LECTURA – ROL DETERMINANT ÎN VIAŢA COPILULUI

ŢÎNŢARCU MARI LICEUL TEHNOLOGIC “NICOLAE BĂLCESCU” ALEXANDRIA

Omul modern e mai mereu ocupat, unori foarte ocupat, foarte rar “liber”. Are “timp
liber” şi “timp ocupat”. În general, nu are timp. Nu vrea să piardă timpul. Foarte mult din viaţa
lui se construieşte pe divizarea, programarea şi planificarea acestui “timp”şi, de aceea…omul
modern e cam mereu deprimat încât după o zi de lucru are de multe ori “nevoie” să fie singur şi,
de aceea mulţi adulţi ajung chiar să contrazică recomandările psihologilor de a le dezvolta
propriilor copii obiceiul lecturii, recurgând la achiziţionarea telefoanelor, jocurilor video etc.
„A te lăsa captivat de lectură este cea mai deplină cale de relaxare, mai ales atunci când
avem nevoie să evadăm din cotidianul marcat de incertitudini economice” -Dr. David Lewis
Din păcate, mulți părinți nu-și mai fac timp să le citească copiilor (pentru că-și stabilesc
alte priorități) și-i lasă să se joace în voie pe telefon sau pe tabletă, sau să urmărească ore în șir
desene animate, iar când copiii devin şcolari cititul se transformă pentru ei într-o mare problemă,
nicidecum într-o plăcere, creându-se astfel o asociere extrem de nefericită între lectură și
frustrare, sau între lectură și impunere, lectura devenind un stimul aversiv.
În acest sens, s-au realizat numeroase cercetări în ultima perioadă a generaţiilor
mediului online.
Un studiu referitor la importanța pe care o are cititul asupra dezvoltării creierului copiilor
realizat de Asociația Americană de Pediatrie pune în evidență faptul că obiceiul părinților de-a
le citi copiilor încă din primele luni de viață este vital pentru dezvoltarea creierului, contribuind
la dezvoltarea vocabularului (și, implicit, a vorbirii, care în sine contribuie la dezvoltarea logicii),
a comunicării, a empatiei, ca să nu mai vorbim de impactul asupra succesului școlar de mai
târziu al copilului.
Un alt studiu efectuat de National Literacy Trust din Marea Britanie dovedește că
obiceiul copiilor de a citi îi ajută să-și dezvolte abilitățile de exprimare orală și, datorită acestora,
abilitățile sociale, ceea ce-i ajută pe mai departe în interacțiunile sociale și în integrarea socială,
contribuind semnificativ la sporirea încrederii în sine și a stării de bine, în general. Același studiu
arată că lectura și plăcerea de a citi sunt influențate puternic de relația copiilor cu cadrele
didactice și cu propriii părinți. Părinţii şi mai apoi pedagogii implicaţi le vor face copiilor

1
recomandări de lectură potrivite cu vârsta lor, vor putea să le discute într-o manieră captivantă și
vor ști să le stimuleze copiilor interesul și curiozitatea.
Părinții sunt foarte influenți în această direcție încă din perioada preşcolară, dacă le vor
citi copiilor, dacă vor avea cărți în preajma lor, deschizându-le adesea împreună cu copii și
prețuindu-le. Cititul duce la schimbari în structura cerebrală, dând naştere la noi reţele neuronale
şi conectând mai multe regiuni ale creierului.Cei mici vor creşte cu obiceiul de-a deschide o
carte, cărțile devenind o sursă de bucurie la început ca mai apoi acest lucru să devină o plăcere.
Studii recente au pus în evidență faptul că lectura cărților de ficţiune duce la creșterea
empatiei, contribuind mai departe la dezvoltarea relațiilor sociale. Lectura ne ajută să ne
înțelegem mai bine atât pe noi înșine, cât și pe ceilalți. Între aceste studii, menționăm pe cel
întreprins de doi cercetători olandezi, P. Matthijs Bal și Martijn Veltkamp, și publicat în ianuarie
2013. Aceștia au arătat că, pe măsură ce ne lăsăm captivați de lectură, ne angajăm emoțional tot
mai mult în viața personajelor, experimentând o gamă largă de stări emoționale și trăiri într-o
„zonă sigură”, fără ca noi înșine să fim afectați.Ca să uite asta, ar trebui să+şi îndreapte privirea
către lucruri frumoase, luminoase: cărţi, flori, animale de casă. Să le citim copiilor încă din
primii doi ani de viață, timp de câteva minute, cel puțin o dată pe zi, din cărți viu ilustrate, într-o
atmosferă destinsă, relaxată, plăcută, pentru a crea o asociere între carte și sentimentul de
plăcere. Când vor ajunge la vârsta cititului să stăm de vorbă cu copiii noștri despre cărțile pe care
le citesc, să purtăm conversații în familie despre lecturile noastre, să facem schimb de păreri etc.
Acest obicei nu va face decât să normalizeze lectura în viața copiilor noștri, să le dezvolte
gândirea, vocabularul si nu in ultimul rand le dezvolta creativitatea. Citind copilul reuşeşte să se
adapteze mai uşor cu cei din jur, să evolueze intelectual şi moral.Dragostea pentru lectura unei
cărţi nu este ceva ce poate fi insuflat copilului odată ce a învăţat să citească, ci este un îndelung
proces obţinut cu multă răbdare, dăruire din partea părintelui şi se ,modelează în ani. 
Cu toate acestea, e important de reținut că nicio carte nu ne schimbă cu forța. Lecturile ne oferă
informații, idei, strategii, însă cei care decid ce să aplice în realitate sau nu suntem noi.
În concluzie, literatura are o contribuţie enormǎ în dezoltarea copilului – adolescentului -
adultului în devenire şi este necesarǎ pentru evoluţia sa în societate.
BIBLIOGRAFIE:
- Raţiu, Iuliu, O istorie a literaturii pentru copii şi adolescenţi, Editura Biblioteca Bucureştilor
2003.
- Dr. David Lewis, Studii –rolul lecturii în dezvoltarea intelectuală,2004.
2
3