AGRICULTURA ECOLOGICĂ O ALTENATIVĂ A PROTEJĂRII

MEDIULUI

Evoluția omului modern are un impact pozitiv asupra vieții de zi cu zi

din punct de vedere al confortului, dar a adus totodată o nefastă schimbare a
sănatății vieții prin poluarea mediului înconjurător ceea ce a determinat
schimbări majore.
Prima transformare a fost procesul de despădurire pentru a face loc
așezărilor umane și pentru a amenaja terenuri pentru agricultură, determinând
reducerea la o treime a suprafaţei pădurilor.
Nevoile de alimentare cu apă au determinat atât modificarea structurilor
bazinelor hidrografice (prin îndiguiri, asanări, modificări ale cursurilor de apă),
cât și un consum neregenerabil al resurselor de apă dulce.
Activitățile omului modern precum industria, agricultura, comerțul etc. au
determinat emisia în aer a substanţelor poluante favorizând producerea unor
fenomene care au un caracter global ce se pot observa în oricare zonă
geografică a planetei, indiferent de gradul de dezvoltare al activităţii antropice.
Toate aceste fenomene au determinat modificări însemnate la nivelul
fitosferei și zoosferei, conducând la dispariţia unui mare număr de specii și, mai
ales, au afectat sănătatea omului atât direct, prin consumul de aer și apă poluate,
cât și indirect, dar nu mai puţin dăunator, prin consumul unor alimente cu
caracteristici modificate prin practicarea unei agriculturi în care primează
cantitatea producției și nu calitatea ei, cantitate obținută prin administrarea în
exces a îngrășămintelor chimice precum și a pesticidelor utilizate.
Preocupări privind riscurile chimizării în agricultură, atât în ceea ce
priveşte sănătatea consumatorilor, cât şi în planul efectelor ecologice s-au
manifestat începând cu anul 1950 odată cu ideea introducerii de alternative ale
agriculturii tradiționale, pentru a se găsi variante tehnologice care să diminueze
acest impact negativ, rezultatele lor concretizându-se în sisteme agricole
alternative cum sunt: agricultura ecologică (agricultura biologică, agricultura
organică), agricultura durabilă, agricultura biodinamică, permacultura etc., care
elimină sau diminuează substanţial consumul de îngrăşăminte chimice şi de
pesticide.
Astfel, termenul de agricultură ecologică a fost utilizat pentru prima dată
de lord Northbourne Termenul derivă din conceptul “ferma ca organism” fiind
explicat în cartea sa “Priveşte spre pământ” (1940) unde descrie o abordare
holistică şi ecologică a fermei. A evoluat treptat , dar lent în marile state
europene ca în mai 2001, la Copenhaga să se concretizeze primul Plan
European de Acţiune pentru agricultura ecologică.
Fondatorii doresc un sistem agricol integrat pe bază de materie organică,
dar în cadrul unui habitat bine organizat, care să asigure condiţii social-
economice superioare agricultorilor. „Scopul ultim al agriculturii, spune
Fukuoka, nu este de a cultiva terenul, ci acela de a cultiva şi perfecţiona fiinţa
umană”.
Agricultura organică-biologică şi permacultura deşi au adepţi, nu sunt aplicate
pe scară largă, nefiind agreate de specialişti. Ele sunt încă privite cu multă
prudenţă, deşi unele idei sunt interesante şi demne de luat în seamă. Opozanţii
acestor sisteme de agricultură consideră că este imposibil la ora actuală şi în
viitor să se producă alimente suficiente fără utilizarea îngrăşămintelor neluând în
considerare impactul pozitiv, major al acestui tip de agricultură pentru viața
planetei.
Astăzi, în scopul sustinerii unui mediu sănătos Uniunea Europeana a
adoptat un set de masuri, cea mai sustinută fiind trecerea de la agricultura
traditională la cea ecologică, adoptând ca act normativ - Regulamentul CE nr.
834/2007 și Regulamentul CE nr. 889/2008, conform căruia sunt alocate
fonduri europene pentru implementarea și susținerea unei agriculturi bio.
Prin extinderea agriculturii ecologice, aerul prezintă o calitate mai bună în
principal prin faptul că nu se mai utilizează produse chimice. Prezența
pesticidelor în apa potabilă a devenit o problemă din ce în ce mai mare,
agricultura conventionala fiind principala sursă de contaminare a apei cu nitrați,
nitriți, bacterii, pesticide.
Un alt avantaj al utilizării acestui tip de agricultură este
biodiversitatea.Scaderea biodiversitatii în sistemele agricole convenționale are
următoarele cauze: specializarea, intensificarea, lipsa fermelor mixte, lipsa
terenurilor necultivate, folosirea pesticidelor (insecticide, erbicide, fungicide).
Utilizarea pesticidelor reprezintă un pericol atât pentru plante, animale, cât si
pentru om. Pesticidele amenință existența anumitor specii să
lbatice de plante si animale, cu implicatii deosebite de-a lungul lantului trofic.
Prin utilizarea pesticidelor se reduc considerabil sursele de hrana pentru pasari.
In fermele ecologice se observa o crestere a numarului si a speciilor de pasari.

Protecția mediului înconjurator

Agricultura ecologică urmărește păstrarea nealterată a mediului prin

folosirea îngrășămintelor organice și a celor minerale mai puțin solubile, a
composturilor, a îngrășămintelor verzi, a preparatelor vegetale. Folosirea
pesticidelor este interzisă, fiind permise doar produsele ce nu dăunează
plantelor, bazate pe săruri minerale simple sau extracte de plante.Agricultura
ecologică minimizează problemele globale de mediu, precum: ploaia acidă,
încălzirea globală, reducerea biodiversității, deșertificarea. Agricultura ecologică
reduce emisia de gaze răspunzatoare de efectul de seră (C02, metan, oxizi de
azot). Emisia de C02 într-un sistem ecologic este mai mică cu 40-60% la nivelul
unui hectar decât într-un sistem de agricultură convențională. Emisiile de oxizi
de azot sunt mai mici datorită neutralizării îngrășămintelor chimice cu azot.
Metanul este emis în cantitate mai mică deoarece densitatea animalelor în
fermele zootehnice este redusă.

Utilizarea mai redusă a resurselor neregenerabile

Agricultura ecologică este bazată pe practici care necesită multă muncă

manuală. Aceiași cantitate de alimente poate fi produsă în agricultura ecologică
cu 19% mai puțină energie comparativ cu sistemul de agricultură conventională.
Produsele agricole ecologice parcurg o distanță mai mică de la producator la
consumator, fiind preferate în stare proaspată și neprelucrate.

Reducerea riscurilor agricultorilor

Terenurile agricole cultivate în sistem ecologic rezistă mai bine la

intemperiile climatice, plantele prezentând o toleranță mai mare la factorii
climatici restrictivi (seceta, ploi abundente).

Protejarea generațiilor viitoare .

Copii sunt expuși mai mult decât adulții la efectul nociv al pesticidelor
folosite în agricultura convențională. Folosirea produselor agroalimentare
ecologice în alimentația copiilor va avea un efect pozitiv asupra dezvoltării
sănătoase a acestora.