ereditari;
o Socio-culturali specifici unui spațiu geografic și timp istoric;
o Experiențele grupurilor de apartenență;
 o Experiențele proprii/personale ale individului.

Agenții socializatori:

 familia – grup social primar;

-fundamentul identității sociale de bază;
-contribuie substanțial la formarea caracterului (cei șapte ani de acasă –
Kardiner)
 școala – instituție socială cu un puternic caracter formativ și cu sisteme oficiale de
evaluare a indivizilor;
 grupul-pereche/grupul de similaritate/grupul de vârstă – contribuie cu modele
alternative la socializarea individului;
 mass-media.

! Alți agenți socializatori, cu rol secundar: comunitățile din care face parte individul
(religioase, teritoriale, vecinătatea)

IV. Formele socializării

a) Din punct de vedere ontogenetic:

 Primară
 Secundară
 Continuă/resocializare – adaptare la schimbările sociale

b) În funcție de mediul socializator și de tipul de educație:

 pozitivă
 negativă