Risipa de alimente are costuri sociale, economice si de

mediu ridicate, precum si consecintele etice; intrucat

alimentele pierdute sau risipite contribuie la schimbarile
climatice.
Surplusurile din lantul alimentar nu ar trebui sa devina in
mod direct deseuri alimentare atunci cand ar putea fi
folosite pentru alimentatia umana, iar o legistlatie
adecvata privind surplusurile de alimente ar putea prmite
ca deseurile alimentare sa devina o resursa.
Alimentele sunt un bun, intrucat ‘sistemul alimentar’
utilizeaza un numar semnificativ de resurse, precum
pamantul, solul, apa, fosforul si energia gestionarea
eficienta si durabila a acestor alimente presuspune
costuri economice si de mediu masive. Prevenirea si
reducerea risipei de alimente ofera beneficii economice
pentru gospodarii si pentru societate in ansamblu,
reducand, in acelasi timp, daunele aduse mediului.
La nivel mondial sunt aproape 793 milioane de persoane
care sufera de malnutritie si peste 700 de milioane de
oameni traiesc sub pragul saraciei; intrucat orice
tratament iresponsabil al resturilor naturale destinate
productiei de alimente ar trebui sa fie considerate in
consecinta inacceptabile din punct de vedere material.
Risipirea intr-o mica masura a alimentelor ar insemna o
utilizare mai eficienta a terenurilor, o gestionare mai
adecvata a resurselor de apa si efecte pozitive pentru
intregul sector agricol la nivel mondial si ar intensifica
lupta impotriva subnutritiei in tarile in curs de
dezvoltare.